337 matches
-
profesoara, strîngîndu-și la gît eșarfa roz și descoperind În același timp privirea sfredelitoare a lui Fernandito Ranchal. Din fundul clasei, Fernandito o privea țintă cu dușmănie În ochi, o privea țintă ca și cum ar fi văzut mult mai mult decît ceilalți, bondoc insolent, dacă te prinde logodnicul meu, avea Întîlnire la șase cu Lolo, Lolin, Lololo... Dar mai Întîi venea la rînd Julius, care se pregătise de ieri pentru clipa asia. Cu o seară Înainte, toată lumea adunată În bucătărie contribuise la redactarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
vreo importanță? — Cum aș putea vorbi cu ea? — Invit-o la dans. — Te superi, Rima? — De ce să mă supăr? Se grăbi spre masă prin mulțime și ajunse acolo în momentul în care începu muzica. Fata sorbea dintr-un pahar în timp ce bondocul rîdea cu poftă de ceva ce-i spusese ea. Lanark îi atinse umărul. Ea puse paharul jos și îl lăsă s-o conducă pe ring. Era o fată vivace, cu un machiaj strident, aproape vulgar și cu un bronz intens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
obiceiul ăsta. Dar îmi făcea plăcere, mă gândeam la unul, Turcu, un tapițer de pe strada Vasile Lascăr care, al dracului, poartă lavalieră și plete, ai putea jura că e cel puțin Novalis, deși are vreo patruzeci de ani și e bondoc și rotofei, dar asta n-are importanță, se țin fetele după el, îi cer autografe, îl cred pohet, pe când eu umblu tuns scurt sau netuns deloc și atunci nu-mi cere nimeni autografe, câteodată fac oftică pe Turcu, așa că ieri
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de arme că și-au ales tocmai proprietatea celui mai antipatizat individ din oraș, flatând sentimentele celorlalți. Dar iscusința lor vicleană făcea ca asigurarea eșecului acestei șmecherii să devină o chestiune vitală. Tot se mai uita speriat, când văzu silueta bondoacă a lui Mei Dale, primarul. Fara se îndreptă repede spre el, își duse mâna la pălărie în semn de respect și întrebă: - Unde e Jor? - Aici. Polițaiul satului își făcu loc cu coatele prin mulțime. - Ceva planuri? întrebă omul legii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
ușă, apoi către cealaltă. Reacția activă veni de la aceeași ușă prin care intrase ea cu cincisprezece minute mai devreme. Oricine va fi venit într-acolo se afla acum pe coridor, întinzând mâna spre ușa biroului. Se deschise ușa și intră "bondocul" care fredona încetișor, ca pentru sine, o melodie. Biroul cel mare și scaunul pe care ședea erau astfel plasate încât individul apăru înainte ca ea să vadă că are un vizitator. O privea, cu ochii săi albaștri, un individ grăsuliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
blond cădea moale pe frunte și la ceafă. ― Greu mai deschideți, oameni buni! Credeam că ați plecat de-acasă. Dacă nu vedeam lumină... ― Așa e, așa e... Șerbănică Miga își umezi buzele: De fapt, pe cine căutați? Își agita silueta bondoacă, încercînd să taie orice priveliște spre interior. Antreul era minuscul și doar o arcadă fără ușă îl despărțea de sufragerie. ― Sânt șofer pe getax... Ochii scormoneau peste umărul bătrânului. Am adus aici acum două ore un domn. Ioniță Dragu tresări
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ce răceală zdravănă s-a ales Angelo. Munca lui-i tare grea, Claude. — Spune-i tu, fato, o încuraja Santa. Angelo s-a ales cu răceala asta din cauză că te-a ridicat pe tine, Claude. Santa clătină ușor acuzator un deget bondoc spre domnul Robichaux. Acum l-au băgat într-un closet. Și mai urmează să-l dea afară din poliție. Agentul de stradă Mancuso tuși cu tristețe. — Poate m-am aprins puțin prea tare, se învoi să recunoască domnul Robichaux. — N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
care ieșise cu el, Kitty aflase că avea doi copii În Londra cu o actriță de culoare. Venise la New York nu doar pentru a pune bazele unei firme gemene, ci și ale unei noi vieți duble. Steve Landau, un finanțist bondoc, care o invitase să bea ceva și apoi Începuse să soarbă zgomotos din paharul ei. Când Îi spusese că nu Îi plăcea lucrul ăsta, Îi răspunsese: — Ei bine, am plătit pentru el. Atunci ea se Întorsese și Începuse să discute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
fi un construct, ea este clădită pe altceva, pe ceva autentic; și că el poate descoperi acel ceva. Maggie și Wakefield mai fac dragoste o dată În camera lui de hotel, apoi ea Îl conduce la aeroport prin cîmpurile Înzăpezite. Clădirile bondoace, moderne ale Companiei par niște nave extraterestre care tocmai au aterizat. — E greu de crezut că aici, pe vremuri, cultivam porumb, spune Maggie. Săracul tata. Dar, de fapt, nu e chiar așa rău. Pentru mine a fost chiar mișto. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Uneori e mai domoală Și obrajii nu-i ciupește, Cu făina ei din poală Ea pe toate le albește. Însă, când e năzuroasă, Mai bine-i să stai în casă. Cu teniși, tricou și șort, Toată lumea face... E micuță și bondoacă, Stă și dânsa într-o teacă, Iar atunci când este scoasă J oacă tenis, dar de... Poarta asta are darul De a sta mereu deschisă, Dar intrarea e permisă Numai când e slab portarul. Merge uneori pe brânci Și se cațără
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
simulând plictiseala. Valul de lume se scurgea în ambele direcții pe Ginza. Gaston nu avea de unde să știe care era ținta lui Endō. — S-a oprit! Gaston zări un japonez chel deschizând ușa cafenelei din fața lor. Era scund și gras. Bondocul chelios i-a făcut o impresie proastă chiar și lui Gaston. — Gas, coboară! — Eu... Am zis să cobori... — Eu... eu... Ce aveți de gând? Gaston dădea din cap cu putere și se ținea bine de portiera mașinii. Frica a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
în direcția cafenelei. Nici un trecător nu i-a băgat în seamă pe cei doi. Cei de pe Ginza erau prea preocupați de propriile lor probleme ca să îi mai intereseze un specimen ciudat ca francezul. Endō a deschis ușa cafenelei. Bărbatul cel bondoc se instalase confortabil la o măsuță de lângă intrare și fuma o țigară. Broboane de sudoare îi apărură pe chelie. — Domnul Kanai? întrebă Endō, făcând o plecăciune adâncă în fața bărbatului. Sunt membru al Societății de Schimburi Culturale. După cum v-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
tremurau buzele de furie și ură. Ai scos gloanțele? Profitând de faptul că Endō nu era atent la el, Kanai s-a ridicat de pe sacii de ciment și a luat-o la fugă, țipând cât îl ținea gura. Trupul lui bondoc a prins, parcă, cu totul neașteptat, o viteză mai mare decât a unui glonț. Până să întindă Endō mâna să-l oprească, el trecuse de zid și depășise intrarea în șantier, dispărând pe stradă. Gaston și Endō rămaseră tăcuți, față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Cu patru-cinci zile în urmă, însă, un turist le-a spus că văzuse un străin plimbându-se pe stradă cu un japonez. — Ce-ar fi să mergeți acolo și să întrebați direct? le spuse patronul hotelului Araki Mataemon, un bărbat bondoc. Takamori și Tomoe aflaseră de la cameristă, chiar în clipa sosirii, că era membru influent al Asociației Alpiniștilor. — E o stațiune termală mică. Dacă mai e acolo, o să-l găsiți imediat. Cu mașina se face numai o jumătate de oră de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
o treacă sub tăcere. În definitiv, cretinul ăla era acolo ca să asculte, era slujba lui, nu? „Era singură, continua așadar Bruno, În fiecare după-amiază era singură pe plajă. O biată odraslă de bogătani, ca mine; avea șaptesprezece ani. Era lălâie, bondoacă, timidă, avea o piele albă ca brânza și coșuri. În a patra după-amiază, de fapt chiar Înainte de plecarea mea, mi-am luat cearșaful și m-am așezat lângă ea. Era Întinsă pe burtă și Își desfăcuse sutienul de la costumul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
am zis eu. — Ei bine... un farmec există, zise el, vei fi un veritabil erou, cam de o sută de ori mai viteaz decât oricare om obișnuit. Un general din Wermacht, subțire ca o vergea de armă și un neamț bondoc, în civil, care-i ducea servieta, treceau prin fața noastră discutând cu reținută înflăcărare. — Howdy do, li se adresă prietenos maiorul Wirtanen. Cei doi au scos un fel de sforăit disprețuitor, au trecut mai departe. — Te vei oferi voluntar din prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
care să deosebești agresorul de amic, monstrul de prieten, prădătorul de aliat! În viața ei nu numai că trecuse prin chinurile unei dislexii juvenile, ale unui accident grav la șold și ale unei interminabile reconstrucții dentare; se născuse însă urâtă, bondoacă, cu un păr slinos și o căutătură sașie, adică exact cu o figură pe care nici o fată nu dorește s-o aibă. De bună seamă că și ea se ura, căci, pe lângă motivele evidente, mai avea destule motive intime să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
de actorie a lui Ioan Coman, iar Elena pe cea a lui Marcu Lokusz. - Știi, spuse ea, Coman și Lokusz sunt împreună. - Adică... - Adică sunt amanți. Ioana sorbi din pahar și râse. - Îmi și închipui. Unul înalt și uscățiv, altul bondoc și gras, care pute a transpirație. - Lokusz nu e gras, spuse Elena zâmbind oarecum forțat și aruncând în pahar paiul cu care se juca. Atâta doar că nu e o frumusețe. - Amândoi sunt urâți, adăugă Ioana. Nu pot să sufăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
lângă cineva care e de două ori mai înalt decât mine, ca să nu mai vorbim și că e mai slab. O să arăt ca o lumânare în biserică. Draga mea, îmi reproșa Hugo. Nimeni n-ar putea să spună că ești bondoacă. Că ai corp în formă de clepsidră, da. Bondoacă, nu. Cu siguranță, unul dintre avantaje, atunci când porți alb, e că toată lumea întoarce capul după tine. Probabil că așa se simt blondele. Janey pluti prin mulțime ca să ne îmbrățișeze, cu Helen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
decât mine, ca să nu mai vorbim și că e mai slab. O să arăt ca o lumânare în biserică. Draga mea, îmi reproșa Hugo. Nimeni n-ar putea să spună că ești bondoacă. Că ai corp în formă de clepsidră, da. Bondoacă, nu. Cu siguranță, unul dintre avantaje, atunci când porți alb, e că toată lumea întoarce capul după tine. Probabil că așa se simt blondele. Janey pluti prin mulțime ca să ne îmbrățișeze, cu Helen pe urmele ei. Helen era mai frumoasă ca niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pescari din Burano, sânge care cu siguranță trebuia să se fi amestecat cu apele lagunei, purtând În el o cunoaștere instinctivă a mareelor și curenților care i-ar fi permis să navigheze prin canalele orașului cu ochii Închiși. Bonsuan, un bondoc cu o barbă deasă, Întâmpină sosirea lui Brunetti cu o plecăciune din cap, conștient de ora aceea matinală la fel de bine ca superiorul său. Puccetti se cățără pe punte, alăturându-se unei perechi de polițiști În uniformă. Unul dintre ei desfăcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
pe motorină, făcătoarele de fum ce se-ngrămădeau acolo peste noapte venind dintr-o Europă de Est proaspăt eliberată și din care ieșeau, amețiți de drum și de lipsa somnului, zeci de mii de turiști foarte politicoși, foarte săraci, foarte bondoci, care petreceau o singură zi În Veneția și-o părăseau uluiți de frumusețea pe care o văzuseră În acea unică zi. Acolo gustau pentru prima dată din triumful capitalismului și erau prea impresionați de el să-și dea seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
ea Întrebă: — De ce altceva s-ar mai putea teme? — Cum ai spus și tu, că ar putea fi bănuită că a avut vreo legătură cu moartea lui. Sau fiindcă Într-adevăr a avut legătură cu ea. Paola scoase o sticlă bondoacă de porto, dar Înainte să toarne În două pahare minuscule, luă farfuriile de pe masă și le puse În chiuvetă. Când termină, turnă pentru amândoi vin și aduse paharele Înapoi la masă. Dulce, acesta prinse din urmă gustul Încă ușor prezent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
de om al cărui gât era Într-o revoltă fățișă Împotriva gulerului strâmt al cămășii sale de uniformă. Umerii lați Întindeau materialul sacoului de uniformă; până și Încheieturile mâinilor păreau prea puternic strânse de mâneci. Pe umeri, Brunetti văzu turnul bondoc și steaua de maior. Bărbatul se ridică În picioare când Brunetti păși Înăuntru, aruncă o privire la ceasul ce-l strângea de Încheietura mâinii și spuse: — Commissario Brunetti? — Da. Zâmbetul care umplu fața carabinierului fu aproape angelic În căldura și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
al teroristei bolșevice și ne-a Înfiorat. Aveam În fața noastră o femeie căpitan, luptătoare din ilegalitate, care ne vorbea cu voce dură, aproape bărbătească. Cuvintele biciuitoare erau impregnate de zeflemeaua copios stimulată de șiragurile de covrigi din mâinile noastre. Era bondoacă, Îndesată, lipsită de orice farmec feminin, la prima vedere părea chiar urâtă. Purta părul prins pe ceafă Într-un coc din care cădeau șuvițe rebele. În special bucla căzută pe frunte Îi dădea un aer de permanentă răzvrătire. Avea ochi
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]