293 matches
-
fie și mici - cantități de apă [85]. Prima etapă a formării biofilmului este una de natură fizico-chimică, căci cele două suprafețe, a microorganismului, respectiv a substratului solid sunt electronegative cel mai adesea [85], același autor atribuind în plus unor cationi bivalenți rolul de punte de legătură, fapt care a generat o interpretare quasicoloidală a procesului. Din caracterul electronegativ al suprafețelor implicate - biotică și abiotică - am putea afla indirect că o electronegativitate exagerată a suprafeței substratului - e cazul polarizării catodice (v. §3
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
coroziune și rH ul mediului s’au testat într’un gradient de rH al mediului agresiv o serie de metale și aliaje, urmărind variație greutății epruvetelor în urma procesului. S’au testat metale caracterizate prin valențe diferite (Ag - monovalent, Cu - monoși bivalent, Fe - biși trivalent, Al - monoși trivalent) pentru a evidenția eventualele trepte în intensitatea coroziunii induse de trecerea de la o valență la alta în condițiile desfășurării procesului la valori succesive de rH a mediului agresiv. În scopul asigurării unui gradient de
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
că, în sociologie (deci și în cazul anchetelor) apar cu cea mai mare frecvență două feluri de noțiuni: unele pe care le numim de tip atributiv și altele, de tip variabil. Primele sunt cele studiate pe larg în logica clasică bivalentă, prin punerea în evidență a sferei și conținutului noțiunii. Ele presupun, în fond, prezența unui univers de indivizi empirici care poate fi decupat în două submulțimi: una formată din „obiectele” ce poartă însușirea (însușirile) cerută (cerute) de conținutul noțiunii - și
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
au drept grupare prostetică un colorant. Hemoglobina și mioglobina, pigmenții respiratori în sânge, respectiv din țesutul muscular, sunt alcătuite dintr-o proteină numită globină și hem. Hemul este o moleculă care conține un nucleu tetrapirolic și un atom de fier bivalent. Hemoglobina joacă rol de transportor de oxigen de la plămâni la țesuturi, formând cu oxigenul un complex reversibil numit oxihemoglobina. Proteinele dau reacții de culoare caracteristice, la acțiunea HNO3 concentrat asupra proteinelor, apare o culoare galbenă, reacția este cunoscută sub numele
Chimie organică : suport pentru pregătirea examenelor de definitivat, gradul II, titularizare, suplinire by Elena Iuliana Mandiuc, Maricica Aştefănoaiei, Vasile Sorohan () [Corola-publishinghouse/Science/723_a_1371]
-
fără partitură”, „concert anotimpul”, „cerul tăiat un metru șapte / zeci și cinci pentru rochia de bal”, „Toamna a dansat, a dansat”... Topos predilect, cum am spus, al poeziei moderniste a momentului, circul are, și în viziunea lui Voronca, semnificații simbolice bivalente. El se circumscrie în primul rând ca spațiu și timp al acelei sărbători elementare despre care vorbea Jean Starobinski, precum în Almanah: Proprietarul circului salt mortal ca o reverență Câte frânghii și în sângerări orchestra, Echilibristul, din goană, surâde Doamnei
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
cenzurate și sunt singurul mijloc de transmitere a informațiilor, de popularizare a culturii neideologizate. De asemenea, ele fasonează un ascultător curios, viitor cititor al lecturilor interzise, client al rețelelor de împrumut în care textele circulă pe ascuns. Acest fenomen este bivalent: pe de-o parte, Monica Lovinescu devine un lider de opinie care difuzează mesaje ce nu pot ajunge în alt mod în țară, pe de altă parte, informațiile se modifică în funcție de propriul ei univers critic. Istoria demonstrează însă verticalitatea și
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
genul lui Geo Bogza sau al lui Ion Caraion își fac loc în mod firesc, datorită unor puncte de tangență. Poetul combină prețiozitatea livrescă, sonuri populare, glosa fastuoasă, mari teme lirice, pe temeiul unor afinități ce ulterior vor suscita definiri bivalente, genuinul fiind circumscris simbolismului universal. În pofida unei retorici de circumstanță, versurile din volumul Enescu. Suită lirică (1958) se înscriu aproximativ între aceleași coordonate: un „clasicism latent” (H. Zalis) în piese lirice, filigrane confesive, care montează un sâmbure epic pictural. Poezii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288449_a_289778]
-
putere "pozitivă", aceeași instituție n-a fost în stare să asigure o trecere lipsită de violență de la totalitarismul lui Ceaușescu la haosul care a urmat. Singura și ultima șansă a Securității pentru a-și păstra imaginea de forță omnipotentă și bivalentă era aceea de a întreține misterul acțiunii sale "la bucată". Căzînd și această redută, nu vom mai discuta despre Securitate, ci despre securiști și despre informatorii lor.
Misterele Securității by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16289_a_17614]
-
Dorin-Liviu Bîtfoi Mircea Vulcănescu era o "structura bivalenta", precizează Ștefan J. Fay în Sokrateion. Pe de o parte, conformația elevat ascetica a maestrului; aspirația lui către concluziile simple și profunde ale firii; pecetea unui ortodoxism asumat, cu izvoare interioare. Vom regăsi ușor voluptatea renunțării la care Vulcănescu vibrase
Singurătatea unui mentor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17843_a_19168]
-
a urgentelor pământești. Tendințele, cele două, se concurează inevitabil și dramatic în inima celui angajat în această dispută. Aură tragică pe care numele maestrului o dobândește în desfășurarea unei istorii crude pare, de la un punct, scena unei sfâșieri intime, constitutive. "Bivalenta" lui Fay fusese deja, de multă vreme, consacrată conceptual de Freud, pornind de la un termen creat de Eugen Bleuler, cel de "ambivalenta". Întrucâtva mai obscur, Alfred Adler va vorbi despre o "încrucișare de instincte". Wilhelm Stekel - și, pe urmele lui
Singurătatea unui mentor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17843_a_19168]
-
îmi iubește nimicul,/ cu asta m-a dat întotdeauna gata, el știe că nimicul meu/ e sămînța nimicitorului care vrea să mă știe mut”. Să fie prin urmare o transcendență ratată? Un asemenea Dumnezeu antropomorfizat pînă la sufocare e unul bivalent. Solidar cu neajunsurile și insignifianța creaturii, ceea ce îl îndeamnă la clemență, poate apărea nesatisfăcător prin repetarea speculară a acestora. Unei calități îi răspunde prin urmare o deziluzie, provocînd un blocaj. E o divinitate apropiată de cea care stăpînește deopotrivă Binele
O criză a transcendenței by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4232_a_5557]
-
academii - pe de alta), sub paternalismul vitreg al nomenclaturii, cu plafonările suficienței refractare și aroganța "specializării", recte arhivistice, în struna propagandei tutelare și a clanului fiecărui sector. "Colportorii" de mesaj dintre redute, al căror condei se exersase și se exercita bivalent în linia unui Cantacuzino (un George Littera, un Florian Potra în primul rînd) fiind pe cît de dăruiți și autorizați, pe atît de sporadici și marginalizați. Conștientizată sau mai degrabă nu, prăpastia s-a vădit în ceea ce a urmat editorial
Enciclopedie... și încă ceva by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/14937_a_16262]
-
neurobiologice de azi din laboratoare ultraperfecționate, care nu confirmă mecanismul liberului arbitru, putința de a opta independent. Neașteptate sunt remarcile lui Safranski cu privire la Fiesco, a doua piesă predată de debutant la teatrul din Mannheim și respinsă acolo. Personajul este embrionar bivalent: se avântă în conjurația cu fanatica ei derulare și se lasă captivat și de voluptate, avid să guste plăcerile vieții. Din adnotările scriitorului rezultă că până aproape de final nu era sigur pentru care variantă se va decide. Și în artă
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
de aici din Provincie, de la Margine cum se spune, de ceea ce se decide în materie de cultură și teologie la București, Iași, Sibiu, Satu-Mare, Cluj, Oradea, Tg. Mureș". E, firește, o "risipire", însă una fertilă pe ambele laturi ale ființei bivalente. Să zăbovim puțin asupra relațiilor pe care Ioan Pintea crede a le putea accepta între oficierea religioasă și cea a cuvîntului cu miză estetică. Conexiunea nu e totuși foarte lesnicioasă, tangentă fiind la o anume "ispită" (,mi-a plăcut să
Pietate și creație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10493_a_11818]
-
Dănilă Prepeleac (1876), unde apare pentru prima dată „omul anapoda”, adică „un personaj care vorbește și acționează în dodii, un prost și un hâtru în același timp”, totdeauna în determinare grotescă. În loc să ducă spre comic această ipostaziere contradictorie, ca „natură bivalentă a personajului”, un nebun înțelept, autoarea îl conduce spre satiră („un erou atât de potrivit artei satirice”), prin asta spre a fi compatibilă cu viziunea renascentistă, printr-o „reunire de contrarii... și structură dicotomă”, care urmează compoziția antitetică a povestirii
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
prietena ei iubită Vita Sackville-West, moștenitoarea unei familii aristocratice deținătoare de mari proprietăți, femeie cu oarecari veleități literare, cunoscută însă în societatea contemporană pentru atitudinile libertine, marcate de personalitatea ei androgină, sau, ca să spunem pe șleau, de orientarea ei sexuală bivalentă. Tânărul nobil Orlando - care-și ia numele de la eroul shakespearian din comedia Cum vă place, deținător al tuturor perfecțiunilor fizice și morale, dar și al unei melancolii existențiale - o portretizează leit pe Vita Sackville, în personalitatea ei binară, ceea ce duce
Virginia Woolf ORLANDO by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/3844_a_5169]
-
ta/ vorbind fă-mi umbră/ înfrigurează-mă vorbind// apropie și pata de pe cer/ zborul acelui vultur" (vorbind fă-mi umbră). Inaptă a se fixa pe lumină, se îndreaptă spre roadele mundane ale acesteia, care-i solicită simțirea, provocîndu-i o stare bivalentă de împlinire și de "plîns" al duratei: "dincolo de lumină sunt alte lumini/ se-aude un plâns printre vii/ cel ce fuge purtînd între umerii lui/ un copil/ nu poate fi decât sufletul/ cu poala veșmântului plină de/ struguri și frunze
Relația între mic și mare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9747_a_11072]
-
totul", știu „totul" și vor „totul". Cercul lor de cunoștințe este competat de prostituate, traficanți de droguri și proprietari de cluburi. Personajele dețin un aer de promiscuitate ce începe de la ușurința cu care orice plăcere este dusă la extrem, am- bivalentă în alegerea partenerilor, și normalitatea definită pentru consumul de narcotice. Este portretul Generației MTV, dus la extrem, dezbrăcat de cenzura vagă a televizorului și demascat în decadență sa morală. În cele patru săptămâni pe care Clay le petrece „acasă", citiorul
ALECART, nr. 11 by Amalia Kalince () [Corola-journal/Science/91729_a_92901]
-
predecesori ai săi ( de la Algernon Charles Swinburne până la Gabriele D’Annunzio): acela al "supra-femeii". Supus vrajei acestei "supra-femei" este de fapt Pașadia, singurul dintre Crai care arată clare atitudini de "supra-om". Cu toate acestea, interesul Craiului față de Rașelica este profund bivalent; oare Pașadia a hotărât să îndepărteze "femeia" de la masa Crailor pentru că se teme de prezența "supra-femeii"? Interesantă este lectura pe care ne-o dă Ovidiu Cotruș, care consideră cele două ființe înzestrate cu energii echivalente și vede în privirile lor
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
în partea ce ține de film, am plecat acasă cu bucuria acestei actrițe. Cu plăcerea cu care caută identitatea femeii-personaj, cu plăcerea cu care joacă, tușantă pentru public. Cred că, dacă demersul regizoral ar fi scăpat de angoase și ambiții bivalente, izbînda ar fi fost mai rotundă, mai împlinită.
Un experiment by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5973_a_7298]
-
creăm etc. -, plus un infinitiv - a asigura - și gerunziul cu valoare verbală - cinstind). Din cele 26 de S, izbesc cele 6 nominalizări (Nmzi), acele "abstracte verbale" caracteristice limbii române, frecvente în Ll a "Epocii", și în al căror statut ambiguu, bivalent (S și V) prevalează valoarea verbală (semnificativ: "șîndemnul laț acțiune", "mobilizarea", "lupta" etc. specifice dictaturii comuniste): înflorirea< a înflori sporirea< a spori - căci să remarcăm și faptul că sunt precedate de pentru). Întâlnim - cum altfel! - și unul dintre cuvintele predilecte
Un text din "epoca de aur" by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17126_a_18451]
-
un document patetic al unei existențe marcate de un dramatism ce informează opera, dar care își are propria-i semnificație, trasînd profilul unui personaj ce întregește galeria măștilor acesteia. O osmoză între autor și creație ne oferă o figură umană bivalentă, pe de-o parte, scriitorul lipsit de viitor, ratat, pe de alta, triumfătorul în esență, chiar dacă ultima îmbrăca straiul ficțiunii, transgresînd astfel vitregiile timpului său: "luăm cunoștință, aici, observă Ion Vartic, autorul unei ample prefețe, numai de o jumătate de
O victimă a stalinismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7428_a_8753]
-
multiplicîndu-l "o mulțime de înși fără realitate" (ficțiunea textuala își fictionalizează receptorii), iar eul parazitează, ca atare, pe seama celuilalt: "eu locuiam în ochii cuiva". Dezolarea are ca rădăcina o astfel de inconsistenta a eului. Procesul de descompunere a eului e bivalent, deoarece se poate vorbi, cu egală îndreptățire, de o extensie, de o proiecție a subiectului asupra fantasmelor sale care ajung să trăiască în locul său, "reprezentativ", si de o "dezumanizare" a lui în contul acestora, în sensul în care sînt eliminate
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
este vorba de o simplă omonimie, dar parcă cu atât mai spectaculoase sunt aceste coincidențe. Iată, Bega noastră cea de toate zilele are o soră geamănă tocmai la antipozi. Situată în New South Wales (un alt exemplu geografic de toponimie „bivalentă“, denumirea provinciei australiene - Noua Țară a Galilor de Sud - având însă o origine... antropică), Bega nr. 2 nu își încheie periplul în Dunăre ci, nici mai mult nici mai puțin, în apele Pacificului, sau, pentru a fi riguroși, în Marea
Agenda2003-34-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281381_a_282710]
-
același nume, ca toate secvențele cognitive expuse să fie anunțate utilizând tehnica leit-motivului. Ceea ce - după cum vom vedea - Liviu Dănceanu și face, cu multă acribie. Înclinația autorului către introspecție îl determină să procedeze la o tratare originală, într-o manieră expozitivă bivalentă. Pe de o parte, avem de-a face cu abordări monotematice, fiecare expozeu - cu titlul precedat de leit-motivul „despre” - reprezentând un univers aparte dar, în același timp, care poate sta la baza unor eventuale - și poate, chiar necesare - dezvoltări complexe
Despre...De musicae natura by Ovidiu Trifan () [Corola-journal/Journalistic/83695_a_85020]