337 matches
-
profesie? -Mă simt flatat că poți crede una ca asta. -Dacă scrisoarea nu m-ar fi avertizat, ce s-ar fi întâmplat? -Nimic. Știu că e ciudat. Nu am fost niciodată așa de fericit cum sunt aici, alături de dumneata. Dacă blestemata asta de scrisoare nu i-ar fi pus capăt, aș fi vrut ca viața aceasta să dureze veșnic. -Nu mi-ai fi spus despre moartea soțului meu? -Se pare că ții la el, nu voiam să stric idila noastră. -Idila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
lumea, fericite Peste putință... Acum aspir' l-acea icoană care Realizat-a fost pe-acest pământ. Ș-oricît de mare - oricât de mic ar fi Un popol... totuși tu rămâi măsura Întunecatei lui aspirațiuni, o Romo! De acea, superbo, fii-mi blestemată, Tu măr de ceartă-n istoria lumei A cărei glorie chiar e măr de ceartă. Dacă vodat din negurile vremei S-ar descurca popoarele barbare Imperiile ce-or fonda aicea Le vor numi imperie romane. Ginte cu ginte s-or
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
S-ar descurca popoarele barbare Imperiile ce-or fonda aicea Le vor numi imperie romane. Ginte cu ginte s-or certa mereu Care din ele-ți seamănă mai mult; Măsura răutății tale, Romo, Va fi măsura lor de înmîndrire! Fii blestemată, tu fata morgana Al crudului neam omenesc... oraș de demoni Ce-ai înfrumusețat atâta Răul, lupta, Cât chiar popoare pîn-acum pacifici Au nebunit la faima mare-a ta! Și-au întors sufletul din bine-n rău Spre-a deveni tot
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Ei nu știu că, voind mărirea ta, Trebui să guste crudele-ți dureri... Și când întreabă: ce înseamnă epopeea De lungi războaie, răsturnări mărețe, De lacrimi și de chin... de desperare, Ce e răspunsul?... Iar o întrebare: La ce? Fii blestemată, și atât de crud Cât, spre-avea timp să porți blestemul tău, Șă fii eternă! O Niobe gigantă, Încât spre a se-mplini blestemul tău S-ajungă-eternitatea-abia... deci fi eternă! 5 2254 [ÎMPĂRATUL] O vierme-al îndoielii, ai intrat În sufletu-mi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ca niște străfulgerări - îi treceau prin minte lui Costăchel... „Săracul Filip... O rămas pentru vecie acolo în pustietatea ceea. N-o avut parte măcar de o lumânare la căpătâi. Și câți ca el!... Liftele iestea de comuniști or fi făcut blestemata ceea de întovărășâre în sat? Dar Măriuca? O rezistat în fața nemernicilor sau o dat tot, numai să scape de ei. Băiatul trebuie să fie bărbat în lege... N o prea avut noroc să fiu lângă el când o avut nevoie
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
un cot, ținându-se cu mâinile de stomac. Ți-e mai bine? l-am Întrebat. — Cum să nu, șuieră el. Ca o țestoasă nenorocită de Galapagos, o să trăiesc veșnic. Gemu din nou și, copleșit de durere, printre dinții Încleștați, zise: Blestematele astea de crampe la stomac. Vrei niște apă? — Apă, da. Mi-e limba la fel de uscată ca și... Fu cuprins de un alt acces de vomă. M-am dat jos binișor și am luat polonicul de pe o găleată de lângă pat. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
acolo cu liftul și apoi mergeau pe acoperiș până la biroul tatei la scara A. Formau un șuvoi de oameni în două direcții, ca și curenții marini de la geografie, calzi sus și reci jos. Ajunși în sfârșit la tata, chiriașii înjurau „blestematele de lifturi”, după care își vărsau năduful pe automobile, tramvaie, frigidere și așa mai departe. Era clar că, în statul nostru socialist, toate astea nu funcționau, iar dacă funcționau, erau exportate. Cine inventase mașinăriile acelea trebuie să fi uitat câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
pace și nu se mai certau între ei. Unchiul și mătușa se fugăreau și ei în sufragerie noaptea, de pildă de Anul Nou, însă lumina nu se stingea, așa că verii mei trebuiau să sară ca să-i despartă. De vină e blestemata lui de problemă cu alcoolul, era de părere mătușa; unchiul se jura că n-are probleme cu nimic și cu nimeni, în afară de ea, atunci Sorin îi dădea un brânci zdravăn și el cădea pe pat. Nu se mai mișca, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
acuma! Nene, ești un om fericit, să trăiești. Ce infamie, domnule? Se întinde o cîmpie, pe sub poale de Carpați, cîmp deschis de călărie... ețetera, ețetera. Parod, dați-mi voie, mie mi se pare că din contra. Un moment, onorabili concetățeni. Blestemată politică. Un moment să n-ai pace. A! trebuie să am o explicație. Firește că nu se poate, dar ți-ai închipuit așa o mișelie? Ce vreu eu, bine vreu. O mie de ani pace. Ce goană! Ce goană turbată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
scurtă și nu mă descurc cu flecuștețul acela al tău de pensetă. - Că bine zici, soro! și aruncă scândurica cu tot cu ambalaj sub masă, unde, de altfel, odihnea și perechea ei, cea a coanei preotese. - Ei acum, că am scăpat de blestematele astea de înghețate, ce spui, luăm câte o jamaică mică? Inginereasa, careia i se dusese buhul de zgârcită ce era, răspunse cu o jumătate de gură:Mda, numai că am uitat banii acasă. - Las' că știm noi, răspunse prompt coana
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
fâstâcit s-o închidă la loc atunci când mă refugiam cu orele în camera mea, când desfășuram „ample mișcări de trupe“ și conduceam „războaie imaginare vorbind de unul singur“ (pagina 62, rândul 2). Cum aș putea să-i spun că doar blestemata asta de mâncărime este singura care mă obligă să-i dezvălui tot acel carnagiu dichisit cu teroare și sânge, cu spaimă și agonie, pe care aș fi vrut să-l pot păstra ferecat în cel mai întunecos colț al amintirilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
să vă descriu blândețea lui Uca, zâmbetul ei care-mi lumina orice amărâtă de dimineață, după-amiază sau seară, mângâierile acelea care ștergeau într-o clipă orice complicație chinuitoare ca și când nu ar fi existat vreodată, atât timp cât în amintirile mele se strecoară blestemata aia de librărie, spre care, ca un escroc sentimental fără scrupule, aproape că o târam, știind, oho, mult prea bine, că nu-mi va putea refuza niciodată nimic, că e destul să mă arunc pe jos și să urlu ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pe patul uriaș, ca un velier, al mătușii septuagenare, iar la sfârșit, cuprins de plictis, a prins câteva muște care se tot izbeau de fereastră și le-a închis în borcan. Tanti Frosa a năvălit în salon după-amiaza, exclamând: „Fulvioaro, blestematele au mâncat tot! P-ormă au murit...“. Fulvia (nepoata ei și mama lui Mircea Chiril) a râs cu un ochi, iar cu celălalt s-a uitat tăios la copilul care desena un cocoș. 2. Armata lui de artilerie Erau vremuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
visat, a visat întruna... țesuse ani de-a rândul vise în jurul său în tăcere... Dar astăzi... Acum?!?... În această viață croită din speranțe, nu se mai petrece nimic... Fata de altădată, care ardea în taină de o dragoste nevinovată, dar blestemată... zăcea acum sub piatră. Iorgu nu putu îndura pierderea... Fugea de oameni și se zăvorî singur cu durerea lui. De un an de când ea s-a prăpădit, nu mai făcuse nimic, nu mai așternuse niciun rând pe hârtie, nici măcar un
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
simplă prelungire a penisului său și că expresia definitivă a gândurilor, sentimentelor, speranțelor și ambițiilor sale era să ajungă între picioarele unei târfe stilate. Și asta însemna eliberare, emancipare! „Simte-te liber“, îi spusese ea și apoi îl înțepenise în blestemata aia de păpușă gonflabilă. Ajuns sub un felinar, Wilt scrâșni din dinți. Și ce se întâmpla cu Eva? în ce fel de iad urma să-i transforme de-acum viața? Dacă până acum traiul cu ea fusese insuportabil, de-acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
apuci de băut. — E clar că asta i s-a îmtâmplat și lui Henry. îi mirosea răsuflarea a gin. — O să-și revină el... Dar Wilt nu-și reveni. Se trezi dimineața cu senzația că îi mai lipsea ceva în afară de Eva. Blestemata aia de păpușă. Rămase întins în pat și încercă să se gândească la vreo metodă prin care să recupereze obiectul înainte de ziua de luni, când muncitorii aveau să-și facă apariția pe șantier, dar, dacă lăsa la o parte ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
făcuse cine știe ce greșeală. Șeful de echipă trăgea de ușa cabinei lui și protesta de mama focului. Oprește-te, pentru numele lui Dumnezeu! Oprește-te! strigă el. E o femeie acolo, în puț! — O ce? întrebă șoferul și opri motorul. — O blestemată de femeie! Și uite, băga-mi-aș, ce-ai apucat să faci! Ți-am spus să te oprești. Ți-am spus să oprești cimentul și tu i-ai dat înainte! Ai turnat dracului douăzeci de tone de ciment lichid peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Știu ce-ați spus. Ce vreau eu să știu e de ce v-ați simțit obligat să aruncați o bucată de lut în capul unei păpuși gonflabile care, din câte-am înțeles, nu v-a făcut niciodată vreun rău. Wilt ezită. Blestemata aia de păpușă îi făcuse, într-un fel sau altul, extrem de mult rău, dar acum nu părea cel mai potrivit moment să intre în detalii. — Sincer să fiu, nu știu, zise el în cele din urmă. M-am gândit pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
declarația. — Dar exact asta am făcut! protestă Wilt. — Rahat! zbieră inspectorul. Dumneavoastră și cu mine știm amândoi unde e plecată doamna Wilt și nu mai are nici un rost să ne prefacem că n-am ști. E acolo, jos, pe fundul blestematei ăleia de gropi, iar dumneavoastră ați aruncat-o acolo. — Mă arestați? îl întrebă Wilt în timp ce traversau într-un grup compact drumul, îndreptându-se spre mașina poliției. Nu, răspunse inspectorul Flint. Dumneavoastră nu faceți altceva decât să ajutați poliția la investigații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
mai întâi, oul sau găina, protoplasma sau demiurgul? Presupun că de data asta o să începeți cu ce-a spus Eva când ne îmbrăcam pentru petrecere. — De data asta, zise inspectorul, vreau să-mi spui cu exactitate de ce-ai îndesat blestemata ta de păpușă în puțul ăla! — Vedeți, asta e o întrebare interesantă, zise Wilt și se opri. în circumstanțele actuale, nu părea o idee prea bună să încerce să-i explice inspectorului Flint ce avusese în cap atunci când aruncase păpușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
ușa aia dacă ești așa de sigură. Haide, descui-o! Sally se îndepărtă de ușă și se așeză. — De data asta chiar c-ai reușit să intri într-o încurcătură ca lumea, zise Gaskell. Trebuia să te iei de o blestemată de luptătoare de catch! — Ieși tu afară și liniștește-o! Nici gând! Mai degrabă m-aș juca de-a baba oarba cu un afurisit de rinocer, replică el, întinzându-se pe pat și zâmbind fericit. Știi că în întâmplarea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
întrerupse dr. Pittman. — Cum s-o fac? se miră Wilt. N-o fac deloc. Dar, din câte-am înțeles eu, ați accentuat în mod special faptul că păpușa respectivă avea vagin. — Am accentuat? Nu era nevoie să accentuez acest fapt. Blestemata de chestie era perfect vizibilă. — Vi se pare că vaginele sunt blestemate? zise dr. Pittman, hăituindu-și prada în teritoriul mult mai familiar al aberațiilor sexuale. Scoase din contextul lor, da, replică Wilt, evitând capcana. Iar pe cele de plastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
aici știa ce face și o știa foarte bine. însă și a cincea încercare eșuă lamentabil, ca și celelalte patru dinaintea ei, așa că Judy coborî iar în adâncuri, unde se lăsă greu peste laba piciorului lui Barney. Mergeți și aduceți blestemata aia de macara! zbieră el. Nu mai rezist mult la toată chestia asta. — Nici eu, bombăni inspectorul, care încă nu se putea hotărî ce se presupunea că dezhumează ei: o păpușă gonflabilă îmbrăcată în așa fel încât să semene cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Wilt. Porcul ăsta s-a gândit la toate! îi îneacă în propria lor baie. După aia îi pune în saci de plastic pentru gunoi și încuie sacii în garaj, iar între timp se duce acasă și apoi îndeasă păpușa în blestemata aia de groapă. Dup-aia se face duminică și el se întoarce, ia sacii de gunoi și-și petrece toată ziua în fabrica de mezeluri, singur și nestingherit... Ei bine, dacă vrei să știi ce-a făcut duminică, poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Mergem acasă. Eva se uită în jos, la ea însăși, se înfioră și-i dădu voie soțului ei s-o conducă afară din încăpere. încet și cu multă trudă, inspectorul Flint se ridică în picioare. Acum știa de ce Wilt aruncase blestemata aia de păpușă în puțul de la Tehnic și de ce rămăsese așa de încrezător de-a lungul zilelor și nopților de interogatoriu. După doisprezece ani de căsnicie cu Eva Wilt, nevoia de a comite crima, fie și asupra unui substitut, trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]