310 matches
-
Sufletul întreabă inima cu dor. "Va fi mănăstirea cu zidiri cernite, Cu icoane sânte și îngălbenite, Va fi vitezia cu coif de aramă L-ale cărei flamuri patria te chiamă, Ori va fi o dulce inimă de înger Să mîngîe blândă ale mele plîngeri? L-am cătat în lume. Unde o să fie Îngerul cu râsul de-albă veselie? Unde o să-l caut, mare Dumnezeu... Poate-i v-o fantasm-a sufletului meu? Ba nu, nu! Oglinda sufletului meu Îmi arat-adesea dulce chipul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-ndrăgește și-ușoară-aeriană S-așază pe genunchi-mi, cunjură gâtul meu, Eu netezesc cu mâna arcata ei sprânceană, Ea ochii-ușor și-nchide, zâmbind în visul său - Ochii i-s plini de lacrimi ce nu le înțelege, Cu buze-abia deschise îmi spune blânde șege. {EminescuOpIV 83} Îmi pare că e vară, că noaptea-i dulce brună, Că lanuri undoează, că apele lin plâng, Că nourii îi sparge-o armonioasă lună, Că stelele din ceruri se scutură și ning - Prin lanuri înflorite noi mergem
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
iese minune. Păru-i ca aurul fața-ncadrează, Cunună-n undele-i se furișează, Se-ndoaie talia-i în albă haină Parcă-i o timidă a nopții taină. Pe-o liră gingașă și argintie Mînuța-i coardele le-ncurcă vie Prin blânde notele lirei de-amor Glasul ei tremură dulce ușor: Prin bolta ferestei înguste Mă uit într-al văilor rai, Cum codrii în cale-i supune Furtuna, copila de crai. {EminescuOpIV 99} Prin păru-i de aur, coroană Cu colțuri în
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ca lințoliu îl așterne. Vânturi reci îs respirarea undelor ce-au amorțit; Arfa lui prin nouri strigă - inima-i e ger și ghiață - Marea ca să delireze, vânturi să mugească-nvață - Stelele s-oglindă-n neauă pe pustiul nesfârșit. Dar atuncea când sosește blânda mieze-nopții oră, Ceru-albastru ca saphirul mândre raze îl coloră Și din a Nordului frunte plin se-nalță-astrul polar - Atunci marea nu răsare printre stânci de vânt gonită, Vântul pe-aripi nu mai duce pulberea iernei-aurită, Toate tac când raza-i albă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
norocul eu nu-l caut, A lumii glasuri multe și glasul tău eu n-aud... Nu vezi tu barba-mi albă și ochii mei... și gură - Abia urmează încă a gândului măsură. Eu nu cred în nimica, și nu cred blândei gure Ce-mi minte fericirea... Te du! Te du aiure! REGELE SOMN (zîmbind) Tu spui... Privește-n juru-ți... lumea-i o feerie; Te duc prin fericire și inima-ți n-o știe, {EminescuOpIV 311} Dar vezi... nu vezi tu colo
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ureche-mi Aud șoptind copila... Iar vîntu-ntoarce fila Cu negrele gândiri. {EminescuOpIV 318} CODRU ȘI SALON Zadarnic fete mândre zâmbind cutreer-sala Și muzică-i și visuri și farmec îndelung. În ochii unui tânăr sădită e răceala Și note cât de blânde în inimă-i n-ajung. Amicul cel de-o vârstă păharul lui îl împle Și-l chiamă și pe dânsul la masa unde beu; Pe mînile-amîndouă el ține a lui tâmple Se uită pe fereastă cum ninge-ncet... mereu. Se
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
dulce, - Dar un capăt nu aleg. Și ce bine ați petrece Azi când viața vă zâmbește, Cum în vremea mea Konaki O spunea pe bătrînește: "Prin pustii și munți sălbateci, Prin prăpastii, râpi, ponoară, Unde-n albia de stâncă Sună blândele isvoară; "Acolo unde natura Cu puterea ei măreață Răspîndit-au pretutindeni Bucurie și viață; {EminescuOpIV 528} " Unde brazii cei de fală Se înnalță cu trufie, Unde smeura și mura Au a lor împărăție; Unde toate împreună Strigă: "Vino, te oprește! Acolo
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de ei exista calvarul de ne imaginat al copilașilor-oameni. Nu și-a dat seama de ce una dintre fete îi plăcea mai mult deși erau asemănătoare; poate i s-a părut mai miloasă, poate mai atentă cu el deși erau amândouă blânde și în orice caz îl atrăgeau cu ochii lor care păreau să nu se mai dezlipească de ochii băieților așa încât le-a încântat cu glumele ce i-au trecut prin minte; simțea întruna cum își pierde firea când își adâncește
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
depărtare îi întrista și îi liniștea, deopotrivă. Acum singur, tot în acel loc din ceardac, tăcea și privea cu ochii lui spălăciți și buni în depărtări, cuprins de un simțământ de sfârșeală... poate, poate o vede pe baba lui, pe blânda lui Lina pe undeva, printre stele... - Lina era firavă, ca o trestie, murmura bătrânul printre lacrimi, copilăroasă ca laptele dulce și sărată ca lacrimile!.. Demult, demult... în tovărășia tinerei lui neveste, care suradea mereu, și a unui prun care făcea
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cap și spuse: Nu! Nu vreau să mă mai întorc în locul ăla îngrozitor! Vreau acasă! Vrei acasă, ca să te bată tatăl tău? — Nu, ca să fug din nou. Sears se întoarse cu o asistentă socială; femeia o conduse afară pe dura/blânda/ înduioșătoarea/curajoasa de Linda/Lorna. Harry, Russ și cu mine ne-am uitat unii la alții. Eram impresionat de situația tristă a fetei. În cele din urmă Russ ne întrebă: — Ei, ce părere aveți? Harry răspunse primul: — Minte în legătură cu mexicanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
nu poate uita că Germanicus are sângele lui Marcus Antonius“. Într-adevăr, tragica familie a lui Germanicus își avea originea în absurda și nefericita căsătorie impusă, cu ani în urmă, de Augustus - din nemiloasele rațiuni de stat - a surorii lui, blânda Octavia, cu îndărătnicul Marcus Antonius, înflăcărat deja de iubirea pentru Cleopatra. Căsătoria se terminase curând, iar între cei doi nu rămăsese decât lupta. Și micii orfani. Sus, pe Capitolium, prietenii lui Germanicus au avut timp să-și arate unii altora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mirosul sângelui care se descompune din cauza căldurii soarelui. Animalele percepeau doar atât din moartea care sosea și din cruzii lor zei ai morții: oamenii. Te priveau mereu cu ochi blânzi. Și un tigru îl privise cu pupilele nemișcate, disperat de blânde, când se apropiase de cușca lui la Augusta Treverorum. Tigrul acela venea din Sarmatia și avea o blană deasă, aproape albă, deosebindu-se de tigrii indieni roșcați. Călătorise săptămâni întregi în cușca montată pe un car, străbătând câmpii nesfârșite, mergând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
medicilor imperiali, cu un vin roșu vechi, pe care Manlius îl scosese dintr-un dolium centenar din pivnițele sale, săpate în măruntaiele vulcanice ale muntelui Artemisium. În timp ce musafirii vorbeau, Împăratul își spuse că, de fapt, nimănui nu-i păsa că blânda Drusilla murise atât de tânără. Până și bărbatul pe care ea îl iubise și care provenea dintr-o veche familie, Marcus Aemilius Lepidus - iată-l că tocmai intra -, se consolase deja. Mai mult chiar, părea că moartea Drusillei îi provoca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
precise, se schimbau în fața apartamentelor lui inaccesibile. Singurătatea lui era înarmată, inumană. Își spuse că avea douăzeci și opt de ani și că adevăratele iubiri ale vieții sale fuseseră frumusețea mândră a mamei lui, pe care o văzuse plângând o singură dată, blânda Antonia, cea cu părul alb, care îl alinta cu mângâieri învățate de la sclavele Cleopatrei, și sora sa Drusilla, care îl vizita în vis. În dimineața următoare, pe când trecea cu pasul lui iute, înconjurat de germani, prin cryptoporticus, galeria din spatele sălii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
spre stradă înarmat cu o pușcă de mare calibru. Sachs ținti înspre pieptul lui și strigă: - Aruncă arma! Acesta se opri pentru un moment, după care începu să își agite arma spre polițiști. Sachs continuă, cu o voce neașteptat de blândă: - Bang, bang... Te-am împușcat! Omul cu arma se opri și începu să râdă. Apoi dădu din cap admirativ: - La naiba. Mai aveam puțin și scăpam. Trase piedica armei și o aruncă unui polițist din apropiere. Un alt suspect, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
negru și gata. Speram să se revolte, îi priveam mâinile pe care nu și le mai rodea și speram să-și lăsase unghiile să crească ca să-mi zgârie fața. Gândul de a părăsi o ființă atât de neajutorată și de blândă mă speria. De partea cealalaltă se afla Elsa, burta ei care creștea încet. Telefonul suna la ore neobișnuite. Elsa ridica receptorul și nu spunea nimeni nimic. Știam că era ea. Speram să spună ceva, orice. O insultă, un vaiet. Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
excelente desene și picturi proprii, cărți rare - toate contribuind la închegarea acelei atmosfere de bun gust și de intelectualitate, care constituia blazonul de noblețe al acestui interior. Biroul la care lucra Baconsky aparținuse doctorului Danielopolu". Sancțiunea era așadar remarcabil de blîndă... În vreme ce Petru Dumitriu se stabilise definitiv în Occident, e drept fără a lăsa acolo o urmă foarte prestigioasă, A. E. Baconsky ezită a face un atare pas decisiv. Călătoriile pe care le-a întreprins în Vest se soldează cu o
Printre amintiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8354_a_9679]
-
și satiră pe criteriul atitudinii binevoitoare, recuperatoare a obiectului comic, sau, dimpotrivă, necruțătoare. Consecința firească a disocierii de mai sus este gruparea celorlalte forme ale comicului în jurul celor două atitudini, astfel că gluma, zeflemeaua, amuzamentul, persiflarea, buful - formele, așa-zicând, blânde ale comicului - pot fi socotite auxilii ale umorului, iar ironia, sarcasmul, grotescul, sardonicul, ale satirei. în deplină corespondență simetrică se află, cu aceste variante, forme, procedee ale comicului, reacția la ele: râsul și calitatea lui. într-un fel râdem, dobândind
Folosirea conceptelor by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8692_a_10017]
-
-și dau seama că inteligența, gândirea lor conștientă, e mereu în goană să construiască, din pricina fricii lor de viață, tot felul de sisteme filozofice, religii, ostrețe de apărare..." "Ostrețe, reflecta Micu fără mirare. Și de ce nu, doamnă? Viața nu e blânda cu noi! De ce am avea încredere în ea? Ostrețele astea ne îngăduie clipe de răgaz, până ce măreața viața nu vine să ne dea un brânci în mormânt, să facem loc la alții. Ostrețele astea sânt o mare cucerire a ființei
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
folosit pentru construirea acestui adaos semăna cu rășina epoxidă sau cu cleiul solidificat. În anumite puncte, lumina pătrundea în această substanța câțiva centimetri, dezvăluind o structură internă extrem de complicată. În alte părți, această materie poseda o opacitate totală. Culorile erau blânde: verde pal și gri, pe alocuri cu straturi mai sumbre. Niște cavități stranii, ale căror diametru varia între cincizeci centimetri și peste zece metri, erau legate prin fire de păianjen care păreau fragile, dar în fapt se dovedeau mai rezistente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
de 10 000 lei pentru reparația mașinii. Șoferul camionului a primit un an și jumătate de închisoare.“ „Doar un an jumate?“, m-am mirat. „Ciudat, nu-i așa? Sunt multe întrebări care nu-și au răspunsul, în afară de sentința suspect de blândă a camionagiului: ce căuta soția lui în camion, când normele de siguranță la serviciu spuneau clar că nu ai voie să transporți pe nimeni în cabină? Era caz penal, te oprea orice milițian de pe șosea. Apoi: ca să ajungi de la Satu-Mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
la fel de extremiste sau str]lucitoare că și cea a lui Daly; dar nu este neobișnuit (la unii susțin]tori ai mișc]rii p]cii, de exemplu) s] întâlnim concepția potrivit c]reia femeile sunt „de la natur]” mai puțin agresive, măi blânde, măi grijulii, măi binevoitoare decât b]rbații. Asemenea percepții esențialiste despre natura b]rbatului și a femeii sunt, bineînțeles, o problem], în condițiile în care se consider] c] natură b]rbaților și a femeilor nu are un caracter rigid sau
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
tulburării: în funcție de invalidarea funcțională a persoanei, de cât de afectate sunt diversele sale arii de dezvoltare (socială, cognitivă, motorie, de limbaj și comunicare, de autoîngrijire), de existența și profunzimea retardului mental, de debutul tulburării, acestea pot fi de la severe la blânde. Toate au în comun însă un „miez autist” (triada deficitelor, așa zisă „triadă autistă”: deficit social, de comunicare, de imaginație și activitățile stereotipe) care face posibilă coexistența lor sub aceeași umbrelă. În concluzie, folosim termenul de spectru nu doar pentru
AUTISMUL ÎNTRE TEORIE ȘI PRACTICĂ by BURGHELEA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/345_a_870]
-
Ia-ți banii, micuță fetiță, căci nu este nici o greșeală. Dinadins am spus să se pună acești bani în pâinea cea mică, pentru a-ți răsplăti modestia și cumințenia ta. Fii și de aici înainte tot așa de bună, de blândă, de modestă, căci într-o bună zi ca și în pâinea aceasta, pe neașteptate, viața îți va aduce bucuria unei bogății meritate. Morala: E mai frumoasă bogăția, când ți-o aduce modestia. 82. Jurământul fals, mincinos, nedrept Un negustor din
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
a furat tot avutul pe care l-au avut asupra lor. Cel credincios, care și-a dăruit din timpul său pentru rugăciune și la Sfânta Liturghie a mulțumit lui Dumnezeu pentru că l-a ocrotit de răutăți, le a zis cu blândă dojana celorlalți doi: Dacă nu vă grăbeați și ați fi rămas la Sfânta Liturghie să ne rugăm împreună, vă apăra și pe voi Milostivul Dumnezeu. Dar... voi vă îngrijiți numai de comorile de pe pământ și ați uitat de comorile cerești
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]