10,418 matches
-
seară și către miezul nopții, Carul Mare urmează-n cerc umbroasele ogășii în jurul unei osii nevăzute. Le însoțești, ori tu ești însoțitul țesut în raze, strecurat prin dese frunzișuri de răchiți, de plopi, de sălcii, când se arată în lumină blândă făptura toamnei pe otăvi cosite. E-atâta pace și odihnă-n jururi că nici nu știu ce-ar mai putea să vină mai pe măsura așteptării tale. Acum să bată bruma! Poate-i timpul! unei veri bogate, și-i timpul
Se-nchide cercul by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/14165_a_15490]
-
să vină mai pe măsura așteptării tale. Acum să bată bruma! Poate-i timpul! unei veri bogate, și-i timpul să auzi bătăi de clopot, cum trec profeții unul câte unul, lăsând în temple vocea lor de tunet și-ndemnurile blânde în biserici. Au fost văzuți pe dealuri cum treceau către hotarul lor lăsat prin lege și spusa lor târziu se mai aude când greierii sub rouă-ncep să cânte. Mă-ndepărtez acum în constelații, nu mai aștept pe nimenea să-ntoarne
Se-nchide cercul by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/14165_a_15490]
-
văd mai bine: avea ochi de bivol însă nu era nimic din ce crezusem pân-atunci. stătea la patruzeci de metri depărtare și sforăia. pun mâna-n foc că ura, pentru că l-am văzut pornind, dar n-a pornit ca blândul animal mecanic cu vagoane, a pornit cu o repeziciune nemaiîntâlnită. ei bine, cu viteza cu care își dăduse drumul, în patru secunde m-ar fi strivit: o murdară bucată de carne și terci ar fi rămas ca amintire a ființei
petrecere de pietoni (fragment) by Ioan Es. Pop () [Corola-journal/Imaginative/14747_a_16072]
-
uimiți de schimbarea înfățișării lui, căci își tundea barba și pletele și avea aerul unui adolescent. Abia atunci observam sprâncenele lui oblice, ridicate spre tâmple, ochii sfredelitori, nasul subțire, buzele sinuoase peste dinții puternici, cu zâmbet tăios pentru unii, dar blând și plin de înțelegere pentru alții. În decembrie 1946, ne citise în biblioteca lui Ion Pillat Capul de zimbru care începea seria surprinzătoarelor sale povestiri, încheiată la 28 iulie 1958 cu Pescarul Amin pe care ne-a citit-o în
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
de fiecare dată când încearcă să-i prindă într-o polemică. Așa că umblă bezmetic pe internet și caută topicuri unde să posteze comentarii de 40.000 de semne, care încep cu “Nu ai dreptate, să îți explic de ce:”. Comentatorul bun, blând, credincios, viitor sfânt. E cel mai bun om din lume și crede că tu ești cel mai rău om, așa că vine peste tine și încearcă să te aducă pe calea blândeții, a bunătății și a umanismului. Își încheie fiecare pledoarie
Comentatorul paranoic versus comentatorul care nu a făcut sex de mult by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21188_a_22513]
-
Simona Tache Bunicii mei sunt veniți din povești. N-au cum să nu vină de-acolo, sunt atât de blânzi și de buni, încât sunt sigură că au fugit dintr-o carte. Mamaie e mică și subțire și, până acum câțiva ani, când a ajuns-o mai tare bătrânețea și a devenit mai fragilă, era fâșneață ca o adolescentă. Toată
Poveste despre bunici by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21195_a_22520]
-
Are două trepte mărișoare la intrarea în casă și mi s-a strâns inima când am văzut că i-a făcut taică-meu o balustradă, ca să nu alunece, Doamne ferește, și să cadă, atunci când le urcă. Mamaie a fost iute și blândă. Blândă mai este și acum. Nu am văzut-o niciodată, absolut niciodată certându-se cu cineva. Și am stat cu ea și cu tataie de la 10 luni la 6 ani, după care în toate vacanțele, până am terminat liceul. Nu
Poveste despre bunici by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21195_a_22520]
-
două trepte mărișoare la intrarea în casă și mi s-a strâns inima când am văzut că i-a făcut taică-meu o balustradă, ca să nu alunece, Doamne ferește, și să cadă, atunci când le urcă. Mamaie a fost iute și blândă. Blândă mai este și acum. Nu am văzut-o niciodată, absolut niciodată certându-se cu cineva. Și am stat cu ea și cu tataie de la 10 luni la 6 ani, după care în toate vacanțele, până am terminat liceul. Nu am
Poveste despre bunici by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21195_a_22520]
-
Uite ce e, acuma sunt la mine și eu le dau voie să se ducă, când or fi acasă, decizi tu, dar acuma eu hotărăsc. Hai, duceți-vă!”. Și ne-am dus. Tataie e mare, cât un munte, morocănos și blând. Vorbește puțin, foarte puțin, și poate să pară aspru, dacă nu-l cunoști. Nouă, nepoților, ne zice “‘tu-ți grijania mă-tii”, dar ca pe-un fel de alint. Cu mamaie s-a purtat toată viața ca un domn. Cât
Poveste despre bunici by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21195_a_22520]
-
singuri, au ridicat-o. Au făcut doi copii, iar copiii le-au făcut nepoți. Când e ziua lui mamaie, tot timpul îi zic lui tataie să aibă grijă de ea. La un moment dat, de curând, Niculae cel morocănos și blând, care vorbește puțin, mi-a zis ceva ce m-a lăsat mască: “Am grijă de ea, cum să n-am grijă!? Ca de-o prințesă am grijă, că o iubesc și acum, ce dacă suntem bătrâni? O iubesc de nu
Poveste despre bunici by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21195_a_22520]
-
nu e gata și că să vii luni), așa că mă aflam în căutarea altui loc în care să rezolv problema. Am intrat în atelierul de pe Academiei, unde am dat peste o doamnă cu un chip drăguț și o voce extrem de blândă. M-a izbit atât de tare blândețea ei, că aproape m-am clătinat pe picioare. A fost ca și cum aș fi fost lovită de un val de bunătate, care m-a împins un pic înapoi. Îmi venea să ies, să m-
Povestiţi-mi despre un om bun by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21298_a_22623]
-
târziu. Și-au băut deja cafelele, și-au fumat țigara și s-au culcat la loc. E păcat să-și trăiască viața într-o zi de lucru. Se păstrează. Nu-i întreba pentru ce. Nu merită deranjul. E o formă blândă de criogenie. Ai văzut ce frumos știu să rânjească? Deschide ochii. În autobuze, pe stradă, în mașini, în metrou, în tramvaie oamenii dorm. Ca niște baloane de săpun care se bucură de schimbarea climatică pentru că le produce puțină dilatație. Acele
Baloane de săpun by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82359_a_83684]
-
Marie Curie: Întâlnirea pe viu cu el a fost chiar mai șocantă decât convorbirile telefonice. Imaginați-vă un doctor tânăr, cu o față aproape de copil, care vă zâmbește continuu cu căldură și vă vorbește cu o voce foarte, foarte, FOARTE blândă. Imaginați-vă o atitudine modestă și extrem de umană. Imaginați-vă un om care așteaptă cu răbdare ca pacientul să-și epuizeze întrebările și nu pleacă de lângă el până nu-i răspunde la toate. Nu vreau să generalizez, dar medicii români
Un doctor cum alții nu-s by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82396_a_83721]
-
Eram mai mulți acolo și am încremenit. Am mers pâș-pâș până i-a trecut, după care toată lumea și-a văzut de treabă, ca și cum chestia aia nu se întâmplase. Pentru că nici nu se întâmplase, de fapt. Nervii lui Iaru sunt tot atât de blânzi și de candizi pe cât sunt de gălăgioși. Și nu-i bagă nimeni în seamă, nici măcar el. Pentru că toată lumea știe că e unul dintre cei mai buni oameni din lume. Există momente în care Iaru te scoate din minți. Sunt alea
Despre Florin Iaru by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21311_a_22636]
-
cred, iar, dacă are, sigur sunt puțini. E omul pe care nu l-am auzit vreodată vorbind veninos sau cu resentiment despre cineva. Și dacă nimerește în vreo bârfă, prestația lui e ca și zbieretele lui la nervi, candidă și blândă. Iaru e omul care se poate contrazice gălăgios ore-n șir. Face un tămbălău de zici că-i zece, nu unul. Dar nu se încrâncenează, nu turbează, nu moare cu tine de gât dacă nu ești de acord cu el
Despre Florin Iaru by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21311_a_22636]
-
după Matei dacă vreți să vă convingeți. Sunt pagini care fac să vibreze și astăzi inimile încă neîmpietrite: Fericiți cei săraci cu duhul, ca a lor este împărăția cerurilor. Fericiți cei ce plâng, că aceia se vor mângâia. Fericiți cei blânzi, că aceia vor moșteni pământul. Fericiți cei ce flămânzesc și însetează de dreptate, că aceia se vor satura. Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui. Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu. Fericiți făcătorii de
Puterea cuvintelor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82502_a_83827]
-
mai frumoasă lucrătoare de la Starbucks, era deja în drum spre mine, gata să-mi sară în ajutor. Brunetă amazoana a venit înarmata până-n dinți cu marele mop, temută cârpa și nemiloasele șervetele. Mi-am șters tovarășul argintiu până când, în lumina blândă a becurilor economice, și-a recăpătat strălucirea. “Poate nu-i mort, ci numai doarme”, mi-am spus, cu capul aplecat că pentru rugăciune... Când l-am deschis și l-am găsit nevătămat, am mulțumit Zeului Cafelei și mi-am blestemat
Ispitirea cafegiului by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82528_a_83853]
-
Dragoș Bucurenci "Lăsată liberă, jucăria se deplasează înainte." Soru-mea a descoperit la țară o jucărie a copilăriei mele, robotul MG1 (stați blânzi, nicio aluzie politică). Vrea sa-l doneze arhivei comunismului de la Muzeul Țăranului Român. Cam cât de bătrân credeți că mă face chestia asta să mă simt? Destul de bătrân, încât la prima citire să exclam “Dumnezeule...Dragoș...Comunismul”, o istorie întreaga
Nostalgie by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82676_a_84001]
-
de nuc, care lăsa între aburi un miros, de-ți venea amețeală și un gust așa de, de... Veta se oprea câteodată din frecat și izbucnea puternic în cascade de râs, pe care nu i le puteau opri nici cuvintele blânde, nici apostrofele cele mai violente. - "Măi femeie, ce ți-a venit?", prindea el să spună, ușor, gâdilat pe la țâțe, de buricele degetelor ei care întârziau savant tocmai prin zonele acelea, cunoscându-i slăbiciunea. - "Ia, așa, cum se scarpină scroafa de
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
de mine. Să mă fi înțelepțit? Încă un an binecuvîntat pentru Adriana, încă o bufniță se alătură grupului. Departe de singurătăți, ce povești adună ele acolo, vom afla, poate, din cărțile Adrianei Bittel. Pînă atunci, La mulți ani! Marina Constantinescu Blîndă rău! Sute de mii de pagini trebuie să fi citit Adriana Bittel pentru România literară în atîția ani de cînd lucrează la revistă. Sute de mii de pagini din care multe nici deosebit de proaste, nici, bineînțeles, deosebit de bune, doar mediocre
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
colegi, exasperată ori măcar istovită de inevitabil marea cantitate de stupidități banale ce-i trecea pe sub ochi - și era vremea cealaltă, vremea stupidităților impuse, a exercițiilor de tîmpenie obligatorii. își ridica frumoșii ei ochi albaștri din șpalturi și dactilograme, surîdea blînd și dezarmant, ei, da, o imbecilitate, un lung șir de imbecilități, chiar, și ce-i cu asta?! Ne-am văzut, mai apoi, de cîteva ori, prima dată după a fost la Paris, pe urmă la București. Trecuse vremea tîmpeniilor obligatorii
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
chiar, și ce-i cu asta?! Ne-am văzut, mai apoi, de cîteva ori, prima dată după a fost la Paris, pe urmă la București. Trecuse vremea tîmpeniilor obligatorii, venise aceea a tîmpeniei libere. Irezistibilă, vitală, multiformă. Și Adriana tot blîndă: "lasă...", "ei, nu-i nimic...", "ce să facă și el...". Milostivenie fără margini. Pînă la literatură. Pînă la literatura proprie. Probabil unul dintre cei mai buni nuveliști români de azi, Adriana Bittel face în prozele ei din tandrețe un scalpel
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
și el...". Milostivenie fără margini. Pînă la literatură. Pînă la literatura proprie. Probabil unul dintre cei mai buni nuveliști români de azi, Adriana Bittel face în prozele ei din tandrețe un scalpel de o cruzime neobișnuită. Cehoviană. E și aici blîndă, însă e blîndă rău. Nu o singură dată, citindu-i cărțile, mi-am adus aminte de o anecdotă, poate reală, poate apocrifă, habar n-am, cu Stalin. La o întîlnire cu scriitori, le-ar fi spus că există "două feluri
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
fără margini. Pînă la literatură. Pînă la literatura proprie. Probabil unul dintre cei mai buni nuveliști români de azi, Adriana Bittel face în prozele ei din tandrețe un scalpel de o cruzime neobișnuită. Cehoviană. E și aici blîndă, însă e blîndă rău. Nu o singură dată, citindu-i cărțile, mi-am adus aminte de o anecdotă, poate reală, poate apocrifă, habar n-am, cu Stalin. La o întîlnire cu scriitori, le-ar fi spus că există "două feluri de a face
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
hai Plămînii mi-s cît doi popîndăi Duduncă Creierul mi-e cît o spelunca Plină cu dame și fanți Gîndurile mi-s cît niște eleganți Greoi elefanți Porniți către tine cu trompele-n sus Ce-l poartă în spate pe blîndul nostru prieten Isus Emil cel Debil P.S. Pupeuri pe dalbele-ți pneuri, Pupoaice pe caldele tale pulpoaice, Pupane pe dulcile-ți rane, Pupeice de cinci copeice, Pupandre pe visele-ți tandre, Pupoase să-ți între în oase, Pupile să ai
Cîntecel de hobbitoc by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10901_a_12226]