223 matches
-
-l amintesc noaptea cu femei tinere și agitate în compartimentele zdrobite din spatele mașinilor abandonate în depozitele dezmembrărilor auto, și-mi amintesc fotografiile acestor femei surprinse în pozițiile unor acte sexuale incomode. Fețele lor crispate și coapsele încordate erau luminate de blițul polaroidului, ca niște supraviețuitori speriați ai unui dezastru submarin. Acele târfe aspirante, pe care Vaughan le întâlnea în cafenelele deschise toată noaptea și în supermagazinele de la aeroportul Londra, erau rudele primare ale pacienților care apăreau în manualele lui de chirurgie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
contorsionată, cu fragmente de parbriz fumuriu înfipte în frunte ca niște bijuterii. Când a apărut o mașină a poliției, cu girofarul de urgență pulsând de-a lungul autostrăzii de deasupra, Vaughan a dat fuga înapoi după aparatul foto și după blițuri. Dându-mi jos cravata, am dibuit neputincios după rănile femeii. Lăsată pe-o rână în scaun, aceasta se uita țintă la mine, fără să vorbească. Am urmărit cum sângele îi iriga bluza albă. După ce Vaughan și-a făcut ultimele poze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
fotografiat pe capota unei mașini parcate lângă balconul de ciment. L-am recunoscut pe bărbatul înalt cu fruntea plină de cicatrice care mă privise lângă locul accidentului sub podul rutier, doctorul în halat alb de la spital. Desprinse becul opac din bliț și-l trimise cu o lovitură de picior sub mașini. În timp ce trăgea filmul prin partea din spate a aparatului polaroid, mă privi fără vreun interes aparte, obișnuit parcă prea bine să vadă prostituate în compania clienților pe acoperișul acelei parcări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Dar, după aceea, urmează un al patrulea stadiu, cunoscut în termeni tibetani sub numele de „lumina strălucitoare a morții”, o lumină orbitoare care răsare din negrul absolut al celui de-al treilea stadiu, la fel de brusc și de interes ca un bliț. Acesta este momentul crucial care distinge Spiritul Nemuritor de laicul de rând. Spiritul laicului de rând se ferește și se zvârcolește de frică în fața acestei lumini atotcuprinzătoare, pentru că nu a mai simțit niciodată o putere atât de copleșitoare, de uimitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
poate da publicității numai peste cincizeci sau o sută de ani. După caz. Domnul Brândușă era cel mai fericit. Zâmbea mereu lângă tablouri de parcă el le-ar fi pictat. Din când În când, dintele său de aur lumina ca un bliț sufrageria În care mai dansau câteva perechi. Fata cu discursul avea niște buci clasa Întâi. Marfa, nu glumă. Nu degeaba se odihneau pe ele ca niște stele albe de mare mâinile mari ale tipului cu ochelari. Anume ca nimeni să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
credeți? Blanchard fornăi: — Sau comunist. Loew îi aruncă un rânjet cu dinții săi de rechin. Eu am răspuns: — Da, domnule. Inspectorul Malloy ridică aparatul foto și ciripi: — Atenție, păsărica! M-am ridicat și am zâmbit fără să-mi dezvelesc dinții. Blițul scoase un zgomot sec. Am văzut stele verzi și am simțit o bătaie pe spate, iar când gestul de camaraderie încetă și mi-am recăpătat cât de cât vederea, m-am trezit față în față cu Ellis Loew. — Mă aștept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Johnny la mașină și am mers cale de patru cvartale, până la secția Hollywood. Pe treptele de la intrare își făceau veacul reporteri și fotografi. A dat strechea-n ei când au observat civilul care-l aducea încătușat pe polițistul în uniformă. Blițurile sclipiră. Știriștii m-au recunoscut și au început să-mi strige numele. Le-am strigat: — Fără comentarii! Înăuntru colegii mei polițiști au făcut ochii cât cepele când ne-au văzut. L-am împins pe Johnny spre biroul din față și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de rapoartele federalilor și despre sifilis și bordelul din Watts. Spune-i că mâine mă duc cu toată povestea la ziare. Johnny își reluă smiorcăiala. Un locotenent în uniformă se apropie și se stropși: Ce mama naibii se întâmplă aici? Blițul unui aparat de fotografiat îmi arse ochii. Era Bevo Means, cu carnețelul pregătit, gata să ia notițe. — Sunt polițistul Dwight Bleichert, am răspuns, iar acesta e polițistul John Charles Vogel. I-am întins locotenentului declarația și i-am făcut cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
le căsca pliscul cât toate zilele și le vizita. Pe fiecare dintre ele de cel puțin 19 ori. Genul de tip care și după proces continuă să te intoxice doar cu "Trăiască" și "Jos"! Lozinci. Pe ăsta, săracul, nici măcar salvele blițurilor n-or să-l poată obișnui cu împușcatul". Se întoarse cuminte, mângâie ziarul căzut cu talpa adidasului și-l ridică. 143 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI burta lăbărțată, mustața. Constatând apoi, c-o anumită plăcere, că un bărbat real
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
bună seara". Când însă se pregătește să recite "bună seara", ceea ce îl oprește este lumina. Ea izbucnește de undeva de sus de foarte de sus, puternică, corozivă, osoasă, cum ar spune un prieten, echivalând cu declanșarea a o sută de blițuri. Trec două secunde, ochiul se obișnuiește,în hol, oricât ar părea de uluitor, este tot singur. Brusc enervat. Tot singure, ușile din față se deschid, tot de sus, de deasupra, explodează, pe neașteptate, vocile pline de bună dispoziție ale unui
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
În Toy Story 2? — Da, mami, așa. Și cum te mai simți, puiule? —Bine. Ben și-a făcut un cucui. I-a curs mult, mult sânge. Când aud asta, propriul sânge Îmi Îngheață; ca și cum cineva a făcut o fotografie cu bliț Întregii mele ființe. —Em, poți să mi-o dai pe Paula din nou? Te rog, roag-o pe Paula să vină la telefon. Așa, mami, bravo. Încerc să păstrez un ton calm și să pun problema cucuiului lui Ben Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
și mezii, și ahemenizii lui Cyrus își țineau bogățiile altfel. Dintr-un disc al Soarelui alb, Hamadanul devenise un ban care smintea gândul ayatollahilor. Cele trei inscripții în elamită rămâneau sub ochii căutătorilor precum trei ferestre neluminate. Peste ele, scânteiau blițuri ori se ridicau voci ale acelorași gură-cască ce stăteau la poalele muntelui. Ei erau timpanul tezaurului și Omar îi iubi pe loc. Când ajunseră lângă stânci, un bărbat îi și spuse maică- sii: — Pot să îl ridic eu pe puști
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
a-și face baia. „Doamne, dacă m-ar vedea cineva!“, gândi despre sine cu milă. Așezase farfuria pe scări și se ridicase în picioare. Dădea să plece, când Eleonor se grăbi, dar era o grabă de divă care mărșăluiește sub blițuri. — Eleonor, vino, mâță afurisită! Se oprise și miorlăia alintat, flexându-și picioarele. — Vino, pacoste blestemată! Era ghiftuită sau își bătea joc de el. Urcă prima treaptă, apoi pe următoarea, leneșă, cu o grijă încetinită, ca într-o imagine în reluare. Peștele
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
o scenă pe care Maggie și Uri o văzuseră de sute de ori la televizor, dar pe care nici unul din ei nu se aștepta să o trăiască direct. Sute de obiective ale camerelor de luat vederi erau îndreptate spre ei, blițuri, reflectoare puternice. Abia puseseră piciorul afară din clădire, că gloata asta imensă începu să urle la unison: —Maggie, Maggie! Ce a spus? Maggie, ce a spus Avraam? Ce spune tăblița? Uri și Mustafa o flancară pe ambele părți, dând la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
depărtare, fiind fără îndoială un dar din partea britanicilor care construiseră acest sediu al guvernului când stăpâneau Palestina. Maggie auzi deodată un val de zgomot venind de afară: sunetul mai multor mașini și o gloată de oameni de presă, întrebări strigate, blițuri. Un minut sau două mai târziu se întâmplă din nou același lucru. Maggie își aranjă actele pentru ultima dată. Apoi se auziră sunete de pași apropiindu-se de pe două coridoare. Venind din direcții opuse, îi văzu pe liderul israelian și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
și a cărei moștenire gigantică o vânez mă va Înghiți pe loc. Un fulger luminează bolta, apoi Încă unul și-ncă unul, iar când mă trezesc văd o corolă de chipuri bărbătești și simt cum sunt stropit cu apă, În timp ce blițurile Îmi ciugulesc retina. Naufragiasem Într-una dintre fundăturile rețelei care unea toate calculatoarele din lume implicate În VirtualEve. Se aflau aici mulți navigatori plecați să vâneze sirene În realitatea care nu exista, fiecare după dotare, dorință și conexiune. Unii fuseseră
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
blocat peste mări și țări. Viața nu era deloc liniștită În Recycle Bin. Japonezii, Încă nedeprinși cu diferența de fus orar, se trezeau când noi ceilalți ne culcam și se apucau să filmeze. Nu era chip să adormi sub fulgerele blițurilor ori țintuit de ochiul roșiatic al videocamerei, mai ales că, de fiecare dată când ne descopereau În fața obiectivului, scoteau niște mici chiote de surpriză și se chemau unii pe ceilalți pentru a ne arăta Încântați cu degetul. Bătrâneii se luau
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de artă avea să numească Imperiul Rusalin Pop. Am nevoie acum de cealaltă jumătate a vitraliului, rămasă multă vreme acoperită. De ce? Pentru că nu vreau s-o trezesc pe adolescenta care-am fost. Orbită de propria-i feminitate ca de-un bliț, într-o vară cînd traversa lacul, deși abia învățase să înoate. Nu, Iordana, fii mai directă. Nu suporți partea stîngă a vitraliului, așa cum nu suporți (te trădează rictusul panicat al gurii, nu-l poți controla) să fii fotografiată. Declinul trupului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
domnul Magician, aici de față. Dânsul poate să confirme tot ceea ce v-am declarat. Liniște. Și dacă nu apare Magicianul, atunci când polițiștii mă vor pistona cu întrebări? Cătușele la mâini, iată-te scos din casă, polițiști în spatele tău, fețe zâmbitoare, blițuri care crestează dupăamiaza ploioasă, l-am prins, acesta este infractorul, criminalul în serie, admirați-l din față și din profil, nici nu ar merita un avocet, un iepure fricos trebuie dus direct la răcoare, în celulă. Sau, poate, jupuit de
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
să stîrpească flagelul, ne-am putea gîndi la fatalitate? Să fim optimiști și să sperăm că Chirac n-o fi auzit de drăgălășenia rostită de Briand (la un pahar de Beaujolais...). Luvru. Sala Giocondei. Nu-i voie de fotografiat, dar blițurile spintecă scurt de sub mîneci, de sub chimonouri, burnuzuri, foiala continentelor e înmărmuritoare, nu se-aude-o vorbă, doar respirația... Te afli într-un cîmp electric. Nu-ți dai seama ce se-ntîmplă. Contemplare? Fie ea și extatică? Nu. E un halucinant fetiș. 28 decembrie
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ei iraționale pregătesc un prospect de relevanță istorică, iar noi, cei mici și la locul nostru, așteptăm să vedem și să auzim ce s-a discutat acolo. Pentru că, pînă la urmă, tot vom afla. Chiar dacă ușile au fost închise și blițurile și benzile au fost ținute departe de miez. Ce destin! Să ținem cont de incurile unei Marusii ciclice, oricînd gata să bată cu tocu-n podea! Cui îi e frică de Helsinki? Nouă. Dar nu numai nouă. Și altora. Bine că
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
s-au rafinat trecînd prin școala culturală a Junimii, adică a conservatorilor. Liberalii sînt creatorii statului și societății românești moderne... Dacă l-aș întîlni pe Cațavencu pe stradă, i-aș zice: "Omagiile mele, stimabile domn!"." Așa adeziune, da. Cioran, în blițul Monicăi Lovinescu. Serată pariziană simandicoasă, cu un Cioran exasperat de elogiile inepte ce i se aduc de către un fan surescitat, "artist" proaspăt fugit din țară și punîndu-l, la un moment dat, pe fotograful cu care venise să-i facă poze
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
atunci prea concret. Mă mulțumeam să cercetez, în albumele noastre cu fotografii, chipurile femeilor și să regăsesc licărirea aceea de frumusețe pe unele dintre ele. Căci femeile acelea știau că, pentru a fi frumoase, trebuia, cu câteva clipe înainte ca blițul să le orbească, să pronunțe tainicele silabe franțuzești cărora puține dintre ele le cunoșteau înțelesul: „pe-tite pomme...” Ca prin farmec gura, în loc să li se întindă în semn de mulțumire voioasă sau să se crispeze într-un rictus neliniștit, se rotunjea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]