271 matches
-
spor în meseria lor, nu se uită la clientelă, nici la pungă. Copii să facă sau să desfacă! Cu toate că lucrăm solidar la opera de ocrotire a femeii, îmi sunt dușmane. Propagă cultul bărbatului. Ei! Buna Lina a moșit. Greg a blagoslovit și tu "nu vrei"! Putem afla motivele? Mini căută. - Altfel îmi închipuiam eu povestea lui Mika-Le în lumea largă. Alte rele, alte fapte, alt destin. . . Așadar, nu e prințul? - Prințul!... Ai rămas înapoi. Prințul, vara la țară, în lipsă de
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
buni, de primitori și de iubitori de frumos”. Apoi, ca unul care și-a petrecut anii de liceu într-un „internat”, l-am însoțit pe elevul Mânăstireanu la Școala Normală din Bârlad și am suferit alături de el când a fost „blagoslovit cu un 2 la franceză”, reamintindu-mi de propriu-mi eșec la prima confruntare cu limba lui Molière... Vreau să spun că am citit volumul de 180 de pagini cu sentimentul că autorul mi-ar fi povestit viața lui la
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
ați avut-o (Maria Mândru din Ghidigeni), și-a promovat fiica în mod subiectiv”. Întâmplător am cunoscut bine familia învățătoarei Negruț (soțul ei fusese cu cinci ani înaintea mea la școala normală), știam că ei aveau o fată nu tocmai blagoslovită cu posibilități intelectuale și cu toate acestea a trecut-o înaintea celei ce învăța mai bine. Asemenea lucruri mi se întâmplaseră la Priponești, tot la cl. a II-a pe când repetam clasa în urma schimbării planului de învățământ, s-a repetat
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
cu varză, și cele cu mere puse la murat, iar cel mai repede se terminau castraveciorii, iar asta din pricină că În sat mai toți beau votcă și, atunci când erau mahmuri, se Înfățișau cu ochi spășiți la poarta ei. Mașa Întâi Îi blagoslovea cum se cuvine, stropșindu-se la ei și făcându-i În toate felurile, apoi inima sa bună se Înmuia și femeia cobora În beci să scoată moare de varză roșie sau cvas și, bineînțeles, castraveciori crocanți. Bețivanii mormăiau „Bogdaproste“ și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
în împărăția ta și pe Buzdugan și pe Miron Cristea făcându-le lor veșnica pomenire și să le cântăm din tot sufletul și din tot cugetul nostru Mulți ani trăiască! Acuma ce mai vreți? I-am îngropat și i-am blagoslovit pe gratis , gata, că în sat m așteaptă o mulțime de pomeni! Toată lumea a plecat nedumerită în ce privește moartea cui și prim-regența cui, numai preotul Ciobanu era vesel că va reuși să facă față tuturor chemărilor de pomeniri clare și
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Morala ei e simplă: nu te pune c-o femeie, că-l vei vedea pe dracu’ gol...” „Vorbiți de funie În casa spânzuratului”, spuse medicul, care Își simțea capul din ce În ce mai greu. „Iar faceți aluzie la numele cu care m-au blagoslovit părinții și bunul Dumnezeu?” „Nu fac nici o aluzie”, răspunse stomatologul. „Vreau doar să vă atrag atenția că ne aflăm totuși Într-un loc mai puțin obișnuit, la o oră nu tocmai potrivită pentru a invoca astfel de spirite... Ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și asta numai ca să provoace Îndoială În Învățătura altora. Aveau provocatorii lor și sfaturile lor tainice unde‑i afuriseau pe necredincioși, unde dădeau foc scrierilor potrivnicilor și aruncau blesteme pe capul Îndărătnicilor. Lumea se arăta tot mai cucernică, iar ei blagosloveau pe evlavioși și‑i afuriseau pe nesupuși. În acest moment Își va face apariția Simon zis Magul. El propovăduia că Dumnezeu era un apostol tiran, iar un tiran nu putea avea Înțelegere față de om. Dumnezeul ăsta al lor, Iehova, Elohim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
care îi inculpam pe rând pe toți martorii. Începusem cu mine. În cadrul apărării am invocat, printre alte circumstanțe atenuante, și zvonul că aș avea unele vulnerabilități psihice, unele ciudățenii... După cum vedeți, nu îndrăzneam să spun cuvântul cu care lumea mă blagoslovise cu siguranță. În privința asta n-aveam nici o îndoială. Cunoșteam slăbiciunea unora pentru soluții simple. Și ce e mai simplu decât să-l faci pe altul nebun când logica lui te irită? Procedând astfel, te scutești de orice alt efort, de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
bun de legat lângă coșerul cu popușoi, s-ar speria ciorile de tine. Îmi ajunge, te-am suportat destul, mai bine ascultam un teatru radiofonic. Turui ca o moară stricată, periculos nu ești, dar nici om nu scot din tine. Blagosloviți și mă iertați, părinte Visarion! Domnul să vă binecuvânteze! Ia zi, a ciripit ceva porumbelul? Numai prostii, părinte Spiridon, numai prostii. Eu cred că ne-am procopsit cu un nebun, nu-i în stare de nimic. Ce să facem cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mână o carte foarte subțire, cu tartaje foarte mari. După aureolă, pare a fi de rang ceva mai înalt decât Sisoe.) MAVRICHIE: Vorbești de unul singur, Sisoe? Cine te-a supărat așa de dimineață? SISOE: Sfinția ta erai, părinte Mavrichie? Blagoslovește! MAVRICHIE: Domnul...! SISOE: Ia pustia asta de toiag... De la o vreme, când am trebuință de dânsul nu știu unde să-l găsesc; mereu uit unde l-am lăsat. MAVRICHIE: Ba eu toiagul nu mi-l prăpădesc niciodată. Și când dorm, cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
nu mă amesteca pe mine în asemenea cugetări. (Se aude apropiin du-se cineva care fluieră o melodie cucernică.) Și nu mai zăbovesc nici o clipită, că-l aud apropiindu-se pe Habacuc, și eu tertipurile lui nu le pot suferi... Blagoslovește! (pleacă) SISOE: Domnul! (Vrea și el să se retragă spre colibă. Înainte de a intra, apare Habacuc. Are o aură ceva mai vizibilă decât a lui Sisoe. Poartă un anteriu cam scurt și cam uzat, cu buzunare adânci.) HABACUC: Arăți grabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
fața rotundă și privirea blândă. Dar talent... ar e cu carul. și încă n‐a arătat tot ce poate! - mărturisea George Tutoveanu care îl cunoscuse, unui convorbitor de la Academia Bârlădeană. * MAMĂ ȚARĂ Maică, mulți te‐au dușmănit Că ești neam blagoslovit. Unde sapă sapa locul Sare din pământ norocul. Ai pământ și ape multe, Vântul stă să ți le‐ asculte, și izvoare, călătoare. Crapii‐n ele‐s cât berbecii, În pomi piersici cât dovlecii, Pepenii de zahăr roșu, În grâu spicul
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
scris. Cartea copie întocmai o stare de spiritualitate românească, tradițională și orice român cu frica de Dumnezeu și cu oleacă de rușine față de păcatul de a avea un copil din flori, ar bate din palme la lecturarea ei și ar blagoslovi-o pe biata fată că s-a scăpătat fără cununie... Ancorarea în morala ce dăinuie pe la noi din vremuri imemoriale, nu poate fi o greșeală. Trebuie doar să o poți face, să te transformi într-un cronicar al vremurilor tale
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93024]
-
a presupus unul dintre ei, care nu a scos o vorbă cât a fost noaptea de lungă. ― O fi, n-o fi, dar, când am făcut eu armata de „răcute”, majurul - sau tatăl companiei, cum i se spune - l-a blagoslovit pe unul exact cum v-am spus adineauri. E drept că omul era mai mărunțel, dar sub motiv că nu mai are echipament potrivit, l-a îmbrăcat ca pe o sperietoare - a precizat învățătorul. ― Și a umblat „răcutele” așa, ca
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
șomerilor care își beau salariile compensatorii primite. Își făcea veacul la cârciumă așteptând, nici el nu știa ce, să se întâmple o minune. Pleca spre dimineață acasă, beat și cu buzunarele goale. Noroc că nu avea copii. Dumnezeu nu-l blagoslovise cu urmași, dar nevastă-sa, văzând că o ia pe drumuri greșite îl amenințase că pleacă de acasă și îl lasă singur dacă nu își bagă mințile în cap. Renunțase la băutură, el spunea că de gura ei, dar adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ea. Am văzut că prinzi repede și, mai ales, nu ești lipsit de har, continuă el să vorbească, fără a ține seama de dorința lui Cristian, probabil că nu degeaba te-au ales zeii. Știau ei ce fac, te-au blagoslovit cu de toate, ca să zic așa. Sincer să-ți spun, nu cred că-i o mare fericire pentru tine, însă din moment ce ai intrat în horă, trebuie să joci. Ce vrea să însemne asta? Am mai discutat despre acest lucru, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
împins această sărbătoare în buza iernii, când românului îi îngheață și patriotismul, dacă-l mai are pe undeva. Așa și anul acesta. După ce zile întregi a fost soare și bine, Dumnezeu, care demult nu mai simte deloc românește, ne-a blagoslovit cu ploaie și un ger din acela năprasnic, capabil ca să înghețe picăturile de apă, de cum atingeau pământul. Pe vremea aceasta, aproape imposibilă, a avut loc defilarea de la București, o defilare care de cum a început, a început în stil curat băsistic
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
permiteți să aprind și eu țigara? îl întrebă pe primul fumător întâlnit. Întâmplător, era un profesor sobru, întunecat la figură care tocmai urca scările clădirii Universității, - Nu! spuse acesta scurt. Atât a trebuit găștii, s-au înfuriat și l-au blagoslovit cu un potop de cuvinte de duh printre înjurături. - Cine măta - n<.. te crezi de nu vrei să dai un amărât de foc? Și au continuat cu invectivele. Grena la față, profesorul intră în clădire. Se vedea pe mutra lui
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
false taine, ca și celebrul număr 666 din Apocalips, al lui Neron, pe care l-a descifrat odinioară cineva și despre care vorbește Engels. Biblioteca domnului Eratostene avea însă vreo șapte sute de mii de manuscrise până în anul 48, când au blagoslovit-o probabil centurionii și soldații lui Caesar, în timp ce dictatorul săruta vasul Cleopatrei... - Și ce a mai rămas au distrus principii mauri. - Asta nu-i adevărat. Maurii ne-au adus, dacă nu te superi, chiar și pe Aristotel, și algebra, și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
sărăcuța, te întoarce de pe celălalt tărâm și îți leapădă, la picioare, oricare dorință îndeplinită, ca ultimul câine dresat?!... Ți-a plăcut cum a izbutit ea, mititica, să-i șterpelească ăluia punga cu rahat dintre degete, iar, în locul ei, să-l blagoslovească pe estropiat cu puterea de a scrie versuri care și pe îngeri îi uluiesc?!... Se adună îngerii, câte cinci, câte opt, în căcaturile alea de baruri ale lor, prizează tămâie pe nări, se dezlănțuiesc asupra unor psalmi, ce aduc perfect
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
din Pont zice că nu e vina lui că trebuie să ne Întoarcem la Heathrow. O, minunat. În timp ce avionul câștigă altitudine, două sticle miniaturiale de whisky goale alunecă de pe măsuța mea și aproape aterizează În poala femeii de vizavi. Mă blagoslovește cu un zâmbet languros, Își aranjează eșarfa verde-mentă, Își deschide poșeta Gucci. De unde scoate o sticluță de aromaterapie și-și dă cu levănțică la punctele unde se simte pulsul și se stropește și pe față Înainte de a bea cu Înghițituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
parc-ar fi fost lampa lui Aladin. Am găsit un produs nou genial, Kate: un scutec. O să ne aducă căcălău de bani - te-ai prins? Căcălău! Exact genul tău de afacere, mămico, păcat că am ajuns eu primul. L-am blagoslovit cu cel mai Înțelegător zâmbet matern de care sunt capabilă. Banii pe care i-a investit Bunce au fost de-ajuns să acopere datoriile firmei și, deci, să achite datoriile pe care le avea tatăl meu față de creditori. Nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
și să se înțeleagă, despre datoriile femeii de a da ascultare bărbatului și la bine și la rău, și câte altele o mulțime, că era citit și cu drag de meserie. La sfârșit, au jucat Isaiia dănțuiește, părintele în cap, blagoslovind, după el mireasa, cu ochii în pământ, ginerele, spăsit și pătruns, brutarul ferind luminările, nașa, socrii mândri, Aglaia și Grigore lăcrimând. Au ieșit apoi la trăsuri, înghesuiți de curioși. Răsuflară. Afară ardea soarele și boarea primăverii le răcori obrajii. Stere
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
căpriorii cu frunze verzi și cu un drapel de hârtie, pe care-l bătea vântul. Dulgherii se descoperiseră și se închinaseră. Stere chemase un preot să facă o slujbă. Părintele se suise pe schelele de lemn, stropise zidurile cu agheasmă, blagoslovise și citise din cărțile lui. Au mâncat cu salahorii împreună. Cârciumarul împărțise vin zidarilor, se amețise de bucurie și, când a rămas cu meșterul, s-au luat la ciorovăială. Dogarul era cătrănit. - Ai scos actul? a întrebat cu privirile în
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Prin ferestrele mari răzbea lumina strălucitoare a zăpezii și de afară se auzeau clopoțeii cailor. Mirosea a cozonac șezut la răcoare și a friptură. Preotul a sfințit apa cu crucea lui de argint, a înmuiat tistimelul de busuioc și a blagoslovit casa. Apoi a luat, cu nașa și nașul, copilul, ce începuse să țipe, și -lau scufundat de trei ori în cazan. I-au zis Alexandru. După ce -lau înmuiat, Aglaia 1-a înfășurat în crîșmitul de americă, pregătit, să-l usuce
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]