985 matches
-
ale bătrînelor curve (căci cine altele dacă nu ele presimt mai viu sfîșietoarea descărnare și primejdia fatală a decrepitudinii), ca și de tusea Înfundată și smiorcăielile docherilor, că Bandura nu mai știa ce să creadă, dacă era chiar tuse sau bocetul amarnic al marinarului, un surogat de plîns bărbătesc, precum erzațul său de oftături și lacrimi cu care-și Îngîna vorbele ( Își auzea glasul cu detașare, ca pe un fonograf strident, iar În sinea sa răsfoia albumul acela de familie În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
al vocilor de copii și țiuitul instrumentelor, cu gemetele țiterei și jalea flautului, Înotînd În mareea cîntărilor care veneau În șuvoi, În sunetele trîmbițelor care tot dădeau de veste. Scăldat mereu de alte și alte voci, de larma mulțimii, de bocete și plînsete, de blesteme și rugi, purtat pe aripile a mereu alte izuri, de izul gloatei nădușite care-i năpădise deodată nările, chiar În clipa În care, Îmbălsămat de amorțeală și mucezeala beznei, va fi străbătut de sîngele purpuriu al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
că iată, de cum Închise ochii să poată auzi mai bine răgetul leilor, chipul tînărului cu barba roșiatică se făcu nevăzut, iar deasupra sa se ivi iarăși denecuprinsul cerului. 17. Dintr-odată se lăsă o liniște deplină, care va spulbera sîcÎitoarele bocete și cîntări ale mulțimii; Încetase și scîrțîitul, smucitura roților prin hîrtoape: carul se oprise locului. Și ăsta era tot vis? Acea potolire care-i făcea atît de bine sufletului său după atîta vînzoleală și zarvă, tot vis era? Glasul mulțimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
femeilor. — Am sunat-o atunci pe maică-mea și i-am zis: mamă, a murit Ani, vino la mine... Și ea urcase jumate de țară ca să ajungă din Oltenia în Moldova, în mijloc de Moldovă, venise să îmi cânte un bocet de la Cristești, când îi povestisem în amănunt cum a murit fata aia, jelise încet la urechea mea, mirosea a lapte când m-a lipit de ea, un miros de demult m-a inundat și m-a mai liniștit, dar bocetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
bocet de la Cristești, când îi povestisem în amănunt cum a murit fata aia, jelise încet la urechea mea, mirosea a lapte când m-a lipit de ea, un miros de demult m-a inundat și m-a mai liniștit, dar bocetul era teribil: Omule-pomule/ Nu te milui,/ Nu te jelui,/ Bucură-te, bucură/ Că rădăcina ta,/ murind în pământ,/ A prins în cer și în lutul tău,/ S-a încurcat/ De unde a venit,/ În vis liniștit,/ Bucură-te, bucură/ Și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
puternică - deși a ta, pentru moment, este mai necristalizată. Avem o onestitate teribilă, În sensul că nici un fel de sofism n-o poate distruge, și o simplitate de copil, care ne Împiedică că devenim vreodată malițioși. Ți-am scris un bocet pe care-l găsești alături. Îmi pare rău că obrajii tăi nu se ridică la Înălțimea descrierii mele, dar vei fuma și vei citi poezia toată noaptea... Oricum, iat-o: Lamentație pentru fiul vitreg; el pleacă la război Împotriva Regelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
se afla În Mexic, Într-o casă de cărămidă crudă, pe jumătate Întins pe o canapea acoperită cu rogojini, ținând Între degetele-i lungi și subțiri, de artist, o țigară În timp ce asculta cum chitarele acoaniază, pe strune melancolice, un vechi bocet castilian, iar o fată oacheșă, cu buze de carmin, Îi mângâia blând părul. Aici putea trăi Într-o litanie stranie, mântuit de bine și de rău și scăpat de dulăii raiului și de toți zeii (cu excepția acelui Dumnezeu exotic mexican
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
scârțâie poarta la drum și ulucile se rup norii parcă-ar fi de scrum frigul tremură în trup scapără în depărtări tunetele zarvă fac curge ploaia pe cărări ceru-a devenit opac melancolic sufletul își trage obloanele să n-audă bocetul să nu-și ude hainele
Furtuna by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83366_a_84691]
-
nu se va mai recunoaște în aceste versuri nici chiar în splendidul poem După melci, publicat în "Viața romînească", în 1921, în care manierismul, "alchimia limbii" și "arta combinatorie ezoterică" încep să se întrevadă. Ion Barbu apelează la descântece și bocet, imaginând un copil atras de miracolul vieții, trezite, la chemarea magică, înainte de vreme, și compune un poem de o mare candoare, o capodoperă pe tema inocenței și a fragilității. Presimțea el că în această direcție va fi concurat de Arghezi
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Din al vorbei spic pe pai, Vers de liră mai mieroasă În al slovei dor și vai, Nu-i văpaie mai focoasă Sub copitele de cai, Curgere mai mlădioasă În al dansului alai, Nu-i cântare mai aleasă Plânsă-n bocete de nai, Lacrimă mai cuvioasă Pe al doinei noastre plai Și nu-i jale mai sfioasă În nefericitul trai Al românului ce lasă Limbă, datini, colț de rai... Și-i ca zimții de la coasă Când separă scai de scai Și
NU E LIMBĂ MAI FRUMOASĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364333_a_365662]
-
sus, Să reaprindă bobul de jar dintre imunde Cochilii sfărâmate și putrede-n apus. Doar licăr de siliciu mai dormita pe mal, Pierdut printre ruina luminii ce-nsera, Veghind ca urnă rece, sub spuma unui val, Cât timp o adiere, un bocet murmura. *** Volumul "Pasteluri" ovidiu oana-pârâu Referință Bibliografică: Pe plaja fără nume... Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1504, Anul V, 12 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
PE PLAJA FĂRĂ NUME… de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363037_a_364366]
-
mai încap pe sârma cu vrăbiile albe care nu-și mai aduc aminte de prima zăpadă căzută pe sânul iubitei e-atât de pustiu încât se aud păcatele sărutându-se unul cu altul ceara se prelinge peste ceară unindu-și bocetul până la ultima vertebră flacăra se prelinge peste flacără precum ceasul al doisprezecelea peste ora a douăsprezecea oamenii se preling peste oameni înfundându-și gândurile strălucitoare în buzunarul îngerului și pe cele negre în fiecare fisură din flacăra aceasta trecătoare Referință
LUMÂNĂRAR de VASILE PIN în ediţia nr. 1116 din 20 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361013_a_362342]
-
de flori, mă alintam și-mi plăcea cum îmi suna vocea. Ușurel, ușurel... am început să conștientizez ce mare valoare are creația populară în existența unui popor, fiindcă țăranul român, în permanență, și-a cântat dorul, dragostea, bucuria, tristețea prin bocet, doine de cătănie, de înstrăinare, de dor și alean, iar baladele care povestesc întâmplările din viața eroilor noștri care se duceau să lupte cu dușmanul pentru apărarea și păstrarea plaiului strămoșesc, cât și revolta omului nevoiaș față de asupritori (răscoale, creșterea
PARTEA A I-A ÎN CETATEA CÂNTECULUI ŞI DANSULUI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361208_a_362537]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > CA UN BOCET, MAMA Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1046 din 11 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului De ce n-am murit ieri, plâng, Să mă-ngroape mai adânc ? Și de ce n-am fost o apă Nevoie să n-am de groapă
CA UN BOCET, MAMA de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1046 din 11 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363179_a_364508]
-
ei, cu fețele albite de durere ascultau predica preotului : Căci din țărână am venit Și-n țărână ne întoarcem!... Cerul, grădină suspendată, aspiră ultimele raze ale zilei...Am venit, m-am îngropat, aștept lăstarii altei primăveri : mai puțin lacrimogenă. Măcar. Bocetul mamei se aude de dincolo de nori. Costel Zăgan,DEȘERTUL DE CATIFEA (114) Referință Bibliografică: CA UN BOCET, MAMA / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1046, Anul III, 11 noiembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Costel Zăgan : Toate
CA UN BOCET, MAMA de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1046 din 11 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363179_a_364508]
-
ne întoarcem!... Cerul, grădină suspendată, aspiră ultimele raze ale zilei...Am venit, m-am îngropat, aștept lăstarii altei primăveri : mai puțin lacrimogenă. Măcar. Bocetul mamei se aude de dincolo de nori. Costel Zăgan,DEȘERTUL DE CATIFEA (114) Referință Bibliografică: CA UN BOCET, MAMA / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1046, Anul III, 11 noiembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Costel Zăgan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
CA UN BOCET, MAMA de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1046 din 11 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363179_a_364508]
-
printre zăbrele sparte, Prin chiparoși valseaz-acum amurgul Când îmi șoptește tainic Demiurgul: „Veghează-i umbra ațipind pe-o carte...” CÂND CURCUBEIELE VOR SCRIE-AMURGURI Când curcubeiele vor scrie-amurguri, Smaralde înflorind sclipiri prin iarbă Desprinde-ți gândul din trăirea oarbă Zăgăzuită-n bocetul din burguri. Privirea-ți scaldă-n limpezimi de iazuri, Pe pleoape moi purtând oglinzi de rouă Când se-nroșesc sub strai de lună nouă Mușcatele-amorțite pe pervazuri. Așteaptă, sub o ploaie de narcise, Să zemuiască-n mâna ta un mugur
POEMELE AMURGULUI (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368363_a_369692]
-
suferința profundă și sărăcia acestui neam mereu prigonit și pentru rarele și efemerele lui bucurii, pentru Mariile Olteniei și Floricile Bihorului, pentru izvoarele, brazii, mistreții, urșii și cerbii carpatini, pentru Noica filosoful și Noica monahul, pentru cântecele de nuntă și bocetele de înmormântare, pentru Bulă, Nastratin Hogea și Hagi Tudose, pentru Ciocârlia, Rapsodia românească și Balada lui Ciprian Porumbescu, pentru primăverile înmugurite ale Apusenilor, pentru Psaltire, Ceaslov și Acatistier, pentru Nicolae Furdui Iancu, Iancu de Hunedoara și Ecaterina Teodoroiu, pentru Sihăstria
RUGĂCIUNE DE MULŢUMIRE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368464_a_369793]
-
PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Relatare > DR. CORNELIA PĂUN HEINZEL : „ȘOCUL” Autor: Cornelia Păun Publicat în: Ediția nr. 1605 din 24 mai 2015 Toate Articolele Autorului Dr. Cornelia Păun Heinzel : „Șocul” Un șuierat prelung, sfâșietor, ca un bocet disperat pătrunde adânc sufletele celor aflați pe aripile bulevardului din centrul Bucureștiului. Fiecare părticică a corpului tresare. Fiori reci parcurg succesiv, fiecare centimetru al coloanei vertebrale. Dacă erai fericit, liniștit , visător, totul s-a spulberat într-o secundă... Este însă
„ȘOCUL” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367732_a_369061]
-
cearceafurile albe, parcă aruncase cineva petale de maci roșii ca focul. Păreau pictate de cineva într-o culoare intensă, purpurie, roșie ca sîngele... Maria leșină în fața mea. Am luat atunci telefonul și am sunat. Un șuierat prelung, sfâșietor, ca un bocet disperat pătrunde adânc sufletele celor aflați pe aripile bulevardului din centrul Bucureștiului. Fiecare părticică a corpului tresare. Fiori reci parcurg succesiv, fiecare centimetru al coloanei vertebrale. Dacă erai fericit, liniștit, visător, totul s-a spulberat într-o secundă... Referință Bibliografică
„ȘOCUL” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367732_a_369061]
-
agitat, catrene frunzelor. Ploaia, își bâțâie scheletul dezmățat într-o ciudată derulare de apariții și dispariții. La asta se reduce totul: apariții și dispariții. Cad baierele inspirației precum dungile zebrei de la intersecția vieții și morții, spărgându-se-n ecouri precum bocetele babelor. Apariții și dispariții, într-un tablou haotic, erau suspecte într-un dosar, bine lucrat, de crimă cu premeditare: au ucis toamna. Aveau, ca agravantă intenția directă, de-a seduce diavolul, care sugrumase frunzele. Liniște. Ce-i asta? Ce tablou
AUTOPSIE NATURALĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1458 din 28 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367903_a_369232]
-
însă viața s-a dus și pe străzi trec iubiri fremătând. Sunt hoinarul nebun, ochi de stele mă ning și mă dor când adorm pe o bancă de lemn doar prin plâns de viori frigul nopții îl sting și din bocetul lui îți fac semn. Nici nu pot să te vreau prin bodegi fumurii să-ți așezi mâna blând pe-o ruină de om Mă îmbat ca să uit că sunt frunză sub pom într-un dans de tăceri brumării. Ai să
CANA DE GER de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368008_a_369337]
-
nici pentru cel mai antrenați dintre ei. La sfârșit, entuziasmul se manifestă prin zgomote ce aminteau de răsturnarea unei căruțe de oase într-o carieră de piatră. Aplaudau. Pe ușa criptei se auziră niște zgrepțănituri insistente și un fel de bocet ritual pe mai multe voci. Nervos, Jan deschise ușa. În pragul ei apăru grupul contesei. Lălăiau, făcuți toți flenduri, un cântec la modă: „Elisabeto vedea-te-aș moartă”, însă îngrozitor de fals. Se cunoștea cât de acolo că iar supseseră sânge
ULTIMUL BAL AL VAMPIRILOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366840_a_368169]
-
o plantă de toamnă, ridic în vârful degetelor un mon amour rătăcit în iarba de foc. Viața n-are nici o noimă dacă rostogolești lungimea dintre puncte. Amețitor e cercul în care te afli. Tulburătoare stare e copilăria petrecută într-un bocet al străinului care te privește. Umbra groasă leagă pustiul în cădere, crește o mască de indiferență oricui încearcă să înțeleagă cum suspină firea. Încremenite inimi se petrec în acest teritoriu uman. Un înger își spală aripile după ce s-a atins
AM CREZUT CĂ EXIST de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366964_a_368293]
-
izvoare / ce susură mereu cu vrajă jucăușă / și curg și-acum în valuri trecătoare - / deci dragoste mai este sub cenușă!” E „Tinerețe fără bătrânețe”: dacă te-ntorci, totul se destramă, dacă mergi înainte... e „viață fără de moarte”. Poezie ca un bocet ritual de petrecere a iubirii spre veșnicie. „Și..., dincolo de regrete și patimi, / se-aștern tăcute marile ninsori / în care mă voi arde după datini / însingurând în strai de sărbători”. Referință Bibliografică: Liniile paralele se întâlnesc în infinit (Iulian Patca, Să
LINIILE PARALELE SE ÎNTÂLNESC ÎN INFINIT (IULIAN PATCA, SĂ VII ŞI MÂINE, CLUJ-NAPOCA, EDITURA MEGA, 2011) de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 193 din 12 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367059_a_368388]