547 matches
-
de altfel, asupra viciilor în general. Căci despre vicii nu știi cu adevărat decât ceea ce propriile tale vicii îți îngăduie să afli. Iar viciile tale, „micile“ tale vicii pălesc, de regulă, în comparație cu anvergura „profesioniștilor“. Față de bețivul cronic, prăbușit sub mesele bodegilor, prin parcuri sau sub podurile orașelor, față de zgârcenia caricaturală a câte unei rude bogate, față de accesele de furie ale colericului clinic sau față de surescitarea perpetuă a desfrânaților insațiabili, te simți mai degrabă neinteresant, minor, scuzabil. Tu nu ai vicii. Ai
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
exercițiu de ipocrizie. Dar nu despre o retorică șmecher-cameleonică e vorba, ci despre respectul pentru cel cu care vorbești și despre talentul comunicării eficiente. Pe scurt, nu e recomandabil să te porți la o reuniune diplomatică așa cum te porți la bodegă, sau la o întâlnire restrânsă de partid. La fel, nu e recomandabil să te porți la o serbare câmpenească așa cum te-ai purta la susținerea unei teze de doctorat. Or, felul de a fi și de a vorbi al politicienilor
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
poliției oltenești, răfuielile interlopilor etc. „Specificul“ subiectelor atrage după sine alegerea corespunzătoare a invitaților la „dezbateri“: Miron Cosma, C.V. Tudor, Condurățeanu, Dan Diaconescu ș.a.m.d. Talk-show-ul politic a căzut și el, de mult, în retorică țățească, în tacla de bodegă, în sentimentalism turmentat. Seară de seară, o echipă de cuconițe nervoase își dau poalele peste cap în diferite studiouri de televiziune, întrecându-se una pe alta în mediocritate și țâfnă. Oamenii politici, la rândul lor, au, în majoritatea cazurilor, comportament
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
condei, dar oricât de îndemânatic ar fi cârmaciul, nu poți cere mai mult de la o corabie cu chila cariată și pânzele sfâșiate, care trebuie neapărat trasă la cheu și reparată. Slobod la gură, stând în capul statului ca într-o bodegă, se crede îndreptățit să pigmenteze viața politică internă și internațională cu o culoare de împrumut, plătită de alții, care-l vor susține și apăra până la plictis. Contând pe un mercenariat pentru pace și democrație, Președintele se simte sigur și îndreptățit
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
aproape, pentru că a ține un guvern în chingi și un Președinte strivit cu zăbala suspendării, numai a suspendării, fără să mai luăm în calcul posibilitatea demiterii, este ceva ce nu-i dat fiecăruia, în afara faptului că amatorii de cântat prin bodegi la fluierul piciorului primesc un aviz de atenționare. Ajuns la cea mai înaltă magistratură, cu un program luat de la alții, crezând că i se poate ierta orice, Președintele a contat în creșterea prestigiului pe câteva elemente care s-au dovedit
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
folosească un detergent obișnuit. Cum de s-a ajuns la această situație? Întâi și-ntâi că s-au urcat în căruța puterii prea mulți, ca în căruța lui moș Vasile din Vama, unde au nimerit niște tineri ieșiți dintr-o bodegă. Unul dintre cheflii, neavând ce face, aruncă așa o vorbă, în râs: „Ți se rupe coșul la căruță, moș Vasile.”. Fără să întoarcă capul, imperturbabil, din partea din față, de lângă cal, a venit răspunsul: „De-atâta prost!” Dacă ar fi să
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
în ceea ce numim „mișcarea elitistă”, adică a acelora care au tăcut mâlc pe vremea lui Ceaușescu, iar acum zic că au fost opozanții regimului, ba chiar dizidenți, care n-au acceptat sub nicio formă comunismul de tip ceaușist. Retrași prin bodegi și spelunci, opozanții își rumegau ranchiuna, incapabili să producă ceva pozitiv, înafara unei culturi politice de bodegă, fără doctrină, fără program, fără fundamentare teoretică, ceva după ureche, asemenea filistinilor burghezi care făceau o revoltă în genunchi, pe care nu i-
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
acum zic că au fost opozanții regimului, ba chiar dizidenți, care n-au acceptat sub nicio formă comunismul de tip ceaușist. Retrași prin bodegi și spelunci, opozanții își rumegau ranchiuna, incapabili să producă ceva pozitiv, înafara unei culturi politice de bodegă, fără doctrină, fără program, fără fundamentare teoretică, ceva după ureche, asemenea filistinilor burghezi care făceau o revoltă în genunchi, pe care nu i-a criticat Engels, i-a luat în râs. Pe ai noștri i-a pus în insectarul călduț
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
Herțanu a intrat pe ușă și a întrebat pe aprod ce s-a făcut. I s-a răspuns: s-a terminat. Parcă acum îl văd: s-a 166 făcut negru ca pământul. Iar noi ne-am dus la masă la bodega lui Baciu, cu conul Grigori, directorul Federației, Costică Gh. S-a petrecut până seara și toată noaptea, iar a doua zi la socoteală s-a făcut 5.000 lei pe care i-a achitat conul Grigori (probabil Mârza). Am uitat
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
era înlocuit cu salcia, teiul și fagul. Scândura de brad se procura de pe piața din Bacău, care se afla departe, iar drumurile erau proaste. După ce s-au pusă bazele cooperației de consum la Lunca, în spatele magazinului mixt - unde era și bodega, unde servea Petrică Cojocaru, funcționa un gater la care a lucrat și unchiul meu, Mircea Ignătescu. Existența morilor de apă și de focă nu a dusă la dispariția râșnițelor, cunoscute din preistorie: pe o piatră dură scobită concav se puneau
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
în Lunca a fost familia Cojocaru, venită din Oțelești. Dumitru Cojocaru a preluat hanul de la Sterian și l-a lăsat moștenire urmașilor săi. Ultimul dintre descendenții lui Dumitru Cojocaru a fost Petru (Petrică), Dom’Petrică, care a fost „crâșmar” la bodega de la magazinul mixt. în satul Lunca au mai „ținut” cârciumă și prăvălie (dugheană) unul Iamandi, venit din altă parte, ca și Hașigheanu, în casa lui Costică Gurău, alții au arendat cârciuma boierească a Virginiei Lambrino, ca Miron Boca, Toader Buleu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Întinsă să prind fulgii, iar cu cealaltă, Înmănușată, Îl țineam pe el. Pe o străduță care se făcea din drumul spre gară niște copii se băteau cu zăpadă. Am luat-o Înspre acolo, mănușă În mănușă cu Dodo, știam o bodegă nu departe de colț, unde beam ceva Împreună de fiecare dată când Îl conduceam la tren. Dodo așeză cafelele pe măsuță, apoi Își aprinse o țigară. mi-am aprins și eu una. Nu te bucuri că am venit ? Ba da
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
nas rușilor, eternii aliați ai sârbilor, și găsise ca prin minune o țărișoară rătĂcită pe hartă undeva prin sud-estul Europei - Albania - a cărei populație adusă la sapă de lemn de guvizii de la putere se Împărțise În două : jumătate stăteau În bodegi, urzind planuri de răzbunare, iar cealaltă jumătate preparau coniacurile și cafelele pentru ceilalți, În timp ce guvernul care falimentase țara se retră- sese În străinătate pe lângă conturile din bănci și finanța o armată albaneză separatistă. Și dintr-odată Americii i se năzĂrise
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
simțea grandoarea În declin a vechiului shogunat Ashikaga, iar prosperitatea care dăinuia acolo, chiar și În toiul numeroaselor tulburări ce se petreceau În lume, dovedea că orașul Kiyosu la cel mai Înfloritor din toate provinciile. Pentru sake, du-te la bodega de sake. Pentr-un ceai bun, du-te la ceainărie. Dar, pentru curtezane, du-te În Sugaguchi din Kiyosu. În cartierul plăcerilor, Sugaguchi, streșinile bordelurilor și ale ceainăriilor se Înșirau pe toate străzile. Pe timp de zi, tinerele fete care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
care este, mai degrabă, unul de mediu și de atmosferă (de unde și scepticismul meu față de viitoarea ecranizare). Kiki și Alex nu prea merg la facultate, hoinăresc ore în șir pe străduțele vechi și pustii ale Lipscanilor, se înfundă în vreo bodegă retrasă unde bea și fumează, iau trenul cu destinații întîmplătoare sau, pur și simplu, petrec zile întregi în ,vizuina caldă a patului" dormind și lenevind sau, dimpotrivă, sporovăind nimicuri, privind la trecători, răsfoind cărți, bînd și fumînd mult, mîncînd puțin
Erotism de atmosferă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11271_a_12596]
-
râsul." Umorul este, de altfel, unul dintre principalele, insidioasele surse de seducție ale oricărui text de Andrei Pleșu. El este prezent, discret, subtil dar perceptibil în fiecare dintre aceste conferințe. De o colocvialitate cuviincioasă, adică fără familiarități și hăhăieli de bodegă, ele fac lesne și agreabil digerabilă o problematică gravă și actuală. Într-un interviu acordat lui Marius Chivu în "Dilemateca" (nr. 8), d-sa recunoaște că umorul este "o trăsătură a naturii" sale și reflectează că " Într-o atmosferă de
Grația socială by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/9909_a_11234]
-
poate?... Poetul mic de statură, cu o figură inocentă și rotundă de copil. Umblă cu cizme mari în picioare și își lasă, fioros, mustăți de haiduc ca să pară mai matur. Nu mai țin minte anul și ziua. Îmi amintesc locul, bodega Ambasador unde l-am văzut pe Labiș bând la o masă cu Păstorel Teodoreanu. Stam și mă uitam la ei uimit cum ciocneau, beau vin. Ne-având loc, mă oprisem la o mică distanță, privind cum vorbeau între ei. Labiș
Schneider by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14955_a_16280]
-
Nu-mi pot aminti nici cu ce mizerii am umplut următoarele note informative, dar îmi amintesc că la un moment dat domnul maior mi-a dat niște bani, pe care i-am băut în seara aceleiași zile la una dintre bodegile din oraș, sperând ca a doua zi să nu mă mai trezesc. M-am trezit. Îmi mai amintesc că, după ce am absolvit facultatea și am fost repartizat la Ieud, domnul maior a venit și acolo. Să fi cedat încă o dată
„De acum încolo, te vei numi Marton“ by Ioan Es. Pop () [Corola-journal/Journalistic/5616_a_6941]
-
bolnav, la nunți, la botezuri, în momentele de mare suferință. S-ar putea să fie o percepție greșită a mea, dar cred că doar relativ târziu am auzit numele Domnului invocat în împrejurări ne-solemne. De pildă, la restaurant, la bodega unde începuseră să se bea cantități industriale de bere, la chefurile ținute prin birouri. Nu știu când - dar sigur am fost martor la acest proces -, ideea de ajutor dumnezeiesc s-a desacralizat. A devenit o formulă oarecare, golită de conținut
Credeți în Dumnezeu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8065_a_9390]
-
statuile lui Esculap, Hipocrat și ale Higeei, pentru că tata era farmacist, iar farmacia, al cărei proprietar era, se numea ŤFarmacia Curții Regaleť și se afla în portul Brăila, unde pe atunci se fumau țigări ŤRegale R.M.S.ť iar berea la bodegile orașului se bea mai puțin la halbă și mai mult la Ťregalăť." Evocarea timpului copilăriei unui puști curios și neastâmpărat e făcută cu haz și ironie, cu un farmec rar întâlnit. Iată, de pildă, cum se întâmplă "divorțul" băiatului de
"Pe cine cauți tu?" by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/12093_a_13418]
-
nume nou se naște din pântecul secolului 20 care mai e borțos și-acum: Geiger Richter Cititor de radiații, detector al activității seismice Expoziția “Memorie și Gândire” La British Museum (până la 23 septembrie 2003) Marx și Engels se duc la bodegă (au muncit toată ziua cu spor la Manifest) fiindcă le-a picat cu tronc chelnărița Jenny viitoarea soție a lui Karl Marx Căreia el a și-nceput a-i scrie niște Jalnice poeme de dragoste cu mare grijă ascunse de
Pupitrul 07 din sala de lectură a Bibliotecii Britanice by Andrei Codrescu () [Corola-journal/Journalistic/13123_a_14448]
-
și-nceput a-i scrie niște Jalnice poeme de dragoste cu mare grijă ascunse de ochii lui Engels Doamna Engels i-așteaptă pe amândoi la masă Bufnește că friptura s-a uscat de tot Cât au tot stat ei la bodegă vreo șase ore Prefigurând Viitorul “Pe naiba, Viitor!” izbucnește doamna Engels, “Știu eu cine-i la mijloc, Jenny!” Bram Stoker se plimbă pe Hampstead Heath I s-a sculat gândind cum Lucy A și început Să-i cedeze Contelui de
Pupitrul 07 din sala de lectură a Bibliotecii Britanice by Andrei Codrescu () [Corola-journal/Journalistic/13123_a_14448]
-
Evocările sale sunt produse de artizanat care ating deopotrivă spiritul și inima. Probabil puțini sunt netimișorenii care să fi auzit de unul dintre marii poeți boemi ai deceniului nouă, Gheorghe Pruncuț, cel care își declama versurile prin cele mai sordide bodegi de cartier. Își amintește Vighi, cu admirația nostalgică a lui François Villon: "Și cipezării creștini care cărau cărbuni și lemne babelor din cartier îl urmăreau cu gura căscată de uimire și se scobeau în buzunare ca să-i mai plătească o
Violon d’Ingres? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7477_a_8802]
-
Unii dintre ei decad chiar sub nivelul la care se aflaseră înaintea aventurii parlamentare. Nu-mi iese din minte imaginea unui atotputernic senator care, nemaiprinzând un loc după 1996, s-a reîntors la vechile lui ocupații: trasul cu urechea prin bodegi și bombe de cartier, ajungând chiar să cerșească „de-o cinzeacă” în troleibuzul în care îl văd adesea. Dar măcar bețivul-turnător avea alură de senator: înalt, cu pieptul bombat, posesorul unei voci plăcut-baritonale și capabil să zâmbească extrem de telegenic. Ce
Senatul cu un singur exponat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14323_a_15648]
-
De ce n-ai pus Doamne un transatlantic pe Dâmbovița/ de ce n-ai deschis un aeroport în Dudești,/ ne lași aici umflați cu bere acră/ să ne holbăm umiliți la elicea ventilatorului/ ce se-nvârte se-nvârte se-nvârte/ în tavanul bodegii/ pe care-o vom deturna în curând". Discursul critic se radicalizează în volumul Moartea citește ziarul (1989), care nu poate apărea decât în străinătate, la Amsterdam. Subversivitatea, dacă e consecventă în discursul critic, duce inevitabil la disidență. Metafora aluzivă și
Strategiile subversivității by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8470_a_9795]