684 matches
-
despre care nici măcar nu știți dacă au sau nu sîmburi și dulciuri de tot felul - o obscenitate de care nu ați mai avut parte de ani buni... Serios? De ani buni? Nu ați avut parte vreodată. Băcanul, cu șorț și bonetă, la Început zîmbind politicos, apoi cu o figură jenată, vă spune În limba lui plină de consoane melodioase cam ce puteți cumpăra cu suma de bani pe care i-o fluturați prin față - cîteva chestii mici, subțiri, așa, mai mult
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
În celălalt dormitor. Adorm gîndindu-mă că va trebui să-i anunț pe ai mei, să le spun unde mama dracului am ajuns. Caporalul bateriei noastre zice că e craiovean, dar nu cred că asta o să mă ajute cu ceva. Poartă boneta pe-o sprînceană și, cînd se fîțÎie pe lîngă coloana tropăind În pas de defilare, șuieră printre dinți o melodie populară din baștina lui, o periferie a Craiovei. E un tip rudimentar și dușmănos, deși Încearcă să se facă prietenos
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
radiografie. Dacă cineva se uită la noi, are senzația că vede dublu, că trebuie să-și șteargă ochelarii. Csabi e sleit, hainele abia mai stau pe el, are o privire pierdută. Portocală zbiară ca un apucat În continuare, Îmbujorat, cu boneta pusă pe-o sprînceană. — Ia mai bagă douăj’ de flotări! țipă el. — Pe mă-ta-n cur de bou, se aude de undeva din spate și nimeni, nici măcar caporalul Portocală, nu poate să spună cu siguranță dacă Într-adevăr s-
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
care pare dispus să ne facă viața grea e Portocală, căruia nu trebuie să-i dai multe motive să Înceapă să se bîțÎie. Orele de instrucție sînt un fel de apocalipsă, zbiară ordine de sub mustața firavă, mijind ochii și mutîndu-și boneta de pe o sprînceană pe alta, o cochetărie rurală Îngrozitor de enervantă. Caporalul Portocală pare un pic atins și de niște fiori lirici. Ne-a umplut mintea cu zeci de cîntece În care batalioane de viteji fac diverse lucruri, În timp ce tobele bubuie
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
unității care se găsește deja acolo uită de țintele aliniate, uită de armele Încărcate și pregătite de tragere și se Întoarce speriată să vadă cine sînt zănaticii care rag și le strică toată concentrarea momentului. Lui Portocală i se Învîrte boneta pe cap de mîndrie. Seara, la duș, Portocală, beat de sine după o zi glorioasă, Îl trece printr-o serie de umilințe pe craioveanul care după cîte se pare suferă de un handicap mental, pocnindu-l cu un prosop umed
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
la rîndul ei pe fundul unei tranșee ce traversează o biută de pămînt, profilul caporalului Porcescu pare efigia unui Împărat roman dement, proiectată pe cerul cenușiu. Are o privire Încruntată și tulbure, cîteva smocuri de păr i- au ieșit de sub bonetă și Îi stau lipite de fruntea lucioasă, aburită, chipul gușat ar putea fi efectul unei boli degenerative. S-a urcat pe platforma tunului și răcnește la noi să scoatem lăzile cu muniție de antrenament, după care muncește cu conștiinciozitate să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
noastre. Îl aud În tot acest vacarm pe Moise țipînd: — Ce mă-sa se Întîmplă? Ne lămurește bucătarul, În timp ce ne toarnă cina puturoasă din cazan În bidoane: — S-a schimbat consemnul alarmei. — Așa, și? — Și, zice el, Împingîndu-și spre ceafă boneta cu coada polonicului. — Și ce? Și căcat... Ați căpiat? Vouă nu v-a spus nimeni? S-a dat Stare de Urgență sau cum se cheamăă Ofițerii vorbeau În popotă despre războiul civil de la Timișoara, ne atacă ungurii. În cantină e
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
vrei să vii cu mine deseară, nu cred că o să observe nimeni dacă lipsești cîteva ore, oricum locuiește pe strada din spate, la trei minute de spital, m-am uitat la ea, o tipă foarte drăguță, zîmbind foarte drăguț de sub boneta ei albă, dar vorbind foarte ciudat, părînd că nu Înțelege cu cine stă de vorbă, un adevărat om de lume și un erou cu pieptul de oțel, adică se face apel către forțele civile feminine să se bage bine la
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
tubul de sticlă pe măsură ce-l umple. Delia are un chip osos, nu atît bătrîn, cît Îmbătrînit. CÎnd se Întoarce să golească lichidul Într-un fel de oală smălțuită În formă de rinichi, văd prin părul slinos și rar că are boneta lipită de ceafă cu un plasture oribil, murdar. Un zbieret mi se zbate În gîtul inert, În timp ce ea dă să-și aplece spre mine chipul supt, osos. O coincidență aproape neverosimilă mi-l scoate pe Cristian În cale cînd ies
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
două curele tocite și i-a strecurat Între dinți o spatulă de lemn, iar acum așteaptă ca sedativul să-și facă efectul. Fenomenul, care și-a schimbat balonzaidul cu un halat alb și și-a vîrÎt coama tapată sub o bonetă, apare și Îi face un consult sumar, Îi caută pulsul, indicîndu-i sorei schimbarea unor doze În tratament. Ieșim pe hol (din pudoare, În fond, noi sîntem sănătoși tun, eu fiind oricum pacientul altei secții), trăgînd cu coada ochiului spre oja
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
industrial, de obiecte grele, din fier. Pacientul e În continuare vesel, le urează la mulți ani și Întreabă dacă nu se poate să primească la pachet din drăcia aia pe care i-au injectat-o. RÎde. Intră doctorul, bine echipat: bonetă, mască, are În frunte un bec. Pacientul Îl privește cu ochi mari și umezi - din pricina concentrării. El nu vede un om: vede un far umblînd prin sală. RÎde. Asistentele Îl țin de mîini În timp ce doctorul Îi injectează anestezicul În părțile
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
poarta. Acum poate că o vezi și tu? Nu? Ne vezi cum ieșim prin ea, În haine civile, țipătoare, iar eu am o freză hunky-punky pentru că În ultimele două luni mi-am luat la piele numai părul care ieșea de sub bonetă?...sîntem isterici și zbierăm? Conduși de un buchet verde de ofițeri, În mijlocul căruia Stancu ține să se vadă, roșu și ursuz ca un bujor, ca o mireasă din comuna Prisaca? Acum ne vezi? Iar eu strig, brusc, fluturînd mîna deasupra
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ceva, se poate ca totul să fi avut o anumită semnificație. De fapt, acum când reflecta, era convinsă că Ruby urmărea ceva, ceva ce lui Alex nu-i plăcea. Își aducea aminte de o lume cu șorțuri albe, scrobite, și bonete de cameriste, cu fețe de masă lungi, din damasc imprimat cu floricele argintii, abia vizibile. Era copilă când tatăl ei, Geoffrey Stillowen, „a descoperit-o“ (așa suna povestea) pe Ruby, în șatra de țigani care locuia la marginea maidanelor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dezbrace în cabină și să-și pună hainele într-o sacoșă pe care i-o încredința lui Ruby. Așa procedă și acum, și apăru din cabină, zveltă, frumoasă, în costumul ei de baie cu fustiță verde (detesta bikini) și fără bonetă (la Institut nu se foloseau bonete de baie). Aerul rece îi învălui trupul cald și-i tăie, o clipă, respirația. Păși cu grijă, în vârful picioarelor, pe pavajul înghețat, sticlos, și plonjă grațios în norul de abur care vătuia bazinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pună hainele într-o sacoșă pe care i-o încredința lui Ruby. Așa procedă și acum, și apăru din cabină, zveltă, frumoasă, în costumul ei de baie cu fustiță verde (detesta bikini) și fără bonetă (la Institut nu se foloseau bonete de baie). Aerul rece îi învălui trupul cald și-i tăie, o clipă, respirația. Păși cu grijă, în vârful picioarelor, pe pavajul înghețat, sticlos, și plonjă grațios în norul de abur care vătuia bazinul. Înota frumos în plăcuta apă caldă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
că a sosit momentul când trebuia să-și apuce viitorul cu amândouă mâinile și să-l țină strâns. Se simte, pare-se, în deplină siguranță. Când am vizitat-o, ceaiul ne-a fost servit de o fată-n casă cu bonetă albă. Diane s-a interesat, cu un aer compătimitor, ce mai face „sărmanul George“. Emma și Pearl „sunt bine“ și ei, deși nu au completat romantica simetrie a idilei noastre desprinse parcă din Visul unei nopți de vară, și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mi-nute ca acum când n-au lătrat...Chiar, de ce n-or fi lătrat?! Mițo, domnu’ e de la ecarisaj, c-a scris și-n presă că primaru’ și-a angajat călăi. De ce să fie călău? Nu vezi că are pelerină și bonetă roșie ca-n Dumas și e exact, dar exact ca-n filmu de aseară unde unul similar ca dânsu trăgea de catapultă, zbang! Ce zici? Zic că se zice ghilotină. Poa’să confirme și Dânsul. Exact,madam, Ghilotina e o
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
și nici în zilele următoare. Un sat de păpuși, nu-i așa? Nu se poate spune că-i lipsit de pitoresc. Dar nu pentru asta v-am adus pe această insulă, dragă prietene. Oricine poate să vă facă să admirați bonete, saboți și case împodobite cu motive decorative, în care pescarii fumează tutun fin în camere cu miros de mobilă lustruită. Eu, în schimb, sunt unul dintre puținii oameni care vă poate arăta ce-i aici cu adevărat important. Am ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
ca de ceară, cu gene roșii și cu ochii pătați. Purta o bărbiță blondă, ascuțită, cu fire veștede. Ea era o țigăncușă uscată ca un drac, cu buze roșii ca sângele închegat și cu o pereche de ochi aprinși subt boneta de piele ce o împodobea, ascuțindu-i mai tare bărbia ascuțită. Pe mâini negre, cu degete fuiorate, avea inele cu pietre cât un nasture de tunică. După ce o privi bine în față, Lică lăsă mâna să lunece pe pulpa murgului
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
soare, ședeau pe trotuar doi tăietori. Când nu-i cunoștea dinainte, clientul se oprea de obicei la cel mai arătos, stăpânul unui impunător chip de bețiv. Bulbucați, ochii i se holbau sălbatici în barba de aramă care-i acoperea până la bonetă obrazul cu crețuri dese ; o scurteică încopciată cu capete de șfară, pantalonii pătați de motorină și bocancii din care se ițeau obielele completau pitoresc costumația acestui vrednic personaj. Lângă el, pe-o ieșitură de zid, adăsta un borcan cu spirt
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
pricep de ce n-are încă prea mult succes. Mark asculta, cu gura deschisă. Karin închise ochii și savură o frumoasă mostră de inepție umană. —Trebuie să mă îmbrac în femeie-pionier. Am o rochie de bumbac lungă până la pământ! Și o bonetă tare frumoasă, cu un cioc mic. Tot tacâmul. Și trebuie să răspund la toate întrebările turiștilor de parcă aș fi de-acolo. Știi, ca și cum am fi acum o sută cincizeci de ani. V-ați mira dac-ați ști ce întreabă oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
chestii, dar paginile ar putea fi folosite ca probe. Chiar și Bonnie, Bonnie cea frumoasă și simplă, i-a făcut-o și s-a schimbat. E ca o stafie, o chestie scoasă dintr-un serial vechi de televiziune, cu o bonetă mică de colonistă și o rochie lungă până-n pământ. Are o viață nouă sau ceva de genul ăsta, trăiește numai cu rădăcini, într-un șanț acoperit cu iarbă, ca un câine uriaș de prerie, lângă Arcul de pe autostradă. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ar trebui să râdă doar și să intre în joc. Dar a rămas la fel de sexy ca un canal pentru adulți, chiar și în rochia lungă până la glezne. Așa că n-o contrazice. De fapt, toată costumația e destul de sexy, mai ales boneta demodată. Îl înveselește să stea lângă ea și să se holbeze, în timp ce ea desenează mici felicitări sau chestii din astea. Drăcovenii cu „Multă sănătate“ pentru străinii din saloanele vecine. Ilustrate cu nou-născuți în coșulețe pe care să le trimită legiuitorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
State, aș fi primit vești de la ea. Mai ales azi. Îți spun eu: poate că existau lucruri în viața ei despre care pur și simplu n-aveam habar. Bonnie sosi direct de la slujba ei de la River Road Archway, purtând încă boneta și rochia de bumbac lungă până la glezne, de colonistă. Voia să se ducă la baie și să se schimbe în hainele obișnuite când Mark o opri. —Hei, de ce nu rămâi așa? Îmi place cum arăți așa. Arătă spre corsajul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lascive pe care le încasă de la Rupp și Cain, rămase costumată, agitându-se în bucătărie ca să pregătească ospățul improvizat alături de Karin, care era în pantaloni scurți și cu buricul gol. Jeanși, camuflaj de vânătoare, tricouri cu inscripții și o falsă bonetă imprimată: America la două secole și un sfert. Unde ți-e prietenul? o întrebă Bonnie pe Karin. —Ce prieten? strigă Mark din curte. Karin avu impulsul să rupă gâtul ăla învolănat. —E acasă. E... Dădu vag din mână spre combină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]