88,847 matches
-
va confirma știrea abia peste două zile - într-un anunț din prima parte a căruia aflăm că poetul „a încetat a mai lua parte la redacțiune”, deci a fost demis. Când adversarul de idei (politice, polemice, etc.) anunță că ești bolnav, ce ai de făcut? Și dacă trebuie să te aperi, cine te ajută?’’ - pp. 89-91. Concluzia este că într-adevăr Mihai Eminescu era bolnav, dar nu nebun așa cum l-au făcut dușmanii lui, ci făcuse o criză nervoasă din cauza oboselii
Premiile UZPR „ Eminescu, ziaristul ” ( I ) [Corola-blog/BlogPost/93824_a_95116]
-
măsură și pe înțelesul cititorului de limbă engleză. Ca în cazul oricărui pacient, spitalul crează nevoia stării de retragere, de izolare, acea dorință de intimitate, schimbă siguranța de sine în dorința de explicare în detaliu a încercărilor prin care trece bolnavul și crează o relație de prietenie temporară sau poate pe viață cu cadrele medicale, dar și cu ceilalți pacienți din salon. Este lumea în miniatură a acelor ,,îngeri toți albaștri” (3), a Doctorului Mertz (5), a unei femei din salon
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93863_a_95155]
-
la viață pe de altă parte. (7) ,, Crede și mergi înainte / dacă tot trebuie să mori /”...,,moartea te prinde mai greu /când înaintezi /mergi înainte și crezi / ‘’ ,,...singura cale unde moartea fuge /mai încet decât tine / oricât ai fi de bolnav / și oricât ai duce boala de brav /”. Un volum de poezie testament, o concepție despre lume și viață ce trebuiesc revizuite acum la moment de răscruce (1) ,, Cred că trebuie să îmi revizuiesc /toate poemele /și să văd cum să
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93863_a_95155]
-
pasaje de trecere. Apoi, cadența solistului din prima parte nu este lăsată la voia interpretului ci a fost compusă de Mendelssohn și introdusă organic la mijlocul părții. Premieră s-a petrecut la 13 martie 1845 cu Ferdinand David solist. Compozitorul fiind bolnav, concertul a fost dirijat de Niels Gâde, în tinerețe un mare violonist, originar din Danemarca. Concertul a fost reluat la 23 octombrie, același an, cu Mendelssohn la conducere. Este primul concert reprezentativ al noii ere romantice, ale cărei porți se
Avancronica de concert Filarmonica BANATUL [Corola-blog/BlogPost/94045_a_95337]
-
până târziu de tot, cu deosebire în ce privește femeile, dar și în general: felul vanității lui l-a reținut prea lungă vreme în copilărie. A rămas cu un suflet de premiant întâi, veșnic nervos să nu-și piarză rândul. Evident, un bolnav. Rareori a fost în stare să trăiască în înțelesul cel mai propriu al cuvântului, - să fie adică în legătură directă și imediată cu lumea. Din contră, el a fost toată vremea cu oglinda în față, - și asta îl făcea comic
O scrisoare necunoscută a lui Paul Zarifopol by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Imaginative/12048_a_13373]
-
că tocmai un Dandy și un Don Juan trebuie să procedeze așa cum ai făcut d șumneațta cu automobilul - adică să fie sigur pe funcționarea impecabilă, pe iuțeala fulgerătoare a organismului său și psihic și fizic. Cum zic, Stșendhalț era un bolnav, atât vroiam să arăt în articolul meu de acum; pentru celășlațlt, care vine, rămâne de arătat consecințele acestei boli în activitatea pur literară. Recenziei d șumițtale. despre Lovinescu nu-i găsesc decât un cusur: e prea blândă în ton față de
O scrisoare necunoscută a lui Paul Zarifopol by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Imaginative/12048_a_13373]
-
Și spleen ce-ți roade dulce splina Printre acești poeți infimi, Fă-l pe Dimov " monstru duios " ( Tu, care ești amică bună A celui mai parșiv Eros) Să-mi scrie de cinci ori pe lună Căci, iartă-mă, sînt iar bolnav Și o s-aștept o săptămînă Să pun sărutul meu suav Pe plicul tău*, ca pe o mînă. 3 - I - '968 *) Plic ce va cuprinde: 1. Ultimul poem de 200 de strofe (le voi număra) 2. Vis cu institutoare 3. Jeny
Celestă, Palidă Marina... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12445_a_13770]
-
nu se piardă (nu am copie). Ar putea fi plasate altundeva? Dacă nu, și dacă există o copie, pot fi lăsate să și putrezească. Aici e mult timp, Dimov, imens de mult timp. Și eu nu scriu nimic, sînt iar bolnav (vă promit că n-o să mă mai vait, gata, o trag pe propria mea piele) și citesc mereu 7 poeme și Visele trimise de Marina (sora mea de caritate!). Pisicele dorm interminabil, e-o lene, o tihnă, un godin, o
Aici e mult timp, Dimov... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12579_a_13904]
-
Anatolie Paniș Să nu ajungi la spital decât atunci când ai căpătat râie. Boală domnească. Se tratează prin frecare la pielea goală cu soluție de sulf. Altfel, începând de la orele șase dimineața, puhoi de lume, bolnavi câtă frunză câtă iarbă, unii înăuntru de spital, alții care tot vin și vin înspre celebrul Spital Militar din București. Ai fi tentat să crezi, că la Spitalul Militar de-aici s-ar trata chipurile numai cazonii. Nu-i așa
Civilii dau buzna la Spitalul Militar by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Imaginative/12216_a_13541]
-
sângelui ci de-o alta: cum circulă sângele prin artere și prin vene. Cum încearcă sărac de el să-și facă loc, să șerpuiască ca să ajungă până în cele mai îndepărtate metereze. Și cum nu ajunge. Și cum atunci, pe bietul bolnav îl apucă niște dureri insuportabile. E durerea sângelui. Traseul lui e înfundat și sângele doare. De ce se-nfundă? Circulația vasculară este una din bolile "moderne" care au inundat orizontul medical. Oamenii se îmbolnăvesc pe ruptelea. Cel mai greu tribut îl
Civilii dau buzna la Spitalul Militar by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Imaginative/12216_a_13541]
-
și bine, că... și izbucnește-n plâns. Bănuiam că a fost întrebată despre starea sănătății soțului. își revine cu greu. între timp soțul a transpirat abundent. E șters cu o batistă. Orișice pat are două tăblii. Una unde-i capul bolnavului, cealaltă unde-i sunt picioarele. în cazul că mai are și picioare. De cea de-a doua tăblie este legat un fel de "odgon", un fel de frânghie ad-hoc confecționată din pânză de pansamente astfel că rănitul, trăgând de-acest
Civilii dau buzna la Spitalul Militar by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Imaginative/12216_a_13541]
-
insufle curaj. Când M.G. doarme, când ațipește, soția se uită pe fereastră și de obicei plânge tăcut, mocnit, indescriptibil. Când dumnealui dă semn că s-a trezit, doamna domniei sale se șterge iute de cele lacrimi și-i sare în ajutor bolnavului giugiulindu-l, alintându-l ca pe-un școlar... ...Rezerva "12" are 8 paturi. Toți bolnavii suferă care cum. Un țăran din Mehedinți, un lungan căruia nu-i ajunge patul, dar slăbănog, schelătos, uscat, cu pomeții obrajilor cât merele, când doarme
Civilii dau buzna la Spitalul Militar by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Imaginative/12216_a_13541]
-
plânge tăcut, mocnit, indescriptibil. Când dumnealui dă semn că s-a trezit, doamna domniei sale se șterge iute de cele lacrimi și-i sare în ajutor bolnavului giugiulindu-l, alintându-l ca pe-un școlar... ...Rezerva "12" are 8 paturi. Toți bolnavii suferă care cum. Un țăran din Mehedinți, un lungan căruia nu-i ajunge patul, dar slăbănog, schelătos, uscat, cu pomeții obrajilor cât merele, când doarme emite niște strigăte cam așa: "uah"! - dar tare, strigat, stil "săriți, arde casa" ca să continue
Civilii dau buzna la Spitalul Militar by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Imaginative/12216_a_13541]
-
capitalism se va numi cândva, încă nu se știe și când. E un fel de-a spune: "Tatăl și Fii", doar totul e foarte clar: și Tatăl și Fiul lucrează la Spitalul Militar, proprietate a țării românești. Și tot deocamdată bolnavii țării vin la Spitalul Militar cu gloata să-și caute de sănătate. Oricum însă atât Medic-Tatăl, cât și Medic-Fiul, operând mereu împreună, devin și Domniile Lor două identități absolut impresionante...
Civilii dau buzna la Spitalul Militar by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Imaginative/12216_a_13541]
-
înaintate?.../ Dar vastele noastre resurse interne,/ resurse uitate?:/ nopțile pierdute în somnul adânc al veacurilor,/ în drumul nesfârșit al istoriei,/ nopțile ucise în lungii ani de robie,/ în lungii ani pierduți, ai războaielor,/ sfintele nopți de veghe/ la căpătâiul răniților, bolnavilor, pruncilor,/ sfintele nopți de sânge și speranță,/ nopțile zăbrelite ale pușcăriilor,/ toate nopțile netrăite, strivite, interzise,/ ale omenirii,/ nopțile cu dinții încleștați,/ frânte pe roată, împușcate.../ Toate ne aparțin, pe bună dreptate -/ să le-adunăm cu grijă, migălos,/ să le
Geo Dumitrescu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12444_a_13769]
-
slabă, l'Eglise - Biserica (1930), o anticipare a răbufnirilor urâte de mai târziu, cu delirul rasist și huliganic. Altfel decât la Eliade și Cioran, Céline nu s-a lecuit după marasm. Evadând, speriat de sancțiunea care îl așteaptă, prefăcându-se bolnav psihic, nu încetează să propage confuzia și anarhia. Dar printre elucubrații se naște și un fruct al unei fantezii rodnice, depănarea unei fugi până la Sigmaringen care destăinuie sincer și o rupere de trecut: D"un chateau ŕ l'autre - De la
Pe un grafic în mișcare by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/12644_a_13969]
-
l-am urît pe Dumnezeu cînd, la optsprezece ani, a trebuit să fac, tuberculos, cură cadaverică, am urît facultatea de medicină cu clădirile ei uriașe roșii, din cărămidă netencuită, parcă jupuite de vii de orice fel de poezie, am urît bolnavii pe care-i tratam, am urît femeile pe care le-am iubit, am urît îngrozitor poezia ce, la o anumită vîrstă, nu mă lăsa să trăiesc, să fiu ca lumea, mă măcina, mă distrugea. Apoi, în ultimii ani, a venit
Aș vrea să vă vorbesc despre ură by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12828_a_14153]
-
pasiune la lecturile romanești cele mai dragi, adică Balzac, Dostoievski și Tolstoi, comentați deseori în detalii tehnice, în glose de romancier îndrăgostit. Perioada portugheză se încheie fără strălucire, de-a dreptul tragic: Nina moare în noiembrie 1944, lăsăndu-l pe Eliade bolnav de suferință, România e ocupată de ruși, întoarcerea în țară devine imposibilă, diplomatul (dat afară din Ministerul de Externe în toamna lui 1944) nu are nici un mijloc de subsistență și trăiește din banii oferiți cu titlu personal de generosul Brutus
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
mea, când îl cercetam, împreună cu Teohar Mihadaș, la Clinica Medicală a III-a (altfel medicii, profesorii, vezi Zaciu, și poeții clujeni sunt de încredere) că ar vrea “biscuiți de 1 leu”. Adică dacă e să-i aduc și eu ceva bolnavului, care stă cu cartea de rugăciuni a lui Dinu Pillat pe noptiera albă, scorojită de vopsea la colțuri, atunci să-i aduc biscuiți simpli, și Dumnezeu zic scolasticii, adaug, e simplu, nu se poate descompune, divide, termina, deci din ăia
Semicentenarul unei reviste - La „Steaua“ care a răsărit by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/13044_a_14369]
-
deschiși mai văd și acum sub luminile spitalului insectele devin transparente li se văd intestinele otrăvite cu iasomie și camfor zboară în vis trase de lițe invizibile prin sălile de operație prin reanimare și morgă apoi în saloanele în care bolnavii stau aruncați ca niște saci de cartofi de la o vreme încep să mucegăiască să prindă pojghiță ca un iaz în care peștii au murit ți se dăruiesc somnifere tu îmi dăruiești insomnii ți se dau vitamine tu îmi surâzi cu
Miriapodul (fragment) by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13926_a_15251]
-
și oasele scârțâie în gipsul fosforescent într-o moară părăsită sari să astupi găurile de șarpe cu tifoane și bandaje dar tot se mai aud vaiete prin țevile caloriferelor părăsite înghețate în creier ceață de cadavre după o bătălie uscată bolnavii stau îngrămădiți încearcă să golească deșertul de vid să-l transforme într-o pâlnie ocultă tu îmi arăți coapsele pline de pecingine eu îți arăt inima care ți se va transplanta mâine tu mă rogi măcar să fie de om eu
Miriapodul (fragment) by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13926_a_15251]
-
lucru agățați de remorcile de rumeguș ale tramvaielor înghețând ca țurțurii pe locomotive putrezind ca mugurii în zgomotele difuzorului cântece însuflețitoare cotele apelor dunării în creștere și descreștere peste disperarea noastră presimți că vei dispărea și îmi repeți aceleași cuvinte bolnavii trebuie să fie cuminți ordonați să își aducă medicamente de acasă lemne de foc de acasă carnețelul roșu din care să ne vegheze melci cu basedow fanfarele se îmbuibă în piețe voința ca un porc de crăciun fac tumbe clovni
Miriapodul (fragment) by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13926_a_15251]
-
rămână învingătorului; un tânăr își dă seama că vecinul său este supărat pentru că iată tocmai vecinul i-a făcut un rău; un țăran își ucide calul pentru a-i lua măcar pielea, calul fiind bătrân și inutil acum; alt țăran, bolnav de plămâni, își pune ultima speranță în verdictul unui medic și, cum acesta este negativ, își iese din minți. La temelia acestor povestiri stă uluiala. Cel care povestește este vorbit de întâmplări comune în lumea din care provine. Ceea ce dă
Marin Preda: întîlnirea cu literatura by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13823_a_15148]
-
mare". Dar alături de aceasta apar, ridicate la rangul de eveniment, întîmplări și date ce țin de banalul istoriei. Deschiderea unei farmacii, a unei fabrici „producătoare de ceară roșie, pomadă și ciocolată", precizarea numărului de cărămidării care funcționau în oraș, mutarea bolnavilor de nervi de la schitul Malamuc la mânăstirea Mărcuța, o procesiune religioasă pentru combaterea ciumei cu purtarea moaștelor Sfîntului Grigore, o paradă militară, vernisajul unei expoziții, vînzarea unor case din mahalaua Sf. Apostoli... Relatarea capătă adesea savoare și superbe nuanțe de
LECTURI LA ZI by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Imaginative/14030_a_15355]
-
trebuiască să explici celor mai dragi, mai apropiați, că, și nu mi-e rușine s-o spun, din adolescență, visul meu împodobit, lucrat seară de seară, crescut în taină, visul meu trecut prin acea perioadă cruntă de la nouăsprezece ani cînd, bolnav de tuberculoză, făceam așa-numita "cură cadaverică" (trebuia să stau absolut nemișcat), visul meu de tînăr doctor de țară, iremediabil înfundat în singurătatea unui sat necunoscut, visul meu pueril poate, dar veșnic prezent, a fost, este, să fiu scriitor. "Profesiunea
Mă atîrn de un creion și-o coală de hîrtie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14371_a_15696]