284 matches
-
sau laice. De asemenea, și în cazul bejenarilor, oameni străini, veniți de peste hotare și stabiliți în Moldova, Vistieria le acorda anumite avantaje, și îndeosebi, o scutire generală de dări pe termen de cinci ani, după care ei intrau în categoria birnicilor. Uneori, în izvoare, informațiile asupra populației sunt dispersate. Astfel, în recensământul fiscal din 1803 (Condica liuzilor) era trecută numai populația evreiască care însuma 42 capi de familie. În Catagrafia din 1820 erau trecuți 33 sudiți, dintre care 21 ruși „scutelnici
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
o nouă aristocrație financiară. În secolul al XIX-lea, numărul evreilor era în continuă creștere, noi valuri de imigranți adăugându-se după 1812 și 1829. Catagrafia din 1820, în târgul Huși, menționa 40 evrei sudiți, Catagrafia din 1831-1832 - 47 evrei birnici sau 266 evrei, împreună cu familiile și slugile lor, iar Catagrafia din 1838 înscria 26 negustori evrei, 20 meșteri evrei și 71 calfe. Pentru Nicolae Iorga evreii au fost „intermediarii de căpetenie între vest și est”. Treptat, evreii au acaparat toate
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
asuprire, și nici spor, urmând ca ei să „cumpănească rînduirea după starea fiiștecăruia, rînduind și pe toate crîșmele”. La 22 februarie 1820, locuitorii din cartierul Răești au adus la cunoștința Isprăvniciei Fălciu nemulțumirea lor pentru unirea, impusă de autorități, cu birnicii din târgul Huși. Vistieria poruncea Isprăvniciei Fălciu a se face cercetări și „a se pune la cale”. Complotul condus de Ioniță Popovici din 1839 din Moldova, care se încadrează în starea generală de nemulțumire premergătoare revoluției de la 1848, reprezintă o
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
devenit anacronic. Amploarea procesului de strămutare a țăranilor în perioada regulamentară reflectă condițiile grele impuse țăranilor prin dispozițiile noilor legiuiri. Mulți locuitori pribegesc peste graniță sau se strămută pe alte moșii. La 23 aprilie 1848, Isprăvnicia raporta că 40 din birnicii Hușilor au fugit. Locuitorii mahalalei Broșteni reclamau și ei faptul că plătesc birul și îndeplinesc havalele multor persoane neimpozabile (morți, fugiți sau scutiți și angajați slugi). Ei declarau în noiembrie 1842 că, din aceleași cauze, au rămas „cu totul săraci
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
am vândut și am tot întâmpinat [...] muritori de foame suntem, calici cu totul, chip de a mai plăti nu avem, agiutor nu ni se mai face”. Locuitorii cer „să se desființeze numitul sat, căci acești numai trei (din cei 18 birnici înscriși în catagrafie, în februarie 1848, au mai rămas doar trei, n.a.) nu vor putea, nici cu un chip, a ține havalelile și dările unui sat de 18, în priivire a chiar osândei ce suferim de la dumnezeu cu lipsa de
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
pagubele cifrându-se la suma de 1.285.750 lei. Au devenit sinistrate 281 de familii, iar numărul victimelor a fost de 20 de oameni (bărbați, femei și copii). Documentele atestă în continuare situația economică deosebit de grea. Prin urmare, locuitorii birnici din Huși vor adresa numeroase petiții organelor administrative și vor adopta o atitudine mai fermă. O mare parte din birnicii mahalalelor, cei mai înstăriți, pentru a scăpa de numeroasele obligații, au intrat în rândul patentarilor. Situația era atât de gravă
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
fost de 20 de oameni (bărbați, femei și copii). Documentele atestă în continuare situația economică deosebit de grea. Prin urmare, locuitorii birnici din Huși vor adresa numeroase petiții organelor administrative și vor adopta o atitudine mai fermă. O mare parte din birnicii mahalalelor, cei mai înstăriți, pentru a scăpa de numeroasele obligații, au intrat în rândul patentarilor. Situația era atât de gravă încât „nu se găsește pe la toate casele acestui târg nici o pereche de boi, iară prin casele lor numai câte un
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
care târgurile - și Hușii, îndeosebi - nu ofereau mijloace suficiente de existență, avea loc o deplasare spre sate a unei însemnate părți din populația urbană. La 17 octombrie 1846, ispravnicul ținutului Fălciu raporta Vistieriei că locuitorii din mahalalele târgului, mai ales birnicii, au reclamat că sunt împovărați cu dările căpătăierilor. Totodată, mulți căpătăieri se deplasau spre târguri, pe care le părăseau la fel de repede precum veniseră. Strămutarea spre târguri avea un caracter temporar atât pentru căpătăieri, cât și pentru birnici. Alți locuitori (argați
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
târgului, mai ales birnicii, au reclamat că sunt împovărați cu dările căpătăierilor. Totodată, mulți căpătăieri se deplasau spre târguri, pe care le părăseau la fel de repede precum veniseră. Strămutarea spre târguri avea un caracter temporar atât pentru căpătăieri, cât și pentru birnici. Alți locuitori (argați, muncitori sau slujitori) plecau cu intenția de a se stabili definitiv în târguri: un locuitor fugit din Novaci la Huși se stabilise la Calciu bulgarul; un alt locuitor fugit din Pocreaca la Huși, „slujește în ograda episcopiei
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
trudă și-a cumpărat o casă cu acareturi în acest târg. Este cazul fericit al unui om care reușise să se stabilească. La 31 iulie 1847, Isprăvnicia ținutului Fălciu raporta că peste 100 de locuitori ai orașului Huși din categoria birnicilor și din „patentarii corporațiilor”, „lipsiți fiind de zilnica hrană”, au plecat să muncească, în cursul primăverii, pe moșia Cioricești, din ținutul Covurlui, proprietatea vornicului D. Mavrocordat, unde „înglodându-să în datorii și până acum nu s-au mai turnat”. La 9
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
patentarii corporațiilor”, „lipsiți fiind de zilnica hrană”, au plecat să muncească, în cursul primăverii, pe moșia Cioricești, din ținutul Covurlui, proprietatea vornicului D. Mavrocordat, unde „înglodându-să în datorii și până acum nu s-au mai turnat”. La 9 septembrie 1847, birnicii dintr-o mahala a orașului arătau că dintre ei „mai mulți lipsăsc decât suntem față, duși fiind pe la treer și alte locuri depărtate”. În decembrie 1848, într-un alt raport, ispravnicul atrăgea atenția din nou că un număr mare de
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Totodată, avea loc și fenomenul stabilirii țăranilor la oraș, cu scopul de a scăpa de obligațiile feudale („a scăpa de boeresc și celelalte a lor îndatoriri după așezământ”). Este semnificativ, în acest sens, faptul că un număr de 42 oameni (birnicii și însurățeii satului) din Cornii-Unguri s-au strămutat la Huși. De asemenea, Departamentul Averilor Bisericești remarca faptul că un număr mare de locuitori ai acestui sat „au început a pribegi în târgul Huși, unde cumpărând locuri își fac case și
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
și codași din satele Vetrișoaia și Stănilești, ocolul Prut, ținutul Fălciu, se specifica, printre altele, că nu vor mai pribegi în stânga Prutului și își vor îndeplini îndatoririle: „Ne închezășluim unul pentru altul și toți pentru unul, pentru că atât din locuitorii birnici cât și din celelalte trepte dajnice, și alții aflători din satul nostru, nu vor urma a pribegi în a stânga Prutului, dar nici măcar pe de alte locuri fără știrea Ocârmuirii. Iar la întâmplare când vreunul dintre noi birnicii sau trepte
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
din locuitorii birnici cât și din celelalte trepte dajnice, și alții aflători din satul nostru, nu vor urma a pribegi în a stânga Prutului, dar nici măcar pe de alte locuri fără știrea Ocârmuirii. Iar la întâmplare când vreunul dintre noi birnicii sau trepte ar pribegi, noi cei din urmă suntem răspunzători pentru [...], a plăti atât capitația lor către Hazne cât și toate havalele. Ne îndatorim că vom urma [...], atât cu straja, cât și pentru fiștecare localnic și alții, ce sfătuire și
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Comuniste din România. Prin urmare, vom folosi numele Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu în editarea scrisorilor trimise timp de peste zece ani fiicei sale aflate în exil la Paris. Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu s-a născut pe 28 februarie 1887, în satul Crușeț din comuna Mierea Birnicii, undeva în inima Olteniei, între Craiova și Slatina. A fost fiica mai mare (din patru copii) a unei familii boierești care deținea, la vremea aceea, sute de hectare de pământ și un conac relativ modest, fără electricitate sau instalații sanitare
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
care la acele vremuri nu puteau fi trecute decît cu ajutorul bărcilor mari sau a podurilor ca-re se trăgeau de pe un mal pe altul iar brodnic era cel care mînuia un brod. Tot așa avem paharnic de la pahar, sfetnic de la sfat, birnic de la bir, canonic de la canon, slugarnic de la slugă și altele. În Annales Polonorum vetustiares scrise între anii 1248-1282 se găsește menți- unea următoare pentru invazia tătarilor din anul 1259: ,,Tătarii după ce subjugară pe Bessarabeni, pe Litvani, pe Ruteni și alte
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
de Istru condusă de Sextus Aelius Catus reușind să distrugă o mare parte a dabelor geților și să strămute în sud 50000 de oameni, pentru a micșora cerbicia acestora dar și ca sursă de venit pentru romani prin creșterea numărului birnicilor. Geții se adună și năvălesc plini de furie în același an în Mesia dînd pradă focului tot ce au întîlnit în cale și se purta cu tunică și săndăluțe. În anul 11 e.n. romanii pun la cale un atac de
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
După legea electorală de atunci, corpul electoral pentru Cameră era împărțit în patru colegii: în Colegiul I votau marii proprietari rurali și urbani, în Colegiul al II-[lea] micii proprietari și patentarii, în Colegiul al III lea profesiile libere și birnicii cei mici, în Colegiul al IV-lea țăranii.9 240 bucureștii de altădată represive turcești, unii dintre conducătorii răscoalei, printre care și Ștefan Stambulov revenind în România (Curs de istorie modernă a Bulgariei de prof. dr. Constantin Velichi, Universitatea din
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Țara Românească cea mai veche evidență de acest fel datează din 1747 și înregistra numărul plătitorilor de bir; ulterior, la începutul secolului al XIX-lea au devenit documente administrative frecvente, comandate la intervale relativ mici (1808, 1810, 1819 pentru înregistrarea "birnicilor", în 1813-1823 pentru inventarierea celor scutiți de taxe etc.). În Moldova, primul recensământ e din 1774 și, ca și în Țara Românească, diferitele documente statistice abundă între 1820 și 18282. Și pentru ambele Principate, aceleași autorități ruse care au ajuns
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
de mămăligă mâncată timp de două săptămâni. Dar nu birul era principala povară a țăranului, cât diversele servicii obligatorii - angaralele, harabalele, claca, transporturile obligatorii, caii de olac, repararea drumurilor și podurilor etc. Satele clăcășești erau vestite prin ceea ce se numea birnicul havalelor sau hanologii. Censul în natură se datora tot împrăștierilor de populație, a hotarelor neocupate, cel ce ocupa dădea stăpânului locului, ca o arendă, cens din toate: din toate roadele pământului - din pâne, din fânul cosit, din grădinile cu verdețuri
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
și breslași. Ei, după cum s-a spus, erau scutiți să plătească dări la stat dar rămâneau obligați să presteze munci și să plătească anumite sume de bani proprietarilor pe care îi serveau, situația lor fiind adesea mai împovărată decât a birnicilor propriu-ziși, pentru că depindeau de bunăvoința sau asprimea stăpânilor lor. Pe ei, catagrafiile îi înregistrează ca slugi, argați și alți „breslași tocmiți", „cu hac" la boieri. Tocmiți cu „hacu", adică la munci sezoniere, precum ciobanii și vierii, în virtutea meseriei avute, erau
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
a breslașilor și a slugilor, în schimbul statornicirii unor foloase, spre compensarea a ceea ce legea abolise. Referindu-se la Condica liuzilor din 1803, P. Poni în lucrarea sa „Statistica răzeșilor" crede că în Moldova erau sate în care nu exista nici un birnic. În condică existau sate întregi în care erau trecuți doar cei scutiți de dări ori și cei întrebuințați la diverse servicii publiceoameni care și ei erau tot scutiți; „ei și părinții lor, de plata birului". Aceștia erau slujitorii ispravnicilor, plăieșii
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
erau despăgubiți cu 24 lei pe an pentru fiecare, sumă la care avea dreptul boierul, stăpânul. Catagrafiile consemnează căror boieri erau repartizați scutelnicii. Însărcinările pe care le aveau scutelnicii față de boieri sau dregători erau, în genere, mai ușoare decât ale birnicilor, ei puteau să-și compenseze o parte din banii datorați prin munca efectuată. d) Preoții și dascălii din sat erau scutiți de bir dar, când își pierdeau calitatea pe care o aveau, și dacă nu se bucurau de privilegiile pe
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
prin munca efectuată. d) Preoții și dascălii din sat erau scutiți de bir dar, când își pierdeau calitatea pe care o aveau, și dacă nu se bucurau de privilegiile pe care le aveau mazilii și ruptașii, erau trecuți în rândul birnicilor. Preoții de la sate care aveau folosința „unui lan sau a unei jumătăți de lan", chiar și pe timpul cnejilor erau ținuți să achite aceleași dări ca și sătenii, astfel, într-un act relativ la o localitate numită Preluca spune R. Rosetti, popa
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
a fi judecați de un alt boerinaș de orice rang, adaugă: „Nici Atoc, nici Popa Iuga, nici Poverteanul n- aveau a da gloabe pentru deșugubine vornicilor din localitate, ci lui Vodă; afacerile din dijme mergeau la domnie; nici deșugubinarii, nici birnicii, nici podvodarii, nici alți poslușnicari n-aveau cu nimic să-i supere. Voievodul îi apăra contra tuturor acestora și le dădea privilegiul dreptei lui judecăți", privilegiu care s-a menținut până în secolul al XVIII- lea (Opinia, 21 august, 1910). În
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]