410 matches
-
trăiască tot ce-a mai trăit decât să Încerce noi experiențe pe propria-i piele. În orice caz, nimic bun nu aștepta să vină din viitor... Stomatologul Îl privi Întrebător pe ospătar, zicând: „Desigur, prietenii mei se-nșală... Am comandat o birjă, vreau să fiu servit”. „Nici o problemă”, răsunase ospătarul. „Corso vă stă la dispoziție” - și, pocnind din degete ca un prestidigitator, chelnerul făcu să apară În fața lor o birjă. Patru cai focoși, bătând din copite, se opriră chiar În fața mesei lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
privi Întrebător pe ospătar, zicând: „Desigur, prietenii mei se-nșală... Am comandat o birjă, vreau să fiu servit”. „Nici o problemă”, răsunase ospătarul. „Corso vă stă la dispoziție” - și, pocnind din degete ca un prestidigitator, chelnerul făcu să apară În fața lor o birjă. Patru cai focoși, bătând din copite, se opriră chiar În fața mesei lor. Noimann le Întinse câte o halbă. Birjarul Îi deschise portiera, Îndemnându-l să urce pe scaunul din spate. „Mai Întâi accesoriile și apoi hoitul”, spuse stomatologul, Înmânându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pe cui se scoate”, gândi Noimann. „Probabil”, Își spuse el, „dacă n-aș fi făcut această glumă oarecum macabră, atunci m-aș fi simțit În continuare deprimat...” Veselia de la masă se Înteți la fiecare toast. La șapte și un sfert, birja apăru din nou În fața lor. Cei patru cai negri, fornăind pe nări, umflară singuri de pe masă câte o halbă și, după ce le goliră, le puseră frumos la loc. Birjarul coborî de pe capră și Îi făcu semn lui Noimann să urce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
trei picături de lichid, pentru pomenirea morților, În scrumiere. Stomatologul Îi Îndemnă să facă liniște. Mesenii Îl ascultară. Profitând de cele câteva clipe de tăcere, Paul, cu un gest ceremonios, Își desfăcu cravata de la gât și o așeză frumos În birjă. Lângă ea depuse și lornionul, pe care nu se știe de când Îl purta asupra sa. „Singurătatea obiectelor e mai cumplită decât singurătatea ființelor. Spiritul animă corpul. Dar, unde nu există corp, În locul spiritului bântuie frigul”, filozofă el, luând un aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și încă cu ceva măreție pe piața lui măruntă; ca doi afluenți, unul luminos, altul obscur, străzile Cîmpineanu și Matei Millo lunecau devale pe de lăturea lui, punând puțină unduire pe șesul pășunei bucurene. - Ai văzut? - zise Nory, ocolind o birjă - ai văzut cum s-a urcat în grad lăcusta noastră? De la Școala de corecție din Sibiu!. Și-a găsit loc mai bun! Mini era gata să aprobe, dar avu deslușit o senzație de povârnire, de mers în jos, drept răspuns
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Rim râse, adică își arătă dinții galbeni. Era bine dispus și probabil ținea și el să-și facă preumblarea singur. Mini și-1 închipui, cu aere doctorale, cu gambele lungi și pași metodici, cu redingota largă și pălăria tare. - O birjă, Rim? zise Lina, care nu-1 pierdea, se vede, din ochi. - Da! Sciaticul! explică Rim cu melancolie. Se sculară toți. Nory se repezi la cuier să-și ia "canotierul". Doamna Eliza invită pe Lina stăruitor să vie să o vadă înainte de
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
-n spatele său se Întindea un crîng des de cedri crescuți din mlaștină. Soră-sa stătea lîngă el pe niște mușchi și-și pusese brațul pe după umărul lui. — Te așteaptă să vii la masă. SÎnt doi. Au venit cu o birjă și au Întrebat unde ești. — Le-a zis careva? — PĂi În afară de mine nu știa nimeni. Ai prins ceva, Nickie? — Douășase. — SÎnt mari? — Exact cum Îi vor oamenii. — O, Nick, ce-aș vrea să nu-i vinzi... — Îmi dă un dolar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de cusut; și mai iau și Lorna Doone și Swiss Family Robinson. — Adu toate cartușele de 22 pe care le găsești, spuse Nick Adams, după care aproape strigă: Vino mai În spate, ai grijă să nu te vadă. VĂzuse o birjă. Ascunși În spatele cedrilor, stăteau Întinși În mușchiul de primăvară, ținîndu-și capetele aplecate și ascultînd sunetul blînd pe care Îl făceau potcoavele cailor În nisip și scîrțîitul slab al roților. Nici unul dintre bărbații din birjă nu scoase o vorbă, Însă Nick
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
să nu te vadă. VĂzuse o birjă. Ascunși În spatele cedrilor, stăteau Întinși În mușchiul de primăvară, ținîndu-și capetele aplecate și ascultînd sunetul blînd pe care Îl făceau potcoavele cailor În nisip și scîrțîitul slab al roților. Nici unul dintre bărbații din birjă nu scoase o vorbă, Însă Nick Adams Îi mirosi cînd trecură pe lîngă ei și simți sudoarea cailor. Transpiră și el din plin, pînĂ ce trecură urmîndu-și drumul spre doc - se temea să nu se oprească la izvor ca să bea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
îngroziți, care-și părăsiseră gospodăriile de frica țăranilor, fugind la București, singurul loc unde sperau să fie la adăpostul primejdiilor. ― Asta e începutul panicii! spuse Grigore trist. Îți închipui cum alimentează asta nenorocirile! Nefiind chip să puie mâna pe o birjă în îmbulzeala din piața Gării de Nord, se agățară de un vagon de tramvai cu cai, arhiplin, de asemenea. În piața Teatrului Național coborâră. Grigore spunea că se va duce la Predeleanu, iar Titu voia să iasă mai târziu în oraș să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să...? ― Am, uite-i! făcu Antonel cu mândrie, arătîndu-i gologanii strânși în palmă. Doamna Dragoș a picat adineaori de la Pitești unde fusese să-și vadă soțul întemnițat. Până la Costești a venit cu trenul și de acolo, cum a putut. Nici o birjă nu se încumetă să plece la țară, de frică, deși învățătoreasa ar fi plătit bine. Se întorcea mai mâhnită de cum s-a dus. A stat toată ziua de luni pe la ușile domnilor, degeaba. Procurorul numai cu mare greutate a admis
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
La urmă, se-aprindea felinarele cu gaz și-ncepea lăutarii, și omu ei se fudulea să vie să-i cânte și lui la ureche. La urmă, se dregea c-o ciorbă de burtă, era cu chef și pleca acasă cu birjă ; de câteva ori, a fost așa, la cules de vii, da ține minte și-acu, parc-a fost ieri... A mai îmbătrânit ei acu, da tot așa le place : să prăjească o tigaie de carne și de cârnați și să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
păstrat discreție, ai păstrat și tu, deși în privința Regelui Ferdinand există chiar probe. Paradoxal, despre explozia de la Dudești, Bădescu nu știa nimic sau nu a voit să spună. Despărțindu-vă și fiind prea târziu, ai alergat la croitor, cu o birjă de piață. Cum într-o parte mâneca nu venea bine, în răstimp ai mers să dejunezi la birt. Lume amestecată, mai multă ca de obicei, mulți reîntorși precipitat din vilegiatură. Iarăși ți-a trecut prin cap de ce să-ți fi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Costumul venea acum bine și se făcuse ora de pornit, lăsaseși costumul cel vechi să-l curețe și să-l calce, nu mai era vreme să treci nici pe acasă, nici pe la camera ta mobilată. Așa că iată-te acum în birjă, deșteptat din moțăială, dar tot nehotărât : de ce te-ar fi putut chema ? Orișicât te lași condus numai de rațiune, la oameni nu poți susține că te pricepi, întrucât te trezești din partea lor cu destule surprize. Sophie însăși te-a surprins
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Profesorul, într-un acces de grandilocventă mărinimie, a trimis feciorul să se intereseze). Acum, mai spectaculos, chiar ea, însă (noroc pe tine !) neprinzându-te deloc în mizerie. Totuși, să te trezești cu tânăra doamnă Mironescu venind pe ascuns, cu o birjă închiriată și cu un voal des pe față, plăcerea ca vecinii să vadă o asemenea elegantă urcând la tine și gândind ei că vine pentru un rendez-vous fiind în mare parte stricată de teama că te vei trezi cu proprietăreasa
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Și înșelătoarea senzație că lumea pulsează împrejur normal și ocrotitor, că timpul înaintează spre folosul nostru, atâta vreme cât ne păstrăm obiceiurile. Tabieturile... însă parcă se aude o trăsură ?... Din păcate, orișice trăsură intrată la noi pe stradă (dacă nu este o birjă de piață, rătăcită, cu un birjar afumat pe capră, sau un cupeu care adăpostește o aventură galantă) nu mai are un alt peron unde să tragă decât al nostru ! Iar eu nu sunt pregătit, nici ca vestimentație, nici ca dispoziție
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
acesta ! Nu, I-aș striga, târându-mă la picioarele Lui... Cum aș putea să îl las singur în timpul călătoriei de două zile cu trenul, încercănat și palid, încremenit de spaimă în fața ferestrei, privind, fără să vadă nimic, peisajul ? Neliniștea din birjă, mâinile și picioarele înghețate și dinții clănțănindu-i, el trăgând tot timpul geamul ca să scoată capul și să-i strige : „Mai repede ! Mai repede !“ birjarului. Și cineva în sinea lui rugându-se ca drumul să țină mult, cât mai mult
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să stea, normal, de vorbă. Eu sunt, știi că sunt eu ? Mirosul de ceară curată și de tămâie, acoperind rușinoasele duhori ale cărnii, uși deschizându-se și închizându-se în spatele lui, plânsete înăbușite, pași pe scara de lemn, hurducăturile unei birje, afară, pe strada desfundată, zornăitul unor garnițe goale de lapte într-un faeton - obișnuitul foșnet al străzii, al casei, al lumii care, rămânând aceeași, încetase să mai fie primitoare și caldă, și unde își ascundea atunci rânjetul dezmățat și înfiorător
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
rostește, îi apare deodată în minte această amintire veche ? O dimineață sticloasă și cenușie de februarie, iar el mergând pe jos pe strada Sfântul Ionică, pentru că nu mai are nicio para în buzunar, ca să poată lua chiar cea mai mizerabilă birjă. Zgribulit în paltonul subțire, alunecând tot timpul pe limbile de gheață cu delicații lui pantofi de bal, strânge în mâna înghețată medalionul vechi și greu, bătut cu diamante mari și rubine, moștenire de la maman. A jucat cărți toată noaptea, a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
îi e felul. Aceasta însă nu trebuie să schimbe nimic din ceea ce a hotărât : să plece înainte de sindrofie. Numai astfel venirea neanunțată capătă o încheiere cuviincioasă ! Iar dacă se va trezi mâine cu Sophie, venind inopinat și intempestiv, într-o birjă de piață, cu capul înfășurat într-un voal des și puțin strâmbând din nas la mirosurile de pe scară, lucrul acesta n-are să-l deranjeze pe înțeleptul tânăr. Dimpotrivă. Așa că își continuă dezinvolt conversația : — ...vremea s-a întâmplat să fie călduroasă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
un ajutor și meștereau împreună la roată, ceea ce părea să mai dureze. Dar am rămas pe loc, așteptându-l să termine, pentru că, dacă nu mergeam cu el, ar fi urmat să plec de aici cu vreuna din funebrele căruțe. Ce birjă se mai putea rătăci în asemenea vremuri până aici ? Deși ziua fusese caldă ca vara, răcoreala serii a venit repede ; dincolo de câmp, la depozit, zarva continua, dar mai slabă, oamenii mahalalei se trăgeau încet spre casele lor și, până să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în această iarnă ce are să fie (niciun dubiu aici !) cea mai grea din ceea ce ne-a fost dat până acum să cunoaștem. Neliniștea generală îngreunează și ea demersurile. Între prânz, înviorat de promisiuni, sătul de umbletul de colo-colo (nu găsisem birjă), în vreme ce turna cu găleata, străbăteam Mihai-Vodă, decis a mă întoarce acasă, când deodată îmi sare în ochi agitația din jurul vânzătorului de ziare, aflat vis-à-vis. Ce strigase el n-auzisem, cufundat fiind, ca de obicei, foarte adânc în gândurile mele. Ajunsesem
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de tânăr. dar chiar gesturile necugetate nu reușeau rău lui Lică. Fusese un incident ce nu-i împiedicase existența să se desfășoare liberă si Lică era mulțumit de existența lui. Lăsase pe sluta în patul gazdei, aruncase copilul într-o birjă și-l dusese la o moșicăț, pe care o cunoștea el bine. Duduia Mari hrănise câteva zile fetița cu un biberon de cârpă muiat în lapte cu apă și cu zahăr, apoi găsise la bariera Filipești o femeie căreia îi
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de pe parcursul lui de voiajor glorios. Nimic, deci, mai probabil ca vizita lui Marcian. Era destul să fie informat că prințul e la București și încă bolnav. în adevăr, într-o zi, pe la patru - oră burgheză - Marcian veni cu o birjă oarecare la casa de marmoră. Ordinile erau precise: domnul Marcian să fie primit orieînd. Spre norocul ei, Ada era acasă. în interior nu prea era elegantă și Marcian o găsi cu 0 rochiță de casă foarte simplă. Era un bun
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
acea simplă expulzare ca la mahala, cu bocceaua peste gard, o decepționa. Stratagema de vodevil nu era conformă cu spaimele ei tragice. Lucrurile se petrecuse întocmai cum povestise Nory. într-o zi, pe când Rim era la curs, Lina adusese o birjă, care să ia pe Sia ca din partea lui Lică. Aflase întîi unde e cuibarul nou al Trubadurului. O jumătate de ceas Sia nu vroise să miște. Nici Lina nu mișcase din cabinetul ei. Baba spusese de vreo trei ori fetei
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]