250 matches
-
te simți tu mai bine, spuse Maca, privind-o parcă pentru prima oară cu atenție. — Asta-i bună. De mult n-am mai auzit așa ceva... Maca ridică din umeri : Dacă te cheamă Beatrice... — Și de-aia nu mai poți tu... bodogăni ea, închizând ușa. Maca oftă, mai trase o dușcă, apoi luă una din sandale și începu s-o arunce în sus. Își aminti, deschise ușa de la intrare cu băgare de seamă și privi în jos, spre etajul al doilea. De
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu pentru toți. La urma urmei, habar n-am, ziceau că nu sunt membru al familiei. — Ce familie ? spuse Jenică. Părinții lui au murit. Și copii n-a avut timp să facă. — Bine că am avut noi timp să facem, bodogăni Maca. — Au și vremurile socotelile lor, îl consolă Jenică. — Până la urmă n-au avut încotro, spuse Tili, lovind cu palma peste hârtie. Aveam aprobare, poate că n-au știut atunci când mi-au dat-o, treaba lor. Sau poate credeau că
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Șuieră, printre buzele strânse : — Tocmai de-aia ! Dosarul ăsta nu e încă închis. Jenică, ghemuit de frig, nu-l auzi. Arătă spre gard : — A dispărut gagica ! — Ce gagică ? întrebă Tili, îndreptându-și gulerul. — Aveam noi doi o gagică peste gard, bodogăni Maca. Ne uitam, ca niște cocoși bătrâni după găini, la rotiserie. — Și unde a dispărut ? încercă Tili să-l potolească pe Maca. Nu știu, spuse Jenică. A ieșit unul din casă, tuns la chelie și cu ochelari negri. A vorbit
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și simplu, trebuie să ți-i asumi. — Cine cere răzbunare ? întrebă Jenică, pe care această viziune a morții nemuritoare îl atrăgea. Tili și Maca se priviră. — Să-ți spună Maca. E ideea lui. Pe morții ăștia noi de care spui, bodogăni Maca, nu și-i asumă, din păcate, nimeni. Ușa se deschise iarăși, cu o opinteală care aproape că o scoase din balamale. Namila râdea ca de o mare izbândă. Ținea în mâini și pe brațele cât niște burlane farfuriile cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
inevitabil restrânsă, a personajului principal, Vasia Zotov. Percepția limitată a personajului este introdusă întotdeauna de narator printr-o propoziție scurtă. Din acest punct, avem acces doar la percepția lui Zotov, deoarece naratorul se retrage. În fragmentul următor, sintagmele "un bărbat", "bodogăni ceva", "după cât se pare" marchează percepția externă limitată a personajului principal, care nu se află în încăperea în care se discută, iar singurul canal de receptare este cel auditiv: Dar cei din camera alăturată îl stânjeneau din nou. Acolo intră
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
singurul canal de receptare este cel auditiv: Dar cei din camera alăturată îl stânjeneau din nou. Acolo intră, bocănind cu cizmele, un bărbat și trânti jos o geantă cu scule. Mătușa Frosia îl întrebă dacă a mai contenit ploaia. Omul bodogăni ceva și, după cât se pare, se așeză jos318. În scena care urmează acesteia, naratorul anunță, din nou, perspectiva lui Zotov (de data aceasta vizuală): Deschizând ușa, se opri în prag și se uită prin ochelarii lui mici și simpli, cu
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
lungi, tot grăbind pasul. Și când ajunse la doar câțiva metri de ei, își dădu seama că era vorba de o turmă de mistreți. Animalele de la care Iulius Cezar împrumutase, în Războaiele Galice, curajul absolut, o iau deodată la sănătoasa, bodogănind furioase că s-au lăsat păcălite de om. Găsindu-și, până la urmă, dobitoacele, contesa și-a putut savura din plin dublul succes. Reușise să se apropie la mustață de o turmă de porci sălbatici și mai făcuse și o descoperire
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
probabil, o formă mai veche a verbului bodicăí, glosat în DA, în Oltenia în Banat, cu același sens)53; cinghinea "țigan", peiorativ (DA îl consideră muntenism), balaoană (ibid.) (DA, s.v. bălăoană, atestă aceeași formă feminină în Gorj), a hornonoí "a bodogăni"54, truștuieli "mustrări, răstiri" (cf. DLR, trustuială, atestat pentru nord-estul Olteniei). Întâlnim, de asemenea, multe elemente lexicale, morfologice sau fonetice populare: coșmolie, învolvorât, iepangea, gogeamite, ferdelă, zăbranic "broboadă, testemel; borangic", bălăngăí, a gârăí "a cârâi". Aceste elemente impun expresiei o
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
propriei identități, dar se mai și identifică (chiar de o manieră conflictuală) cu cele ale locatarilor 'săi', de soarta cărora se simte responsabilă. Cioran dezvoltă o adevărată fascinație pentru această ființă, care trăiește totul la modul personal, care se atașează, bodogănește și protejează, dar și o ființă a cărei curiozitate vulgară și autoritarism intruziv îl perturbă profund. Mai mult încă, figura portăresei se transformă, la Cioran, în prototipul anti-diaristului : Să ții un jurnal înseamnă să căpeți obiceiuri de portăreasă, să remarci
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Ptiu! că mai fac și pacate... d’apoi da, să n-am ce spune apoi sub sutana popei? Își lăsă capul în barbă zâmbind rușinată. Iete cum mă dau ele la alte alea, ei tu’le’n ele să fie. Bodogănind, țața Ileana nu observase că ajunsese cumpăna la capăt. A ridicat găleata. Pe fundul ei o apă galbenă, nisipoasă, un fir de apă... - S-o dus, maică, și cea mai bună fântână din sat. De amu’ care s-o mai
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
iarăși, cu același glas limpede: ― V-am făcut o rugăminte, excelență, în credința că veți binevoi a înțelege starea mea sufletească... De aceea mi-am îngăduit a vă vorbi ca de la om la om... Generalul, care se oprise la fereastră, bodogănind și pufnind, se întoarse îndată spre locotenent și răspunse mai stăpînit: ― Eu nu ascult asemenea rugăminți și nici nu stau de vorbă cu astfel de oameni!... Înțelegi?... De altfel am vorbit prea mult cu d-ta... Nerecunoscătorule! Nu-i mai
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
strident ca de cal. Câinele ăla e un poponar de rahat, Înjur eu, arătând spre ticălos. Hector are tupeul de rahat să pară indignat. — Câinele ăla a prăsit mai mulți cățeluși campioni decât ai halit tu mâncare caldă la cină, bodogăne el. Pur și simplu Îi place de tine. — Și mie Îmi place de tine Hector, da nu-mi vine nici cât hău să te fut. Câinelăstai un poponar de rahat și cu asta basta! Hector se duce să consoleze animalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
evreilor“. Nu e nimeni aici, ce naiba. Nu pe o vreme ca asta. Scoase un râs disprețuitor, ca să se afle În treabă. Vizavi de restaurantul „Pavilionul Suedez“, câțiva Încăpățânați mai nutreau Încă speranțe că vremea o să se Îndrepte. Șoferul continuă să bodogăne nemulțumit despre ei și despre vremea germană, și coti pe Koblank Strasse și apoi pe Lindenstrasse. I-am spus să oprească În colț la Hugo-Vogel Strasse. Era o suburbie liniștită, ordonată și cu mulți copaci Înfrunziți, cu case ale căror
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
că o iubesc. 17 M-am trezit simțindu-mă mai gol pe dinăuntru decât scobitura dintr-o canoe și am fost dezamăgit că nu sufeream de o mahmureală nasoală care să-mi ocupe ziua. — Ei, ce zici de asta? am bodogănit de unul singur În timp ce mă ridicam din pat, și mi-am pipăit craniul În căutarea unei dureri de cap, remarcând: Am băut chestia aia de parcă aș fi fost un sac fără fund și nu m-am ales și eu măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
mă scufund în el în vreme ce curățam un cartof mare, plin de noduri. Întotdeauna mă ajută un pic de bombănit la chiuvetă când îmi plâng de milă, chiar și-atunci când știu că sunt total absurdă. „Bine - e absolut în regulă, am bodogănit eu încet, tu vezi-ți de munca ta importantă, ce contează raportul meu, poate să aștepte până-ți servesc ție masa. Doar pentru că eu sunt epuizată, asta nu înseamnă să mănânci ceva rece, măcar de data asta. Nu, sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
plini de ură și lumea parcă ar fi toată un câmp de luptă. Crezi că mi-a luat-o în nume de rău? Nu, a tăcut, s-a retras câteva zile în sine - pe urmă a început din nou să bodogănească, aproape bucuroasă că putea să revină la vechea obișnuință, chiar dacă în tiradele ei nu uita să sublinieze că știe că eu îl consider pe bunicu-tău cel mai cumsecade dintre oameni. Dar pentru mine hotărârea de a-l urmări în secret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
sune, am spus ușor agitată. — Poate, a zis mama neconvinsă. Oare ce-i spusese lui Adam? Dacă sună, să știi că vreau să vorbesc cu el. Ai auzit? am întrebat-o. Nu-i nevoie să-mi sari în cap, a bodogănit ea. Așa cum promisese, James m-a sunat marți seara ca să-mi spună că ajunsese cu bine. Și să mă întrebe dacă mă hotărâsem asupra zilei întoarcerii. Nu, încă nu, i-am răspuns eu fără vlagă. Însă curând, promit. —Așa să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Reggie. — Am văzut pe cineva cunoscut, spuse ea Într-un sfîrșit. Asta-i tot. — Cineva cunoscut? Cine? — Cineva. — Cineva. Ei bine, presupun că acel cineva a avut parte de-un spectacol al dracului de bun. La naiba, Viv. Continuă să bodogănească. Ea nu-l asculta. Opri În cele din urmă mașina pe o stradă de lîngă Blackfriars Bridge; Îi spuse c-o să ia un autobuz de-acolo, și el n-o reținu. Opri Într-un loc liniștit, o trase lîngă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
atît de interesat să-și transforme locatarii În cretini, cînd ar putea - știu eu - să-i educe? Domnul Mundy zîmbea tolerant, dar refuza să intre În joc. I-auzi, zise el pregătindu-se s-o ia din loc. Poți să bodogănești ce vrei. Închisoarea permite așa ceva. — Dar nu te lasă să gîndești, domnule! continuă Fraser. Nu te lasă să citești ziarele sau să asculți radioul. Ce scop au toate astea? Știi foarte bine care-i scopul, băiete. Nu vă face bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
era să-i dea telefon. Acum stătea țeapănă În pat, făcîndu-și curaj să coboare și s-o facă. Spera ca raidul să se termine, dar, dimpotrivă, raidul devenise și mai amenințător. CÎnd, după alte cîteva minute o auzi pe Anne bodogănind prin somn, dădu la o parte pătura. Dacă bombele ar veni mai aproape, Anne s-ar putea trezi. Asta ar complica lucrurile. Trebuia să acționeze acum, se gîndi ea, sau niciodată... Se ridică, Își puse capotul și papucii și luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
-și scoată capul afară, zise gardianul enervat. Nu credeți? Le studie pe Kay și Mickey. Nu prea e treabă de femeie. Aveți ceva În care să-i Înveliți? — Numai pături. — Ce-o să se mai aleagă din păturile alea, spuse el bodogănind, cum Îi era felul, cînd se Întoarseră la trepte. Dădu cu piciorul În timp ce mergea pe stradă și găsi o bucată de ceva. Uite, ce-i asta? Pelerina femeii, smulsă de pe spatele ei. Am putea... O, pe naiba! El și Kay
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
-l Întindă pe ea. Nu prea era loc, și În jur domnea o dezordine de nedescris: pămînt azvîrlit din grădină, ramuri din copac și țigle sparte. Începură să Îndepărteze mizeria cu piciorul, respirînd din ce În ce mai aspru În timp ce-o făceau, bodogănind și Înjurînd. Chiar așa, cînd numele lui Kay fu pronunțat În stradă - rostit insistent, fără să o cheme sau s-o strige cineva - ea auzi. Auzi, și Își dădu seama cine era. Se Îndreptă, stătu o clipă, apoi păși peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de unul singur? Pilotul dădu un picior În ușă cînd plecă. — Du-te naibii! — Du-te dracu’! zise Reggie roșind. Părea mai mult jenat decît furios. Surprinse privirea lui Viv și se uită În altă parte. — Un tip pe cinste! bodogăni el. — Nu-ți face griji, zise ea dînd din umeri. Aud lucruri și mai rele de la fetele din dactilografie. Își terminase țigara și o aruncase, iar acum o acoperea cu picioarul. CÎnd Își ridică privirea, descoperi că o privea. Roșeața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
fără să vorbească - amintindu-și de Londra, de război și multe altele. Viv Își dădu seama din nou că se afla lîngă toaletă; i se părea și mai ciudat că stă acolo, În tăcere, decît atunci cînd Reggie vorbea și bodogănea și o făcea să rîdă. Dar Începuse să-și muște din nou pielea din jurul unghiei; după aceea, lăsă mîna jos, Își Încrucișă brațele pe piept și privi iritat În podea. Ca și cum lumina s-ar fi micșorat, se gîndi ea. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pentru a-mi dezveli genunchii (groaznic de rotunzi!), într un gest prostesc de cochetărie pe care nu mi-l pot înfrâna. Apoi îmi scutur părul nără vaș, să mi se așeze într-o formă oarecare pe umeri. — Ei, în realitate..., bodogăn eu, îmblânzită. în realitate nu ai să găsești niciodată răspunsuri la toate întrebările. Realitatea este prea mică pentru mintea omenească. Sau, mă rog, cel puțin pentru mintea mea. în schimb, ficțiunea... Oho, ficțiunea este de necuprins și face totul posibil
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]