441 matches
-
urbe, orgoliile sunt croite pe măsura inconsistenței personajelor vorbite de ticurile lor, de retorica lor, de un body language elocvent. Să ne întoarcem la acestă figură ștearsă pe fon- dul acestui tablou al exceselor, excese minore, desigur. Și acest anonim bonom asumă o formă de exces numaidecât vizibilă, excesul etilic, care pare să-l extragă din realitatea urbei sale, dacă nu ar exista această formă de înrădăcinare mai puternică consemnată mai sus. Însă în rama tabloului, ceea ce mărește până la enorm acest
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
că, deși nu este un om crud, Lache susține introdu- cerea în legislație a pedepsei capitale. Care este rațiunea acestui gest sau cum putem rezolva acest paradox ? Ima- ginea publică a lui Lache apare deopotrivă ca fiind aceea a unui bonom și a unui radical. Cum pot coexista cele două dimensiuni în acest impiegat ? Lache împărtășește cu Nae din Situațiunea același sentiment al unei somații dramatice, a unei necesități imperioase de a denunța scan- dalul, de sublinia catastroficul „situațiunii”. Toți acești
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
și narcisiacă - pe care autorul o pune continuu în joc ; o inteligență care - așa cum a remarcat G. Călinescu - «va denunța mereu ‘prostia, suverana prostie’ a oamenilor» ; inteligență pe care proștii, incapabili să intuiască efectul, o socotesc simplă glumă sau cinism bonom, adică sfântă și comună neseriozitate, croită exact de măsura prostiei lor. Numai un om foarte subtil poate să distingă durerea ce se ascunde în trăsăturile îngroșate ale unei caricaturi.” , respectiv, „pedagogia pe muchie de cuțit pe care o practică autorul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
numele meu conspirativ este Otilia, vă mărturisesc că nu miați fost simpatic dintotdeauna. Vă vedeam din când în când la televiziunile dumneavoastră, în cadrul știrii zilnice despre nu știu ce mare brânză a mai făcut Partidul Conservator, și credeam că sunteți un tip bonom, bleguț și - fiemi scuzată exprimarea - cam umanist. Se vede bine că sunt tânără și încă mai am multe de învățat de la un cadru cu etatea și experiența dumneavoastră. Apoi am văzut două emisiuni care miau relevat adevărata dumneavoastră personalitate - de
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
descris ca un tip negricios, despre care elevii știau că fusese deținut de drept comun pe la Craiova. Gardienii erau și ei neschimbați: primul gardian, Vițel, era chiar din localitatea Târgșor și era cumnat cu moș Dumitrache, gardianul în vârstă și bonom, de care elevii erau foarte atașați datorită omeniei sale. Primele mărturii ale unor întâlniri publice în cadrul închisorii sunt menționate la începutul verii lui 1948 și aveau ca protagoniști un grup de elevi buzoieni neafiliați politic. Ședințele se țineau duminica dimineața
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
de a accede la esența feminității ca pe o înfrângere insuportabilă, se sinucide. Insuficient motivat, întrucât analiza psihologică nu susține îndeajuns motivul central, al magiei sexuale, Diamant verde a fost o încercare demnă de remarcat. La fel, paginile de umor bonom ale schițelor din volumul Noaptea de fericire (1944). C. rămâne, pe ambele versante ale operei, poezie și proză, un liric prețios care unește carnalul cu inefabilul și cu simbolicul. SCRIERI: Poeme și proză, București, 1913; Drumul, București, 1928; Polca pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286158_a_287487]
-
lui Jderescu : își ascunde referințele, în loc să le afirme în gura mare. Faptul că vedem în A fost sau n-a fost ? ecouri din Caragiale, Ionesco sau Beckett (sau Mazilu) poate fi doar efectul unei perspective rigid culturale, pe care maliția bonomă a lui Porumboiu o tematizează la mișto. Iar faptul că putem citi în povestea trist-comică a celor trei prizonieri din televizor (invitații unui talk show sunt la fel de captivi ca și telespectatorii) o parabolă zen și, în același timp, o comedie
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
autorului Groapei, cel care în anii aceia se lăuda a „deține adevărul” și de a fi deasupra și în afara „grupurilor literare”; Dimov, uluit, roșu la față, se ridică și strigă: - Contest cu vehemență și declar că... - ...Lasă bădie, îi taie, bonom, Barbu, am făcut și eu așa, un fel de apropo!... Doar știi că te prețuiesc, ce naiba... Dar privirea lui era spre „aparatul de partid”, prezent, cu aerul „ați auzit, am informat, luați măsuri!”. Cu astfel de „apropouri”, dar și cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
amintirile și evocările autorului junimist se situează la confluența dintre episoade ce aduc a poveste "blândă", avându-l pe autor drept personaj principal, și "radiografia" unor medii socio-culturale ale vremii în care a trăit un om important, dar modest, educat, bonom, omenos, prețuit și chiar iubit (aproape de toți!), așa cum l-au cunoscut numeroși contemporani ai săi. Cu un caracter eterogen, situat la granița dintre autobiografie și publicistica ocazională, poate fi considerat, în mod cert, volumul Pagini răzlețe, care, pe lângă unele povestiri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
în sensul etimologic al termenului) lui Gane, volumul, în întregul său, reprezentând un fel de portret în oglindă, al unui om și al unei epoci. Personajul-narator ne apare așa cum l-au cunoscut contemporanii săi: "om delicat și fin, cultivat și bonom, sentimental și înțelept, visător și romantic paseist" (Cf. Ilie Dan, Pașii memoriei, București, 2001, p. 75). Și rămâne în toate mândru de orașul natal Fălticeni și de cel care l-a adoptat pentru totdeauna: Iași. Într-un cuvânt, prin formă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ai Thaliei, se încumetă în Schiță pentru istoria teatrului românesc să încerce o prezentare succintă a evoluției artei scenice la noi, pe durata unui secol. Deficitară în latura documentară, lucrarea conține bune pagini evocatoare, împletind nostalgia lumii vechi cu ironia bonomă. O surpriză a fost prima piesă a lui A., Dragodana. De dimensiuni reduse, drama are în centru conflictul dintre onoare, ce nu se poate păstra decât cu prețul vieții, și datoria perpetuării neamului. Prin dramatismul său, piesa amintește Săptămâna luminată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285365_a_286694]
-
nervii noștri suprasolicitați. În centru, de cealaltă parte a clădirii muzeului, urmărim un concurs de volei pe plajă: nisip turnat chiar sub zidul cenușiu al clădirii, peste care fâlfâie ghirlande de stegulețe ale postului de Radio Contact, cu delfinul său bonom, apărut de câțiva ani și pe piața românească (mai nou, și în stânga Prutului). Pe drumul de întoarcere, îmi continui discuția cu Sauter și cu rusoiaca Valentina Soloviova. Femeia, tot timpul exaltată, se arată sincer uimită (după Inga Lindqvist, la Paris
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
să-i dea niciun răspuns colegului său. Bine, nici măcar nu-l salută la despărțire, ieșind ca o vijelie pe poartă. Când ajunse în bulevard, îl înjură cu glas tare de vâsc și de asivasilistică, de morți și de gâți pe bonomul Anton, pe care-l făcu pe deasupra dobitoc, bumbalău și... scroafă gușată. Astfel răcorit, traversă bulevardul spre Colțea, luând-o prin spatele bătrânului spital. Din când în când, cu un gest rapid, își consulta ceasul. Omul nostru avea deci o întâlnire
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mosul care vindea carne de urs pentru povești, pe care Îl fotografiase manu În excursia sa În marele Nord ! Nu știu cum, Îi rătĂcisem poza pe undeva prin sertarul de la birou. Am făcut un pas Înapoi, cu un strigăt de uimire. ovalul bonom și miste- rios al privirii sale, singurul care rămânea eliberat de blănuri În fotografie, era inconfundabil. Am tresărit de parcă aș fi văzut deodată În carne și oase o stafie. Fusesem convinsă că angalok‑ul nu era altul decât propriul meu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
căutam cu dinadinsul. Mă duceam de câteva ori pe an la biserica română din strada Jean de Bauvais, un mare centru al emigrației. Acolo domnea preotul Boldeanu, fost legionar, lucru despre care nu se prea vorbea. Ca persoană, era foarte bonom și foarte accesibil. La biserică făceai cunoștințe de tot felul. Bineînțeles, erau reprezentate acolo toate curentele emigrației, de la legionari până la simpli țărani, fugari economici. Când am venit la Paris, era în toi procesul de calomnie deschis împotriva lui Constantin Virgil
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Paginile în care se evocă anii copilăriei și tinereții, ca și itinerariile actoricești, sunt antrenante datorită naturaleței și umorului, episoadelor pitorești și anecdotelor din lumea rampei. Chiar opiniile asupra meșteșugului scenic nu distonează, ci au aspectul lucrului trăit. Modest și bonom, autorul a realizat o frescă documentară, dar și povestea vieții unui om. SCRIERI: Gheorghiță, București, 1930; Victoria, București, 1941; Treizeci de ani în teatru, București, 1941; ed. (O viață de actor), București, 1965. Repere bibliografice: I. B., Vasile Brezeanu: 30
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285880_a_287209]
-
Anii treizeci. Extrema dreaptă românească a lui Zigu Ornea, care tocmai apăruse (avea un pachet mare cu cărți). Apoi am stat de vorbă pe diverse teme până a venit Radu Negru cu vinul. Și am continuat până după-amiază. Era un bonom Chiriac. D.T.: Un om care are în memoria mea un loc aparte, am colaborat foarte bine cu el și după aceea cu Petrică Bălan. Petrică era mai ponderat, mai timid, dar bun organizator. S.B.: Într-o dare de seamă din
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
respectivul erou să-și uite de suferințele fiziologice "luate cu mîna" - nu la figurat, ci la propriu - de un condamnat la moarte dotat cu neștiute virtuți paranormale. O scenă frisonantă căci atoatebinefăcătorul e un negru uriaș cu o gingășie infantilă, bonom și inocent, capabil și de alte minunății, dar producătorii și distribuitorul Glob Com Media roagă insistent să nu fie dezvăluite surprizele și deznodămîntul! Dacă nu s-ar specifica pe generic că este vorba de o ecranizare a unui best-seller de
"Contaminări" transoceanice by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16104_a_17429]
-
care sună într-o moschee sau al unor recitări din Coran pe fondul unor imagini video cu teroriști. Descoperirea mea se lega de o viziune a paradisului pe care, cu puțin înaintea atacului, o are unul dintre teroriști - un tip bonom, durduliu, cu ochelari - care e americanizată până în pânzele albe: fete blonde, chiar californiene?, în bikini, alergând pe malul mării cu pletele în vânt, ca într-o reclamă la loțiune de plajă. Ceea ce m-a frapat e tocmai discrepanța dintre idealismul
B-Est, cât de bine se poate by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11752_a_13077]
-
tatăl avea porniri sentimentale. Cumpăra cărți, recita poezii, doinea, umbla după vânat. Lăsa de multe ori hărnicia casnică pe seama Sultanei. Iuțeala și lipsa de odihnă puteau fi cauza leucemiei care a răpus-o la 61 de ani. Cu aerul său bonom și sportiv, Costache și-a purtat inteligența încă 5 ani. Informațiile scriitorului despre părinții săi sunt puține, iar ale familiei, în ansamblul ei, nesigure. Chiar și documentele de arhivă păcătuiesc uneori prin imprecizie. Dile și-a petrecut prima copilărie alături de
Vasile Voiculescu – noi contribuții biografice by Gheorghe Postelnicu () [Corola-journal/Journalistic/5285_a_6610]
-
amintesc de Italia, fapt pentru care era și supranumit "Florența germană", pentru viața universitară în care domnea un fin spirit de colegialitate, pentru seninătatea clasică a împrejurimilor sale, pentru castelele istorice, în fine pentru locuitorii săi îndatoritori, binevoitori, familiari, veseli, bonomi. Să precizam că toate aceste considerații sunt facute pe baza celor observate de autorul lor în Hermania antebelica, Germania lui Goethe și a lui Beethoven, nu aceea a militarismului prusac. Evident, autorul face însemnări și despre alte orașe: Weimar, Regensburg
Amintirile lui Virgil Tempeanu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/18006_a_19331]
-
care zace ascunsă o moștenire de curaj și onestitate. Piratul are ceva de Rasputin, ceea ce rimează cu povestea pe jumătate orientală a căutării mesajelor secrete. Căpitanul are nasul mare și ochii mici, figură de rusnac îndrăgostit de sticlă, jovial, chiar bonom, dar indolent. Există un alt cuplu degeminat, foarte comic, al agenților FBI, Thompson și Thompson, care acompaniază discret aventurile eroului principal. Sub toate aceste chipuri și temperamente se află însă și imaginația sclipitoare a lui Spielberg. Ca și caricatura, desenul
Tintin se întoarce... din America by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5084_a_6409]
-
este legat de contradicția dintre exigența cu care comentează creațiile literare ale lui Marin Sorescu și Nichita Stănescu și larghețea aproape necritică arătată în cazul unor poeți cvasinecunoscuți. Într-o parte Gheorghe Grigurcu pozează în critic fioros, în cealaltă, în bonom exeget descriptiv. Firește, au dreptate cei care îi reproșează această inconsecvență, dar este la fel de adevărat că pentru un duel este nevoie de un adversar pe măsură. Ascuțimea criticii în cazurile Marin Sorescu și Nichita Stănescu reprezintă o recunoaștere implicită a
Confesiuni incomode by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8212_a_9537]
-
mai credibil portret al omului, personalității politice și militantului pentru drepturi civile John Kerry, în primul rând prin modul în care și-a captat audiența. Felul degajat, destins de a vorbi al lui Bill Clinton, plăcutul lui accent sudic, figura bonomă au făcut din John Kerry un alt fel de personaj politic: mai apropiat, mai lesne de înțeles. Că și discursul lui Clinton era conceput de altcineva mi-a părut evident, dar fostul președinte cel puțin știa unde și când să
Discursul politic și ideologia by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/12900_a_14225]
-
este și astăzi aceeași „pasăre rară” a criticii literare, neafiliat niciunei coterii, niciunui grup, ignorând cu aceeași tărie și seninătate, cu aceeași severă conștiin- ță, a menirii omului de condei și a magistraturii critice, cu același necruțător (și dezvantajos) surâs - bonom și arțăgos în același timp - toate interesele („practice”, de culise, de compensație și reciprocitate concesivă, etc.) incompatibile cu marile obiective ale culturii noastre, cu marea lui credință [urmează un cuvânt ilizibil] în destinul major al creației românești. „Incomod” și azi
Cornel Regman în documente semnate de Geo Dumitrescu () [Corola-journal/Journalistic/2409_a_3734]