463 matches
-
pe unde stătusem cu el, dar niciodată nu-l luasem în serios. Unii oameni vorbesc așa aiurea despre închipuirile lor, dar când e vorba să treacă la ceva concret,se împotmolesc și le lasă baltă. Așa credeam și despre această bizarerie a lui. “Mai am de rezolvat o chestie, zicea el, captarea apei de la cupe căreia trebuie să-i dau direcțiea pe niște țevi de evacuare.” Recapitulai încă odată datele pe care mi le furnizase el despre invenție: era o turbină
INGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372153_a_373482]
-
imperial, atît de căutat de vizitatori, de înșiși ieșenii iubitori ai muzelor. Perspective? Minime, pare-se, după cum se mișcă lucrurile în curte și în interioare. Orașul, de la un capăt la altul, e marcat progresiv de implantarea din ce în ce mai densă a unor bizarerii arhitecturale, scăpate, cum se vede, de sub orice supraveghere prospectivă. E ca și cum perimetrele tuciuriu bălțate de la Ciurea s-ar insinua agresiv încoace, amenințînd cu sufocarea nobila urbe. O stopare? Slabe nădejdi. 21 septembrie Nu e dezerțiune (cum ar spune, amuzat, amicul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
astfel de comportament cade sub incidență psihiatrică. Ceea ce, să recunoaștem, nu e din cale-afară de alarmant în cazul plăsmuitorului de himere, așa cum e el perceput și acceptat de semeni. Care, și ei, la rîndul lor, sînt avizi, de ce nu? de bizarerii ce să-i mai scoată din marasmul zilnic. Trebuie să constat revenind la vecinul meu că omul nu practică gluma nici la paharul de vorbă, la care atît de sistematic ține, încrîncenarea de la masa libației transferîndu-se, cu aceeași hachiță, dincoace
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pe crupă. Ciugulește des și hapsîn. Dumnezeu știe ce! Bătrînul crede că cineva îl mîngîie. Eroare: cioroiul simte că acolo va fi primul stîrv. Și ce-i cu astea? mă somează Aguridă. Sîntem în pline preelectorale și tu vii cu bizareriile astea de ins plecat... Ai dreptate, Agurid-Agrișule, dar, rogu-te, lasă-mi intact apetitul pentru cele veșnice, neștiutoare de politicale. Lasă-mi-l. Fii atent, Agură, să știi că danezul de mijloc, prosperul, nu face politică, dom'le. Pe danez
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
operațiile înseși ale logicii?". Această frază condensează și astăzi confuzia majoră privitoare la opera lupasciană: logica lui Lupasco ar viola principiul non-contradicției. Filosofia lui Lupasco ar fi deci marcată de pecetea insignifianței și clasată, ca o curiozitate barocă, în muzeul bizareriilor intelectuale. După cum vom vedea ulterior, Lupasco nu respinge principiul contradicției: îi pune doar la îndoială caracterul de "absolut". Dar să ne continuăm călătoria în interiorul cărții pe care o consider ca fiind centrală pentru înțelegerea operei lupas-ciene. Lupasco își agravează și
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
de scriitori sau sculptori. Dar cazul „greilor” artei, dandy și ei - măcar pe unele porțiuni ale vieții - schimbă cu totul perspectiva. Dacă e adevărat că marea operă estetică trebuie să spargă tiparele, să aibă un aer de unicitate ciudată, de bizarerie sfidătoare („frumosul trebuie să fie Întotdeauna bizar”, spune Baudelaire), atunci se pare că doctrina dandy-lor și-a mai găsit Încă un câmp de aplicație. Să ne reamintim Însă: această doctrină, pe care tocmai ne-am străduit să o ordonăm, neagă
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
statut pe care Îl va căpăta neofitul (V. Turner, 1987, p. 15). Acțiunea de dis-membering fiind finalizată prin aceste operații simbolice, centrul de greutate se mută asupra interpretării unităților minimale astfel obținute și asupra jocului combinatoriu, ce creează diverse configurații („bizarerii terifiante”) cu ajutorul cărora oamenii pot Închipui moduri alternative de a fi ale lumii sociale și naturale: Cel de-al doilea proces, fabricarea de fantezii și monștrii, focalizează atenția asupra componentelor din măști și efigii, care sunt atât de radical nepotrivite
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
livresc emană istorisirile de vânătoare și, tot așa, relațiunile de voiaj, unde, cu neastâmpărul și gustul lui pentru neprevăzut, D. surprinde amuzat un pitoresc văzut ca împestrițare a realului, dar și ca reflex al unui insolit frapant. O nuanță de bizarerie există în volumul Nuvele (I, 1916), care amalgamează o sentimentalitate ținută în frâu cu îngândurări de intelectual ce cunoaște prețul iluziei. Femei pierdute, exaltați artiști boemi, rurali violenți până la crimă se perindă în aceste proze care cultivă contrastul și încearcă
DIAMANDY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286760_a_288089]
-
alcătuiesc volumul Smog (1971) au ca temă comună erosul banalizat, grotesc adeseori, degradat de „smog” (existența obscură a pesonajelor): gustul autorului pentru artificiul stilistic (ca o trăsătură dominantă a scriiturii lui - aglomerarea de determinanți, antinomici adesea, în jurul unui nume), pentru bizarerii și grotesc-trivial devine evident. Încercare de cronică de moravuri, romanul Cum îndemult Bucureștii petreceau (1977) imită stilul epocii pe care, ca să o redea în amănunt, autorul o descrie prin apel la ziare, reviste, scrisori, memorii ale vremii. Cărți de gastronomie
CONSTANTINESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286374_a_287703]
-
George Sand, E. Sue, Al. Dumas-fiul, Walter Scott). Romanul Misterele Bucureștilor seamănă însă în mod izbitor cu Misterele Londrei de Paul Féval, însușindu-și până în amănunt intriga, personajele, atmosfera, toate specifice, de altfel, romanului-foileton occidental. Adaptarea este forțată, pornind de la bizareria numelor proprii până la descrierea moravurilor. Mediocru, construit șubred pe ideea de frescă a unui mediu social, este și romanul Muncitorii statului. B. a scris, de asemenea, foarte multe piese de teatru. Matei Basarab sau Dorobanți și seimeni (1858) figurează printre
BARONZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285654_a_286983]
-
că ești un băștinaș... Asta explică lipsa de maniere, deși s-ar putea să nu te absolve de o corecție severă. Băiete! Mă auzi? Când îți vorbește împăratul, e bine să-i răspunzi. Te-am întrebat de ce ești acoperit cu bizareria asta, insistă Bella arătând cu degetul la mantia shu. Xtyn continuă însă să-l ignore. - Tată, ajung la capătul răbdărilor. Cine sunt arătarea asta și femeile din spatele lui? Kasser se grăbi să vină cât mai aproape de cei doi, fără a
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
pătrat de pe covor le erau la fel de bine cunoscute ca propriile lor dormitoare. Cu toate acestea, au simțit imediat că sînt străini acolo. Mobila era în mare parte aceeași, dar locul fusese transformat cu totul. Fusese adusă o canapea nouă, o bizarerie oribilă de creton, deosebit de nepreoțească și aproape nereligioasă; un asemenea obiect nu stătuse niciodată în biroul vreunui cleric decent care să ocupe o funcție cît de cît însemnată în biserica anglicană. [...] Prietenii noștri l-au găsit pe dr. Proudie așezat
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
pentru că o cameră și mobilierul acesteia sînt plasate în punctul central al narațiunii. Schimbările pe care le-au făcut noul episcop și soția sa în camera de primire a reședinței episcopului atrag imediat atenția vizitatorilor. Aceștia descoperă noua sofa o bizarerie oribilă de creton deosebit de grosolană. Nu e rostit, totuși, nici un cuvînt despre locul acestui articol de mobilier. Cititorului i se oferă un inventar destul de cuprinzător al mobilierului din cameră, însă nu apare nici o referire la modul în care acesta este
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
corpului diplomatic, avantajul universal asupra tuturor celorlalți ambasadori. Este vorba de faptul că toate statele lumii recunosc, intuitiv sau inconștient, în nunțiul apostolic și dincolo de el, în straniul stat pe care-l reprezintă, imaginea concentrată și exemplară a propriei lor bizarerii. BISERICA ÎL CREEAZĂ PE DUMNEZEU Există o scandare tehnică, în cursul istoriei, a invariantului comunitar din care decurg forme de organizare diferite. Oralitatea secundară (admițînd existența Scripturii la origine) a întărit aspectul fuzional sau simbiotic al percepției colective paleocreștine. Comunitatea
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
neconstituționalitatea prevederilor legii sesizate de președinte, avea să vină după consumarea referendumului. La referendumul din 25 noiembrie erau așteptați să voteze 18296459 de români, cu câteva zeci de mii mai puțini decât în cazul alegerilor europarlamentare din aceeași zi, o bizarerie a evidenței cetățenilor cu drept de vot din România. La vot s-au prezentat numai 4851470, adică 26,51%, dintre aceștia, astfel că, în conformitate cu legea, care cerea o prezență minimă de jumătate plus unul din cei 18296497 înscriși în listele
Un experiment politic românesc: Alianța "Dreptate și Adevăr PNL-PD" by Radu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
citit și cartea și articolele, dar am rămas la părerea mea. Gide și, la enormă distanță ca valoare, dar depășindu-l, am impresia, ca influență, Amiel au dat multor grafomani iluzia că pot fi „cazuri interesante”, că tot scormonindu-și bizareriile, morburile și „trăirile”, reale sau închipuite, au o așa-numită „viață interioară” și fac, dragă Doamne, „introspecție”. Acuitate, subtilitate, „scalpel pătrunzător” și așa mai departe: mofturi! Eugenio D’Ors vorbea odată de „mitul lugubru al vieții interioare”; de asemenea, la
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
publicată de M. - Eu, meseria de călău și melancolica regină (1997), Felipe și Margherita (2000), Casa Verdi (2001), Măcelul cămătarilor (2002) -, precar sangvinizată epic, poate fi descrisă ca un flux discursiv, fărâmițat, influențat de neaderența logică în regim suprarealist, cultivând bizareria și neevitând prolixitatea, chiar pe spații mici. SCRIERI: Starea de grație, București, 1971; Călătorie în natură, București, 1973; Pământ sub zăpadă, București, 1976; O piatră albă pe o piatră neagră, București, 1978; Floarea care merge, București, 1983; Îngerul coborât în
MALAMEN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287967_a_289296]
-
imaginea frapantă, uneori arborescentă și contrariant bizară, un anumit pitoresc sau „exotism” al juxtapunerilor neașteptate. Asemănarea cu avangarda rezidă mai ales într-o relativă truculență caleidoscopică, în ebuliția imaginației, în culoare, în zeflemeaua cumpătată, blândă, de fapt în recursul la bizarerii, la alăturări ciudate. Cu trecerea anilor poetul își mai temperează întrucâtva avangardismul, abandonează îndrăznelile prea căutate, adoptând treptat o perspectivă melancolică, cu toate că dă expresie în continuare exasperării existențiale și nu renunță la starea de căutare febrilă. Caracterizat de o mobilitate
MAIORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287963_a_289292]
-
nimic altceva. I. debutează individual abia după 1990, cu Texteiova (1992) - o carte inclasabilă generic, așa cum o sugerează și titlul. Cu toate acestea, autorul este menționat, de la început, drept unul dintre componenții nucleului tare al grupului textualist. Explicația acestei aparente bizarerii este producția abundentă de texte programatice ale lui I. Spre sfârșitul decadei a noua, el depunea la Editura Univers o carte, Acțiunea textuală, care vizează o sinteză a teoriei textului, pe linia fragmentelor publicate în reviste ca „Vatra”, „Viața românească
IOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287612_a_288941]
-
la revărsarea Mureșului, pe care într-adevăr Brătianu le socotea necesare de revendicat“2. Alți istorici români au comentat și mai laconic zvonurile despre discuțiile purtate în perioada ocupației românești din Ungaria cu privire la realizarea unei „uniuni personale“ româno-maghiare, considerându-le „bizarerii lipsite total de suport istoric“3. Un cercetător american, care a prezentat relațiile dintre • Gheorghe I. Brătianu, Acțiunea politică și militară a României în 1919 în lumina corespondenței diplomatice a lui Ion I. C. Brătianu, ed. a II-a, București, 1940
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în producția populară. Un umor cu tumbe burlești în absurd se chinuie să înfiripe în prozele din Suntem nebuni... (1914). Simple crochiuri, eroii schițelor de aici au câte o scrânteală care, podidindu-i cu „senzații ciudate”, îi proiectează în plină bizarerie. Nătăfleți, fanfaroni, fricoși, neisprăviții cochetează cu nonsensul. Sunt „fantaziile”, așa-zicând, ale unui condeier care se îndârjește să curteze o muză cam năzuroasă. Simțul dialogului (cu pigment caragialesc) e un atu, dar insuficient. Înzestrarea, câtă este, a lui L. ține
LOCUSTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287844_a_289173]
-
Mișcare browniană (1972), cuprinde schițe și nuvele având ca temă întâmplări mai puțin obișnuite, prin intermediul cărora autorul încearcă să configureze câteva categorii de personaje: omul nemulțumit de viață, umilul sau omul cu personalitate, care se definește pur și simplu prin bizarerie. Subiectul povestirilor, concentrat, pornește de la un motiv inițial pe care autorul îl amplifică și îl îmbogățește pe parcurs: în Friguri, de exemplu, o femeie cu o intuiție deosebită presimte un pericol și îi interzice iubitului ei să meargă la o
GHIDRIGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287260_a_288589]
-
gesturilor, cât a limbajului. Din împerecheri de arhaisme, neologisme și expresii populare, F. știe să obțină efecte de o anume savoare. Jargonul împestrițat cu franțuzisme al celor două „prețioase ridicole” din mahalaua Bucureștilor, Elenca și Luxandra, anunță, prin nostima lui bizarerie, vorbirea fistichie a Chiriței lui Vasile Alecsandri. SCRIERI: Din ale lui Costache Facca, în I. Heliade-Rădulescu, Diverse, vol. V: Poezii inedite, București, 1860; Comodia vremei (Franțuzitele), îngr. și pref. Vasile Vârcol, București, 1906, reed. în PND, 51-76; Conversații, PND, 77-81
FACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286928_a_288257]
-
prețiozitate extremă, asemănătoare cu aceea întâlnită la atâția alți literați din epocă (și e adevărat). Nu se poate tăgădui că însăși densitatea erudiției mitologice, în care se amestecă elemente când prețioase și rare, când obișnuite, atinge un ridicat grad de bizarerie. Realitatea nu este niciodată văzută în sine, în mod obiectiv, ci întotdeauna prin filtrul literaturii pe care Sidonius o stăpânește cu o precizie aproape scolastică. El încearcă să folosească toate subtilitățile formale pe care i le poate oferi studiul textelor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
un demers ce poate fi calificat drept metaliterar: scriitorul sintetizează teme și motive, parodiază polemic clișee literare, simulează maniere (adică recurge cu virtuozitate la pastișă, construiește impecabile „exerciții de stil” cu referire la stiluri consacrate, identificabile istoric), cultivă fragmentarul și bizareria, servit fiind de o deosebită iscusință tehnică - toate acestea cu o strălucire care l-a determinat pe un exeget să conchidă, încă de la primul său volum de povestiri, printr-o afirmație corectă în esență, că „avem, deci, un Borges al
GEORGE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]