2,885 matches
-
cu meticulozitate: zece cuadrați. Se îndreaptă spre bucătărie, ia o oală de un litru, o umple ochi cu apă și o răstoarnă în borcanul etichetat Viața nouă. Măsoară a doua recenzie, din revista Orizont comunist: 20 de cuadrați. Pune în borcanul corespunzător doi litri de apă. Pentru 35 de cuadrați pune trei litri și jumătate, și tot așa! Absorbit cu totul de măsurători, s-a surprins la un moment întrebându-se cu voce tare: „Fac muncă de creație, sau pun murături
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
moment întrebându-se cu voce tare: „Fac muncă de creație, sau pun murături?”. „Nu contează! - și-a replicat de data aceasta în gând. De totdeauna arta s-a împletit strâns cu viața...”. Și continuă să reprezinte concret, cu apă la borcan, viața cărților după ce și-au luat zborul în lumea largă. Sfârșind operația, se așază din nou pe fotoliu, icnind, de parcă ar fi scris un capitol întreg. Contemplă borcanele, mulțumit și amuzat de scara bizară ce rezultă din nivelul conținutului. Dărnicia
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
împletit strâns cu viața...”. Și continuă să reprezinte concret, cu apă la borcan, viața cărților după ce și-au luat zborul în lumea largă. Sfârșind operația, se așază din nou pe fotoliu, icnind, de parcă ar fi scris un capitol întreg. Contemplă borcanele, mulțumit și amuzat de scara bizară ce rezultă din nivelul conținutului. Dărnicia criticii a avut mari variații: când șapte litri de apă, când trei, când numai zero virgulă cinci. Dar n-are-a face, opacitatea contemporanilor este, după cum se știe, tradiție! Ba
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
variații: când șapte litri de apă, când trei, când numai zero virgulă cinci. Dar n-are-a face, opacitatea contemporanilor este, după cum se știe, tradiție! Ba, s-ar putea spune, este chiar un semn bun... Tot cu gânduri ca acestea a contemplat borcanele până seara, când a ieșit în oraș ca să ia puțin aer. A doua zi a decurs la fel, din zori până în amurg. Carnetul de note și topul de hârtie zac pe birou, neatinse. Contrar așteptărilor, după treaba cu borcanele nu
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
contemplat borcanele până seara, când a ieșit în oraș ca să ia puțin aer. A doua zi a decurs la fel, din zori până în amurg. Carnetul de note și topul de hârtie zac pe birou, neatinse. Contrar așteptărilor, după treaba cu borcanele nu a putut să mai scrie nimic. Nu se gândise nici o clipă că imaginea vie - și atât de clară! - a operei sale receptate de critică ar putea să-l inhibe câtuși de puțin. Speră să se redreseze în cele câteva
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
Polenta, Pe ici, pe colo..., A uita-uitare, Olimp, pe loc repaus!. Nici chiar soția! Dar se va îngriji să nu aibă acces în camera lui de lucru! Duce acum o viață frenetică, lucrând zilnic, urmărind cu înfrigurare nivelul apei din borcane. În momentele rare de relaxare îi sună în ureche, de undeva, de departe, un cuvânt: murături, pe care îl alungă repede, ca pe o piază rea. Și se afundă din nou în studii, în calcule și formule, confruntând hărți și
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
purcel nu pot lipsi murăturile. Murăturile? Ah, da! Murăturile!... „Nevastă!” - strigă scriitorul din ușa camerei sale de lucru. Soția apare repede, ștergându-și mâinile cu poala șorțului și privindu-l întrebătoare, mirată de aerul lui triumfător. „Nevastă, uite, ai aici borcane pentru murături!”. Și făcu un gest larg cu mâna, aproape teatral, spre „bibliografia critică” rânduită la peretele liber al camerei sale de lucru. Apoi, fără alte cuvinte, înșfacă geamantanul, își lasă soția total nedumerită și iese cu pași hotărâți, îndreptându
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
Sînt sigură. Pentru că n-o pricepi. CHARLES: Eu mă duc să mă culc. E tîrziu. EMMA: E devreme! Prea devreme! CHARLES: N-ar fi rău să vii și tu... Pari obosită. Noapte bună! (Iese. Emma se mai joacă puțin cu borcanul cu otravă, apoi îl lasă. Bătăi în ușă.) EMMA: Cine e? ION (de afară): Eu... EMMA: Care eu? (Deschide totuși, intră Ion, pușcă-căriaș nebun) Hopa! Cine ești dumneata? ION: Ion EMMA: Ia te uită! Stai jos! Parc-ai veni de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
balul? MEFISTO: E nițel mai complicat de explicat. Oricum, ceaiul e bun. (Bea) EMMA: Ce să-ți cer... ce să-ți cer? MEFISTO: Pînă te gîndești, o să-ți cer eu puțină miere. Ai? EMMA: Imediat (Iese și revine cu un borcan de miere, dar îmbrăcată în altă rochie, splendidă, de care nici nu-și dă seama c-o poartă). Uite... MEFISTO: Mulțumesc: Poți să te uiți în oglindă... EMMA (se vede): Vai! Ce minune! Cum ai ghicit ce-mi doream! MEFISTO
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
grădina de vară nu mai e, unde vă duceați să vedeți filme indiene cu Raj Kapoor, sau Lanțul amintirilor și Toată lumea e a mea, și unde Vijulan cerea bani de bilet În schimbul furnicilor pe care le ținea prizoniere Într-un borcan: un leu pentru zece furnici Înghițite spectaculos și inedit... Nu mai e nici casa lui Saulea, cel mai mare go lan din cartier, care Își bătea părinții și Îi Închidea În șifonier, după care se ducea și se Îmbăta, iar
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
acolo. Aveam ce mânca, ne distrăm, ne simțeam bine împreună. Și ce șef aveam, un curvar și un afacerist, să nu îți povestesc de câte ori s-a dat la mine. Uite ce au ajuns fabricile, acu’ să vrei să iei un borcan de vopsea sau un capăt de țeavă. Acum, daca fetele ar fură cum luăm noi din fabrica, ar da faliment. Fuseserăm cu toate că într-o familie și până mai adineaori fuseserăm fericite. Acum s-a destrămat, am adormit și m-am
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
Am dat colțu’ la babă. Pe uliță, Găinaț bătea pe la porțile oamenilor și striga: — Au venit belgienii și ne-au adus bluze pe gât! Pampas mânca. Mânca niște jumări vechi, pe care le scotea cu gheara ei neagră dintr-un borcan unsuros. Că e murdar ce iese, zicea ea mereu, nu ce intră în gura omului. La gură avea grăsime sleită. I am zis să coasă steagul și m-am întors fuga la primărie. — Băieți, a-nceput Manciuzdă, ca la noi
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
pe masa mare din fața prispei văzu două papornițe și o damigeană. Se frecă la ochi și papornițele și damigeana tot acolo erau. Le luă, le aduse în casă și... ce să vadă? Papornițele erau pline ochi cu cârnați, șuncă, ouă, borcane de zacuscă de ciuperci, cu dulceață, pâine de casă și câte și mai câte, iar damigeana mirosea a busuioacă de îți lua mințile! Petre zâmbi erau produsele viitoarei "Asociații" și "cooperatorii" reacționaseră mai rapid decât se așteptase. Curios era că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
de rubarbă, după care se băteau nemții, despre succesul magiunului de la Topoloveni... Îi veni ideea cu administratorul agenției austriece, cu care aranjase închirierea casei de la Bușteni. Mai trecuse pe la el să-l salute, îi mai lăsase câte o lădiță cu borcane de dulceață de afine, de zmeură, cu zacuscă de hribi, câte o sticlă de afinată și omul nu mai știa cum să-i mulțumească și să laude darurile primite. Îl anunță telefonic de o "discuție de afaceri". La întâlnire, Petre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
se pună pe treabă, m-am gândit, cât stai pe aici, dacă vrei și îți place, cu caietul de schițe, cu imaginația, cu computerul, să începi să schițezi ceva modele de mobilier rustic, de sticle pentru sucuri și afinată, de borcane pentru dulcețuri, zacuști, de etichete. Ar mai fi nevoie, fata tatii cea isteață, de o emblemă a Cooperativei, ceva "eco", care să atragă privirile și buzunarele cumpărătorilor. Tată, vino să te sărut! E minunat ce-mi ceri și dacă mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
uite, aici, am niște desene. Să vezi și tu dacă sunt bune. Să le studiem! Erau zeci și zeci, muncă multă, migăloasă. Îi zâmbeau de pe hârtie scaune, dulapuri, lavițe, colțare, mese, policioare, toate măiestrit lucrate, fasonate... Mai erau sticle și borcane, mai mari, mai mici, nimic de forma obișnuită a unei sticle sau a unui borcan. Totul era artă, artă și naivitate caldă, adevărată, îmbietoare. Mai erau etichetele, care de care mai ingenioase. Și, ca "emblemă" a produselor Cooperativei, Ana desenase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Erau zeci și zeci, muncă multă, migăloasă. Îi zâmbeau de pe hârtie scaune, dulapuri, lavițe, colțare, mese, policioare, toate măiestrit lucrate, fasonate... Mai erau sticle și borcane, mai mari, mai mici, nimic de forma obișnuită a unei sticle sau a unui borcan. Totul era artă, artă și naivitate caldă, adevărată, îmbietoare. Mai erau etichetele, care de care mai ingenioase. Și, ca "emblemă" a produselor Cooperativei, Ana desenase un brad înalt, verde, sănătos, pe ramurile căruia își găsise loc un cocoș de munte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
de trecere pentru că scria la "Vlăstarul" și, cum "chimist n-are să ajungă, poate ajunge scriitor". Mai târziu, bătrânul profesor și-a deschis o farmacie pe Calea Victoriei și Alexandru Paleologu își amintește cum îl privea serile, prin vitrina luminată, trebăluind printre borcane și eprubete, fără a îndrăzni însă ca, măcar o dată, să intre și să îl îmbrățișeze. Regretul (prea) târziu al acestei timidități excesive se transformă într-o confesiune sfâșietoare: "Era tot mai bătrân acum și părul îi era din ce în ce mai puțin roșu
Monografia unei stări de spirit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8756_a_10081]
-
istoriile literare consemnează faptul că a publicat prima poezie în anul 1966 (în revista "Luceafărul") și că a debutat editorial în 1970, cu volumul Versuri, (Editura Albatros). Spiritul epicurian, extazul senzual produs de formele, culorile și mirosurile fructelor, legumelor, mirodeniilor, borcanelor și mâncărurilor din cămară și bucătărie, amețeala voluptoasă dată de formele generoase, întrezărite sau ghicite, ale femeilor, veșnica tensiune pricinuită de atacurile unui imaginar nerușinat, la limita perversiunii (și, în expresie, adesea dincolo de ea), asupra unei structuri de sublimă candoare
Ucenicia unui epicurian by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8865_a_10190]
-
cu un autor convins că Jurnalul, ca gen literar, e "complet depășit". De ce îl ține atunci? Și ce rol îi rezervă, în opera sa? E, cum spune, o modalitate de a răscumpăra evazionismul literar. Dumitru Țepeneag nu vrea "să amestece borcanele": literatura propriu-zisă cu viața socială, agitația politică și reactivitatea de ordin civic cu structura pur onirică a povestirilor lui. Din rațiuni strict estetice, ele sunt epurate de sociologie, psihologie, filozofie, nu exprimă idei ale autorului și nu sunt nici confesiuni
Imposibila întoarcere (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8862_a_10187]
-
-i pește ca să-l pescuiesc,/ zise puștiul cu glas mustrător./ Crezi? Făcu bătrânul./ Cred, răspunse băiețelul./ Ascultă, zise Feofan, apa nu-i decât un pește mai mare/ plin de pești mai mici./ Prinde apa și du-o acasă, toarn-o în borcane și vei vedea cum încetul cu încetul apa se va umple de peștișori...Ai înțeles?" Ei bine, cam astfel stau lucrurile. Centura de castitate rămâne un volum fără nici o rupere interioară de ritm. O carte omogenă și echilibrată. Curată și
Carmina Burana by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9810_a_11135]
-
de vin, butelcile cu țuică. Pe mașinile de gătit - cu lemne, cele mai multe - se preparau dulcețurile, șerbeturile, marmeladele, magiunurile, pasta de gutui, o activitate care agita până la epuizare partea femeiească a casei. Gospodine de prima mână produceau conserve la domiciliu, umpleau borcane cu zacuscă, tocau mânătărci, murau ciuperci, într-o întrecere care le antrena onoarea. Soți grijulii aduceau acasă buteliile de porto și gin ale fabricii Zwac din Arad, lichiorurile casei Iuliu Meinl, cutiile de macrouri fabricate la Buftea de un prinț
Înaltele Toamne by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9092_a_10417]
-
un parc auto, Stan Bostan mânca zece pungi de semințe de dovleac pe zi fără să-l supere ficatul, Dingo-Bingo nu știa exact cum se numea jocul de la Antena 1 fiindcă era analfabet, Rică Ventuză avea un nas cât un borcan de iaurt, modelat în felul ăsta cu prilejul unei gale pugillistice ad-hoc, Gardone mituise cândva doi comisari ai Gărzii Financiare cu câte trei navete de Garrone contrafăcut, iar Butelie avea o circumferință cât stejarul din Borzești." Să ne amintim, din
Cronică anacronică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9267_a_10592]
-
nu ne bunghească vecinii, niște moșnegi bășinoși, pârâcioși ca la grădiniță, foști conțopiști de tot căcatul, deh!, bloc select, ce mizda pă-sii, ca să vorbim frumos. Acolo era al naibii de mișto, că Paganel ăl bătrân era om gospodar. Stăteam frumușel printre borcane cu zacuscă și funii de ceapă, printre butoiașe de plastic pline cu murături și navete cu sticle de suc de roșii, printre rădăcinoase îngropate în nisip și tot felul de dulcețuri. Stăteam acolo și beam votci rusești adevărate, cireșate și
Marea conciliere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9329_a_10654]
-
la Fasolă, că el era mai slab de înger. ŤSau borâți în pungă, bă, ca-n avion, că intră-n prețul biletului.ť și mai destupam câte o sticlă de suc de roșii la votcuță, și mai desfăceam câte un borcan de patru sute de zacuscă, pe care-l consumam fără pâine, că pâinea se dădea pe cartelă... Viață și acordeoane, băi frate! Nașpa era doar că trebuia să vorbim pe șoptite, să n-audă mișcări boșorogii... da' acu îmi dau seama
Marea conciliere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9329_a_10654]