2,237 matches
-
și răstoarnă lucrurile. Nu mai stau să număr vazele pe care le-a spart în felul acesta. -Nu e prost deloc. Dacă mă vezi că fac la fel, o să știi că trebuie să mă alimentezi. Râse. O urmai în bucătărie. Biscuit se năpusti asupra pateului său de patru stele. -Mă duc după o sticlă de șampanie? Se crease un obicei. În vreme ce ea era în pivniță, insultai pisica: -Imbecilule. Urma în sfârșit să-mi spună cum își petrece timpul dar a trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
-Mă duc după o sticlă de șampanie? Se crease un obicei. În vreme ce ea era în pivniță, insultai pisica: -Imbecilule. Urma în sfârșit să-mi spună cum își petrece timpul dar a trebuit ca domnul să vină să-și ceară miaul. Biscuit nu-mi acordă atenție. Triumful lui era zdrobitor. Sigrid reveni cu o veuve-clicquot într-o frapieră. -Propun ca din două în două zile să bem câte o văduvă, zise ea. Părea să fi prevăzut că voi rămâne multă vreme. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
văduvă, zise ea. Părea să fi prevăzut că voi rămâne multă vreme. Îmi convenea. -N-am putea să ne întoarcem în salon? Șampania cu mirosul de motan... -Într-adevăr, spuse ea. Și-apoi, nu-mi plăcea s-o împart pe Sigrid cu Biscuit. Umplu din nou cupele aburite. -În seara asta, pentru cine toastăm? întrebă ea. -Pentru Sigrid. Pentru identitatea pe care ți-o atribui. -Pentru Sigrid, zise ea înainte de a bea cu o voluptate plină de ușurare. Am golit paharul dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
Olaf. -Erau și patrioți. Trebuie să pun la încălzit mâncarea de ieri seară. O să vezi, e mai bună a doua zi. Așteptând să fiarbă apa pentru paste, amestecai în tocănița al cărei sos se lichefia pe îndelete la foc mic. Biscuit, care-și terminase cina, își luase tălpășița. Sigrid așternu masa în bucătărie. Am pus mâncarea pe masă. -Nu găsești că acum carnea este mai fragedă, mai impregnată de gustul ciupercilor? -Da, zise ea cu un entuziasm politicos. Mă agasa. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
fi liniștit, acolo. Ar începe o nouă viață. Nu m-am mișcat de pe scaun. De ce inerția asta absurdă? La gândul de a părăsi vila, cântăream o mie de kilograme. Pe ușa pe care o lăsasem întredeschisă, îl văzui intrând pe Biscuit. Cu o vioiciune uimitoare pentru volumul său, sări pe birou și se tolăni pe repertoarul deschis. Pricepui că nu se va mișca de acolo prea curând. Animalele ne comunică mesaje. Acesta nu era ambiguu; dacă rămâi, uite ce-o să devii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
mă simțeam incapabil să plec. Și dacă o convingeam să plece cu mine? Ar trebui să-i mărturisesc adevărul. Dar cum se face că ea nu știa de moartea lui Olaf, din moment ce Georges era la curent? Reflectam privind pântecele lui Biscuit ridicându-se și coborând în ritmul respirației sale somnoroase. Tipul care murise în casa mea se numea într-adevăr Olaf Sildur? Fotografia de pe cartea de identitate corespundea, așa cum ar fi putut corespunde oricui. N-am pus la îndoială veridicitatea pozei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
nu încercase să-mi spună nimic la telefon. Îl cunoștea pe Olaf Sildur care murise, grozavă afacere. Îmi declarase că nu voi deveni acel tip, era o simplă evidență, trebuia să suferi de paranoia ca să vezi în asta o amenințare. Biscuit îmi sugeră atitudinea potrivită: să mă culc și să dorm. Ceea ce și făcui. M-am întins din nou pe canapeaua pe care îmi făcuse siesta într-un mod atât de plăcut în ajun. M-am gândit că dacă adoptam în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
întins din nou pe canapeaua pe care îmi făcuse siesta într-un mod atât de plăcut în ajun. M-am gândit că dacă adoptam în mod durabil acest stil de viață, nu voi întârzia să devin mâța grasă prefigurată de Biscuit. Această meditație anxioasă favoriză alunecarea mea în somn. Când mă trezii, Sigrid era așezată pe jos lângă canapea și mă contempla duios. M-am întins și am spus primul lucru care mi-a trecut prin minte: -Mi-e foame. Izbucni în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
mă trezii, Sigrid era așezată pe jos lângă canapea și mă contempla duios. M-am întins și am spus primul lucru care mi-a trecut prin minte: -Mi-e foame. Izbucni în râs. -Să dormi și să mănânci. O să-ți spun Biscuit Doi. -E straniu că-mi spui asta. E tocmai la ce mă gândeam înainte de a adormi. -Știu că ți-e foame, dar n-am putea bea tradiționala noastră sticlă de șampanie? Șampania hrănește. -Bine. Cu condiția ca după aceea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
întinse. Susurul șampaniei care curge anunță fericirea. Era o seară călduță de vară, gazda mea purta o rochie scurtă care dădea la iveală gambe demne de o scandinavă. Ai putea contracta sindromul Stockholm pentru mai puțin de-atâta. Ciocnii („Pentru Biscuit care ne dă exemplu”) și băui versiunea cu bule de aur. -Îți place? întrebă ea. -Mă voi mulțumi cu asta. Râse. -Pari foarte fericită, spusei. -Expoziția de la Palatul Tokyo m-a răvășit. „Sper că n-o să mă pisălogească cu muzeul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
ea păru fericită. -Am pregătit frapiera cu șampanie în salon. -Numai eu dorm așa de mult? -Nu. Dormitul face parte din blestemul casei. Eu fixez ceasul în fiecare dimineață, căci altfel nu m-aș scula decât la ore monstruoase, ca Biscuit. -Eu unul am hotărât că Biscuit va fi maestrul meu în ceea ce privește arta gândirii. -Dacă vrei, o să-i pun șampanie în gamelă. Mi-am adus aminte că salonul era vizibil din stradă. Sigrid mută frapiera în bucătărie. -La ce oră începem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
cu șampanie în salon. -Numai eu dorm așa de mult? -Nu. Dormitul face parte din blestemul casei. Eu fixez ceasul în fiecare dimineață, căci altfel nu m-aș scula decât la ore monstruoase, ca Biscuit. -Eu unul am hotărât că Biscuit va fi maestrul meu în ceea ce privește arta gândirii. -Dacă vrei, o să-i pun șampanie în gamelă. Mi-am adus aminte că salonul era vizibil din stradă. Sigrid mută frapiera în bucătărie. -La ce oră începem? întrebă ea. -La unsprezece dimineața. Acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
într-un soi de comă voluptoasă. Ultima senzație fu cea a rotirii pământului. p. 137 Pașii lui Sigrid îmi străpunseră somnul. Fermecat de ideea de a-i vedea gleznele, am deschis ochii și m-am pomenit nas în nas cu Biscuit care mă inspecta cu dezgust. -Hrănesc pisica și-ți pregătesc cina. Cum te simți, Olaf? -Mai bine ca niciodată. Mă ridicai în picioare fără prea multe probleme și mă dusei să mă uit pe fereastră. Sfârșit de iulie, pe înserate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
abandonat restul de viață. Eram pe punctul să mă vâr în halat. M-a rugat să mă schimb. M-am despărțit cu regret de această a doua piele. Înainte de a coborî în pivniță, am întrebat-o dacă-l luăm pe Biscuit cu noi. -Nu, zise ea. El numai aici se simte fericit. Îi dădui dreptate. Biscuit era inseparabil de biotopul său. Ar fi fost ca și cum ai smulge o vestală din templu. În cramă, Sigrid deschise o trapă invizibilă pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
să mă schimb. M-am despărțit cu regret de această a doua piele. Înainte de a coborî în pivniță, am întrebat-o dacă-l luăm pe Biscuit cu noi. -Nu, zise ea. El numai aici se simte fericit. Îi dădui dreptate. Biscuit era inseparabil de biotopul său. Ar fi fost ca și cum ai smulge o vestală din templu. În cramă, Sigrid deschise o trapă invizibilă pe care o închise la loc. O galerie pe care o lumina cu o lanternă ne înghiți de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
ca într-un car de luptă, Părințele, gladiatorule, nici păgînii nu s-ar fi pretat la așa ceva, chiar așa de urît se vedea totul din exterior? Ca un Flower Power resuscitat, saltele gonflabile, fierbătoare electrice, reșouri, rîșnițe de cafea, tutun, biscuiți, grisine, muzică non stop, Dylan, Beatles, Hendrix dintr-un pick-up vechi cules de la gunoi, femei care nu purtau chiloți, haine care puțeau, un du-te vino care făcea să-ți vîjîie capul, să te apuce greața, să faci și tu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
reuși să adune În noua baltă, patru peștișori fricoși, ageri și cu ochii de mărgele. În timp ce Va „pescuia” cu mânuțele sale grăsuțe, manifestându-se zgomotos la fiecare victorie, scoțând strigăte zglobii de bucurie, apucând cu gura câte un sfert de biscuit dulce cu care Îl ademenea Dorița, aceasta Își plimba gândurile și privirea pe Întinsurile Siretului și pe cele ale copilăriei sale nefericite, Încercând zădarnic să acopere golul lăsat de moartea surorii sale dragi. Soarele se grăbea să coboare spre Asfințit
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
se mulțumea să mănînce și să se sature. Pe urmă vedea el. Acum face rezerve uriașe, pentru o lună, chiar două. Este obsedat că va suferi de foame, deși mîncare găsești pe toate drumurile. Profesorul căuta lapte dulce și cîțiva biscuiți. Erau îndeajuns pentru necesitățile sale. Lăcomia deșănțată a dus la acumulări de averi, la crearea de depozite suficiente pentru zeci de generații. Dorohoi închide frigiderul și concluzionează: Doamne, dacă nu-l făceai pe om, atunci lumea de pe pămînt ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
s-a lăsat pierdut. Eugenia a mutat mobila, până când fătul s-a rupt din pântece ca un fulger de pe un cer cu furtună. Vasile avea o slujbă bună, împărțea banii, darurile și veștile satului. Coletele miroseau frumos: a drojdie, detergent, biscuiți, rahat, bomboane, marmeladă, țigări, parfum... Cam atât puteau trimite tinerii de la oraș. Părinții le expediau în aceleași desage, scrise cu creion chimic, făină, zahăr, ulei, vin, țuică, carne, ouă, fructe. Petru mirosea cutiile de carton, bine sigilate cu bandă P.T.T.R.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
precum bolnavul de astm tusea; funinginea pe coșuri sfârâia ca o tigaie încinsă, cenușa era precum o plămadă nedospită. De atâta ploaie, s-a risipit cuptorul mătușii Maria peste colacii de pomană; mama lui Petru a dat de sufletul moartei biscuiți pătrați și lumânări stinse. Drumul către cimitir își ieșise din albie, fântânile erau pline până la ghizdea de tristeți. Sub clopotniță, moș Ion săpă groapă pentru toată setea pământului, mormânt sub cruce nu aveai unde să ascunzi. Caii intrau în nămol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
dar să-i aduci diseară niște haine de schimb... De rest, are Iustina grijă!... Foarte mulțumit de înțelegere, Virgil dădu să plece, dar cumnatul său îl mai reținu puțin, ca să-i mai spună ceva. Dându-i băiatului să mănânce niște biscuiți, dintr-o cutie atunci desfăcută, el îl luă pe Virgil la o parte cu un aer misterios și, uitându-se să vadă dacă nu venea cineva de afară, îl rugă foarte amical să-l ajute și pe el într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de făcut". A urmat voma, febra, zbaterea între viață și moarte a micuțului. Puncția lombară. Diagnosticarea meningitei bacteriene, tratamentul îndelungat cu antibiotice dure. Și dintr-o dată, presupusa vindecare ! Ce bucurie când au putut în fine să îl hrănească cu un biscuit înmuiat în câteva linguri de ceai, după lungi și chinuitore nopți de nesomn. După aceste grele încercări, Margo a rămas acasă ca să se ocupe numai de copil. Spre încântarea amândurora, evoluția era atât de perfectă încât uneori îi contraria, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
îi lua în brațe, orice scâncet înceta. Am petrecut o iarnă grea, deși Crăciunul l-am sărbătorit mai deplin ca în alte dăți. Gery a adus un brad minunat din pădure și a făcut rost, nu se știe de unde, de biscuiți în forme de figurine și de câteva fire de beteală. Am găsit chiar și cadouri sub ramurile lui : un pulover și un pantalon tricotate de mână din lână albă pentru Minodora, o carte ponosită în limba franceză pentru Marina Pavlova
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
comedie... Și să vezi tu și să asculți comentarii ca acelea, Vetucă! Cine să-l audă pe bietul înaripat dacă stăpânu-i surdo-mut? I-aș aduce eu ceva mei, dar nu se găsește nicio boabă în tot târgu ista! Sau un biscuit tocat... Dar ți-ai găsit biscuiți! Cât despre pliculețe cu hrană specială, nici pomeneală, fraților! Papagalii noștri n-au decât să ciugulească măzăriche, ori de nu, grăunțe de păpușoi. Cât despre frig, vopsește-l în roșu sau în alb și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
să asculți comentarii ca acelea, Vetucă! Cine să-l audă pe bietul înaripat dacă stăpânu-i surdo-mut? I-aș aduce eu ceva mei, dar nu se găsește nicio boabă în tot târgu ista! Sau un biscuit tocat... Dar ți-ai găsit biscuiți! Cât despre pliculețe cu hrană specială, nici pomeneală, fraților! Papagalii noștri n-au decât să ciugulească măzăriche, ori de nu, grăunțe de păpușoi. Cât despre frig, vopsește-l în roșu sau în alb și învață-l să se laude că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]