970 matches
-
două ori pe săptămână în casa parohială a bisericii Sf. Dumitru de lângă piața mare. Biata coana preoteasă se pristăvise cu câțiva ani înainte și popa angajase o fetișcană să îngrijească de gospodărie. De câte ori intra în casa parohiei, îl întâmpina o boare aromitoare de mucegaiuri și tămâie. Era plăcut să stai întins pe una din canapelele părintelui, acoperită cu lăicere și perne moi, brodate de preoteasă cu mărgele de sticlă colorată, și să asculți în voie zburătăceala veselă a păsărilor. Servanta le
Tablouri dintr-o expoziție by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Journalistic/2940_a_4265]
-
iubirea cu moartea într-un același nod negru coclit Dimineața ochii albaștri ai mării înlănțuiți în rime la catafalcul acestui poem. Prevestire O peliculă subțire ca ceața unor inexacte amintiri, pâlpâire domoală la capătul zorilor liziera se tulbură de o boare șerpuitoare din pom în pom uimirea plină de ghinde crude lăptoase verzi ca surâsul primului miel pornit pe podul inocent cu două tăișuri: unul pentru aducerea-aminte și-altul, aidoma, pentru ziua uitării... O transparență de sânge subțire în spaima fiecărui
Poezie by Monica Rohan () [Corola-journal/Imaginative/2746_a_4071]
-
Acela există așa cum l-a făcut Dumnezeu și rămâne așa urlând ca să afle Alegere Tu libertate jinduită te lăfăi și zornăi împrejurul lanțului Nu uita cătușele sunt cu mult mai discrete mai tăcute mai bijuterii. Deja Uneori ne atinge cu boarea lui suavă absurdul Să ne mințim în șoaptă ca la un teatru al deșertăciunilor Harnică moartea menajeră pregătește în bucătărie o salată de cruzături Prin plămânii mei mijește țara fumătorilor E o vreme potrivită de șlefuit pietre false camarade Imaginație
poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/3221_a_4546]
-
încât pot vedea marginea marginei/ adâncul de acolo/ de sus/ lăcrimos și nesigur" (Dincolo) sau ,incredibile forme/ mai adevărate decât ceea ce/ se poate rosti// nimic privirea nu poate surprinde/ nimic nu se lasă înșelătoarelor simțuri deschis// o șansă cât o boare de vânt:/ poarta neagră/ cu mânere de aur străvechi/ poarta hăului lumii" (Poarta). Simplitatea și esențializarea conlucrează, în poezia Marianei Filimon, cu precizia detaliilor, cu tăietura fină și sigură a versului, ce proclamă fără ascunzișuri vraja miniaturalului: ,Mici animale și
Caligrafie de iarnă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/11113_a_12438]
-
de mult trecuți în amintire își recapătă locul în prezent, pe calea amintirii. Crăciunul devine prilej de rememorare a tuturor celebrărilor anterioare, o sărbătoare la care participă toți cei care au stat în preajma pomului împodobit, ieri, ca și azi: ,Simt boare de colinde,/ Înconjurându-mi bradul,/ Din glob clipește neagră/ Pisica de-altădată,/ Pe crengi lângă beteală/ Văd zâmbetul bunicii/ și ochii stinși ai tatei/ Învie-n raza Stelei.// O iesle stă în noapte/ Afară la fereastră,/ și când deschid, stingheră
Dance me to the end of love by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11202_a_12527]
-
lipesc obrazul de biroul La care de demult scria bunicul, îmi pare că-s la bordul unei nave Care străbate apele memoriei. Ca umbra unei muzici, glasul tatei M-ajunge dintr-o seară de-altădată Citind din tatăl său sub boarea lămpii, Cu cartea pe birou, întredeschisă. în urmă-i mâna mamei luminează Fotografii, uitate manuscrise, întinse pe birou ca pe o plajă Cu scoici în care cântă încă marea. Ca vasele ce vin din port să plece, Sicriu după sicriu
Monica Pillat by Monica Pillat () [Corola-journal/Journalistic/10752_a_12077]
-
sub ierbi în legănare Să-i pot cosi tăcerea din brădet, Dar, lăcrimînd, legitimă mirare, Limba română m-a născut poet. De-aceea-i sărut mîna și îi zic: “Turlă a mea, alunecînd din soare, Fără de tine n-aș fi fost nici boare, Nici plop pe deal, nici clopot, nici nimic.” Inscripție pe catedrala de aur a limbii române Nu se putea să nu provenim dintr-un neam infinit, izvodit din lacrima strămoșilor daco-romani și ctitorit în imensa Columnă a lui Traian. Toate
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
a dezvelit statuia în Capitală, generalul Charles de Gaulle, vedea Europa întinzându-se de la Atlantic în Urali, o cuprinzătoare formulă cu dublu conținut, geografic și geopolitic. Europa primului deceniu al celui de al treilea mileniu sau, dacă ne mângâie o boare de pedanterie, aceea de la întâi ianuarie 2007 începe la Atlantic și se termină la Marea Neagră. Sunt, ce-i drept, și câțiva mari inițiați care, înștiințați că podișul carpatin a fost, prin multe milenii, leagănul civilizației europene, inversează formula, începând Europa
Cu patalamaua... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10213_a_11538]
-
cumva mizeria ideologică pe care am trăit-o mai bine de jumătate de secol ni se potrivește ca o mănușă? Dar dacă lașitatea, frica asumării propriei sorți ne face să părem blegi într-un moment când ni se pare că boarea schimbării adie cam tare pentru metabolismul nostru dedat la lenevie, furtișaguri, minciună și veșnică delăsare? Obișnuiți să ne mulțumim cu puțin, ni se pare că nu avem dreptul la nimic. Pentru noi, lumea se împarte în alb și negru, în
Lecția de optimism metodic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10191_a_11516]
-
-n „Joc...” plin de mișcare, Ne-ademenea, cu chitre acrișoare... Mult mai tarziu, Nichita, cu migala, Sculpta, în chihlimbar, perla... regală... Atunci cand Labis, pus pe împliniri, Daduse-n... fruct, cu „Primele iubiri”... Sorescu,-n schimb, cu firea lui deschisă, O boare nouă condensa-n caisa! Și-au fost , si sunt destui , c-un strop de hâr, Dând boabe mici, cu gustul dulce-amar... Dar și mai mulți, modernii ce-au... rodit Carton și plastic, - totul lustruit! „Cei care își pierd limba maternă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
urmărea. Cand, în zori, închide al 12 lea caiet, mulțimea se aruncă la picioarele lui, gata să-și dea viața pentru a-i arată recunoștință. Fratele meu cunoaște astfel orașele gigantice, cerul roșiatic din zori de zi, pământul reavăn de boare, satele agățate de versantul munților: Viața mea a devenit cel mai frumos român din lume." Vineri, 28 martie, orele 19.00 CE ZILE FRUMOASE! de Samuel Beckett cu: Sabrina Iașchevici, Ionuț Vișan Scenografie: Valentin Vârlan Regie: Sânziana Stoican "Ce zile
UNTEATRU vă invită să vă bucurați într-un alt mod de primăvară by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/41435_a_42760]
-
torcând și zburdând de-a lungul întinderilor gălbui ale Lituaniei. Eu și soră-mea stăm în poala bunicii ca într-un cuibar moale și cald. Șoferul fumează când și când, mașina se umple de un fum amar și de o boare de vânt leneș. Peste arăturile împietrite în neclintirea lor, cerul e o față de masă întinsă pe jumătate, iar autobuzul frânează brusc înaintea căsuțelor galbene, lângă care, în crânguri de brazi, se plimbă curci cu gâturi roșii mușcate de vântul înghețat
Inga Abele (Letonia) Vârstele iubirii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/3861_a_5186]
-
prin care merg fără început și fără pată - ce înțeles mi s-a arătat, Doamne! Cineva din noapte Cineva mult mai mare și mult mai puternic, venit din noapte, se apropie pe vârful picioarelor. Te atinge. Nu simți decât o boare, o stranie lumină adâncă sub pleoape. Apoi - cu infinită precauție - te înghite, târziu de tot redându-te prevăzător lumii mai copil decât ai fost, decât ai putea fi vreodată. Te prelingi din somn ca dintr-un vers: cu respirația tăiată
Aura Christi by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/10449_a_11774]
-
Simona Tache Iată ce e-mail am primit de la o cititoare care locuiește de mulți ani în Italia: O fi pentru că mi se pare că simt o boare de schimbare în lumea asta, o fi pentru că sîntem cu toții sătui de actualele ierarhii politice și financiare, o fi pentru că eu, una, am ajuns la vîrsta la care nu pot să trec sub tăcere ceva ce ar putea aduce foloase
Despre societatea civilă din Italia, schimbări și Nicușor Dan by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18931_a_20256]
-
și toate vrejurile ceții, Încântă sufletu-mi prin vorba ta curată, Și-mi fericește inima prin noblețea neuitată.. Tu-mi ești așa cum e soarele pentru lună, Mi-ești culoarea din cea mai bună muză, Cum e dependența ghiocelului de-o boare, Fără ea, el n-are floarea atâta strălucitoare.. Că te-am iubit din prima clipă a vederii, Că m-am simțit ca-n prispa despuierii, De oriceșice dorinți și vreri cam efemere, Eu te iubesc pe tine nu numai pe-
SUSURĂ VOCEA .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373721_a_375050]
-
doruri,necuprinse. Rugat-am zeii toți cu lacrimi,chemând în gând imagini, Să domolească a firii pătimi,și-n cartea vieții să-mi mai pună pagini. Căci s-au scurtat de astepare și visuri efemere. S-adie peste mine o boare ce,inca-i o părere. Am încercat să-mi fac lumină prin vălătuci de fum. Că n-am putut,cine-i de vină? mă mai întreb și acum. Arhanghel-naripat coboară,m-atinge pe obraz Să-mi dea tărie,pentru a
AGONIE SI EXTAZ de EDI PEPTAN în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373774_a_375103]
-
de pe atunci o lolită băiat care să muște oamenii nu te iubesc poți să fii mîndru de mine se țin scai sînt bună ca pîinea caldă și la fel de banală cînd pielea se răcește cînd pe suprafața sîngelui nu trece nici o boare deschid șifonierul văd rochiile în care m-ai văzut și viața se face la loc nu-mi mai e rușine să fiu sentimentală numai moartea nu are sentimente n-am citit niciodată un text mai nebunesc despre dragoste aș vrea
cînd nu înțeleg mă joc by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/13459_a_14784]
-
pe cealaltă, pe rând, jucându-se cu diferite mimice și apucându-se să râdă cu bucătăresele și ele o strigară în cor pe Luciiiiiia, anume pe ea și ea veni cu feșele umede și când intră, Ștefan simți cum o boare ce adunase de pe câmp miros de romaniță și de fân, de albăstrele și soare pătrunde o dată cu ea în odaie, sorbi pe nări mirosul adâncindu-l în el ca într-o altă lume, o lume tihnită și blândă, cuprinsă într-o
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
Docuță, publicat în Ediția nr. 2255 din 04 martie 2017. Muză îmi este durerea, Nu voi pierde-a ei speranță, S-a înfiripat din ceață Plânsul, înnoind vederea... Și văd în inimă frumos Durerea florii ce moare Jertfind parfum, lină boare, Iar glasul i-l aud duios. Și văd iarba-ngenuncheată De pașii surzi, mult prea grăbiți S-audă copaci-nverziți Cântându-mi ca niciodată! Și văd cerului durerea Plângându-și ploaia peste noi, Îi simt iubirea, uit apoi Gândul meu și
GABRIELA DOCUȚĂ [Corola-blog/BlogPost/385083_a_386412]
-
simți iubirea În profunzimi, cu durerea?... De ce, iubind, totul doare! Citește mai mult Muză îmi este durerea,Nu voi pierde-a ei speranță,S-a înfiripat din ceațăPlânsul, înnoind vederea...Și văd în inimă frumosDurerea florii ce moareJertfind parfum, lină boare,Iar glasul i-l aud duios.Și văd iarba-ngenuncheatăDe pașii surzi, mult prea grăbițiS-audă copaci-nverzițiCântându-mi ca niciodată!Și văd cerului durereaPlângându-și ploaia peste noi,Îi simt iubirea, uit apoiGândul meu și-i dau tăcerea.. Stau și gândesc! O fi
GABRIELA DOCUȚĂ [Corola-blog/BlogPost/385083_a_386412]
-
amor, Mintea să-mi odihnesc în palma ta, Si răcoreste-mi fruntea, cu apă de izvor. Nu mă lăsa din visuri să te-alung, Rămâi in asternut, caldă suflare, Să ascultăm marea, cu susuru-i prelung, Atinge-mi doar obrazul, că o boare. Nu mă lăsa prea mult să-mi fie dor, De tine, de zâmbetul si mângâierea ta, Păstrează-mi inima in palmă, ca pe un odor, Altfel, încet, din palma-ti caldă, va aluneca. Si cum mi-i dor de mare-albastră
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
amor, Mintea să-mi odihnesc în palma ta,Si răcoreste-mi fruntea, cu apă de izvor. Nu mă lăsa din visuri să te-alung,Rămâi in asternut, caldă suflare,Să ascultăm marea, cu susuru-i prelung,Atinge-mi doar obrazul, că o boare.Nu mă lăsa prea mult să-mi fie dor, De tine, de zâmbetul si mângâierea ta,Păstrează-mi inima in palmă, ca pe un odor,Altfel, încet, din palma-ti caldă, va aluneca.Si cum mi-i dor de mare-albastră
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
vară îl făcu să clipească des, dar după două minute putu să o privească duios pe Didina, scăldată acum într-o superbă lumină aurie. Se duse ca hipnotizat către ea. O atinse ușor cu palma mâinii drepte. Păstra încă o boare de răcoare de la nucul sub care stătuse. Nea Pandele își lipi tandru obrazul de trupul ei și fu cuprins de un fior, ca mai totdeauna, puternic, dar nedeslușit. Apoi se strecură cu abilitate înăuntru. Didina în interior era fierbinte și
AFACEREA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349195_a_350524]
-
nici subțiri”, „degete subțiri și osoase”, „picioare de înotător” - este întru totul privilegiat. Dar rămâne incert, tenebros. Forța lui estetică izvorăște din intensitatea plăsmuirii, din elanul celei care-l invocă și îl interpelează. „Peste mai toate prozele mele plutește o boare de dragoste precum ceața medievală”, declară, la un moment dat, autoarea. Și i se adresează astfel Iubitului, în Autodialog XII: „Dai impresia că ești din altă lume. Excentric. Atemporal”. Sau: „Tu erai un personaj fabulos. Cu o identitate misterioasă, cu
IOANA BORCHIN SAU REMINISCENŢA PARADISULUI PIERDUT de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342686_a_344015]
-
păsări fac planuri de plecare Spre țări scăldate-n vară, în verde și în pace. Pe câmp se strâng recolte și se ivesc ogoare: Îi scarpină spinarea și-l scurmă inși - o droaie; Deși se-abat vântoase, afară încă-i boare, Încă mai dorm șopârle întinse pe pietroaie. Frunzișul cald și moale, ca pletele iubitei, Se-agită și vibrează la orice adiere; Sub cerul de alamă - în nuanțele piritei - Își scutură parfumul de poame și de miere. Dacă-ți așezi, cu
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]