367 matches
-
făcut în creier, modificările astea au dus la trezirea a două conștiințe în mintea ei. Nici nu vreau să mă gândesc cum e să te pomenești că îți împărți mintea și sufletul cu un soldat grosolan și cu o femeie blazată, când, cu doar câteva ore înainte, ai fost o copilă inocentă, la vârsta iubirilor platonice. - Ai timp de sentimentalisme ieftine, gândi N' Gai Loon cu nepăsare. Crezi că-i pasă cuiva ce simțim cu adevărat? Ce importanță mai are astăzi
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
iar un telespectator urmărește postul său preferat așa cum altul ascultă un fond muzical vag, sau cum altul contemplă tablourile unei expoziții într-o zi de vernisaj, în trecere. Fără a întîrzia asupra lor. Ochiul contemporan survolează, adună, spicuiește informații. Copleșit, blazat, nu mai are timp să observe; ca și cum toate simțurile noastre ar naviga, la vedere, suprafețele lumii. O plutire generalizată a cursurilor și a trupurilor, deci a spiritelor. Printre numeroasele motive pe care le avem ca să ne bucurăm de spiritul de
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
cazurile acelor copii deveniți confidentul unuia sau altuia dintre părinți: aflați în postura de consolator, de „suport afectiv” al unuia dintre părinți, acești copii își dau seama de prăbușirea condițiilor securității vieții lor de familie, ceea ce-i face să devină blazați și neîncrezători în oameni. În cazul copiilor orfani sau abandonați, care se află în grija asistenței publice, cu toată atenția care li se acordă aici, le lipsește tocmai mediul afectiv familial. De aceea, din rândul acestora se detașează, uneori, copilul
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
Ungheanu e un stil rezistent și dur, fără suplețe, dar cu ascuțișuri de silex. UN PEDAGOG DE ȘCOALĂ NOUĂ Cu ce ton de superioritate, cu câtă suficiență îl expediază Nicolae Balotă pe Albert Camus! „Cred, de aceea, azi, când, prea blazați, evităm, cărțile lui Camus, că acestea pot pasiona încă pe adolescenți”. (Jurnalul unui om fericit, în România Literară nr. 2, 1972; toate virgulele aparțin autorului.) Pentru a o lua de așa de sus cu „bietul Camus” (cum îl numește N.
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
țin să-l laude, le place să-i pună Întrebări de cunoscători ca să se pună pe ei În evidență: O femeie drăguță, cu un chip străbătut de bunătate, Îmbrăcată cu un pulover tricotat de mână, Îl Întrebă cu un aer blazat: „Nu credeți ca și mine, domnule Dexter, că nimeni, dar nimeni nu a descris sentimentele mai poetic decât Virginia Woolf?...Vreau să zic, În proză. Crabbin Îi șopti: „Ați putea să le ziceți ceva despre fluxul de conștiință. Despre ce
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
o pată de ulei: se extinde, contaminându-i și pe ceilalți În dorința de a-l face. Μ Cum se explică faptul paradoxal că mulți dintre cei cu averi materiale foarte mari ajung să se comporte totuși ca niște oameni blazați, plictisiți sau chiar dezgustați de toate? Poate prin faptul că, atunci când sunt singuri cu ei Înșiși, Își constată sărăcia interiorului lor: nu au ce să-și spună, În afară de obișnuitele lor preocupări de Înavuțire. Μ De ce nu numai principiile moralei creștine
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Crohmălniceanu se grăbea să vadă transpusă „experiența de viață a anilor trăiți în universul «socialismului real»”, îi oferă autorului rama necesară unor ficțiuni care proporționează corect banalul, fantasticul și ironicul. Ca eventuală tehnică se remarcă indistinctul tempourilor narative, „discursul ironico- blazat” (Ov. S. Crohmălniceanu), cu efectul că suspansul este aplatizat, iar monotonia substituie, fie și parțial, subiectele. Gas-City e totuși departe de a fi locul unde nu se întâmplă nimic, oferind un repertoriu semnificativ de anecdotică - fie că e vizitat de
MANOLESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287988_a_289317]
-
Cu timpul, poetul devine mai puțin optimist, are sentimentul zădărniciei luptei sale, al imposibilității de a salva „gloata bolnavă, bezmetică și oarbă”, își percepe propria viață ca fiind „crudă și pustie, rătăcită în desișuri de mulțime”, se simte tot mai blazat, mai descurajat. În versuri a realizat și câteva traduceri din literatura rusă - Pușkin, Lermontov, A.A. Fet ș.a. Proza lui H. a apărut în periodicele pe care le-a condus și este, în genere, de natură memorialistică. Amintirile din copilărie
HALIPPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287402_a_288731]
-
sau OZN au ca decor lumea măruntă, periferică, ternă a celorlalți optzeciști, unde totul fierbe la foc mocnit, cu flacără mică. Este lumea mizeră, sordidă, lipsită de orizont, adeseori abrutizată a satului transilvan postbelic, unde se macină destine de intelectuali blazați. O deviere notabilă în raport cu norma epică de acum este bucata care dă și titlul volumului, Trenul de noapte, apropiindu-l pe G. de aceia dintre comilitonii săi care (în special în ultimii ani ai decadei) au trecut în tabăra „fabulanților
GROSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287369_a_288698]
-
vocal nu îl pune în valoare, iar actoricește el este încă foarte crud, nu știe să vorbească, nu știe să comunice cu partenerii și nu are datele unui rol de temperament cum este al acestei figuri convenționale de prinț rus, blazat desigur dar plin de nerv (Vezi aria șampaniei). Dintre celelalte roluri s-au evidențiat Lucian Marinescu și Paul Basacopol. "Liliacul" de la Operetă a însumat o distribuție preponderent tânără care s-a avântat cu încredere în arcanele unei partituri ce nu
Un "Liliac", doi "Lilieci" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17148_a_18473]
-
Phantasticonul și alte poeme (1987), gama de atitudini și stări poetice se amplifică, adăugându-se acum ipostazele singurătății și ale neliniștii. Subiectul liric ascultă „bătăile negre ale cuvintelor”, înregistrează singurătatea, surparea primăverii și „blazarea” metaforelor: „Orice metaforă / E un rege blazat” (Puterile barbarilor). Omul e „insula Robinson”, iar visul înclină spre coșmar: „Din somnul meu neliniștit cresc vise / Întunecând hotarele permise.” Volumul de „proze scurte” Ultima noapte a Șeherezadei (1993; Premiul pentru proză al Asociației Scriitorilor din Cluj-Napoca) este o „recitire
BOJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285798_a_287127]
-
maximalist, vădește aspirații către îmbrățișarea atotcuprinzătoare a omenescului, fără a eșua în vreun fastidios „enciclopedism” liric. Poezia nu este un joc futil, ci o rostire trăită cu intensitate, el fiind cu adevărat un vates, un poet cu dominantă vizionar-oraculară. Viguros, blazat, parcă vindicativ față de omenirea întreagă, de un patetism nesolemn, ușor batjocoritor, adesea sarcastic, pamfletar, eul liric afișează o detașare aparentă față de truculentul „bâlci al deșertăciunilor”, pe care îl inspectează cu minuție și îl etalează cu un fel de paradoxală jubilație
SIMIONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289685_a_291014]
-
cu „o producție în regim depresiv-convențional și înclinat spre gratuitate”, afirmă că poetul a fost, în cele din urmă, un sentimental, un maestru al liricii de atmosferă. Criticul semnalează și radicalizarea treptată a dramatismului, creșterea mizei existențiale, faptul că „reveria blazată” se desfășoară la un moment dat „pe liniile unui scenariu al extincției în care patetismul e imanent sugestivității” și, după o seamă de nuanțări hermeneutice, conchide că „poemele lui Virgil Mazilescu sunt o capcană: ele vorbesc despre disperare și spaimă
MAZILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
-l ține sub control; din punct de vedere politic, „Nanette” e probabil inocentă, fiindcă e prea superficială. Vorbind despre „Nanette” și despre manierele cavalerești desuete ale lui „Radu”, un paradoxal acord misogin se naște între homosexualul „Abe” și matusalemicul și blazatul crai „Chick”; în subsidiar, acest acord misogin se repetă în cazul „Velei”, fosta soție a lui „Chick”13. Până aici, nimic senzațional. Astfel, istoria reține simpatiile legionare ale lui Eliade, invocate insistent de mediile intelectuale evreiești și abia în ultimii
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
crezare oricărui zvon rău, pentru că el nu face decât să confirme modul nostru fără iluzii de a privi lumea, lăsând să se insinueze bănuiala interesului propriu asupra oricărei fapte bune, mai este de mirare că în permanență suntem sceptici și blazați?”; „Pun excelența pamfletului nostru în relație cu semnele civilizației insuficiente [...] excepțiile fiind în țara noastră mai multe ca regula” ș.a.m.d. Ivona (Yvonne) e feminitatea cuminte și intelectuală, parcă anume făcută pentru a fi părăsită, ființa naivă, rătăcită într-
ADAMESTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285180_a_286509]
-
că l-ar fi oprit. I-ar fi spus să anunțe poliția, iar el nu voia să anunțe poliția. Răpitorul Îi spusese să nu-i implice pe oamenii legii. Pe lângă asta, Milton se săturase de polițiști și de atitudinea lor blazată. Dacă voiai să rezolvi ceva, trebuia s-o faci singur. Și, la urma urmei, se putea foarte bine să umble după potcoave de cai morți. Dacă i-ar fi spus lui Tessie, n-ar fi făcut decât să o Îngrijoreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
coloane de marmură, iar un portar cu fireturi răspundea Întrebărilor unor bătrâne În rochie de seară. Poate că acolo locuia bărbatul, sau În hotelul de alături sau În Pavilionul Sévingé, lângă podul Bellerive. Un comisionar tânăr foarte, cu privirea deja blazată, aștepta În fața ascensorului. Lecoeur atacase punctul cel mai slab, adică Francine Lange, iar aceasta, surprinsă, spusese multe. Era clar că o va chestiona din nou. Va afla mai multe de la ea? Nu spusese tot ce știa? — O clipă... Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
aeroportul din Bangkok, reporterii GNN și ai altor agenții de știri Îi Înconjurau pe turiștii sosiți de la Mandalay și Rangoon. Le fusese frică? Plecaseră mai devreme? Se vor mai Întoarce vreodată? Cei din New York și Rio de Janeiro afișau expresii blazate și dezgustate În timp ce Îi Împingeau la o parte pe vânătorii de știri. Dar unii călători erau ușor de oprit pentru că proveneau din orașe precum Indianapolis, Indiana sau Manchester, Anglia, unde se considera o impolitețe să nu răspunzi cuiva care-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ultima perioadă a lui Seymour arată ca un fel de traducere în engleză a unui gen de haiku dublu, dacă există așa ceva, și nu vreau să despic firul în patru, dar țin să subliniez probabilitatea ca, în 1970, vreun membru blazat, dar hazos al unei catedre de literatură engleză - nu-i imposibil să fiu chiar eu acela, Doamne apără-mă - să emită o butadă nostimă afirmând că poemele lui Seymour sunt față de clasicul haiku ceea ce un Martini dublu este față de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
să caute plăsmuitori de produse inferioare, dar stimabile. Cunosc bine această categorie de băieți și fete, sau îmi imaginez că-i cunosc. Sunt naivi, sunt vii, sunt entuziaști, de obicei nu au deloc dreptate și sunt, cred, mlădițele acelei societăți blazate și legitim interesate de literatură, de pretutindeni. (Nu știu prin ce noroc pe care nu cred că-l merit am avut câte un exemplar din acești efervescenți, siguri de sine, iritanți, instructivi, adeseori fermecători băieți și fete în fiecare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
șoaptă În memoria aproape mută A zidurilor amorțite De liniște și de mucegai. Dar se aud strigătele Neputinței sfâșiate de dorința De a trăi, dincolo de tăcere. Noi, amintirile, ucise cândva De uitare, așteptăm Lacrimile primăverii ascunse În conștiința muritorilor rutinați, Blazați și rătăciți în gări pustii, În trenuri fără destinație, În plicuri sigilate, netrimise. Noi, amintirile vrem glas și lumină Pentru a vesti nașterea Celei de-a șasea coloane. Doar un desen mai am Pășesc în cerc și lumea mi se
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
bătrânul profesor scrie cu o cretă roz pe tablă ecole de paris die brücke tinerimea artistică fovismul cubismul aschan school futurismul raionismul școala de balet rusă muralismul atenție se închid ușile de piatră clovnii își prezintă ultimul spectacol iar studenții blazați aplaudă din lojă urmează stația deceniul al doilea cu peronul pe partea dreaptă magistrul este uitat în vagonul de bagaje dar totuși scrie cu cretă albă pe tablă der blauer reiter camden town group section d’or orfismul suprematismul grupul
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
predatul fișelor, la catedră sau la rând la singura cabină de la W.C.-ul pentru bărbați, de exemplu), tresărim instantaneu la zgomote neprevăzute - altele decât cele care fac fundalul sonor al sălii de lectură B, urmărim, cu aceiași ochi amuzați, privire blazată și morgă belferească nou-veniții, îi adulmecăm, îi presimțim pe cei care vor deveni, în curând, de-ai noștri sau care sunt doar intruși pasageri, provizorii, fără stigmatul Bibliotecii. Pe primii îi luăm de la bun început sub aripa noastră protectoare, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să facem dragoste! Mi-e rușine dacă ghicești ce facem acum, aici, noi, „my family“ și alți „prieteni“. Ne certăm pe chestia asta Înainte de masă, iar după - ștrand, muzică, chefuri - bune și nereușite - bancuri, excursii, pozări În parc cu fețele blazate, nebunii, cunoști placa. Cei care-și zic familia mea vor să aibă altă țară! Și tu nu-mi scrii ca să mă bazez măcar pe ceva când spun că nu plec cu ei nicăieri! Vai, de când n-am vorbit cu tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
trăgea bluza pe umeri. Moment în care și roșea, scurt, provocator. „Chiar n-a venit încă profesorul?“, avea să întrebe, ca de obicei, șoricuța salariată, încheindu-și ultimul nasture al bluzei. Nimeni nu-i va răspunde, pușlamalele arboraseră deja măștile blazate. Gina trebuia să rămână, așa deciseseră tovarășii, neglijabilă. Să-și vadă lungul nasului, țigăncușa!... Degeaba încerca să le intre în voie, să se alieze antipatiei lor față de bufon. „Încă n-a venit profesorul?...“ Nepăsarea lor mocnită și rea nu accepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]