650 matches
-
Cioran apare aici în toată integralitatea sa. Și-n vreme ce umbra capătă consistență pe un ecran, Cioran însuși, pe Coasta Boacii, dialoghează cu Bocitoarea: „CIORAN: Asta e Coasta Boacii, mătușă? / BOCITOAREA: Asta-i, domnule. / CIORAN: Și dumneata pe cine bocești? / BOCITOAREA: Bocesc și eu un domn ce nu-l cunosc. Și care zice c-a murit în țară străină...”. Zice poate să însemne și impersonalul se zice, dar și expresia unei asumări totale: vocea lui Cioran însuși, înstrăinat la modul
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
aici în toată integralitatea sa. Și-n vreme ce umbra capătă consistență pe un ecran, Cioran însuși, pe Coasta Boacii, dialoghează cu Bocitoarea: „CIORAN: Asta e Coasta Boacii, mătușă? / BOCITOAREA: Asta-i, domnule. / CIORAN: Și dumneata pe cine bocești? / BOCITOAREA: Bocesc și eu un domn ce nu-l cunosc. Și care zice c-a murit în țară străină...”. Zice poate să însemne și impersonalul se zice, dar și expresia unei asumări totale: vocea lui Cioran însuși, înstrăinat la modul absolut. În
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
-l plătească, pentru că de acum încolo toate socotelile neîncheiate ale lui Grete trebuie achitate cu prețul anilor care i-au mai rămas de trăit. Grete nu e în stare decât să boceacă și spuma i se scurge din bot. (Grete bocește și vrea să se repeadă la Mariedl. Erna e însă mai iute și o ține strâns pe Grete.) ERNA: Las-o pe Mariedl să privească realitatea, poate că o să vadă și norocul meu cu Wottila. Trebuie să putem privi adevărul
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
prolet". Cu toate astea arată în cursul bădărăniilor sale fără nici o măsură, ca și cum ar avea o constituție destul de fragilă. HERTA: O presoană care arată ca bătută de soartă, cam de vârsta lui Jürgen. Are cicatrici și pare tot timpul că bocește, totuși se mai vede la ea că trebuie să fi fost cândva neobișnuit de drăguță. FOTZI (Pizdoc): Mai în vârstă ca Herta. Se poartă ca o idioată, ca să sară în ochi. Gesturi exhibiționiste, se dă în stambă erotic, ceea ce e
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
mamă, care se știe că ar trebui să situeze, mai presus de orice, viața urmașilor: „Grizilda îndură această silă/ șezând ca mielușelul blând și mut/ și-ngădui să facă tot ce-a vrut./ [...] Dar muma n-a pornit să se bocească,/ Ci s-a supus la voia-mpărătească”795 Nu face decât să îi dea copilei o ultimă binecuvântare, rugându-se divinității să o primească ca pe o jertfă a propriei ei măriri, dovedind o tărie morală inexplicabilă chiar și pentru narator
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
portretul bunicii Nastasia, nevasta lui David Creangă: „Încă n-am văzut așa femeie, să plângă de toate cele; era miloasă din cale-afară. Carne de vită nu mânca în viață, tot din astă pricină; și când se ducea sărbătoarea la biserică, bocea toți morții din ținterim, fie rudă, fie străin, fără deosebire. Bunicul însă era așezat la mintea lui; își căuta de trebi cum știa el și lăsa pe bunica într-ale sale, ca un cap de femeie ce se găsea.” Un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
cimitirul în tindă e în subtext o lamentatio, o tânguire despre o întristată de la Cahul care și-a îngropat în casă copiii (uciși de o "pasire de hier", de război adică); "Să-i fie mai îndemână / a-i jeli și boci: / de 7 ori pe săptămână / și de 24 de ori pe zi..." Nostalgie, un anumit mod de smerenie, o discretă seninătate pe un fond reflexiv-liric iradiază din erotica romanticului însingurat; poezie de șoapte și rememorări, discurs care s-ar vrea
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
dus să-l vedem / (ca într-o excursie, cântând). Semăna cu un salcâm înflorit / în glodul prăvălit..." Un patetism în spiritul lui Ion Barbu (cel din După melci) merge la țintă: "Eram copii proști și tehui / și am început să bocim în jurul lui..." Poet al înmuguririi și al dimineților sufletului, un Nicolae Dabija grațios se copilărește intenționat pentru a-și iriga fantezia cu seve ale vârstei iluziilor; intră în acțiune ochiul al treileaal ingenuității și vedeniilor. Îl găsim contemplând Lira de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
urmează să fie ucis, „în strunga cu oi”, de către duhurile infernale Galla. Eroul, puternic și divin, nu se gîndește să ia măsuri de apărare, nu pune mîna pe ciomag să-i întîmpine pe vrăjmași, ci începe să lăcrimeze și să bocească, cerînd sfat și ajutor de la soră, de la mamă; deci de la ființe aparținînd, potrivit arhetipologiei, spiritului chtonian și feminin, nu uranian, viril. Nu avem dreptul să-i reproșăm eroului sumerian lipsa de curaj, „bărbăția” haiducească. El se afla într-o situație
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
lui Attys se executau sacrificii de spînzurare a bărbaților de crengile pinilor”. b) Moartea violentă și renașterea eroilor sub forme vegetale: „Din sîngele lui Adonis răsar anemone și micșunele din Attys”; „Lazăr mort se transformă în flori. Surorile lui înfloresc bocindu-l. Laptele în care a fost scăldat Lazăr mort este aruncat la rădăcina pomilor, în alimente, pe locuință, asupra fetelor...”. Iată cum sacrificiul lui Lazăr devine rit de fertilitate, cuprinzînd deopotrivă regnul vegetal, zoo și uman. Partea care interesează aici
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
și spațiu mesopotamian, la babilonienii lui Hamurabi, Inanna se numește Iștar, iar Dumuzi poartă numele Tammuz. Acesta din urmă cade și el sub incidența morții acaparatoare. Iștar, amantă divină, își caută partenerul în cele patru zări ale lumii și-l bocește. Este o protagonistă a riturilor agro-păstorești, dar a căpătat și o deschidere spre Eros, prevestind-o pe Afrodita. Credințele privind zeița vegetației (general răspîndite în preistorie, inclusiv la strămoșii geto-dacilor), care moare și învie pentru asigurarea mistică a hranei naivilor
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
chtoniene și vegetaționale s-au identificat cu el. În Caloian îl rostește maica îndoliată, dar și fetele strînse în cortegiu funerar să îngroape păpușa de lut: „În tot timpul cît se duce Caloianul la groapă, fetele îl plîng și-l bocesc cu amar, apoi, ajungînd la locul hotărît spre a fi îngropat, îi fac o bortă în pămînt, îl pun acolo, dînd țărînă peste el și, văicărindu-se, spun versurile următoare: „Iene, Iene,/Caloiene...”. Informația lui Teodor T. Burada trebuie primită
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
ele la aflarea tristului adevăr, tot „cu lacrimi de sînge”. Poate să fie o întîmplare dictată de legile versificației și din motive de atmosferă. Faptul nu are relevanță pentru ceea ce ne-am permis să numim dosar mitologic al mioritismului. Cine bocește și cui îi este îngăduit s-o facă? Iată cheia ritualului reglementat după reguli stricte. Plînsul, ca și rîsul nu sunt manifestări întîmplătoare în viața colectivităților. Abaterea de la normă intră sub incidența sentinței: „Pentru un lucru de nemică rîde prostul
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Nu și bărbații. Plînge Iștar, nu și Tammuz; Isis, nu și Osiris; se jelește Medeea, dar nu-l auzim pe Iason. O excepție, ca să confirme regula, o constituie Dumuzi. Frica și „necunoașterea” îl coboară. Paralelismul poate continua pe teren românesc: bocește mama Caloianului, dar acesta tace; o auzim pe „maica bătrînă” din poema păstorească și din balade de curte feudală, în rest, tăcere. „În decursul desfășurării tuturor misteriilor, ni se spune într-o lucrare de specialitate, Osiris, spre deosebire de Horus, nu scoate
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
izbeliște, ca în mitul sumerian despre Dumuzi. În acest punct se simte vechiul statut al patronatului. Potrivit lui, nenorocirea (de ordine suprafirească) în care cade stăpînul îi cuprinde pe toți cei aflați în grija sa. Într-o primă instanță, mioara se bocește pe sine, în vreme ce păstorului îi stă deschisă calea unei călătorii, de data aceasta nefiind vorba de coborîre, ci de urcuș, „pe-o gură de rai”. Extremele se unesc, topografia mitică se uniformizează, iar păstorul carpatic se delimitează de îndepărtatul său
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
de sărbătoare, cu topoare, alegea bradul și-i cereau iertare că-l taie și Îi spuneau că orice lovitură de topor e ca și cum ar izbi În carnea lor. Îl ridicau pe umeri, ducându-l ca pe un mort În sat, bocind pe drum pe un ton calm și grav, cântecul bradului. „Voinice voinice, nu-mi place, nu-mi place/ ce nevastă ai/ naltă și subțire/ crescută-n pădure/ tăiată-n semne/ Cu ce Îi Îmbrăcată?/ Cu coajă uscată/ Cu ce-i
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
figurină, un omuleț din lut pe care Îl Îmbracă cu haine croite pe măsura lui (..., Îl Întindeau pe o scândurică ce Închipuie coșciugul; Îl impodobeau cu busuioc, izmă și se alcătuia apoi cortegiul funerar.” Caloianul este purtat În afara satului, este bocit și jelit și Îngropat Într-un loc tainic, pentru a nu fi descoperit. Fetele strângeau apoi alimente și făceau ceea ce se cheamă „pomana mică”, la care se prăznuia. A treia zi dimineață porneau spre mormântul Caloianului, era dezgropat și-l
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
și jelit și Îngropat Într-un loc tainic, pentru a nu fi descoperit. Fetele strângeau apoi alimente și făceau ceea ce se cheamă „pomana mică”, la care se prăznuia. A treia zi dimineață porneau spre mormântul Caloianului, era dezgropat și-l boceau: „Caloiene Iene/ du-te-n cer și cere/ să deschidă porțile/ să sloboadă ploile/ să curgă ca gârlele.” Convoiul Caloianului se Îndrepta spre o apă curgătoare, se aprindeau lumânări lipite pe o scândură pe care era așezată și figurina și
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
care atrag atenția asupra jocului autorităților ucrainene, care au preluat teza împărțirii românilor, din punct de vedere etnic și lingvistic, după provincii, cultivînd ideea divizării românilor din Ucraina în români și moldoveni, astfel încît, cum zice N. Dabija, ajung „să bocim în stirpea românească/ a locurilor astea ca o rană,/ eu, mut, în limba mea moldovenească,/ ei, muți, în limba lor bucovineană“. Combaterea naționalismului s-a dovedit în numeroase rînduri utilă și profitabilă. La începutul secolului al XX-lea mișcarea națională
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
acestea preced sau numai ultimul termen, sau fiecare termen al relației: „O acopere-mi ființa cu-a ta mută armonie, Vino somn - ori vino moarte. Pentru mine e totuna.” (M. Eminescu, I, 49), „Și când se ducea sărbătoarea la biserică, bocea toți morții din țintirim, fie rudă, fie străin, fără deosebire.” (I. Creangă, 17), „Visele noastre, oricât de confuze, alcătuiesc niște complexe, cum spune Freud, fie că-i admitem metoda psihanalitică, fie că nu.” (G.Călinescu, U.P., 51) • pauză; când
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ascultând baladele lui în pușcărie: Balada codrului fără haiduc, Balada cerului fără stele și câte altele. Vreți să vă spun o poezie de Radu Gyr? C.I.: Vă rog! D.V.: Vă voi recita Foamea, ca să înțelegeți de ce Nichifor Crainic plângea și bocea de foame: "Parcă de veacuri, parcă de mii de ani n-am mai prânzit și n-am mai stat la cină Parcă de veacuri, parcă de mii de ani am suge fier, am roade bolovani, și-am hăpăi moloz și
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
cutia de chibrituri”. Reflecțiile sale, scrise admirabil, pigmentate cu ironii fine, sunt întotdeauna adevărate lecții de limbă română. Între puținii scriitori de la noi, Busuioc a înțeles că e mai eficient, mai patriotic până la urmă să scrii bine românește, decât să bocești în articole interminabile, scrise confuz și primitiv, destinul limbii române în Basarabia. Nu-mi pot refuza să citez două mici fragmente din „Notițele...” sale. Unu: „Era pe la începutul anilor cincizeci, când un tânăr sosit de pe alte tărâmuri, nebilingve, nimerind în
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
privește deznădăzduit: "Era, tot, o scorojită/ Limbă vânătă, sucită.../ O nuia, ca un hengher,/ Îl ținea în zgărzi de ger!/ Bale reci.../ Îl prindeau: O frunză moartă, cu păstaie/ Și pe trupul lui zgîrcit/ M-am aplecat,/ Și l-am bocit". Descântecul inițial a fost înlocuit de un bocet cu semnificații tulburătoare. În poemul După melci, existența este din ce în ce mai tensionată, eroul trece prin experiențe fundamentale și trăiește o dramă a cunoașterii. El înțelege că lumea nu poate fi redusă la un
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
fată minune de vrednică, care aude un glas În vis spunându-i că bărbatul ei e mort și, numai dacă se va duce la el și va sta 9 luni, 9 săptămâni și 9 zile, citindu-i la cap și bocindu-l, acesta va Învia și nu s-a mai pomeni căsnicie mai potrivită ca a voastră. Familia pleacă la plimbare, ajunge la un palat, pe care poate să l deschidă doar fata; poarta se Închide după ce fata intră. Ea găsește
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
a mai pomeni căsnicie mai potrivită ca a voastră. Familia pleacă la plimbare, ajunge la un palat, pe care poate să l deschidă doar fata; poarta se Închide după ce fata intră. Ea găsește o stană de piatră, pe care o boci și Îi citi timp de 9 ani, 9 luni și 9 săptămâni. În ultimele nopți de veghere, cumpără o roabă țigancă și se odihniră cu rândul; țiganca se Îmbrăcă Însă cu hainele fetei și deveni mireasa feciorului de Împărat, deși
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]