640 matches
-
binecuvântata fie ea, presupunea că doar durerea pierderii tatălui o țintuiește pe mama în depresie. Și foamea. Și lipsa mamei de calități esențiale pentru supraviețuire. Și, poate, ceva sentimente, ceva emoții, nostalgia. Dar e momentul să trăiești în trecut, să bocești? Când copiii îți mor de foame, tu visezi și oftezi? Ridica-te și fă ceva, gândește K. Problema e că mama nu era învățată să prindă șoareci, nici să sară gardul de sârmă ghimpată ca să vâneze curcani și câini sălbatici
JOCURILE FOAMEI (2) de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369649_a_370978]
-
Nu sunt un om religios, în sensul dogmatic al termenului, ci - mai degrabă -, un om care consideră că religia lui e bunătatea. Nu vin să mai hohotesc și eu pe tema „Crăciunul s-a transformat într-un kitsch comercial”, doar bocesc pe tema: de ce să fim buni sau deosebit de buni numai de Paște și de Crăciun?! De ce să fim desoebit de disperați și să alergăm prin magazine după tot felul de lucruri scumpe pe care să le oferim, mai mult adulților
CRĂCIUN SAU OM BUN?! de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369710_a_371039]
-
negura gheții, pentru a nu mai vedea mortul pe care am început să-l priveghez cum se descompune într-o iarnă ... Se ofilea de nepăsare și durere. Am chemat bocitoarele, ca să nu-mi înghețe ochii; Ele au luat banul, au bocit, au cârcotit în fața nebuniei și au plecat. A venit o babă să-mi dezlege mâinile și picioarele dar baba a vrut să-mi acopere ochii cu niște monede vechi ... Babele sunt rele; Acoperă orice scânteie de viață ... Mă priveghez pe
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
Publicat în: Ediția nr. 1542 din 22 martie 2015 Toate Articolele Autorului Cavale tânguie prin munte, Brăzdând cu mult prea lungi suspine, Tăcerea crestelor cărunte, Eu plec, gândindu-mă la tine. Chiar valea, iată, lăcrimează, Subt spuzele de reci lumine, Bocesc pâraie la amiază, Și plec, gândindu-mă la tine. Se-aude peste deal un clopot Chemând creștinii să se-nchine, La mine-ajunge doar un șopot Când plec, gândindu-mă la tine. Se-aude ceasul hohotind, Plecarea mea pe căi străine
ROMANŢĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353425_a_354754]
-
Speranța, slăbită, cu cearcăne la ochi, cu fire albe la tâmple, dar și cu frumoasele plete blonde ondulate revărsate pe umeri. Rezemându-se de un stâlp al prispei, caută spre cer cu ochii triști. Privind-o, maica Durere îi spuse bocind: - Degeaba aștepți, fata mea!... Degeaba aștepți!...Te-a părăsit... te-a uitat... Ne-a lăsat cu ochii în vânt... cu sufletul în ger... cu inima pustie... Biata de tine!... Degeaba aștepți! - Mai termină, mamă, cu bocetele! Cu lacrimile și blestemul
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
-
mormânt! Da' până atunci te bag io la chițiboiaca să-ți treacă de glume cu linia partidului! Bă! Zice partidu' cinci! Aia e! Cinci! Nu două, nu zece! Cinci! La faza aceasta, conform instruirii anterioare, Arghirița se porni urgent pe bocit, cu lacrimi cât pumnul, precum că o să moară toți de foame și prafu' o să se aleagăăăă... - Fă, taci dreacu' că-ți dau cu-n topor în cap, rost blând tov Jugănaru! Deși prin preajmă nu era nici un topor, Arghirița luă
COMPLOTUL VITELOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353024_a_354353]
-
antic al bocitoarelor, care lansează în media melodii dramatice. Astfel, starea de disperare se transmite și străinilor, cărora le provoacă teribile dureri în coate și călcâie. Am citit într-un ziar un interviu luat unui demnitar din...(putere mondială). Reporterul bocea cu obișnuitele întrebări miorlăite: -Credeți că România va mai ieși din prăpastie? Mai avem șanse să intrăm în Europa? Înaltul demnitar i-a răspuns șiret: -Nu mai plângeți!Să plângă cei care vor să vă scoată din Europa. N-au
FRAGMENT 1 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353097_a_354426]
-
Mamei lui Popescu i se adresează cu apelativul depreciativ „cucoană” și la persoana a II-a singular: „Că-z prost l-ai făcut cucoană!”. Este foarte jignitor: „Apoi ăstuia doară numai paie să-i dai să mânce. Că-z geaba te mai bocești acuma! nu-l mai dreji.” Cele două mame sunt singurele afectate de exprimarea și comportamentul profesorului. Mama lui Popescu „este foarte mâhnită”, plânge, iar când profesorul se răstește puternic, mama lui Ionescu se sperie. Când vine mama elevului Ftiriadi, o
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
Ger. -Aoleu, stăpână, mor, m-au lovit, m-au rănit și m-au pârlit! -Ce ai, mă, blendărache? Ce ți s-a întâmplat? Dar când văzu cum arată javra sa uriașă și vitează, se înfricoșă și strigă: -Nu te mai boci, potaie puturoasă, spune cu cine te-ai luptat? -Cu luptătorii lui Soare-Împărat! Sunt mulți și puternici. Să fugim! Nu-i vreme de pierdut! -Văleleu! se văicări baba, alergând de colo-acolo căpiată. Iute pe mătură și, spre palat, să duccem
MĂRŢIŞOR-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353203_a_354532]
-
țărână pe sicriu. „Tatăl nostru carele ești în ceruri”...se aude Cântarea Domnească, printre frânturile de melodii lăutărești: „Cu lăutarii după mine/ iar mi-e bine iar mă-mbăt/ iar o iau de la-nceput!” Sau: „Of, viața mea!” Se cântă, se bocește, se dansează, se împarte pomana, cine mai ține cont? O dată intrat în horă, trebuie să joci. Chiar și țigănește. Stau și mă întreb: s-au schimbat într-atât tradițiile religioase? Nu se mai ține cont de pietate, de reculegere în
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357130_a_358459]
-
mormânt! Da' până atunci te bag io la chițiboiaca să-ți treacă de glume cu linia partidului! Bă! Zice partidu' cinci! Aia e! Cinci! Nu două, nu zece! Cinci! La faza aceasta, conform instruirii anterioare, Arghirița se porni urgent pe bocit, cu lacrimi cât pumnul, precum că o să moară toți de foame și prafu' o să se aleagăăăă... - Fă, taci dreacu' că-ți dau cu-n topor în cap, rost blând tov Jugănaru! Deși prin preajmă nu era nici un topor, Arghirița luă
COMPLOTUL VITELOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 955 din 12 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/357448_a_358777]
-
lui cutare care are căutare. sărace dragostele, cum mai trec ele prin apă, nu se udă, nu se-neacă, cum mai trec ele prin tină, nu se-mbaie, nu se-ntină, numai spurcatul de dor, șade-n vârful munților și bocește singurel, ca glasul de porumbel. plecă-ți, codre, vârfurile ca să-mi văd eu mândrele, ridică-ți tu poalele ca să-mi văd izvoarele, unde beam apă -n pădure cu zmeură și cu mure și mă culcam în vâlcea alături de mândra mea
DOINĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 547 din 30 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358385_a_359714]
-
știau să-și manifeste emoțiile în cânt și dans, considerând că omul trăiește intens atunci când își arată emoțiile. Ele sunt podoaba lui, darul de la Dumnezeu, la care ți-e drag să privești, îmi spunea bunicul meu când îl întrebam de ce bocesc femeile, atât de jalnic, la o înmormântare sau de ce chiuie de răsună satul, la vreo nuntă. Dumnezeu mi-a oferit privilegiul de a mă naște pe acest meleag și sunt mândră de consătenii mei, oameni harnici, demni și pasionali. Am
TRADIŢII ŞI OBICEIURI NATALE(PURANI DE VIDELE) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 721 din 21 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358059_a_359388]
-
Eminescu, Eminescu, Eminescu... Bocet doinei glas să deie fi`ncă, of, s-au înțeles cu ucigașii de scânteie să ni-l stingă, să ni-l frângă să ni-l ia pe Eminescu și doar unii să îl plângă, să-l bocească, să-l iubească doar în limba românească, și doar unii să îl ungă zeu pe stirpea strămoșească, și doar unii să-i stea lângă umbra lui cea eminească... Eminescu, Eminescu, Eminescu... doina bocet glas să doară fi`ncă, vai, ei
EMINESCU... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 531 din 14 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357557_a_358886]
-
-om trăiește nu pentru a fi, ci pentru ideea înălțătoare a eului creator, care se va desprinde din trupul umbrei sale urcând, de fapt, acolo unde îi este locul, într-o dimensiune superioară a ființei matricei sale: „Când vântul va boci, din nou, la cei de jos, la cei de sus, - / La geamul tău, în spaima nopții, ca un prelung final, / Voi repeta că anii trec mereu mai greu, și mai brutal. Va bate ploaia... și târziu, la geamul tău voi
PLÂNSUL BACOVIAN ŞI REVELAREA MOTIVATĂ A UNEI DESCĂRCĂRI INTERIOARE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357672_a_359001]
-
fost constatat abia când ducele, nervos din cauza darului prea meschin, i-a pus o sabie în gât iar el nu a avut nici o ripostă. Normal, împărăteasa l-a scuipat pe duce drept în ochi și s-a apucat să-și bocească bărbatul cu gestica și ritualul cunoscut. Și prințesele au făcut la fel dar, fiind bete chioare, nu prea le-a ieșit. Prinții însă, cu o rapiditate de invidiat, s-au declarat fiecare împărat și-au dat câțiva pumni, apoi au
MESAJUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358669_a_359998]
-
în al ei zbor departe Cu flori de tei tu-mi împletești cunună De mi-o așterni tăcută-n miez de noapte. Cu drag eu versuri sumbre-ți dăruiesc Și îți dedic aleasă poezie, L-auzul ei păsări în zbor bocesc Și-n noapte se aprinde o făclie. Zâmbind tăcută cu privirea-mi dai Dulci mângâieri, dorinți-ascunse Pe tronul meu tu muză mă pui crai, Scriindu-ți doruri nepătrunse. Pașii noștri limpezi se-așează în trecut Ei se aud în treacăt
NOAPTEA DOMINOULUI de CRISTIAN BODNĂRESCU în ediţia nr. 101 din 11 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350670_a_351999]
-
câțiva copii și o bătrânică, cu cartofii puși pe jăratec, încălzindu-se la foc și păzind vitele și oile. Bătrânica aceea murise în iarnă, a găsit-o o nepoată de-a ei fără suflare, căzută lângă soba ei rece. Au bocit-o rudele și vecinii, i-au făcut un coșciug de scânduri și au dus-o la cimitirul de pe deal. Căsuța ei a rămas pustie, părăsită, se vede de departe având un singur geam alb, văruit sub forma unui cocoș... Trist
ELEGII DE APRIL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360328_a_361657]
-
în pod; porumb, grâu sau alte cereale și se stabilea o anumită cantitate de produse ce trebuiau livrate obligatoriu la magazia statului. Scenele de oponență ale sătenilor nu erau singulare și se manifestau de foarte multe ori violent. Femeile se boceau ca după mort, iar copiii plângeau și țipau făcând o hărmălaie greu de stăvilit. Dar echipele nu țineau cont de asta își continuau ceea ce aveau stabilit. Chiaburii aveau parte de un tratament și mai dur. Erau declarați chiaburi toți cei
BELDIE MARTOR OCULAR de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 396 din 31 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360560_a_361889]
-
de afară, mă învăluie. Izbucnesc în plâns, ca un copil bătut crunt. Gălăgia dansatorilor, muzica îmi acoperă, numai bine, isteria. “În fața tunurilor!” îmi spune dispecera de la taxi...acolo să aștept. Cele 2-3 minute mi-au fost de ajuns să o bocesc pe coloneleasă...să deplâng viața oricărei femei...și să mă lecuiesc, măcar o vreme de dorința de-“a mai sluji” vreunui bărbat. Bun loc...în fața tunurilor! Așa suntem mereu. Taxiul miroase a levănțică...taximetristul e discret...nu zice, nu întreabă
PULBERE DE STELE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360587_a_361916]
-
regulamentar cu mașina firmei la care lucrau. Din sens opus un Mercedes turat de „ghinionistul” Șerban Huidu îi izbește frontal. Efectul este tragic, conducătorul Loganului și cei doi pasageri își pierd viața. Presă din România (în majoritate covârșitoare) duduie și bocește „victima”! Nu victimele! Imediat apar și supozițiile(scuze, opinii). Medicii sunt învinovățiți că l-au lăsat să conducă, după accidentul de la schi! Dacia este vinovată că nu-i Mercedes! Așa a fost să fie, este „ghinionist”! Vremea este de vină
Ghinioniștii și tembelul () [Corola-blog/BlogPost/339941_a_341270]
-
să adauge o notă bună acelora care fundamentau Simfonia, care știau să (se) mire, să (se) admire...să nu “dea pacea pe gâlceavă și cinstea pe rușine”!. Și mulțumite că, vorba lor, nu au făcut degeaba umbră pământului, nu au bocit la nunți și nu au bătut din palme la îngropăciuni!...Da? Da...s-au oprit! Și i-am dus așa, opriți, la groapă! Și n-am plâns! Eu n-am plâns! Dar nici n-am aplaudat, cum fac alde “niște
Să nu se împiedice apa în care a plâns Dumnezeu (XI – XIV) () [Corola-blog/BlogPost/339970_a_341299]
-
până când, într-o primăvară spre vară, nea Dracu da ortul popii. E ușor de imaginat ce tragedie se lasă pe umerii dalbi și rotunzi ai fumeii sale. Asta (într-o seară de priveghi) stă la căpătâiul lui nea Ion și bocește clar, corespunzător nevoilor gospodăriei, conform perspectivelor, încât răscolește toată mahalaua: “Ioaniii! scoalî-ti, Ioani, c-o rămas popușoii niprășâț! râdicî-ti, Ioani, c-o rămas vacă nimulsî! uitî-ti, Ioani, cî-i ograda nimăturatî! scoalî-ti, Ioani, nu mai sade întins! oari di și nu
Ţaţa Anica şi norocul lui nea Ion () [Corola-blog/BlogPost/340009_a_341338]
-
și sunătoare, Levănțică și cicoare, Tu să-i pui în scăldătoare. Și cum ești frumos și falnic, Ai să dai iama, năvalnic, Printre fete, ca un crainic, Ce te-așteaptă noaptea, tainic, Cu vin fiert pe plită-n ceainic Și bocesc, amar și jalnic, Că s-a dus viața de lainic! Care plânge, cea mai tare, Ia-o-n brațe, dă-i o floare Și pe gură-o sărutare; Sui-o-n șa pe cal, călare, S-o desfaci la cingătoare
MĂI BĂIETE DRAGOBETE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341304_a_342633]
-
negura gheții, pentru a nu mai vedea mortul pe care am început să-l priveghez cum se descompune într-o iarnă ... Se ofilea de nepăsare și durere. Am chemat bocitoarele, ca să nu-mi înghețe ochii; Ele au luat banul, au bocit, au cârcotit în fața nebuniei și au plecat. A venit o babă să-mi dezlege mâinile și picioarele dar baba a vrut să-mi acopere ochii cu niște monede vechi ... Babele sunt rele; Acoperă orice scânteie de viață ... Mă priveghez pe
ANA CRISTINA POPESCU de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342649_a_343978]