399 matches
-
ce vor spune cei imparțiali: Amîndoi sunteți vinovați!", și nimic nu mă enervează mai mult. Ca și cum ar fi o comparație posibilă, o cântărire precisă a celor două vini. Pretutindeni, vor fi amândoi vinovați. Unul va fi violent, altul nervos, altul bleg. Auzi reflexiile: "O merită, căci nu s-a priceput să fie stăpân în casă la el!" sau invers: "O merită, căci era prea despot!" Unul va fi înșelat pentru că a fost gelos, celălalt pentru că n-a fost. Având caracterul cel
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
nu figurează în capul listei de irezistibile infirmități ale creatorilor, în schimb poetul sau artistul sinucigaș s-a bucurat întotdeauna de o mare doză de atenție avidă, adeseori pe temeiuri exclusiv sentimentale, de parc-ar fi prâslea cel cu urechi blegi, cel mai mic dintre puiandri. Oricum, e un gând, în sfârșit articulat în cuvinte, care mi-a răpit somnul multor nopți și care îmi va mai provoca insomnii. (Cum pot scrie ceea ce tocmai am scris și să fiu totuși fericit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
mică satisfacție că ajunsesem cu bine până acolo. A durat puțin până să mă acomodez cu lumina difuză, fiindcă luna lumina greu și se strecura în încăpere prin spatele meu. Ceilalți erau deja cuibăriți prin cearșafuri în timp ce eu orbecăiam ca blegul prin mijlocul camerei. Vino mai aproape să vezi ce ți-a pus moșul în cizmulițe! se auzi un glas de silfidă, chemându mă spre capătul celălalt de odaie. Cu mâinile-n față, de parcă jucam " De-a baba oarba", mergeam împiedicându
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
sâmbătă seara, în care el spunea că își retrage banii din estul Europei, unde societatea s-a deschis semnificativ și îi vâră în SUA, într-o serioasă campanie anti-Bush, fiindcă societatea este dramatic amenințată cu închiderea. Aflu (abia acum, de bleagă și ignorantă ce sunt) că Dick Cheney era vicepreședintele unei firme de echipamente militare Halliburton și mare acționar acolo, firma care a câștigat echiparea americanilor și ocupatul de logistica în Irak. Mai aflu că în Senat s-a depus o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
bătrână ca să nu schimbi tu ceva din cea pe care ți-au dat-o alții în primire. Știam că nu voi avea nici o scuză dacă nu îmi voi exploata la sânge toate posibilitățile, dacă mă voi lenevi, dacă voi fi bleagă și contemplativă într-o lume în schimbare. Și așa mi-am împărțit ultimii 15 ani între izvoarele teoretice beute la mama lor occidentală acasă (cu totul, în medie, una-două luni pe an), viață trăită într-o lume greu de vârât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cu Nub Forkner ca rezervă. Despre Meadowbrook știam că e un om echilibrat, dar nu genial. L-ai văzut. El e tipul cu fața pistruiată de american tâmpit și cu aerul comic de prăjină pe care i-l dau mădularele blegi. În general, joacă rolul fratelui mai mare, al papagalului timid, al prietenului săritor, al atot-zâmbitorilor membri din Ivy League. În rolul lui Doug, Meadowbrook ar fi contrastat violent cu personajul pe care trebuia să-l întrupeze, dar acesta era exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
uitat la revista care îmi căzuse din mână. Se odihnea întredeschisă pe raftul de jos, acolo unde era depozitat cu grijă materialul normal, legal. Una din paginile centrale se răsucise, abătând parcă abil privirea fetei întinse acolo. Un membru viril, bleg și plin de negi, al cărui proprietar nu se vedea, atârna la câțiva milimetri de zâmbetul ei pofticios. — E dezgustător, nu-i așa? — Da. — Cum poți să te uiți la așa ceva? — N-am idee. Replica mea a făcut-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
te cuprind... - Hai, să valsăm, iubito, hohotind, După al toamnei bocet mortuar. Nocturnă O, nu mai cânta, harmonie pribeagă Că plâng, și nu știu unde să mă duc, În toamna care plânge pe-o veche modestie, Cu ploaia care curge în mahalaua bleagă, În noaptea asta-n care am devenit năuc. Oh, plouă, și tu gemi de plâns de armonie... - Tot altuia, de mine, aminte să-i aduc... O, nu mai cânta, harmonie pribeagă, - Că plâng, și nu mai știu unde să mă
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
oameni gospodari, situat undeva În apropierea Iașului. În centrul satului, față În față cu biserica, Își aveau casă doi vecini. Vecinul A și vecinul B. Ambii oameni Înstăriți. Vecinul A era un bărbat vânjos și chipeș, dar un pic cam bleg, care nu ieșea din cuvântul femeii. Vecinul B era și el Înalt și chipeș, dar dârz, și Își strunise În așa fel muierea, Încât aceasta devenise un fel de umbră În casa lui. De câte ori se Întâlneau la poartă, vecinul B
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
sol, ești sos... Cotoșman: Păi ți-am adus coroana! Uriașul: Care coroană? Cotoșman: Coroana de zile mari, Împăratul ți-o trimite în dar! Uriașul: Ce tot vorbești, mă? Nu minți? Cotoșman: Eu nu mint niciodată... Uriașul: se uită afară) Dar blegul ăla de l-ai adus legat, cine este? Cotoșman: Ți l-a trimis Împăratul, ca desert la masă...(îl aduce pe Marele Dregător legat fedeleș). Marele Dregător: Aoleu, Uriașul Găman! Nu mă lăsați pe mâna lui! Îndurare! Uriașul: Chiar aveam
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
mă mir, to’ar’șu pedagog, da’ geamurile poa’ să le spele Bazdrângu.“ Elevul râde și-l arată cu degetul pe unul dintre colegii lui care Încearcă să-și lustruiască pantofii cu colțul unei pături. E un zdrahon cu figură bleagă și plin de coșuri. Când Își aude porecla aruncă pantoful și se preface că aranjează pătura pe pat. „Cine, mă?“ - Întreabă pedagogul zâmbind și el acum. „Bazdrângu“, zic toți cei din cameră și chicotesc, se bucură că pedagogul le face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Se vorbi de secetă și de cai; dar Hallipa, socotind lucrurile mai liniștite decât erau, spuse că a pus caii cei răi la trăsură, ca să sperie pe Nory, ce protestă cu desperare. Pentru a-și întări tachinerea, adaogă că cei blegi, cei de noapte, au plecat cu Mika-Le - care ar fi vroit să dea bună seara, dar n-a mai turburat pe mamă-sa bolnavă. Diplomația fusese împinsă prea departe. La pomenirea numelui funest, Lenora își rupse dantelele hainei de casă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
dreptul Ateneului, cei doi mergeau înaintea ei. Hallipa cu pasul vânătorului ostenit de goană, care duce la culcuș prada. Eliza agățată de brațul lui Doru. târând pantofii strimți, părea prin igrasie o rață de baltă, un vânat gâfâind, cald și bleg. Amândoi ar fi vroit să ajungă. Ea stând aproape pe loc, refu-zînd sa mai înainteze, cuprinsă de nevoia poposirei, el domolindu-și graba. 129 FecoarSe dosplet.te, Conceit din muzica de Bau., Diurnul ascuns Mini se aștepta să-i vadă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
nimănui, explică Goilav calm. Dumneata da. Treaba dumitale. Știi ce gîndesc eu despre voi? - Pot să mă aștept la un lucru bun? - Cînd cauți în toate doar binele și răul înțeleg că jinduiești la cele ce-ți lipsesc. Cum nici bleg nici prost nu te văd, știi singur că nu ești mai prejos de alții. Ai dreptul să te înfrupți. Te bați acuma pentru dreptul tuturor. Dar, cînd vei apuca ciolanul, o să pretinzi dreptul pe care îl are luptătorul de a
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
a spart iarăși gardul, s-a răsturnat Într-un lan de porumb timpuriu și a luat foc. Soldatul șofer scăpase căci, atunci când văzuse că nu mai putea stăpâni camionul, se azvârlise din cabină. Își rupsese o mână care-i atârna, bleagă, din umăr. Foiște scăpase și el, ca prin minune, ieșise dintre dărâmături Înveșmântat numai În niște chiloți cu găuri și petice frumos colorate. Mamă-sa, tușa Tinca, norocoasă și ea, era dusă prin vecini ca să se Împrumute de vreun ciur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
până atunci. Țin să precizez că nu de la amărâtul de soldat - pe care am Înțeles că-l cheamă Cătănuță și care, sincer, m-a Înduioșat cu privirea lui goală, cu mâinile Încătușate și brațul care atârna din umăr, frânt și bleg - doresc a-mi recupera neprețuitele prejudicii, căci nu este el vinovatul. Vina o poartă cel ce l-a trimis; cel ce l-a trimis pe cel ce l-a trimis; cel ce l-a trimis pe cel cel ce l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o importantă descoperire. Eu au fost felicitați de Înalte persoane oficiale». E, cum ți se pare? Și pe urmă să ne trimită pe toți În tabără la mare pe de-a moaca! Tu ai fost vreodată la mare, băi, puță bleagă? Pe Ectoraș nu-l Întreb, că el, boieru’, am auzit că a fost cu tată-său vara trecută și au dormit În cort.” Baronu găsi că Vieru avea dreptate, iar Ectoraș Îl Înjură. Săpară câteva ore acolo unde Vieru socotise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
datorie, locotenentul a luat scrisoarea dictată de Cocrișel cu peste trei sute de ani În urmă și a Înmânat-o unor oameni deștepți care se ocupau cu astfel de treburi intelectuale. Așa și numai așa a ajuns conținutul ei și la blegele voastre urechi străjuite de și mai blegele voastre priviri și de jalnic și zadarnic Încordatele frunți ce ar dori a da impresia că Înlăuntrul lor s-ar petrece năprasnice fapte de gândire. Și Încă ar trebui să aflați - ca să vedeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Cocrișel cu peste trei sute de ani În urmă și a Înmânat-o unor oameni deștepți care se ocupau cu astfel de treburi intelectuale. Așa și numai așa a ajuns conținutul ei și la blegele voastre urechi străjuite de și mai blegele voastre priviri și de jalnic și zadarnic Încordatele frunți ce ar dori a da impresia că Înlăuntrul lor s-ar petrece năprasnice fapte de gândire. Și Încă ar trebui să aflați - ca să vedeți și voi cum se Înlănțuiesc de frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
-l lovească Încă o dată, de moarte. Iepuroiul se așezase, apoi se săltase puțin pe labele din spate. Mustățile pipăiau aerul și privirea i se ascuțea din ce În ce. Apoi Îl luase la rost pe atacator: „Ia ascultă, băi, puță bleagă! Păi, nu-ți e așa, un pic, rușine?!?”. Cap de Șobolan simțise nevoia să se așeze și se lăsase să cadă pe un cuib de cartofi, În vreme ce iepuroiul trecea liniștit pe lângă el, deschidea poarta și se pierdea nu se știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
în fața lumii că-s lipsiți de minte; cine nu cască ochii, cască punga; nici câinele nu părăsește casa de mâncare bună; dacă s-a dezlegat sacul, apoi să tot torni în coș, că moara nu stă defel; decât lung și bleg, mai bine mic și tont”; și altele. Tot aici apar și unele expresii ca: dricul serii, terchea-berchea - doi lei perechea; nu-i pomană în toate sâmbetele, cuvânt spus în doi peri, ce iei pe mere dai pe pere; să legăm
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
de atâta mers la piață și înapoi, uneori cu marfa nevândută, a învățat pe de rost legile nescrise ale cererii și ofertei. Păcat că nu a fost ea de față, când cu interviul, ca să i le sufle la urechea cea bleagă. Dar pe undeva, tare mă tem că eu, sunt unul dintre puținii care au sărit în sus la intervențiile acestea publice ale guvernatorului. Simpatia de care se bucură Mugur Isărescu, din intervențiile căruia oamenii obișnuiți nu prea par să priceapă
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
o mică istorie fierbând în cazanele mult încinse ale Istoriei, în ciorba măcelului planetar? Tacâm pentru liceanul Anatol Dominic Vancea Voinov, timidul captiv al hazardului. Fluiera, nepăsător, deasupra ghidonului strălucitor al bicicletei, când fusese brusc izbit de momâia neagră și bleagă a hazardului. Vinovăția, adolescentul și-o tot sucise și înnodase, până la acel bum năprasnic. Acum două săptămâni...apoi gonise, orbit, pe străzi și pe dealuri, ziua și noaptea, nedormit, nemâncat, neobosit a căuta un martor, un răspuns, o dezlegare pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
era galben galben ca lămâia. C-așa e el, odată îi vine și nu mai vrea. Nu mai are chef de nimic, pur și simplu n-are, asta e, n-ai ce-i face. Se oprise în pragul dinspre vestiar blegul de Vasile. Se oprise acolo, ca prostu’. Tolea simțise. Fără să se miște și fără să se uite, simțise că nu mai era alături, pe covor, că se furișase și stă acolo, așa, statuie, ca prostu’. S-ar fi întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Ca un părinte pedepsitor și țeapăn, așa se apropia nebunul. Vasile ajunsese în spatele lui Tolea. Se oprise, lipit de spinarea încovoiată a profesorului Anatol Dominic Vancea Voinov. Nu mai scârțâiau nici ușile. Lumea încetase a respira. Sfârșitul, anul o mie. Blegul Anatol Vancea ghemuit, parcă-și pierduse toată vlaga. A durat mult puțin, greu de spus. Vasile s-a furișat, tiptil, s-a proțăpit în fața lui dom’ Tolea. Era palid profesorul și cu privirea mare, holbată, care nu vedea nimic nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]