205 matches
-
capătul său. Le Nôtre știa ce se potrivea grădinilor unui Rege Soare“. Decorațiunile acvatice erau împărțite conform principiilor masculin și feminin. Lacurile reprezentau esența feminină, în timp ce fântânile arteziene reprezentau eternul masculin. Coregrafia fântânilor arteziene era însoțită de muzică. În fiecare boschet era ascunsă o mică orchestră, care începea să cânte atunci când trecea regele în timpul plimbărilor sale zilnice. Arhitectul Le Nôtre a dorit ca peisajul din jurul castelului să ofere un dublu înțeles vizitatorilor: legătura cu mitologia, cu antichitatea, cu istoria, dar, în
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
vînătorii englezi n-au nesocotit exemplul lor admirabil; căci, afirmă ei, cînd navighezi pe-o corabie goală și n-ai nici o perspectivă s-o umpli cu ceva, măcar umple-ți burta. Numai așa poți goli și carafa. Capitolul CI UN BOSCHET ARSACIDIAN Pînă acum, în descrierea Cașalotului, m-am ocupat îndeosebi de minunata lui înfățișare exterioară sau m-am referit în amănunt la cîteva aspecte ale structurii sale interne. Dar, pentru a dobîndi o înțelegere largă, atotcuprinzătoare, se cuvine să merg
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
fum era adevărat. M-am plimbat de colo pînă colo prin fața scheletului - dînd la o parte vița - apoi mi-am croit drum printre coaste și, cu un ghem de sfoară vegetală, am cutreierat îndelung prin labirintul acela de colonade și boschete umbroase. în curînd, însă, sfoara mi s-a terminat; urmînd-o în sens invers, am ieșit din labirint afară. înăuntru nu văzusem nimic viu - numai și numai oase. Tăindu-mi o nuia verde în chip de măsurătoare, m-am vîrît din
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
modernitate extrem de șic. Pentru ăi mici, și scumpi, și prostănaci (de să-i mănînci, nu alta). Urcat de mami, urcat de tati în moțatul vehicul, crudul șofer e-atît de fascinat de mișcare, încît uită de volan. Riscînd să intre-n boschet sau în bordura bazinului (dacă n-ar fi mami, n-ar fi tati). Număr nou, de senzație, în bătrîna piață. Doar un regret: au dispărut, speriați, porumbeii. Se obișnuia cîndva firma (ce azi ne sună comic-desuet): Ionescu și fiul, Bercovici
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
filmul. Ceva cu un domn Lăzărescu, parcă, pregătit să moară. Brrr! Ei bine, cînd a apărut chiar domnul, un fel de boschetar, dar nu dintre cei care din cînd în cînd se respectă la Little Texas, ci unul din chiar boschetele de la teatru, am sărit ars și am șters-o. Încăperea sordidă din care eroul dădea un telefon, probabil agonic, prea mă oripilase, încît... Și mai avea domnul Lăzărescu și un lipom cît un cartof sub perciunul stîng... Și mai semăna
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]