596 matches
-
Mihăilescu, O ambiție năvalnică, „22”, 1997, 43; Marius Lazurca, Sfințenie sau moarte, O, 1998, 11; Alex. Ștefănescu, Poet român afirmat la sfârșitul secolului XX, RL, 1999, 33; Dan C. Mihăilescu, Ispita anarhiei, „22”, 2000, 17; Dan C. Mihăilescu, Tărie de boierie, „Ziarul de duminică”, 2002, 30. D.C.M.
BADILIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285539_a_286868]
-
-n sobă - de blazat ce-i. - Măi motane, Vino-ncoa sa stăm de vorbă, unice amic și ornic. De-ar fi-n lume-un stat de mâțe, zău! că-n el te-aș pune vornic, Ca să știi și tu odată, boieria ce-i, sărmane! Oare ce gândește hâtrul de stă ghem și toarce-ntr-una? Ce idei se-nșiră dulce în mîțeasca-i fantazie? Vreo cucoană cu-albă blană cu amoru-i îl îmbie, Rendez-vous i-a dat în șură, ori în pod, în găvăună
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
de prezența lui. E suficient ca să cunoască doar câteva date, și apoi să brodeze singură pe ele. Și așa, oamenii îi devin niște construcții personale. A fost o bucată prietenă și cu doamna Ghiga. Doamna Ghiga face parte din marea boierie (și asta îi mângâia Ioanei vanitatea) și e încă foarte frumoasă, cu toate că se apropia de cincizeci de ani. Rar am cunoscut o persoană mai artificială decât doamna Ghiga, mereu încercînd să placă, suspinând și împărțind mici răutăți. Nu e veritabil
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de cale... ― Da’ de când poftești tu la măsline? Că eu acum aud de așa ceva la un țoi de rachiu. ― Eee... Asta-i treabă boierească, măi Todiriță. N-ai de unde să știi tu așa ceva... ― Uite la el! I s-o urcat boieria la cap de când îi mare sergent! ― Asta o știu de dinainte de concentrare. Am fost și eu la crâșmă cu un om însemnat și atunci am văzut și eu cum se poartă boierimea. ― Bine, măi Dumitre, da’ mai întâi și întâi
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Întârzie cununia. Acum, Însă, chiar și el trebuise să ia drumul pribegiei, pornind spre nord. Erina Îl adusese, chiar În acea dimineață, la Suceava. După sfatul de taină cu voievodul, Oană avea să se Întâlnească cu tatăl Erinei. Apoi toți boierii, de rang mare sau mic, aveau să fie primiți de măria sa, În Sala tronului. Iar mai târziu aveau să fie primiți răzeșii și câteva din femeile pornite În bejenie. Domnitorul voise ca zilele care Îl mai despart de plecarea spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
caraghios, ca un panaș de chivără al unor ostași de demult. „Ia uite, domnule”, zise calul cu prefăcută mirare, „și eu care credeam că dumnealui a uitat drumul până acilea de n-a mai venit. Ori poate l-a apucat boieria și nu-l mai Îndeamnă gândul să stea de vorbă cu prostimea, ori cine știe...” Fără să Înțeleagă de ce, pe Enin Îl pufni râsul În timp ce se Îndrepta către prietenul său atârnat În nuc ca la abator: „Ce, băi, Canafase, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
grețoaselor omizi. Ectoraș se aruncase și el din tulbureala clocotitoare, mai ales după ce țiganca cea trupeșă râsese de el, de pielea lui albă, de cărnița dulce care ar fi ademenit o grămadă de lipitori și, lucru greu de Îndurat, de boieria și de fudulia lui care nu-i Îngăduiau să se amestece cu prostimea. Ectoraș uitase de teama de lipitori și se bălăcea cu chiote chiar lângă cea care-l chemase, Întărâtându-l și râzând de el. Zbenguiala băiatului se curmase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Să se-arate tuturor/ Că-i fiu de conducător” (Nu-i așa că v-ați prins cam cine ar putea fi? - zic eu). Vlăduț: „Mai linge blide și mai latră/ Și cere să i se prescrie/ Și lui un fel de boierie,/ ...Acum tot urlă cu glas ’nant/ Că el de mult e opozant”). Bătrâna javră: „...și-aduce aminte/ Cum se ducea cu șefii la plimbare/ Cum îi păzea la colectivizare”. Musca de prezidii: „O muscă.../ Oua tot mușiță de soi,/ Să
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
la fața locului și foarte cu mare luare aminte să cercetați... cât să cade să fie de largă”. --Vezi? Vodă îi lăsa pe boierii din divan să cerceteze și să hotărască cele de cuviință. --Asta înseamnă că avea încredere în boierii trimiși. Și trebuie să te gândești pe cine aveau în față! Pe “părintele Mitropolitul”, care de această dată însă se afla în afara legii... După această apreciere asupra felului cum se petreceau lucrurile în vremurile despre care vorbeam, călugărul, și-a
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Vinit-au în primblare împărăția de la Țuțora la Ieși și s-au scoborât pe la Nicoriță în Căcaina și s-au suitu prin târgul boilor ș-au descălecat în câmpu, supt saivan, de la deal de târgul boilor. Și Duca-vodă merge cu toți boierii pre gios pe lângă împărăție. Și s-au tinsu câteva bucăți de atlazuri și de tăfți pre îmbe pățile de uliță pe unde merge împărăția. Iară dac-au discălecat împăratul supt saivan, Duca-vodă i-au închinat multe daruri: câțiva cai turcești
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
documentul 174, p. 224 footnote>. La 6 iulie 1789 egumenul arhimandrit Ghedeon se judecă la Divan cu soția lui Ioniță blănar, Casandra, pentru o dugheană de pe locul mănăstirii<footnote Ibidem, documentul 492, p. 623 footnote>, iar la 15 februarie 1790 boierii din divan hotărăsc: Casandra să plătească bezmenul restant pe 20 de ani a trei dughene din Iași<footnote Ibidem, documentul 525, p. 660 footnote>. La fel îl găsim în documente precum cel din 15 martie 1791, din 27 mai 1794
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Manolachi teslarul ca la 13 septembrie 1755 (7264) să facă jalbă către Matei Ghica vodă. Iertare, părinte, dar am uitat pur și simplu de această jalbă. Acum însă îmi amintesc ce supărări a avut teslarul și ce răspuns au dat boierii care au judecat jalba lui Manolachi. Așa spune, fiule! Ia să auzim! Din răspunsul boierilor se înțelege că prefectul „nu l-ar fi lăsat să facă dughenile după cum i-au fost tocmala, ce l-au silit de le-au făcut
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
gios, și neguțitori și oameni de frunte, care mai gios ș-au pus iscăliturile și pecețile; și eu, ca să să crează am pus degitul”. Cred că ai băgat de seamă că Drăgana nu s-a sfiit să-i numească pe boierii mai mici în grad ca fiind „boiernași de curte, mai de gios”, dar spune cu mândrie că „eu, ca să să crează, am pus degitul”. Păi dacă pusul degetului ține loc de iscălitură, de ce s-ar fi ferit s-o spună
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
7180). În acel rezumat se spune că vodă „miluiește pe boierul domniei sale Apostol Catargiu postelnic cu o casă gata cu loc cu tot, ce este...pe Ulița din Afară, care casă se arată că au fost a domniei sale încă din boierie”. Vorbind de această uliță mi-am adus aminte de un loc de casă al lui „Gligorie fustașul (soldat cu suliță din garda personală a domnilor) despre măriia sa doamna”. Și ce-i cu asta? Nu au fost sau nu mai
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
o sensibilitate de artistă, cu siguranță va aprecia prestanța și rafinamentul stilului oriental. La despărțire, pictorul avusese plăcuta surpriză de a descoperi un alt Iancu, de fapt, pe adevăratul Iancu, recunoscând, totodată, în formularea refuzului său ștaiful inconfundabil al adevăratei boierii. Când îl zări pe Dante Negro, Iancu îl salută, apoi îl luă de braț. Deși i se adresa cu deosebită căldură, pictorul sesiză că tânărul era oarecum absent. Și, ceva mai târziu, după ce îl prezentă soților Mirzaian, se scuză și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
a comisiei. Vrea suc de roșii natural. Președintele se jenează, tremură din cioc: haideți doamna Fulga, chiar așa? aveți înăuntru tot ce vă trebuie! Gogoneaua e totuși nemulțumită de parastas: sunt anemică, domnule președinte! Ce știți dumneavoastră? În Universitate e boierie! Noi, în secundar, ne mâncăm viața cu golanii ăștia! Fac criză de spasmofilie dacă nu beau ceva de roșii! Universitarul dă din mâininu mai vrea să audă nimic. Mă vede și, apropiindu-se, propune să intrăm în sala de consiliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
meargă prin încăperile apartamentului, să cerceteze curioasă, dar se gândea că poate boierilor nu le place și nu dorea să dea cu bâta în baltă de la început.Așa că s-a așezat într-un colț pe canapea și stătea tăcută până boierii au luat bagajul din mașină și i-au aranjat lucrurile Prințesei în dulapul din camera ei. — Prințeso, ce ești așa tăcută? Vino să-ți vezi camera și cum ți-am aranjat lucrurile tale, a îndemnat-o doamna Zina. — Îți place
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
nu ne mai putem scutura de sărăcie... Tot de frică să nu greșiți și să nu se supere boierii, ați lăsat pe alții să ne ia pământurile de sub nas. Nu-ți fie frică, moșule, că oameni de muncă or găsi boierii totdeauna, numai moșii să aibă, că oamenii se tot înmulțesc, dar pământul nu se întinde ca pelteaua. ― Ce mai atâta vorbărie, măi oameni! strigă deodată Vasile Zidaru, care tăcuse toată vremea, fiindcă ar fi avut prea multe de spus și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
la hora tineretului. Om prudent, Busuioc trăgea mereu cu coada ochiului într-acolo. Îi era teamă că jandarmul, sub pretext că privește hora, asculta ce vorbesc țăranii și are să se afle la curte, să-și găsească și el beleaua cu boierii. Când Marin începu să se plângă răcnind că nu-i ajunge pământul, Cârciumarul se repezi la jandarm și-l întrebă foarte zâmbitor dacă nu poftește să intre în horă. Jandarmul se roși; inima îl îndemna, dar frica de plutonier îi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
prin mintea lui cea de pasăre că omul harnic nu se bocește ca muierea, ci se apucă de muncă și... Marin Stan îl întrerupse mînios: ― Apoi tălică-ți vine ușor să dojenești pe alții, că pământ ai, negustoria-ți merge, cu boierii ești bine ― ce-ți pasă! ― Ce-mi pasă, vezi bine! se supără Cârciumarul. Că tare-i plăcut să te slujesc eu pe tine pînă-ți întunecă țuica mințile, în loc să mă slujească alții pe mine! Dar tu ești bețiv și ticălos, Marine
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
tejgheaua ca să afle și el câte una-alta. Fiindcă Petre vorbea mai mult despre întîmplări de la armată, Ignat Cercel îl iscodi deodată cu glasul lui tînguitor: ― Dar boierii de la București ce gânduri mai au cu alde noi, sărăcimea? ― Apoi cu boierii te învoiești oriunde, dacă ești supus și ascultător, răspunse Petre. Răspunsul nu-i plăcu lui Ignat, deși clătină din cap aprobativ. ― Omul cât poate tot rabdă, că altfel ar trebui să-ți iei lumea-n cap! observă Serafim Mogoș, amărât
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
c-or vrea boierii, fie că n-or vrea! făcu iarăși Toader Strîmbu cu o flacără aspră în privire. Cârciumarul Busuioc zise batjocoritor: ― Apoi, dacă vodă te-ar asculta pe tine, așa ar fi negreșit, numai vezi că vodă cu boierii trăiește și n-are să se certe cu boierii de dragul tău, măi Toderică! Câțiva râseră, în vreme ce Leonte Orbișor spunea: ― Dacă ar ajunge glasul nostru până la vodă... În clipa aceea, prin mulțimea dimprejurul lui Petrică, își croi drum cu coatele maică-sa
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mai mult ca să zică ceva. ― Dar poate că s-or îndura boierii să ne dea pământ, că așa se aude! zise Petre, uitîndu-se la el întrebător, ca și când s-ar fi agățat de un fir de nădejde. ― Cum să vă dea boierii? se miră Titu. De pomană? Să împartă cu voi moșiile? ― Apoi da, că dumnealor au prea mult și noi n-avem deloc, făcu flăcăul. De altminteri, am auzit și la București pe mulți boieri că trebuie să se împartă moșiile
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe când era Luca primar, a venit și un ordin de la minister ca oamenii să fie povățuiți a se întovărăși pentru cumpărări de moșii, făgăduindu-li-se tot sprijinul autorităților. Bine ar fi să poată merge cât mai mulți, ca să vază boierii că întreg norodul cere pământ, deși cheltuiala e mare și oamenii greu o să-și rupă din sărăcie. Primarul, cu toată zgîrcenia-i cunoscută, se oferi să plătească el cheltuiala unuia mai sărac și anume lui Petrică al Smarandei, care le va
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nu fi fost dijmăluit și n-am mai cutezat nici să vă spun și-am răbdat. Dar ce-i acum e grav de tot! Arendașul îi spuse apoi că țăranii între dânșii vorbesc că, și de vor face învoieli cu boierii, la muncă nu vor ieși până ce nu li se va împărți moșia Babaroaga, care nu-i face trebuință cucoanei și umblă s-o vânză la alți boieri, că ei nu vor mai sta fără pământ, că ei asudă și sângerează
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]