263 matches
-
vinovatul a fost arestat, bombăni el cu o mișcare din bărbie spre celula lui Pérec. - Despre prezumția de nevinovăție ai auzit? Atîta timp cît n-am rezultatul analizei de sînge, continuăm ancheta. De Îndată ce Lucas Închise ușa, jandarmul Își dădu drumul, bodogănind cu voce tare: - Ce ți-e și cu tipul ăsta, cum Îi mai place s-o facă pe grozavul! Morineau În sus, Morineau În jos... Ușa se deschisese din nou În fața lui Fersen, care nu pierduse nimic din cugetările lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
corăbii; dacă s-a Încrucișat cu ei, s-o fi dus poate să vadă Într-acolo. Lucas ieși rapid din birou, dîndu-l la o parte pe Morineau din calea lui cu un gest distrat. - Mersi și n-aveți pentru ce! bodogăni Stéphane. * * * Îngrijorarea n-o mai părăsea pe Marie. Cercetase În van practic toate locurile pe unde Loïc și-ar fi putut găsi un refugiu, telefonase tuturor persoanelor care l-ar fi putut primi. La hotel, constatase că nici măcar nu dormise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
sevă, proaspăt desprins din plantă... Și e un interstițiu aici, Între cele două blocuri... - Eram sigură! Există un pasaj, pe aici a dispărut Ryan, trebuie să găsim mecanismul. - PÎnă atunci o să fie departe, bombăni Lucas. - Mai bine ajută-mă În loc să bodogăni. Împingea enorma piatră din toate puterile ei, fără nici un rezultat. Lucas, mai În spate, studia modul de Îmbinare al blocurilor. - Îmi dai voie? Aici e treabă de bărbat. O dădu la o parte pe Marie și apăsă În mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
va lua să te usuci. Vom căuta un traseu însorit și vom merge rapid; ai tăi trebuie că sînt îngrijorați, nu avem timp de pierdut. Cum? Gata? Ne întoarcem deja? Păi, eu am crezut că "în lume" e mai mare... bodogăni nemulțumit Dakota. Totuși m-am distrat. Nici unul dintre pui n-a mai ajuns vreodată la cascadă; eu sînt singurul care a mers noaptea prin pădure... E bun și atît. De acord. Hai acasă, Lupino, îl îndemnă Dakota, cu aceeași seninătate
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
habar că s-a apropiat. Puiul de căprioară se supărase cu adevărat din pricina foamei și se împotrivea acum înaintării. Și nu avea dreptate? Întîi hrănești un copil și abia după aceea ai pretenția să facă treabă! Lupino îl împingea ușor, bodogănind descumpănit: Păi dintr-ăștia îmi ești, voinice? Cum ne-a fost vorba? Ne grăbim să ajungem la mama, altfel rămîi cu mine pînă la bătrînețe. Ei, poftim! Ce să-ți fac eu acum? Te-aș lua de după cap, ca pe
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
de Re-mose. Și acum că Zafenat nu e doar vizir, ci și tată, nimic nu va mai sta în calea măreției lui, a izbucnit Shery, mișcându-se prin cameră, pregătindu-mi patul, pentru că stătuse de vorbă toată după-amiaza. Și ieri, bodogănea ea, vorbind deja de una singură, nebunul ăsta a cerut ca fiul lui să fie circumcis. Nu când e la poarta bărbăției și e în stare să suporte așa ceva. Nu ca oamenii civilizați, ci acum. Imediat! Îți poți închipui, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de senzația violentă de greață sub care îi dăduseră brânci pupilele celuilalt. Străinul avea ochii inexpresivi, cleioși , cavernoși, ca de statuie înverzită de fontă ori ca de pește fiert. Globurile oculare albe i se foiau pervers prin lichidul alb înconjurător. Bodogăni. - ...C-are mandea acasă un gen de viraj. Când îl ia, simți precis că ți s-a lipit bluza de pijama de spinare... Și-are neica, sub mână, o frână de mână. Când o pune, juri că ți s-a
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Rozătorul împăiat din moțul capului era gri-vioriu. Afișa un aer stingher. Șobolanul ciudat îi stătea fixat pe creștet c-o bentiță, ce i se petrecea negriciosului peste fălci și i se înnoda sub bărbie. Spurcatul de negricios urca și-l bodogănea. - Cum să spui, bre, despre niște căni că-s frumoase? Ce, sânt ele fermoare de geacă?! 45 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI în sistem normal fuseseră suspendate, la bătaie fiind scoase cele 15-20 piese de artilerie grea ale Cenaclului
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-n ciuperci, ea, Tereza, o să-i prepare budinci, nu cafea. - Da, da, o să-i faci tu lui budinci, când, la Universitate, o să-și dea statuia lui Gheorghe Lazăr nădragii jos. Și-o să-și vadă Președintele Curții de Casație ceafa, bodogănește Dorina, dar nu știe ce bodogănește. Habar n-are ce bodogănește, dar, în fond, are dreptate. Vor mai veni veri umede și interminabile, zăpușitoare și fără sfârșit, în care Tereza n-o să mai prepare nici cozonaci, nici budinci. Apropiindu-se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
prepare budinci, nu cafea. - Da, da, o să-i faci tu lui budinci, când, la Universitate, o să-și dea statuia lui Gheorghe Lazăr nădragii jos. Și-o să-și vadă Președintele Curții de Casație ceafa, bodogănește Dorina, dar nu știe ce bodogănește. Habar n-are ce bodogănește, dar, în fond, are dreptate. Vor mai veni veri umede și interminabile, zăpușitoare și fără sfârșit, în care Tereza n-o să mai prepare nici cozonaci, nici budinci. Apropiindu-se și ocolind biroul, Dorina - și acestea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
da, o să-i faci tu lui budinci, când, la Universitate, o să-și dea statuia lui Gheorghe Lazăr nădragii jos. Și-o să-și vadă Președintele Curții de Casație ceafa, bodogănește Dorina, dar nu știe ce bodogănește. Habar n-are ce bodogănește, dar, în fond, are dreptate. Vor mai veni veri umede și interminabile, zăpușitoare și fără sfârșit, în care Tereza n-o să mai prepare nici cozonaci, nici budinci. Apropiindu-se și ocolind biroul, Dorina - și acestea sânt gesturile pentru istorisirea cărora
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
castel. La poarta superioară, cheia era bombată și ornamentată. La partea inferioară, cheia nu avea trasat încă nici un element ce i-ar fi permis să slujească la închiderea-deschiderea unei încuietori. Bărbatul mătăhălos se cățărase cu coatele peste foaie și îl bodogănea pe desenator. - Cu țeava asta vrei tu ca să le dai pe spate pe elvețience?! Cu ce o să-l deblochezi și o să-l blochezi pe mecanism?... Crezi tu că guvernantele mai copticele n-au mai văzut ele țeavă ca a ta
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
unde umbli, fată? o luă la zor coana Marioara cum o văzu. Veta nu răspunse. Se dezbrăcă tăcută, cuprinsă de o posomorâre mare. - O să te spun Iu Aristică, auzi tu? Ai început să-ți faci de cap.... Maică-sa mai bodogăni câtăva vreme, dar copila n-o mai auzea. Nu se gândea decât la sufletul său pierdut, la iubirea fierbinte care-i înecase inima. Prin noiembrie, într-o duminică, ai ei plecaseră la niște rude. Rămăsese toată casa în seama Vetei
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
tăiaseră străzi noi, se mai deschiseseră câteva prăvălii, unii 362 nu mai erau, numai el și cu Aglaia nu se clintiseră de la rampă, acolo-și așteptau moartea... Noaptea de primăvară, rece și înaltă, își aprinsei toate stelele Aglaia tot mai bodogănea: - Grigore, trece spărgătorul de lemne, tu nu-l auzi? Bărbatul ascultă puțin și spuse dând din umeri: - Ti se pare, crește iarba...
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
celălalt al camerei. Ani de zile, decanii de la clasice au ținut morțiș să vorbească latină în Italia, ca să nu mai vorbim de greaca veche, în Grecia. Și ce se mai minunau când nea Ion Străinu’ nu avea habar de ce tot bodogăneau ei acolo. Nu, eu am urmat istoria artei, cu Hugo, zise Sophie, neluându-l în seamă. După aceea, am fost ucenica unui croitor câțiva ani. N-am studiat niciodată design cu adevărat. O metodă mult mai înțeleaptă, comentă Hugo. Disprețuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Da’ nu stau la taifas, muncesc. Ai coborât bidonul? BĂRBATUL CU BASTON: Nu-l vezi nici acu’? VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLPRIE: Naiba să-l ia de bidon! Văd ca nu ești în stare să cobori un bidon. BĂRBATUL CU BASTON (Bodogănind, schimbă fântâna.): Eu nu știu ce se-ntâmplă azi cu tine acolo jos... (De sus se aude un zgomot puternic ca și cum două trape grele s-ar fi dat la o parte. Lumină celestă inundă pe verticală toate etajele universului. Un început de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
băiatul avea să termine școala. Acum aproape că o isprăvise. Soțul își făcuse o firmă de turism și tot plecat era. Ea rămăsese așa, la cheremul lui. Nu mă mișcau povești de felul acesta. Eram sătul de ale mele. De ce... Bodogăneam privind imensa vază de pe o măsuță de lângă calorifer, dinspre bibliotecă, de parcă prinsesem a-i împărtăși acelei vaze marile mele frământări existențiale. Țineam în mână sticla pe care tocmai o golisem. — De ce, mă întrebam, dacă tot am desfundat sticla asta, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cândva, mijise o umbră de mustață. S-a întors spre masă. S-a aplecat asupra farfuriei cu sarmale și a înfipt furculița într-una. — Ia, până nu se răcesc. Sunt tare bune. — Mai bine făceau niște raci, m-am pomenit bodogănind. Îți plac racii? s-a prefăcut ea interesată. Și mie. Când eram copilă, mergeam la noi în baltă, la bunici, de fapt, la Vorona, pe lângă Botoșani, și prindeam raci. Îi scoteam așa, de cleștii lor, din bortele lor, pișcau, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Ana și s-a așezat în fața mea. A dat să-mi mângâie mâinile întinse pe masă. A renunțat și a oftat: — Ai ajuns, deci, și aici. Știam că o să vii într-o dimineață în halul ăsta. — Știai pe dracu’, am bodogănit. Ce poți să știi tu. Ai dat aseară în bobi sau te-ai apucat să studiezi zațul din ceștile alea pe care le tot cari? Ai trecut la pase magnetice, ce faci de spui că știai c-o să mă vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
13" A început tot aici, la „Colombo“. Întârziasem (așa spuneam când chiuleam) de la nu știu ce curs și îmi omoram primele ore la cofetărie. S-a așezat, prăbușit ca dintr-o poveste pe care și-o spunea singur, lângă mine Matvei. A bodogănit ceva despre situația relațiilor internaționale care se tot dezacordau, despre vietnamezii care ieșiseră și în acea dimineață la păscut (culegeau buruieni de supă de pe imașul din spatele căminelor studențești), sfârșind cu obișnuitul „Dom’ ambasador, analizăm marfaloghia unei votci?“. Cumpărasem, de câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
făcut două curse. Pe unul îl cunoșteam, tov. Arghir de la Dopeve. Pe ceilalți nu-i știu. Nici pe dumneavoastră nu vă știu, de ce să nu recunosc? Paul, s-a recomandat, potrivindu-și freza în oglinda plafonierei. Unde vă duc? Am bodogănit adresa mea. Locuiam la capătul Pantelimonului. — Vă duc și p-ormă mă retrag. Se pornește circulația și se descurcă oamenii. Mă privea cu coada ochiului, vesel, bătând un ritm neauzit în roata volanului. De căldură începuseră să-mi curgă lacrimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mă scufund în el în vreme ce curățam un cartof mare, plin de noduri. Întotdeauna mă ajută un pic de bombănit la chiuvetă când îmi plâng de milă, chiar și-atunci când știu că sunt total absurdă. „Bine - e absolut în regulă, am bodogănit eu încet, tu vezi-ți de munca ta importantă, ce contează raportul meu, poate să aștepte până-ți servesc ție masa. Doar pentru că eu sunt epuizată, asta nu înseamnă să mănânci ceva rece, măcar de data asta. Nu, sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Orgasme este bărbatul visurilor ei. Merită pe cineva cu adevărat grozav. Pe neașteptate, Marci se ridică și păși spre biroul imens din mahon de la un capăt al camerei. Detest locul ăsta. Mă simt de parcă aș locui la Hotel Ritz Carlton, bodogăni ea. Se așeză jos la birou și ridică receptorul. —Ce-ar fi să coborâm la cafeneaua din Strada Bedford? —Marci, draga mea, ar trebui să stăm aici, i-am spus. E foarte frig afară. Ce-ar fi să fac niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
cu o șapcă proletară - cum îl lua în răspăr soția făcând aluzie la faptul că până și el ar da bir cu fugiții, adică ar vrea să se dea bine cu valul. Pe Epa nu-l încălzeau vorbele astea și bodogănea: Idei de prost gust. Parcă dacă vrei să fii reacționar, n-o poți face chiar dacă porți șapcă model Lenin sau Stalin sau mustață Hitler. Parcă ar fi zis: Câinii latră, caravana trece. Ghetele de iarnă cu șireturile dezlegate dădeau de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
știa. Și toaca-n cer o cunoștea. Știind că îl solicita secretarul cu propaganda, ca să repare cine știe ce la bucătărie, fiindcă avea nevoie de un ajutor, Valy îl lua pe Gerard, la inițiativa lui Sima, cu el. Valy, chiar dacă, nervos, mai bodogănea uneori, era mai mult decât bucuros că mergea la lucru acasă la secretar, om între două vârste cu o nevastă de aur, născută în zodia bunului simț și a fair playului. Era totuși bucuros pentru că scăpa de gura lui Sima
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]