5,219 matches
-
aducem și noi omagiul nostru. Nu trebuie ratată, în același număr din Ateneu, rubrica "Proximități" a lui Al. Călinescu. Acum, despre o "călătorie în țara jurnalului intim". Subiect palpitant mereu, stiluri de a ține însemnări, dintre cele mai variate și bizare, toate în cartea lui Philippe Lejeune, "Un journal a soi - histoire d'une pratique", apărută în 2003 la Textuel. O carte-album, superbă, cu peste două sute de reproduceri în facsimil, o carte în care sînt inventariate toate practicile și formele jurnalului
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12392_a_13717]
-
Opreanu. Pictura lui nu are nimic denotativ, nimic datat și nimic ostentativ. Ea este o eliberare energetică pură, o exteriorizare a tensiunilor lăuntrice în explozii cromatice care nu exprimă nimic altceva în afara propriei lor dinamici. Intr-un mod surprinzător și bizar, poetul-pictor reface traseele simbolice ale primitivului și ale copilului, itinerariile formării conștiinței, atît la nivelul speciei, cît și la nivel individual. Ca structură generală și ca sensibilitate cromatică, el este un expresionist, însă unul cu nostalgia ordinii și cu vocația
Sabin Opreanu, un amator profesionist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12412_a_13737]
-
comentariu gestual, emoțional. După mine, o opțiune foarte inspirată, de marcă care m-a interesat cel mai tare în spectacol. Din toate punctele de vedere. Deși nici ea nu este pe deplin susținută și explicată pe scenă. Astfel, pare puțin bizar cînd cineva i se adresează cu replică lui Dorian Gray, direct, unu la unu, iar acesta nu răspunde. Replica vine în dans. E frumos ca idee, dar nu e bine delimitată convenția pe scenă. Schimbul acesta cred că putea fi
De ce nu vorbeste Dorian Gray? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12433_a_13758]
-
celui care se arată interesat de ceea ce-i propui și să simți că te afli în adevăr, dacă o comunicare se stabilește. Cine e cititorul? Nu știm. Mai mult decît oricare alt tip de ficțiune literară, poezia rămîne un mod bizar de a-l contacta pe celălalt. Comunicare cu nimeni și cu toată lumea, cu fiecare în parte și cu fiecare altcumva. Însă totdeauna doar cu cei care ajung să descopere prietenia de neînlocuit a poeziei. Nu e vorba de o categorie
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
noi nu le percepem bine travaliul, așa cum nu ne prea auzim nici inima. Amîndouă sînt însă depreciate în sistemul "jeune"-ismului actual, care îi cere chirurgiei estetice vechiul pact faustic. Trebuie să recunoaștem că trăim într-o epocă cel puțin bizară. Tot ceea ce secolele precedente au valorizat ca introspecțiune a individului pe verticala personalității sale, de obicei în solitudine și meditație, se vede depreciat de epoca postmodernă. în momentul în care marile structuri sociale au început să-și piardă autoritatea iar
De la interdicția de a fi trist la obligația de a fi singur by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/12462_a_13787]
-
care a constituit vreme îndelungată uniforma obligatorie a minții și a discursului nostru. Dacă în fostele țări comuniste marxism-leninismul e măcar formal depreciat, nu același lucru se poate afirma despre unele, deloc neglijabile, medii occidentale, unde i se acordă încă bizare onoruri. Astfel un Daniel Dubuisson consideră oportun a veșteji "idealismul", susținînd că filosfiiile acestuia, de la Platon la Heidegger, s-ar fi pus totdeauna în slujba regimurilor tiranice, faptul că la baza celui mai tiranic regim al istoriei contemporane care a
Despre Nae Ionescu și Cioran (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12467_a_13792]
-
Gană, Ștefan Aug. Doinaș și Ion Pop; însă majoritatea exegeților s-au mulțumit să redenumească elementele "matricii stilistice" cu termenii oferiți de fenomenologia imaginarului, rămânând astfel în același cerc vicios. Consecința acestei stări de lucruri este cât se poate de bizară: unul din poeții care a contribuit decisiv la "diferențierea" (în sens lovinescian) a liricii noastre interbelice este, în mod paradoxal, captivul unui canon mitofil și arhaizant, care se refuză istoricității. Văzută ca expresie a unui lirism aseptic, poezia lui Blaga
Ruptura de utopia moderinistă by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/12468_a_13793]
-
aceasta a scriitorului de teatru absurd (pe care, mărturisește și aici, ar fi vrut să-l numească, simplu, teatrul nou). Folosesc oarecum reținut cuvîntul mistic. E un misticism netrăit și nedescris pînă la autorul Cîntăreței chele, hrănindu-se, în chip bizar, din propria-i negare. Sacralizant să fie oare tocmai gestul profanator al negării? 15.08.1986: "Sîntem, cu toții, unul. Micile deosebiri, micile accidente care ne despart sînt neglijabile. Sîntem de o esență identică. Deosebirile par numai să ne despartă. În
" Traiesc de un car de vreme. Am pierdut mult, mult timp" by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12485_a_13810]
-
mai tînăr în carte!). Autoportretele din secolul al XX-lea sînt deja foarte departe de teoria oglinzii: de la cele cubiste, care îl șocau pe Iorga, la cele în chip de diavol, de măști africane, de suveniruri kitsch, unul și unul, bizare sau înspăimîntătoare ca secolul însuși. Brâncuși și Victor Brauner există și ei în antologie. Mărturisesc că nu mă așteptam ca eul artiștilor plastici să spună atîtea povești, să fie atît de dramatic și să rivalizeze atît de simplu cu eul
500 de autoportrete by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12497_a_13822]
-
Iliescu la }ebea, iar volumul trei Viața și opera sublocotenentului major 2) Dan Voiculescu pe vremea când era general. Îți spun: premiul Academiei mă așteaptă... Acest ins mă plictisește tocmai când, la televiziuni, rând pe rând, se anunță împerecheri oarecum bizare pentru nespecialiști, dar absolut necesare pentru ca o specie sau alta să poată supraviețui într-un habitat geografic unde lupta pentru existență și supremație ia forme din ce în ce mai evoluate și mai sofisticate. Înțeleg din reportaje că nu trebuie să mai mire pe
Bocncănitul de toamnă - enigmistică electorală by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12503_a_13828]
-
firave,/ multicolore, dezordonate șei speriate" (Influențe livrești). Dar autorul cunoaște și momente de ezitare pe drumul metamorfozei geometrizante, notificînd fazele ei intermediare, pitorești. Nefiind un Arhimede, compasul său e amețit aidoma unui biet animal, iar o șuviță de sînge trece " bizară transfuzie " din brațul său în brațul metalic al instrumentului. Cercul ce ia naștere astfel e, la rîndu-i, nedesăvîrșit, indecent: Stau în firavul cerc și ascult/ cum punctele lui bîzîie, mișunînd pe circumferință,/ găsesc că-i foarte multă obrăznicie în nerăbdarea
De la "cumințenie" la necumințenie și înapoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12489_a_13814]
-
în ordine rațională și în context cultural el avea o realitate indubitabilă și putea fi evaluat ca o culme a creativității umane, văzut direct, în puterea nopții, ca o stea călătoare amestecată printre stelele fixe, nu părea decît o componentă bizară a infinitei mașinării cerești. Dacă în sistemul senzorial comun, vizualul are o putere de persuasiune sporită în comparație cu auditivul, e posibil ca și în registrul senzorialului fantasmatic el să aibă o mai mare forță de inducție. Si atunci nu e de
Vizualitate și metafizică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12500_a_13825]
-
clasicilor. Și m-am îndepărtat deocamdată de Pere, destinat să-și ajute tatăl, pe bunicul Ton, la fabrica familiei. Și mersul cu cărți sub braț m-a transformat în cineva special, căruia i se iartă că-i un pic cam bizar, și-n nopțile vesele ale anilor charlestonului și-ai petrecerilor, atât la Feixes, cât și la Barcelona, orice bairam ca lumea se termina într-un pat cu chirie. Mai puțin ale mele. - Hai. Maurici, dă-o dracu', hai cu mine
Umbra eunucului by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/12501_a_13826]
-
testament literar și în același timp o "geneză" ŕ rebours: fiindcă în a 7-a zi, Dumnezeu, tîrîndu-se, își cere iertare. Blasfemie sau premoniție? în poemul Die Sonderlinge (termen greu traductibil, echivalabil prin românescul singuraticii, solitarii, ființe excepționale sau chiar bizare), o mulțime de astfel de făpturi înoată spre America! Hotărîte să fie... geniale, talentate, pline de har. Și ajung cu adevărat celebre, atît ele cît și unchiul din America, starea vremii, marea, America însăși, pe scurt - totul, inclusiv cerul care
Marea dereticată, șosetele închiriate și Doamna Untură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12502_a_13827]
-
sistem economic sută la sută liberal, unii adună averi uriașe; alții lîncezesc în mizerie și șomaj. Într-un sistem sexual sută la sută liberal, unii au o viață erotică variată și pasionată, alții sînt condamnați la masturbare și singurătate." Exceptînd bizarele fabule pe care informaticianul le scrie ca pe niște parabole ale societății contemporane, Extinderea... este o carte plictisitoare. Mai ales că ratarea sinuciderii e previzibilă. Tema înserierii și blazării din debutul lui Houellebecq ne propune un personaj diametral opus celui
Și ei au debutat odată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11426_a_12751]
-
cu fotografia în față, le făceau portretul. Acum, după aproape 20 de ani, aceste portrete au apărut în volumul alb-negru Cercul artiștilor dispăruți; pentru mai multă culoare, cartea este însoțită de un CD și de cărți poștale. Poate părea oarecum bizară această întoarcere de la fotografie la portretul pictat, chiar și pentru România anilor '80, mai ales pentru că modelul în carne și oase nu exista. Bizară prin ceea ce adaugă și pentru felul în care transformă inutilul în indispensabil, făcînd să apară și
Cartea alb-negru a amintirilor colorate by Florentina Hojbotă () [Corola-journal/Journalistic/11427_a_12752]
-
mai multă culoare, cartea este însoțită de un CD și de cărți poștale. Poate părea oarecum bizară această întoarcere de la fotografie la portretul pictat, chiar și pentru România anilor '80, mai ales pentru că modelul în carne și oase nu exista. Bizară prin ceea ce adaugă și pentru felul în care transformă inutilul în indispensabil, făcînd să apară și ceea ce doar întîmplător nu există: Caragiale ne privește prin monoclu din toate fotografiile din manual sau de pe coperta a IV-a, dar Caragiale cu
Cartea alb-negru a amintirilor colorate by Florentina Hojbotă () [Corola-journal/Journalistic/11427_a_12752]
-
care curg cît mai firesc și cît mai sudate între ele, dar strîngerea pe care o săvîrșește îmbracă mai întotdeauna forma unui rafinament din cale afară de laborios. E multă muncă la Yourcenar, foarte multă. De aici și hotărîrea atît de bizară ca, în loc să scrie o carte nouă, să se apuce să rescrie una mai veche - Obolul visului. De aceea, cu greu ți-o poți închipui pe Yourcenar scriind o pagină dintr-o dată, fără nici o revenire asupra rîndurilor ei. Totul este strunjit
Scrisul Margueritei Yourcenar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11443_a_12768]
-
subtilă și discretă, iar circularitatea îi marchează rotunjimea și densitatea. Mi-a sugerat izbitor lumina și natura nordică, ca și femeile și bărbații din filmele lui Ingmar Bergman. Micile ritualuri, obișnuințele de o viață ale omului mărunt au cele mai bizare forme de manifestare: pasiunea pentru ordine și tăcere a unui meloman (Vigilență), ceremonia tunsului în frizerie ca probă a bărbăției (Scurtă istorie a tunsului), meandrele ciudate ale memoriei asociază plăceri gurmande și sexuale (Apetit). A doua reprezentație și Să vorbim
Puncte cardinale by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/11467_a_12792]
-
-i modestia la ardeleni! De emoție, soacra lui Haralampy plânge cu icnete, pe Haralampy l-a apucat sughițul, iar pe micul nostru ecran apar fețe de prezentatori sub forme oscilând între romboidal și pătrat. Ca să vedeți, domnule Giurgiu, ce efecte bizare poate avea excesul dvs. de modestie... Pe viitor să nu mai faceți, fiindcă rămâneți fără telespectatori... l Andreea Esca, la ,Știrile Pro Tv", către un reporter, după atentatul de la Londra: 1. - Crezi că londonezii sunt speriați? 2. - Crezi că le
Numai presa e de vină... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11487_a_12812]
-
și mai interesante cărți de poezie din 2005. Dan Stanciu și Iulian Tănase s-au inspirat fiecare din cele 13 desene ale graficianului Sasha Vlad (nu este prima dată cînd cei trei colaborează) scriind două cărți în oglindă. Cele 13 bizare prezențe grafice venite tocmai din San Francisco dau și titlurile aproape identice (doar ordinea enumerației diferă) ale cărților alcătuite, firesc, din cîte 13 secvențe textuale. E greu de spus ce anume semnifică bizarele nume. Ele sînt, în același timp, trupuri
Spre Graalul suprarealismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11474_a_12799]
-
scriind două cărți în oglindă. Cele 13 bizare prezențe grafice venite tocmai din San Francisco dau și titlurile aproape identice (doar ordinea enumerației diferă) ale cărților alcătuite, firesc, din cîte 13 secvențe textuale. E greu de spus ce anume semnifică bizarele nume. Ele sînt, în același timp, trupuri, stări, dimensiuni, forme, spații, medii, efigii, semnale... Dar, veți vedea, e foarte bine că e așa! La Dan Stanciu, primul în ordinea lecturii mele, aceste secvențe sonore magice declanșează, într-o stranie incantație
Spre Graalul suprarealismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11474_a_12799]
-
scoaterea din contextul editorial ,familiar" inițial. Altfel, poemele Spiralei reciclează kitsch-ul și forme poetice variate, prin urmare, avem o formulă minimalist-livrescă, elaborată & rafinată, inter/meta/hipertextuală, cu jocuri de cuvinte și rimă interioară, cu schimbări de discurs și perspective bizare, cu desene policrome suprarealiste, gravă și parodică în ton, degajînd deopotrivă nostalgie și lejeritatea ironiei. Materialul poetic eterogen, compozit și construcția pe un principiu anume m-ar îndreptăți chiar să vorbesc despre un minimalism metafizic. ,Reciclarea" arată, în primul rînd
Nea Gică forever by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11514_a_12839]
-
mare lucru. Eu sunt un profesionist al filozofiei. Mediocru probabil, dar un profesionist" (p. 251), scrie în această carte Dragomir și, citindu-i rîndurile, te întrebi imediat care sunt acele trăsături pe seama cărora îl poți identifica pe acest atît de bizar profesionist al filozofiei. Întrebarea este cu atît mai stringentă cu cît, în paginile cărții, Dragomir nu ne propune o viziune originală asupra lumii și nici nu ne cucerește prin ardoarea trăirilor sale. Dimpotrivă, Dragomir, în tot ceea ce scrie, este un
Profesionistul Alexandru Dragomir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11498_a_12823]
-
în care această gîndire, exercitîndu-se asupra unei teme, a luat sfîrșit, în același moment rezultatul gîndirii a fost atins, căci rezultatul acesta, departe de a fi o soluție la problema în cauză, este chiar exersarea gîndirii. Ce poate fi mai bizar decît să gîndești pentru simpla plăcere de a gîndi, și asta pe durata a cîtorva minute sau zeci de minute, după care, brusc, tot atît de brusc precum începuseși analiza temei, să întrerupi firul expunerii și să abandonezi problema, uneori
Profesionistul Alexandru Dragomir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11498_a_12823]