439 matches
-
nicăieri ale desculților lumii, într-o Apocalipsă de nimeni văzută, de nimeni numită. Pînă atunci însă paharul concordiei și al speranței. La mulți ani! 1999 Cu, pardon, creionul prin București 1 ianuarie O tempora! ... o Moritz! zicea minunatul pictor Craiu, bonomul, ut pictura... ut pictura... aveam să-l aud tot drumul. Era Ajunul și urma să trec pe la el, s-o rog pe distinsa doamnă mamă să-l învoiască, să coborîm pe la Observatorul lui Stere, pe la Pompieri, pe la Bojdeucă, în jos
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
așteptări hiperpoliticosul Catul își fuma distins țigara, un urlet de leoaică înjunghiată sparse societatea: vîrful aprins al țigării, excesiv de prevenitor manevrate, atinsese pempantul bust, producînd catastrofa... Incalificabilul Catul! Cu Baba, întîlnirile erau tușate cum altfel! de rictusul său paralizant (și bonom în aceeași măsură). Pe cînd nu aveam încă atelierul spațios de-acum, încropindu-mi-l într-un cotlon al demisolului clădirii din Armeană, sîntem vizitați de Baba, venit într-un juriu. Nu-mi pot reprima orgoliul de-a reproduce momentul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu totul onorabil de sarcinile impuse de regie (ba chiar bănuiesc că este unul din cele mai izbutite roluri ale sale din ultimii ani), dar cred că linia generală a personajului a fost gîndită într-o cheie prea blajină, prea bonomă, ceea ce estompează în mare parte tragismul condiției sale umane. Îl secondează, în schimb ireproșabil, Violeta Popescu (Mina), o mască a durerii resemnate, cu o privire terifiată de sălbătăciune rănită. În două roluri mai puțin importante, Florin Mircea (Ștefan) și Liana
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
ai Thaliei, se încumetă în Schiță pentru istoria teatrului românesc să încerce o prezentare succintă a evoluției artei scenice la noi, pe durata unui secol. Deficitară în latura documentară, lucrarea conține bune pagini evocatoare, împletind nostalgia lumii vechi cu ironia bonomă. O surpriză a fost prima piesă a lui A., Dragodana. De dimensiuni reduse, drama are în centru conflictul dintre onoare, ce nu se poate păstra decât cu prețul vieții, și datoria perpetuării neamului. Prin dramatismul său, piesa amintește Săptămâna luminată
ANESTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285365_a_286694]
-
paradoxul și asocierile șocante. Volumul cel mai reprezentativ în acest sens este Vanități (1980); aici baladele caligrafice ale începuturilor devin, sub presiunea formulelor poetice la modă, parabole cu rădăcini în epica vieții cotidiene ori expresii șarjate ale unei viziuni poetice bonome, cu accente de parodie. Rama preponderent epică a tablourilor adună accente moraliste, vindicative, referințe ironice ori apăsat sarcastice: „Un paj își tatuează strănutul / pe pereți, / mai suntem acolo, / mai stăm liniștiți, / bem camfor / pentru orice eventualitate, / ne mustră conștiința / că
ARMEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285455_a_286784]
-
consacre artei. Lady Blessington se apucă de literatură, iar d’Orsay de sculptură și desen. Vechii prieteni, Disraëli și Bulwer, le sunt mereu aproape. Pe bogatul evreu contele d’Orsay Îl introduce În cele mai selecte medii, căci figura sa bonomă, trupul de uriaș, purtat Însă cu atâta grație și eleganță sunt primite pretutindeni cu venerație. Ținuta impunătoare, celebrele mănuși albe, de cele mai multe ori parfumate cu iasomie, gesturile seducătoare Îi cuceresc pe toți. Soții Carlyle sunt pur și simplu vrăjiți de
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
scris mai bun până acum, mai ales prin romanul Tangoul memoriei, autorul păstrează un echilibru ireproșabil între umorile epice (dacă pot fi numite așa), jonglând dezinvolt cu pateticul, grotescul și sentimentalul, grandilocventul, seraficul și atrocitatea, sublimul și ridicolul, cinismul, ironia bonomă, duioșia ipocrită - fără să alunece nici un moment pe panta kitschului. SCRIERI: Tratat de apărare permanentă, București, 1983; Tangoul memoriei, București, 1988; Dodecaedru (în colaborare cu Nicolae Iliescu), București, 1991; Ultimul Isus, magnificul, București, 1995; Călătoria Luceafărului, București, 1997; Requiem, București
CUSNARENCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286610_a_287939]
-
remarcă și numeroase polemici, inaugurate de intervenția lui Mircea Eliade, în numerele 657 și 662 din 1927, intitulată Mitul arghezian. Autorul condamnă cultul marelui poet, care l-ar transforma într-un „mic zeu asiatic, voluminos în pântec, trivial, agresiv și bonom”, fără a nega însă talentul și originalitatea sa. La apariția Cuvintelor potrivite, Mircea Eliade consideră volumul „înspăimântător de slab: submediocru, decolorat, măcinat de avânturi nerealizate, dovada unui talent de o stranie insuficiență” (Poezia lui Tudor Arghezi, 788/ 1927). Eliade își
CUVANTUL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286628_a_287957]
-
toate aceste încâlceli - se înnoadă și se desfac ițele comediei. Cu tot zelul pe care Pristanda, polițaiul slugarnic și versatil, îl pune în executarea ordinelor abuzive ale lui Tipătescu, scandalul amenință să ia proporții dezastruoase. Numai că Zaharia Trahanache, tip bonom, afabil cu cine trebuie, pătruns cu solemnitate de importanța atâtor comitete și „comiții” în care e prezident, politician dibaci, cu viclenii ascunse, dejoacă planurile lui Cațavencu, dovedit de plastograf. Vanitos și laș, Cațavencu, avocatul demagog, se folosește de fraze sunătoare
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
Academiei Române în 1973, cu Premiul Uniunii Scriitorilor în 1971, 1981 ș.a. Din 1993, este redactor la revista „Dilema”. Înainte de-a fi un autor, C. este un personaj al presei bucureștene din ultimii treizeci de ani, publicând enorm, pestriț, când bonom, când acid, pe o scală extrem de întinsă, de la reflecții de moralist dezabuzat, la tablete fotbalistice, de la considerații despre triumful energiilor staliniste până la eseuri despre Charlie Chaplin, notații despre Isaac Babel, Leon Troțki, Arthur Koestler și Albert Camus, trecând prin gastronomie
COSASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286433_a_287762]
-
Circuitul tristeții în natură), iluzia erotică (Nimicuri femeiești), culpabilizarea (Faptul divers), cu fete care se pierd în tablouri, împlinindu-se în vis, dar și cu notația băiețoasă a prozelor cu mediu studențesc și „ceaiuri în gașcă”, umorul tandru și maliția bonomă dovedesc ceva mai mult decât simplul capriciu narativ al unei sensibilități poetice. SCRIERI: Lumină cât umbră, București, 1973; Spațiul de grație, București, 1976; Arcașii orbi, București, 1978; Crângul hipnotic, București, 1979; Vânzătorul de indulgențe, București, 1981; Șaizeci și nouă de
CRASNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286479_a_287808]
-
Sezon mort, Șerban Cioculescu, A. P. Bănuț, Tit Simedrea, profesorul și academicianul Nae Popescu, doctorul N. Vătămanu. Încă din copilărie, scrie singur și editează într-un număr limitat de exemplare revista „Luna”. A mai colaborat la „Insula” și „Cuvântul”. B., un bonom, un epicureu, a rămas multă vreme oarecum ignorat de istoria literară. În 1918 tipărise două broșuri: Glossa spiritului cărturăresc. Încercare antiintelectualistă - în care, printre altele, exprima astfel de crezuri: „Suntem impetuoși, năvalnici. Disprețuim pe molatici, pe îndoielnici și pe obosiți
BELDIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285683_a_287012]
-
sunt adevăratele personaje ale literaturii lui B. Aflați în crepusculul vieții, după ce au pătimit privațiuni și umilințe de tot felul pentru vini imaginare, ei și-au iertat călăii și nu-și clamează strident și inutil frustrările, ci își trăiesc plenar, bonom sau înțelept boema în care s-au instalat cu secretă plăcere. O anume detașare a autorului, ca și ironia tandră cu care sunt consemnate zbaterile lor întru supraviețuire nu fac din acești inși pitorești personaje cu adevărat tragice, cum și
BERBECARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285703_a_287032]
-
său rămâne aspirația lilială și astrală, ascensional-purificatoare, poemul însuși fiind înțeles ca o „stare de melancolie a inocenței”. Liric ce-și cenzurează efuziunile și evită exhibarea, B. este dublat de un „sceptic melancolic” (Al. Piru) și de un (auto)ironist bonom și delicat: dimensiune evidentă mai ales în prozele sale scurte, scrise ca pentru divertisment, dar nu mai puțin ca penetrante sondaje, de nuvelist sceptic, în diverse medii (familie, scenă, viață literară, lumea funcționarilor și a șefilor acestora etc.), surprinzând pe
BIOLAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285741_a_287070]
-
este descoperit cu o privire ingenuă, care soarbe parcă uitata exuberanță a naturii. În acest jurnal liric, monologic, delicat, aristocratic, emoțiile vin dinspre și se întorc întotdeauna la lectură, carte, motive livrești. Ca și A. I. Odobescu, C. peripatetizează grațios și bonom. Numai că, „paralizat de discreție” (G. Călinescu), poate și de neîncredere, poetul a vrut să stea de vorbă doar cu sine însuși. SCRIERI: Cercetări filosofice și sociologice, Iași, 1935; Colectivismul în filosofia lui Platon, Iași, 1936; Originea socială a filosofiei
CLAUDIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286295_a_287624]
-
și cei care nu cunosc limba medicului). Se pot descrie cel puțin două categorii de medici: - cei „fără vocație” comunicațională (medicul ursuz, cel nervos, cel distant, cel ironic); - cei „cu vocație” comunicațională (medicul permanent jovial, cel flegmatic, cel îndatoritor, cel bonom). Comunicarea deficientă se datorează punerii în relație a unor tipuri de medici și de pacienți neconcordante, necomplementare, disjuncte. Într-o ordine de idei apropiată adăugăm, că tipuri extreme de interpretare, pe medicii timofili (care păcătuiesc printr-o atitudine prea înțelegătoare
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
un fenomen mort și îngropat, arheologic, ce nu mai poate să sperie pe nimeni. Pe scurt, este un antifascism avantajos și comod. (...) Eu cred, și cred cu tărie, că adevăratul fascism este cel pe care sociologii l-au denumit prea bonom „societatea de consum”. O definiție ce pare inofensivă, pur indicativă. Dar nu este așa. Dacă observi bine realitatea și, mai ales, dacă știi să descifrezi ceea ce vezi în jur, obiectele, în peisajul, urbanistica și, mai ales, oamenii, constați că rezultatele
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
căutam cu dinadinsul. Mă duceam de cîteva ori pe an la biserica română din strada Jean de Bauvais, un mare centru al emigrației. Acolo domnea preotul Boldeanu, fost legionar, lucru despre care nu se prea vorbea. Ca persoană, era foarte bonom și foarte accesibil. La biserică făceai cunoștințe de tot felul. Bineînțeles, erau reprezentate acolo toate curentele emigrației, de la legionari pînă la simpli țărani, fugari economici. CÎnd am venit la Paris, era În toi procesul de calomnie deschis Împotriva lui Constantin
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
G. Bacovia în registru minor. El este un poet citadin al peisajului provincial, cu măruntele sale personaje și moravuri. Melodios, facil, transparent, diafan, vag încercat de spleenuri simboliste, „cântă” amoruri pasagere și elogiază galant pure domnișoare, descrie atmosfera sau ironizează bonom lumea provincială și dramele ei. Al. A. Philippide, într-una din cronicile de întâmpinare, apreciază această „poezie ușoară, grațioasă și senină”, în care sentimentalismul e „temperat” de „ușoara ironie” și „reținut de umor”. Mai târziu autorul afirmă deschis că „limpezimea
MAINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287960_a_289289]
-
cotidiană, dar întorcându-se și asupra autoarei înseși. Date personale și fantezii trec într-o scriitură fără ornamente, care înregistrează traiul unei familii obișnuite așa cum arată în fața neamurilor (din casă și de aiurea), toți și toate găsind înțelegerea ironică și bonomă a unei naratoare cu o privire acută și intuitivă. Eu și tata facem sport (1986) continuă poveștile de familie în aceeași tonalitate robustă, autoarea realizând un fel de fotografii-instantanee, conturate cu ironie simpatică și tehnici fără pretenții. Un jurnal, pe
MARIAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288021_a_289350]
-
Graiul românesc”, „Luceafărul”, „Tribuna”, „Vestul”, „Vremea”, „Unirea română” ș.a., unde semnează și Dion Mardan, Mugur Mardan - în trei volume: Drăcovenii (1933), Epigrame(1935) și Epigrame (1939). Om de duh, epigramistul cultivă o satiră ușoară, binevoitoare, plină de vervă și umor bonom. Dornic de amuzament și de bună dispoziție, el folosește abil ascuțișul ironiei, dezvăluind cu menajamente slăbiciuni, defecte sau tare cotidiene. Improvizațiile sale au adeseori scăpărări malițioase, dar foarte rar sunt caustice sau brutale. De regulă se mențin în limita unei
MARCUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288009_a_289338]
-
prozaică din poemele lui Carl Sandburg”, ca un „hibrid cu îndoită înfățișare, de ființă tentaculară și de monstru încremenit”, iar în La cea mai înaltă ficțiune (1984) sublinia felul în care „predispoziția pentru stilul colocvial, grav și jovial, malițios și bonom se păstrează intactă”, dublată însă de „radiografierea parodică a existenței”, în cartea apărută în 1990, Înnebunesc și-mi pare rău, Nicolae Manolescu descoperea „reversul întunecat și coșmaresc” al acestei poezii. Observația se întemeia, între altele, pe o viziune precum aceasta
IARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287489_a_288818]
-
și mai mult în Scrisori bănățene care, măcar inițial, fuseseră destinate unui prieten și, astfel, ignorau constrângerile, prejudecățile și conveniențele. Plasticitatea expunerii este aici sporită, contribuind la aceasta pitorescul, frumusețea „vederilor”, peisajul însuși, dar ceea ce câștigă definitiv este verva, umorul bonom, împrumutat parcă și el de la oamenii locurilor. Un rol major îl au, de asemenea, regionalismele bănățene, pe care autoarea nu doar le percepe cu maximă precizie, ci le adoptă până la identificarea cu vorbitorii acestui grai. Ultimele însemnări de călătorie, Prin
IRINEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287619_a_288948]
-
Criticul apelează la structuralismul promovat de René Wellek (The Literary History), prezentat după buletinul Cercului Lingvistic de la Praga din 1936. Fără să o numească astfel, I. se oprește exclusiv asupra literarității operei lui Ion Creangă, remarcând specificul râsului („jovial” și „bonom”) și, în premieră, dramaticitatea. Demne de interes sunt și comentariile la Mihai Eminescu („scenografia ideilor” în Memento mori, peisajul ciné-vérité din poeme ca Privesc orașul...) și Calistrat Hogaș („peisagist al sublimului”, interpret panteist al universului). Preferinței pentru presa literară îi
IVASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287654_a_288983]
-
ipostaze semnificative, se distanțează sau se apropie de obiect, amplifică sau reduce dimensiunile, pentru ca pe marginea unei trăsături definitorii să comenteze nestingherit, de cele mai multe ori patetic. Când autorul nu are în vedere drame mute, intervin discret scene de un umor bonom. Parcul lui de vietăți (între care o ciocârlie, un vultur, o lebădă, cărăbuși, furnici, o căprioară) face pereche grădinii cu flori a lui D. Anghel, nota care-i apropie fiind fantezia. Deși narate cu voce mică, surdinizată, întâmplările cu necuvântătoare
GARLEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287168_a_288497]