1,186 matches
-
stricaseră nimic în grădină. Le fusese teamă de ape, dar scăpaseră cu bine, locul casei se găsea departe de lac, apele revărsate de acolo nu au ajuns niciodată până la ei. Doar pârâul din marginea dreaptă a grădinei se umflase amenințător, bolborosea ciudat și primejdios, grădinăreasa stătuse acolo, lângă malurile fragile, zi și noapte, Doamne, nu ne lăsa!, văzuse la televizor ce era în țară și se speriase cumplit, dar locul verde și înflorit scăpase și de data aceasta, era acolo, pârâul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
la nebunie, era altceva, deja îl iubeam, dar a greșit după tăvăleala aia, când eram în baie, a strigat la mine: te-a învățat ceva dom’ profesor! Avea dreptate într-un fel, dar a fost nedelicat și am plecat repede, bolborosind ceva despre bărbați și bananele lor. Nu ne-am mai văzut niciodată, pentru că știu să comand inimii mele, am putut să fac asta totdeauna. Mai târziu, i-am spus și lui, soțului meu, despre întâmplare, am întors-o că așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
vreau! a repetat el cu Înverșunare. Myra a sărit În sus, cu obrajii Îmbujorați de vanitatea rănită, cu funda ei mare de la ceafă tresăltând compătimitoare. — Te urăsc! a țipat ea. Să nu Îndrăznești să mai vorbești cu mine! — Ce? a bolborosit Amory. — Te spun la mama că m-ai sărutat! Să știi că te spun! Te spun! Te spun la mama și ea n-o să mă mai lase să mă joc cu tine! Amory s-a ridicat și a privit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
două halvale pe zi. La nuntă au venit puțini invitați: câțiva colegi de școală de-ai lui Mișu, Marcela, prietena cea mai bună a Marianei, câțiva clienți permanenți ai MaxiBarului, între care și nea Ovidiu, care a pupat întruna icoanele, bolborosind ceva de Sorinel și de haltere, și nașii plus domnul și doamna doctor. Mișu, cu un trandafir roșu la butonieră, era cam mâhnit: slabe speranțe să scoată bani suficienți de America. Poate la masă să mai vină cineva. Era 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
numește iubire și care cade unde se nimerește, indiferent dacă pe un ogor sau pe o pistă de beton, unde se usucă și trebuie aruncată. Nici ea nu știe bine cum de i s‑a întâmplat așa ceva. Asta‑i culmea! Bolborosește în continuu ce frumos a fost și că de‑acum încolo trebuie s‑o facă neapărat mai des, pentru că i‑a plăcut atât de mult și, cu siguranță, și lui i‑a plăcut, cu timpul o să fie tot mai frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
subminează demnitatea personală și te împing pur și simplu către tâlhărie, fiindcă n‑ai încotro. Nici acum Rainer n‑are încotro și trebuie, trebuie să asculte cum țipă Anna: mai, mai, mai, oh da, așa‑i bine, așa, iar Hans bolborosește și el: o, pizda ta, Anni, ce bună e ea, uite că rimează. Hans zice că ar trebui să facă asta mereu și e păcat că nu se poate prea des. El ar putea mereu, dar problema e cu părinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
-și pierdeau vremea pe ici, pe colo, ca niște reptile pe cale de dispariție, nu vorbeau În felul acesta exasperant și prostesc. Orice om este Înzestrat cu instinctul de supraviețuire și are metodele sale proprii de a se proteja de pericole. Bolborosind cuvintele, tărăgănând ultimele silabe, Noriko Încerca să treacă drept o fată oarecare, deși era mai mult decât atât. Era de neimaginat Însuși conceptul de oarecare asociat cu numele ei. Avea ceva deosebit, un eu profund, izvorând din adâncul ființei ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
aceea! Prompți în a-l stigmatiza pe cel care nu le vorbește limba, decretată singură și unică, ci se mulțumește cu sunete greu de auzit și imposibil de înțeles - să reamintim că, etimologic, termenul „barbar” se referă la cineva care bolborosește niște onomatopee incomprehensibile -, grecii recuză pe oricine nu-i de-al lor. Departe de imaginea simplificată și excesiv de optimistă a unui grec cosmopolit, cetățean al lumii, tolerant, democrat - democrația greacă cuprinde mai puțin de o zecime din populație: cetățeni îcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
din partea dreaptă. Întorc ușor capul și văd o doamnă învelită cu un cearceaf alb. Avea perfuzii la ambele mâini. Era legată cu două curele late. - Nu. Sete. Vreau apă. O asistentă se apropie de patul meu. - Ce vrei? Ce tot bolborosești aici? Ia vezi! Țipa la mine. Nu a stat să-i răspund. Mi-a vorbit răstit și a plecat. - De ce ești legată? - Și tu ești. Pe tine te-a legat și la picioare. Ai grijă că ești goală. Sub tine
SINUCIDERE PENTRU O ZI de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361403_a_362732]
-
zis nici da, nici nu. - Așa deci, a dispărut dorința? Păcat!, mai spuse ea, ieșind din încăpere. O somnolență ciudată începu să mă învăluie. Și, cu cât beam mai mult, cu atât moleșeala devenea mai puternică. - Vreau să dorm!, am bolborosit eu așezându-mă pe o canapea. Am adormit. *** Când m-am trezit, ploaia încetase demult. Cerul se luminase, iar lumina pătrundea prin ferestrele larg deschise. Eram singur. În încăperea luminată, mobilierul era în dezordine, semn că cheful avusese totuși loc.
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
Ușurel, băiatule!, mai apucă el să rostească, înainte de a-i închide gura cu dosul mâinii. A căzut. Din colțul gurii o pată sângerie se lățea tot mai mult. Refuză să se ridice. - Nenorocitule, crezi că tatuajul îți dă drepturi suplimentare?, bolborosi el cu greutate, amețit. Eram gata să-l sfâșii. - Potoliți-vă nătărăilor!, zise Ursula ridicându-se în capul oaselor, apoi ridicându-se trecu pe lângă mine cu târând cearceaful peste cel căzut. Eram ridicol. John se ridică în silă, scuipă peste
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
satisfac poftele trupești încolăciți între ei. Luând-o pe sub glezne, Sebastian o ridică cu ușurință pe Angela și se îndreptă cu ea de data aceasta spre dormitor, deschizând cu cotul ușa holului de intrare. - Ești sigură că asta vrei, Angela?! bolborosi Condurache când o coborî din brațele sale puternice, excitat ca un taur în călduri, datorită faptului că de multă vreme nu mai fusese în contact cu un trup de femeie, ceea ce îi accentuă senzația de lipsă, mărind și misterul apropierii
ROMAN , CAP. TREISPREZECE/EROTIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363431_a_364760]
-
No, da ce te-ai spăriat așe‘. Parcă ai văzut pă Necuratu‘. Uite, s-o risipit și cucuruzul. Femeia nu mai așteptă răspunsul, avea alte treburi mai importante, era învățată ca bărbatu-său să vorbească singur. E drept, de obicei bolborosea doar, de nu putea-i să-l înțelegi, chiar dacă te străduiai. Abia se depărtă vreo doi pași și Șerban își revenise. Se așeză pe micul scaun de lemn, scoase scrisoarea din buzunarul pantalonului, o despături cu grijă, o așeză pe
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364101_a_365430]
-
fâstâcise complet. - Șampanie, comadă el ospătarului care se întoarse imediat cu o sticlă frapată. - Știi cât de bine semeni cu Max, da? Ți s-a mai spus? - Tu nu semeni deloc cu soția mea. Ești exact contrariul ei. Ești...ești...bolborosi Leo, dădu pe gât șampania și-și turnă imediat un alt pahar. N-am vrut să-l însoțesc pe tata în Israel, mai mult decât atât, nici pe el n-am vrut să-l las să vină aici, iar acum
CASA DIAMANT – CEREREA ÎN CĂSĂTORIE de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364131_a_365460]
-
cu picioare de lebădă fac parada modei mie mi-e dor de-a fi singur știu am fost născut în chivot de aramă cu popă și naș cu părinți și cu sfinți sub retorica acelui cazan am plâns prima dată bolborosind cuvântul mamă văzut de pe lună pământul este o jucărie cu care ne dăm de-a dura prin haos fluierând nătângi prin spațiul imponderabil ne credem aeronave desuete cu inimi și cu plămâni de fier extraterești blestemați cu sentimente de vânzare
LUMEA S-A RETRAS ÎN SINE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363196_a_364525]
-
său, uitându-se prin televizor, cu mintea alergând după bondarii răzbunării. După un timp, m-am întors să controlez cratițele grijulie, dar de micul monstruleț, nici urmă. Nu mi-am făcut griji și am gustat pe rând tentațiile culinare ce bolboroseau nevinovate pe focul creator. Sosul era în regulă, dar când papilele mele au simțit lichidul binecuvântat pe care îl dăruisem cu toate binefacerile naturii, au început să scuipe foc și pară. Ciorba mea era saramură curată, ca aia care ține
TEMNICER NEIDENTIFICAT de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368522_a_369851]
-
de viruși identici cu primul, care răcneau să le scoată cineva dopul că s-au săturat de sclavie și vor libertate, democrație, egalitatea șanselor și alte tâmpenii auzite de la un idiot de laborant, cam bețiv de felul lui. Retorta care bolborosea înspumată fu înmânată, în zorii zilei următoare, curierului. La prânz deja intrase pe piața muncii! Virușii își trăiau frenetic libertatea! *** O țară, undeva în estul bătrânului continent. Fusese aleasă după un studiu aprofundat al specialiștilor în marketing, pentru că avea datele
EPIZOOTIA LA OAMENI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367815_a_369144]
-
cu esențe oportuniste. Cohorte ale puterii vremelnic pământene, închipuite în continuare(!) în ceruri, se aghesmuiau la izvorul dătător de orgolii și cheremul defrișat al pasienței. Cu cerberi strașnici, obtuzi portari și scribi fideli, cu secretare al căror idol era, „prea-înălțatul” bolborosea în transă formule magice, invocând piatra filozofală și panaceul promis. Pe zidurile betonate și încastrând creneluri și foișoare străjuite de veritabile vitralii ce absorbeau beatitudinea aerului cromatic al amurgurilor (când situația o cerea), prin care se desfăta ochiul privind recitalul
PAMFLET: TURNUL DE FILDEŞ AL UNUI MAHĂR SAU PSEUDO-CETATEA LUI A. de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367370_a_368699]
-
părinte, să citească, că aici nu-i lucru curat. Fugi! Fugi mai repede! Ca și cum n-ar fi fost deajuns, Ion se mai împiedică o dată, în coada hârlețului, dar se ridică mai iute decât căzuse și, făcându-și semnul crucii, dispăru, bolborosind cuvinte neînțelese, după poarta cimitirului. Foaie verde lobodă, gura lumii slobodă!" Nici bine n-a ieșit Ion pe poartă că deja o mulțime de gură cască au apărut la marginea gropii, făcându-și tot felul de cruci, de la burtă, umeri
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]
-
pleaznă” mă autoironizam că n-o s-o mai las pe prima să treacă, am așteptat destul și e timpul să-mi reiau locul cât mai repede pe sofele moi de intri pân'la genunchi și cu un pahar în față bolborosindu-și gheața cu cine știe ce amestec de Johny Wallker sau Jeff Daniel's de Tenneessee pe tejgheaua aurită a bărulețului dinăuntru, dincolo de culoarea neagră și discretă a geamurilor ... Bag samă că nici după “9 ani” de Americă bătătorită n-am prea
LAS VEGAS-UL CU PĂCATELE LUI...ŞI NOI!? de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367019_a_368348]
-
respectul până la smerenie pentru cântarea imnului, nu doar scena cânta cu grupurile vocale și soliștii care dădeau tonul ci amfiteatrul tot în aer liber electriza solemn atmosfera din ce în ce mai răcoroasă a orașului. Necunoscând textul și melodia iar limba bâjbâind-o am bolborosit și eu ca să par american, îmi făceam cu vecinii ocheade subînțelese la o aderare care mi-era totuși străină, de bună învoială, binețuri reciproce întemeiate pe o stare de spirit înălțătoare, secvențe și scene fără prea mult fast însă pătrunse
ZIUA AMERICII LA LANSAREA REVISTEI PIATRA CRAIULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367078_a_368407]
-
în cuvânt al unor sfâșieri lăuntrice de care era bântuită sau mai curând vocea caldă, pură și înmiresmată de florile roșii ale iubirii dintâi ce-i va fi stat s-o întâmpine la ușă ? Punea pe dată, la freamătul venit bolborosit dinspre bănci, de altă poveste, cu tâlcuri nemaiauzite pentru a fi de învățătură la toți, pentru a lua fiecare după putință și pricepere. Eram cu totul „transfigurați” și „translatați” în nemaîntâlnite ipostaze și personaje, malefice ori benefice, după cum conveneau și
CORNELIA ŞANDRU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 165 din 14 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367140_a_368469]
-
iluzii, că am interpretat greșit lucrurile, dar între timp a apărut acel Grigori pe plajă și m-am ascuns după colțul gardului. Atunci l-am zărit pe el nu prea departe, după o stivă de șezlonguri, cum se agita și bolborosea și am bănuit că mai era cu cineva acolo. După ce el a plecat eu m-am apropiat și atunci v-am văzut. Fără urmă de îndoială erai dumneata... ăăă erai complet inertă și inconștientă, am crezut că erai moartă și
PETRECERE NEFASTĂ (3) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368497_a_369826]
-
spre ieșirea din pădure.Fata ciudată începe să își revină și suspină încet: -M-au ars!Mi-au dat foc! -Cine? Care ei?o întreabă Victoria uimită că îi aude glasul într-un mod mai normal. -Ăia cu crucile,cine crezi?Bolboroseau niște cuvinte în latină. -Preoți catolici! -Da,chiar ei,groaznic,nici măcar nu îmi amintesc cu am ajuns pe un rug,răspunde fata nedumerită, -Acela a fost coșmarul tău,se pare că ai scăpat.o liniștise Victoria cu neliniștea ei. -Cum
MĂREAŢA POARTĂ NEAGRĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363629_a_364958]
-
gât câțiva stropi din licoarea magică pe care tocmai o pregătise la foc. Miracolul se produse abia după ce se cam consumase o ulcică, iar Deceneu devenea tot mai econom. Huni deschise ochii, rătăci cu privirile prin peșteră și începu să bolborosească ceva. Abia după ce Deceneu îi dădu și lui două palme în scop terapeutic, omul păru să intre în realitate și spuse în egipteana hieratică: - Băiii, frățică, nu credeam că te voi mai vedea! Peste măsură de uimit de ceea ce vedea
DERANJUL FARAONULUI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1297 din 20 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349363_a_350692]