1,565 matches
-
și îi dădu drumul înăuntru. Ăla-i starostele, îi explică Vasilică. El e șeful. Cristi îl privi mai atent. Era un bărbat mai în vârstă, masiv, cu fața arsă de soare și brăzdată de riduri adânci. De sub pălăria neagră, cu boruri largi, ieșeau pletele sure, lungi până la umeri. Purta cizme de piele și pantaloni negri strânși pe picior. Era îmbrăcat cu o cămașă largă, ca o rubașcă peste care trecea un chimir lat, plin de curelușe și buzunărele. În colțul gurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nici o îndoială că fuseseră deja văzuți de aceștia, însă nimeni nu se întrerupea din lucru. Singur, starostele se ridicase de pe scăunelul său și îi întâmpină în picioare. În timp ce spălau nisipul din talere, bărbații din apă le aruncau priviri furișe pe sub borurile pălăriilor negre ce le purtau pe cap. Ziua bună! spuse Cristi când ajunse la doi pași de bătrân. No, bună ziua! îi răspunse acesta, venind spre el cu mâna întinsă. Lui Toma îi plăcu strângerea de mână a acestuia. Fermă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
care erau Înhămați doi cai povarnici și silnici. Pe locul din față, fără coviltir, stătea un domn În jur de patruzeci de ani, cu niște ochi mari, negri, și cu pleoapele oblonite de oboseală. Pe cap avea o pălărie cu boruri tari, cam roase. Ținea hățurile lejer Într-o mînă, ca un căruțaș destoinic, Înfășurînd ambele curele În palma sa mare, Într-o mănușă de piele de căprioară. Cu cealaltă mînă strîngea biciul, nou-nouț, de gospodar, din trestie de bambus, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
distinctiv al detectivilor din epoca clasică, cel puțin de când raymond chandler a creat figura lui marlowe, până într-atât încât e la îndemâna oricărui cititor de cărți de tip hoții și vardiștii categoria crimă, care vede un individ cu pălărie cu borurile lăsate și gulerul pardesiului ridicat, să proclame imediat că e humphrey bogart aruncându-și pieziș privirea pătrunzătoare printre marginea gulerului și marginea pălăriei. Acest comisar nu poartă pălărie, umblă cu capul descoperit, așa l-a determinat moda unei modernități care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
se opri, dându-se la o parte. Dante păși spre mijlocul Încăperii, unde Îl aștepta un bărbat masiv, cu trăsăturile insolente ascunse Îndărătul unei măști de bonomie ipocrită. Ședea pe un jilț din lemn, purtând toate Însemnele funcției. Pălăria cu boruri largi, cu cordonul ei Împletit, Îi zăcea pe genunchi. - Așadar, ne revedem, messer Alighieri, murmură cardinalul cu glasul lui strident, schițând un surâs care Îi puse În mișcare bărbia dublă. Îi Întinse mâna Înmănușată, pe care se remarca un inel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
aici poate șaptesprezece ani. Era imortalizată în mijlocul unei pajiști presărate cu plante umbelifere, din acelea numite popular cununițe. Tânăra râdea. Era îmbrăcată în haine de țară și toată eleganța ei era pusă în evidență de simplitatea îmbrăcăminții. O pălărie cu boruri largi arunca o umbră întunecată pe jumătate din chipul ei, dar ochii și surâsul ei, strălucirea soarelui pe mâna sa ce ținea marginea pălăriei ridicate de vânt, toate acestea îi dădeau acelui chip o grație fermecătoare. Era o adevărată regină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Budapester Strasse, m-am ținut în spatele unui grup de elevi până am ajuns pe Ansbacher Strasse, unde m-am descotorosit de ghid, mi-am pus pe mine impermeabilul pe care-l ținusem în mână și mi-am răsucit în sus borul pălăriei. Micile modificări ale înfățișării sunt esențiale când urmărești pe cineva. Asta, plus rămânerea în spații deschise, la vedere. Numai când începi să te pitești pe lângă ziduri omul tău începe să devină bănuitor. Doar că tipu’ ăsta nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
e cartierul în care trăim și îmi dau seama că vom continua cu toții să găsim rahat pe pantofi până când cineva o să aibă destulă minte încât să-i bage pe toți câinii vagabonzi în adăposturi speciale. Mi-am dus mâna la borul pălăriei: — Gândiți-vă la asta. Korsch își răsuci absent mustața, continuând să citească ziarul. Bănuiam că și-o lăsase să crească într-un efort de a părea mai impozant, la fel cum unii bărbați își lasă barbă: nu pentru că le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
polițiști. Purtau uniforme? Ea dădu nesigură din cap. — Să începem de la culoarea acestor uniforme. Un fel de verde, cred. Știți, ca de polițist, numai că un pic mai închis. — Cum erau pălăriile lor? Ca de polițist? — Nu, erau pălării cu borul ascuțit. Mai degrabă ca ale unor ofițeri. Tati a fost ofițer în marină. — Altceva? Insigne, panglici, medalii, trese la guler? Ceva de genu’ ăsta? Ea continuă să scuture din cap. — Bine. Și acum, bărbatul care a vorbit cu tine. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
multe hangarale și în spatele casei o gră �dină mare. Beci răcoros pentru păstrarea vinurilor și sifoanelor în căl �durile toride ale verii și călduros în zilele geroase ale iernii pentru păstrarea zarzavaturilor la nisip, a murăturilor și mai ales a bor � �canelor cu bureți de fag care stăteau așezați precum peștii, iar din când în când vedeai albul cățeilor de usturoi ce le da un gust deosebit. Bucătăria comunica cu salonul hanului printr-o ferestruică mică de unde te îmbiau mirosurile sarmalelor
DOMNEŞTIUL OAMENILOR SIMPLI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360867_a_362196]
-
a ieșit să aducă un taxi la poartă. - Bine, sunt și eu gata într-un minut. Veronica a preferat să-și îmbrace o rochie subțire, vaporoasă, asortând la ea o pereche de sandale cu tocul jos, pălăria de soare cu borurile largi și cu un buchețel de flori prins de pamblica roz legată cu fundiță în jurul calotei. Nu și-a uitat nici umbreluța sa de soare. Mircea se prezentă imediat cu taxiul la poartă. Mama cobora treptele vilei elegantă, cu mersul
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. VI PE FALEZA . de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364136_a_365465]
-
care, era postată cu onoare, Top Modela Achihae. Șî când văzui așea postare, la mine bucurie mare, s-o cunosc cu nerăbdare, pi așea doamnă de onoare. Dar, uitându-mă la ea bine, o văzui cu pălărie, o pălărie cu bor mare șî mai era șî călare, pi un cal alb în buiestru, antrenat di un maiestru. Am mai văzut un panou mare, tot cu o doamnă di onoare. Ea, Ariadna se numea șî desigur, aceeași Achihae era, șî multă lume
TOP MODELA DI PI ȘENTRU de ILIE POPESCU în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368485_a_369814]
-
pleca, șî prin Ottawa se plimba, toată lumea o admira, iară ea cu capul pe sus stătea șî di drumul ei își vedea. Multe lucruri se pot spune șî toate-s numai di bine, despre această doamnă care, poartă pălărie cu borul mare, ea Ariadna Achihaei se numește șî este o doamnă din poveste. Referință Bibliografică: Top Modela di pi șentru / Ilie Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1813, Anul V, 18 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ilie Popescu
TOP MODELA DI PI ȘENTRU de ILIE POPESCU în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368485_a_369814]
-
la plajă, nicidecum la teatru sau la vreo recepție de gală! Observasem că acest machiaj, potrivit mai mult la alte ore ale zilei, nu dimineața, nu se strica sub acțiunea soarelui la plajă, pentru că se apăra cu o pălărie cu boruri mari, care o fereau de razele solare și de sub care răsărea mereu o fețișoară minunată și strălucitoare, care mă fascina. Seara, înainte de culcare, operațiunile erau inverse. Întâi, începea ritualul demachierii. Își curăța tenul cu meticulozitate, apoi se ungea cu o
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368336_a_369665]
-
eu am fost Leșe, cu toate că trebuia să fiu Opriș. - Da, de ce vă purtați peste tot cu pălăria asta mare? - Este o pălărie care se purta în Bistrita și în Lăpuș. Dar astăzi nu se mai prea poartă. Că e cu borul mai mare, mai mic, calotă mai înaltă, dom'le: pălăria-i palarie. De ce o port? Pentru că la noi se spune că pălăria definește omul. Așa este. Pălăria arată bărbăția bărbatului. Cine nu poartă pălărie ori i-o murit cineva ori
INTERVIU CU ARTISTUL GRIGORE LEŞE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367313_a_368642]
-
cămașă lăsată peste ei, împodobita cu râuri de motive naționale, încinsă la mijloc de un chimir lat din piele groasă, țintuit în capse de arama, cu vestă neagră fără mâneci, confecționata din dimie țesuta în război, cu pălărioara ciobăneasca, cu boruri scurte, iar ea cu fota înflorata încinsă cu bețe, pește ia ce-și lasă ciupagul să se vadă de sub poalele foții cu barișul legat pe cap, chirofoși afar'din cale, discutând între ei așa de ușor ca se auzea dincolo de
PETRU ŞI ROZA, POVESTIRE DE ION DOREL ENACHE-ANDREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366883_a_368212]
-
Doar nu ne grăbește nimeni, camarade, de ce să ne omorâm? Vasile își scoase pălăria de pe cap și o trânti pe mormanul de pământ, negru și slinos, scos din groapă. Era o pălărie din paie de orez, veche și roasă pe la boruri, primită de pomană cine mai știe când și de la ce răposat. Se scărpina cu mâna stângă în vârful capului, mai avea câteva fire de păr roșcovan și dacă ar fi insistat, n-ar fi avut mult pană să devină un
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]
-
în legătură cu ,,a acoperi“, „piele“,„coajă“,„cer“. De exemplu gr. drys și sl. derevo provin, după noi, din cerul daer ori der < (ten)der < (ten)ger, de unde pielea la tc. derî, la gr. derma, germ. Leder. Denumirea bradului, a molidului este bor pe care noi îl comparăm cu scitul abra „cer“, magh. bör „piele“. Chiar numele i.e. al pielii e *pel -dedus de noi din ciuvaș pelet „cer“ (Sevortian, Etim. slovar', passim), de aici denumirea plutei. La aromâni copaciu are sensul de
ETIMOLOGIA CUVÂNTULUI COPAC de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367530_a_368859]
-
și urmărit așa cum și eu, la rândul meu, le-am avut drept experiențe. Urcam treptele intrării unei instituții de stat. În fața mea un semen robust, într-un costum de vară, dintr-o stofă de bună calitate, cu o pălărie cu boruri largi, trecut de șaizeci de ani, se înălța semeț pe fiecare treaptă pe care o urca. Era un semn al ignoranței. Îl priveam pentru că altceva mai bun, în momentele acelea, nu aveam de făcut. La un moment dat am zâmbit
AMINTEŞTE-ŢI CĂ VEI MURI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366962_a_368291]
-
la plajă, nicidecum la teatru sau la vreo recepție de gală! Observasem că acest machiaj, potrivit mai mult la alte ore ale zilei, nu dimineața, nu se strica sub acțiunea soarelui la plajă, pentru că se apăra cu o pălărie cu boruri mari, care o fereau de razele solare și de sub care răsărea mereu o fețișoară minunată și strălucitoare, care mă fascina. Seara, înainte de culcare, operațiunile erau inverse. Întâi, începea ritualul demachierii. Își curăța tenul cu meticulozitate, apoi se ungea cu o
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366997_a_368326]
-
Mendez, Joshua Winzeler, pe o muzică superbă spaniolă cu ritm de tangou, piesa simbolizând lumea suprarealistă a pictorului belgian René Magritte (1898-1967), renumit pentru picturile sale cu bărbați în pălării melon (pălării din fetru cu calotă rotundă și bombată, cu boruri înguste, îndoite în sus), care creează un aer vesel-sumbru atenuat, mai mult umoristic, după cum și pictorul a avut un simț ludic și provocator de umor, care transpare în mai multe dintre piesele pe care le-a creat și care au
12 IUNIE -26 IULIE 2014 de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1291 din 14 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349252_a_350581]
-
la plajă, nicidecum la teatru sau la vreo recepție de gală! Observasem că acest machiaj, potrivit mai mult la alte ore ale zilei, nu dimineața, nu se strica sub acțiunea soarelui la plajă, pentru că se apăra cu o pălărie cu boruri mari, care o fereau de razele solare și de sub care răsărea mereu o fețișoară minunată și strălucitoare, care mă fascina. Seara, înainte de culcare, operațiunile erau inverse. Întâi, începea ritualul demachierii. Își curăța tenul cu meticulozitate, apoi se ungea cu o
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349754_a_351083]
-
care Patriarhia Ecumenică nu mai avea mijloace de a-și impune autoritatea. Detalii privind relațiile dintre puterea laică și cea religioasă în epoca lui Mircea cel Bătrân la A. Sacerdoteanu, Mircea cel Bătrân și Biserica Ortodoxă a Țării sale, în BOR, XCV, 1968, nr. 3-5, p. 100-106. De asemenea, în legatură cu relațiile dintre scaunul mitropolitan al Țării Românești și Constantinopol, credem că termenul adecvat este cel de autonomie și se explică prin condițile grele în care Patriarhia Ortodoxă a supraviețuit
VREDNICUL DOMNITOR MIRCEA CEL BĂTRÂN SAU CEL MARE ŞI MĂNĂSTIREA COZIA – CTITORIA MĂRIEI SALE PRECUM ŞI RAPORTURILE SALE CU BISERICA (1386 – 1418)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie [Corola-blog/BlogPost/344369_a_345698]
-
în istoria românilor. Studii oferite prof. dr. Șerban Papacostea cu ocazia împlinirii a 70 de ani, București, 1998, p. 125-136. [vi] Despre acest epitet în titulatura Mitropoliților Ungrovlahiei, vezi Nicolae Șerbănescu, Titulatura mitropoliților, jurisdicția, hotarele și reședințele mitropoliei Ungrovlahiei, în BOR, LXXVII, 1959, nr. 9-10, p. 710-711. Acordarea acestui titlu mitropolitului muntean prin care jurisdicția îi era extinsă și asupra ortodocșilor din regatul ungar ce nu aveau o ierarhie proprie (vezi Al. Elian, Legăturile Mitropoliei Ungrovlahiei cu Patriarhia din Constantinopol și
VREDNICUL DOMNITOR MIRCEA CEL BĂTRÂN SAU CEL MARE ŞI MĂNĂSTIREA COZIA – CTITORIA MĂRIEI SALE PRECUM ŞI RAPORTURILE SALE CU BISERICA (1386 – 1418)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie [Corola-blog/BlogPost/344369_a_345698]
-
de flori în culori aprinse, în picioare opinci. Bărbații purtau: cioareci din postav alb, țesut în război, cămașă albă, cu șâre (cusături cu flori) la mâneci, cheptar din piele neagră, cu flori cusute, deschis pe-o parte, colop (pălărioară cu boruri mici). În casa de la Ibănești pot fi admirate și costume noi, cele pentru femei fiind formate din: cămașă de culoare albă, cu umăr (cusătură pe umăr) cu șâre (șiruri de cusături) cu flori viu colorate, șurț cu piană (catrință), pe
FESTIVALUL VAII GURGHIULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347906_a_349235]