739 matches
-
Snježana Kordić afirmă că este vorba de o limbă unitară atât din puncte de vedere lingvistic, cât și sociolingvistic, și că nu există niciun motiv să nu se mai numească sârbocroată. În Bosnia și Herțegovina se folosește uneori termenul „limba bosniacă”, alteori se tratează împreună bosniaca, croata și sârba, cu prescurtarea BHS, considerându-se totodată limbi aparte. Lingvistul Nedad Memić folosește și el prescurtarea "BHS", pe care o declină ca orice substantiv (exemplu: "u BHS-u" „în (limba) BCS”). Lingviștii din alte
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
prescurtarea "BHS", pe care o declină ca orice substantiv (exemplu: "u BHS-u" „în (limba) BCS”). Lingviștii din alte țări, în general neimplicați emoțional în chestiune, constată pe de o parte realitatea lingvistică a unei limbi materne comune a sârbilor, croaților, bosniacilor și muntenegrenilor și, pe de altă parte, realitatea sociolingvistică a patru limbi "ausbau" care îi corespund, deși nu există unitate terminologică nici între acești lingviști. Unii folosesc termenul „sârbocroată”, de exemplu Robert D. Greenberg, care constată în același timp „dezintegrarea
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
constată în același timp „dezintegrarea limbii sârbocroate unificate” și vorbește despre cele „patru limbi urmașe ale sârbocroatei”. Alți lingviști adoptă termenul diasistem slav de centru-sud, de exemplu Svein Mønnesland, care scrie: „Limba vorbită de croați, sârbi, musulmanii din Bosnia (sau bosniaci) și muntenegreni poate fi calificată ca o singură limbă slavă, în sens lingvistic [...]. Această limbă sau "arie lingvistică" situată între limbile slovenă și bulgară/macedoneană poate fi numită slavă de centru-sud (pentru a evita termenul contestat sârbocroată)”. Juhani Nuorluoto este
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
precară, iar populația nemulțumită dorea unirea cu Germania industrială. Ungaria a fost redusă la teritoriile ei cu o populație majoritar maghiară. Polonia a fost reconstituită, iar din fosta Austro-Ungarie a luat naștere Cehoslovacia. În jurul Serbiei s-au unit croații, slovenii, bosniacii, formându-se Regatul Sârbo-Croato-Sloven. Regatul Român s-a unit cu Basarabia, Bucovina și Transilvania. Din fostul Imperiu Rus s-au constituit Finlanda, Lituania, Letonia și Estonia. În unele state au luat naștere grupuri etnice minoritare, care au întreținut starea de
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
latină: "Tomis Constantiana", în italiană prin navigatorii genovezi și din ea, în alte limbi latine "Constanza", limba greacă "Κωνστάντζα"/ "Κωνστάντια", limba turcă otomană "كو ستنجه" (Köstendje), , (Kiustengea), armeană "Կոնստանցա", ebraică "קונסטנצה", slovacă, cehă, sârbă, poloneză, croată & maghiară "Konstanca", albaneză "Qushtendja", bosniacă "Kostanj", germană Küstendje (pe plan local), uneori scris și Konstanz) este municipiul de reședință al județului cu același nume, Dobrogea, România, format din localitățile componente (reședința), Mamaia și Palazu Mare. Constanța este unul dintre cele cele mai vechi orașe atestate
Constanța () [Corola-website/Science/296917_a_298246]
-
octombrie 1908, ministrul de externe Contele Aehrenthal a consemnat încorporarea oficială a acelei regiuni. Actul legal unilateral, nesusținut de nici o conferință internațională, care confirma extinderea autorității suverane a Dublei Monarhii asupra Bosniei și a Herțegovinei a fost cauza apariției crizei bosniace în Europa. În acel moment a devenit clar cât de puțini aliați ar fi avut Austro-Ungaria în caz de război. În 1908, Francisc Iosif I și-a celebrat jubileul de 60 de ani ca Împărat al Austriei. Împăratul Wilhelm al
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
personală, care era reprezentat în teritoriu de un Landeschef / Landespräsidenten ("Statthalter"). Bosnia și Herțegovina, care mai înainte aparținuse de Imperiul Otoman și care în 1878 a fost ocupată iar în 1908 a fost încorporată în Dubla Monarhie prin acceptarea Crizei bosniace, era administrată în comun de către ambele jumătăți ale monarhiei. Următoarele tabele arată rezultatele recensământului din 31 decembrie 1910. Spre deosebire de multe alte mari și mijlocii puteri europene, Austro-Ungaria nu avea nici un fel de ambiții coloniale. Singura posesiune neeuropeană a Dublei Monarhii
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
Viškovo este o comună în cantonul Primorje-Gorski kotar, Croația, având o populație de de locuitori (2011). Conform recensământului din 2011, comuna Viškovo avea de locuitori. Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor (%) erau croați, existând și minorități de sârbi (%) și bosniaci (%). Apartenența etnică nu este cunoscută în cazul a % din locuitori. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor (%) erau catolici, existând și minorități de ortodocși (%), persoane fără religie și atei (%) și musulmani (%). Pentru % din locuitori nu este cunoscută apartenența confesională.
Comuna Viškovo, Primorje-Gorski kotar () [Corola-website/Science/330534_a_331863]
-
subestimată. Ultimul recensământ cu date etnografice înainte de 2011 fusese efectuat de autoritățile comuniste în 1989. Albania recunoaște trei minorități naționale, grecii, macedonenii și muntenegrenii, și două minorități culturale, aromânii și romii. Există în Albania și minorități de bulgari, gorani, sârbi, , bosniaci și evrei. Guvernul grec susține că există 300.000 de greci în Albania, dar estimările occidentale gravitează în jurul cifrei de 200.000.<ref name="RFE/RL Research Report: Weekly Analyses from the RFE/RL Research Institute"></ref> Guvernul albanez plasează
Albania () [Corola-website/Science/297409_a_298738]
-
atunci s-ar fi planificat un atac asupra Șerbiei. După asasinarea arhiducelui în aceeași lună, amintirea acestei vizite l-ar fi determinat pe împărat să ceară Austriei să fie mai reținută în negocierile cu Șerbia decât a fost în Criză bosniacă din 1909. Începând din 1921 castelul a fost proprietatea Cehoslovaciei și apoi a Cehiei, una dintre cele 90 astfel de proprietăți. Se spune că Ministerul Culturii cheltuiește mai mult de 800.000 de dolari anual pentru a întreține castelul și
Castelul Konopiště () [Corola-website/Science/335948_a_337277]
-
9 ianuarie 1992 această adunare proclamă Republika Srpska a sârbilor din Bosnia și Herzegovina (), ca parte a RSFI. În 29 februarie și 1 martie are loc un referendum privind independența Bosniei și Herzegovinei, referendum la care 64 % din populație (musulmanii bosniaci și croații) votează pentru în proporție de 98 %, însă sârbii bosnieni se opun. În 6 aprilie 1992 ONU recunoaște Bosnia drept stat independent, iar Karadžić devine primul președinte al administrației sârbe de la Pale. El își asumă puterea "de jure", inclusiv
Radovan Karadžić () [Corola-website/Science/313214_a_314543]
-
din mass media controlată de stat fiind favorabilă votului pentru rămânerea în cadrul federației. Nu există niciun raport imparțial privind corectitudinea referendumului, întrucât el a fost nemonitorizat, spre deosebire de cel din 2006 când au fost prezenți observatori din partea Uniunii Europene. În timpul Războiului Bosniac și a celui Croat din 1991-1995, poliția și forțelor militare ale Muntenegrului s-au alăturat trupelor sârbe în atacurile de la Dubrovnik, Croația. Aceste operațiuni, care vizau lărgirea teritoriului, au fost caracterizate prin încălcări pe scară largă ale drepturilor omului. Generalul
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
au alăturat trupelor sârbe în atacurile de la Dubrovnik, Croația. Aceste operațiuni, care vizau lărgirea teritoriului, au fost caracterizate prin încălcări pe scară largă ale drepturilor omului. Generalul muntenegrean Pavle Strugar a fost condamnat pentru rolul său în bombardarea Dubrovnikului. Refugiații bosniaci au fost arestați de poliția din Muntenegru și transportați în taberele sârbești din Foča, unde au fost supuși torturilor sistematice și executați. În 1996, guvernul lui a tăiat legăturile dintre Muntenegru și partenerul său, Serbia condusă de Slobodan Milošević. Muntenegru
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
înregistrați 673.094 de cetățeni. Rezultatele recensământului din 2011 arată că Muntenegru are 620.029 de cetățeni. Muntenegru este stat multietnic în care nici un grup etnic nu formează o majoritate. Grupurile etnice majore sunt muntenegrenii (Црногорци/"Crnogorci"), sârbii (Срби/"Srbi"), bosniacii ("Boshnjaci"), albanezii ("Albanci - Shqiptarët") și croații ("Hrvati"). Numărul de „muntenegreni” și „sârbi” variază considerabil de la un recensământ la altul din cauza unor modificări în percepția populară, experiența lor, sau alegerea de a-și exprima identitatea și apartenența etnică. Limba oficială în
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
mai ales prin conflictul dintre poziții ideologice diferite”. [caption id="attachment 3890" align="aligncenter" width="683"] Foto: Oana Hodade[/caption] Raul Coldea (n. 8 aprilie 1991) este regizor de teatru (Reactor de creație și experiment, Cluj-Napoca). Spectacolul regizorului croat de origine bosniacă Oliver Frjlić, Violența noastră și violența voastră, vine ca o continuare logică, deloc surprinzătoare, a demersului politic radical al unuia dintre cei mai controversați artiști europeni ai momentului. Violența noastră...</strong> își propune (și a reușit deja) să șocheze, chestionând
Instituțiile publice de cultură - niște frigidere în care cultura stă la rece? () [Corola-website/Science/296170_a_297499]
-
Siscia", denumirea latină a actualului oraș "Sisak". În timpul domniei lui Dioclețian, Siscia a devenit capitală a Pannoniei. Conform recensământului din 2011, orașul Sisak avea de locuitori. Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor (%) erau croați, existând și minorități de sârbi (%), bosniaci (%) și romi (%). Apartenența etnică nu este cunoscută în cazul a % din locuitori. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor (%) erau catolici, existând și minorități de ortodocși (%), persoane fără religie și atei (%) și musulmani (%). Pentru % din locuitori nu este cunoscută apartenența
Sisak () [Corola-website/Science/297263_a_298592]
-
mare grup etnic din Skopje, cu 338.358 de locuitori, sau 66,75% din populație. Ei sunt urmați de albanezi, care numără 103.891 de locuitori (20.49%), 23.475 de romi (4.63%), sârbi (14.298), turci (8.595), bosniaci (7.585) și aromâni (2.557), iar 8.167 oamenii nu aparțin nici uneia dintre aceste grupuri etnice. Skopje este un oraș înfrățit cu:
Skopje () [Corola-website/Science/297229_a_298558]
-
echipate decât forțele croate, moralul lor era adesea scăzut, conducerea trupelor neprofesionistă, iar dezertările constante reduceau din tăria și capacitatea de luptă a multor unități. Mulți soldați ai Armatei Populare Iugoslave nu erau sârbi, un număr mare din ei fiind bosniaci, etnici albanezi din Kosovo, etnici croați sau maghiari din Vojvodina. Aceștia nu sprijineau în mod deosebit nici naționalismul sârb, nici cauza unei Iugoslavii unite. Soldații de altă origine decât cea sârbă erau priviți cu neîncredere de către corpul ofițeresc dominat de
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
să vii și să-mi conduci armatele"." Murad nu a avut cum să mai refuze și a revenit la tron. O armată creștină amestecată, formată în principal din forțe maghiare și poloneze, dar având și detașamente de cehi, cavaleri papali, bosniaci, croați, sârbi, bulgari, valahi și ruteni, s-a ciocnit cu o armată otomană superioară numeric. Maghiarii erau slab echipați, iar ajutoarele promise din Albania și Constantinopol nu au sosit. Armata maghiară avea un număr mic de infanteriști, între una și
Bătălia de la Varna () [Corola-website/Science/304592_a_305921]
-
și Herțegovinei, și este principala limbă vorbită de sârbi. Sârba se vorbește în Macedonia mai ales în comunele (~20% din populație) și (19%). Bosniaca ("bosanski", босански) este un registru standardizat al limbii sârbo-croate, o limbă slavă de sud, vorbită de bosniaci. Ca formă standardizată a , este una din cele trei limbi oficiale din Bosnia și Herțegovina. Majoritatea vorbitorilor de bosniacă din Macedonia trăiesc în Skopje și în . Aromâna ("limba armănească") sau vlaha este o limbă romanică de est vorbită în Europa
Limbile din Republica Macedonia () [Corola-website/Science/335907_a_337236]
-
ICTY a descoperit faptul că guvernul sârb a fost implicat direct în rebeliunea sârbilor croați, furnizându-le provizii, arme, bani, și suport. În 1992, Bosnia și Herțegovina a intrat în conflict armat chiar inainte de declarația formală de independență. Sârbii bosniaci au cucerit în scurt timp aproximativ 70% din țară, cu toate că acest fapt s-a datorat situației demografice de dinaintea războiului, unde sârbii tindeau să locuiască în mediul rural, pe când musulmanii erau concentrați în orașe. Forțele sârbe intenționau să stea în Iugoslavia
Slobodan Milošević () [Corola-website/Science/301559_a_302888]
-
Croația și Bosnia a devenit o povară pentru Șerbia. Țară a cunoscut o inflație puternică și o scădere dramatică a nivelului de trai, din cauza colapsului economic și a efectelor sancțiunilor internaționale. Milošević a crezut că poate forță croații și sârbii bosniaci să negocieze, dar au refuzat brutal liderii naționaliști. Drept răspuns, cu toate ca înainte i-a sprijinit pe rebeli, a subliniat că de acum încolo sunt pe cont propriu. Războiul din Croația s-a încheiat în august 1995, cănd operațiunile armate întreprinse
Slobodan Milošević () [Corola-website/Science/301559_a_302888]
-
Croația s-a încheiat în august 1995, cănd operațiunile armate întreprinse au răsturnat Republică Sârbă Krajina. Aproape toată populația de origine sârbă a fost alungata în cadrul acestui proces, aceasta refugiindu-se în Bosnia sau Șerbia. O lună mai tarziu, sârbii bosniaci au fost aduși în pragul colapsului militar de către forțele NATO în urmă operațiunilor aeriene și ofensivei de la sol. Încă o dată, sute de mii de sârbi au luat calea exodului. Milošević a negociat Înțelegerea Dayton în numele sârbilor bosniaci, punând capăt conflictului
Slobodan Milošević () [Corola-website/Science/301559_a_302888]
-
mai tarziu, sârbii bosniaci au fost aduși în pragul colapsului militar de către forțele NATO în urmă operațiunilor aeriene și ofensivei de la sol. Încă o dată, sute de mii de sârbi au luat calea exodului. Milošević a negociat Înțelegerea Dayton în numele sârbilor bosniaci, punând capăt conflictului. În urmă înțelegerii și a sfârșitului războiului din Bosnia, Milošević a fost creditat de Vestici drept unul dintre stâlpii păcii din Balcani. Însă, Înțelegerea Dayton nu garanta și amnistia pentru crimele de război comise în timpul conflictului. În
Slobodan Milošević () [Corola-website/Science/301559_a_302888]
-
și „popor”, si cum Croația era o nație, ea cuprindea și alte popoare în afara celui croat, incluzând mulți sârbi. Milošević susținea că legea oferea auto-determinare poporului, nu națiilor. Pe această bază, el afirmă că sârbii croați, si mai tarziu, sârbii bosniaci, nu ar fi trebuit să fie subiecții declarațiilor de independență ale Croației și Bosniei-Herțegovina. El a recunoscut că a vândut arme sârbilor bosniaci, dar a mai afirmat că a sistat furnizarea de arme când s-a dovedit că acestea erau
Slobodan Milošević () [Corola-website/Science/301559_a_302888]