251 matches
-
gândindu-mă la Chris. Nu e vorba decât de un an de zile, a adăugat Josephine cu bunătate. La fel de bine ar fi putut să spună și o sută de ani. —în cazul ăsta, mă întorc la New York, am zis eu bosumflată. Acolo, chiar dacă n-o să vreau să respect perioada de celibat, o să-mi fie impusă de ceilalți. —N-ai voie să pleci la New York, a zis ea. Acordă-ți un an în care să te faci mai bine. Și vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
în baruri nu putem să mergem, am spus eu dregându-mi glasul bărbătește, ca să-i dau de înțeles că nu-l luasem în serios și că n-aveam de gând să fac pe fetița care se agață de pulpana bărbatului, bosumflată și bătând din picior în mijlocul drumului, zbierând „Dar ai spus c-o să mă fuți la greu. MI-AI PROMIS!“ La Cloisters învățasem că, în trecut, făcusem de prea multe ori greșeala de a avea nevoie de cineva. Iar fetele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
eram deloc de acord cu ea. —Ești mult prea tânără și imatură ca să faci alegerea corectă! mi-a spus Nola pe un ton admirativ, de parcă mi-ar fi făcut un compliment. Am douăzeci și șapte de ani, am obiectat eu bosumflată. — Ce norocoasă ești să fii așa de frumoasă și de tânără! mi-a atras ea atenția, deși nu pricepuse ce voisem să spun. Mai târziu, mi-am dat seama că fusese un gest deliberat. —în orice caz, a continuat ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mut de-acasă, am anunțat eu. A, nu! Toate au clătinat din cap foarte hotărâte. —Certurile fac parte din viață. E mai bine să înveți să trăiești cu ele. N-o să mă mai împac niciodată cu mama, am spus eu bosumflată. Aproape c-am fost dezamăgită când, în mai puțin de o zi, disputa cu privire la bucata de dantelă se sfârșise și fusese dată uitării. —Data viitoare când o să te mai ciorovăiești cu ea o să fie și mai simplu, m-a asigurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ruginită. Era o situație care cu siguranță stârnise umorul sardonic al lui Strickland. L-am întrebat pe căpitanul Nichols cum a înfruntat Strickland toate aceste greutăți. Nu l-am auzit niciodată spunând vreo vorbă rea. Mai era el încruntat și bosumflat uneori, dar când nu găseam nimic de mâncare de dimineață și nu aveam nici măcar bănuțul cu care să ne primească Chinezul să dormim la el, era vioi ca un greieraș. Nu mă surprindea deloc. Strickland era exact omul capabil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
după un șir de raționamente cât se poate de logice. " Eu îi dau totul... Îmi istovesc materia cenușie și bunătate de timp scriindu-i în fiecare zi: ea nici nu se ostenește măcar să-mi răspundă, și tot ea face pe bosumflata dacă îmi îngădui un răgaz? Nu-i mai scriu o iotă, uite așa! Să se ducă la toți dracii! Puțin îmi pasă! Păcat de atâta osteneală!" Eram așa de înfuriat că tare aș fi avut poftă să dau buzna în
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cu două, nu știu ce cauți prin partea locului, dar cu lucruri bune nu te ocupi. -Dar ce crezi că fac micuță păsărică? întrebă la rându-i Magnolia. -Cred că pui ceva la cale, de ne spionezi de atâta vreme, continuă prepelița bosumflată. -Nu, draga mea, am venit, am luat apă vie pentru bunicul meu care are boala lumească și o să plec acasă. -Nu cred ceea ce spui, continuă prepelița. -Spun adevărul, dar până s-a umplut ulciorul, am privit spre pădure și mă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
a mânui arcul, a răspuns Adela. -Luăm și caii? a întrebat Angela. -Luăm și caii, că doar trebuie să învățăm să tragem cu arcul de pe cai și-n fuga acestora, a răspuns Verona. -Bine ați grăit voi! zise Adela puțin bosumflată că n-a fost ideea ei, subliniind supărată; Ce bine că voi aveți deja treisprezece ani! -Tu îți faci gânduri, fiica marelui șef? Cine te întreabă, ce faci? a comentat Verona. -Hai să mergem ... Vedeți voi, fetelor, de aceea sunt
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
luminoase, dar tigrul nu te mușcă, miaună doar ca o pisică și fuge, tigrul qilin te ascultă și te păzește, el dispare ca o pisică în depărtările grădinii tale, nu te întrista, se va întoarce curând, și nu va rămâne bosumflat. nouă în al doilea loc: mergi la lacul tău secret kanas, supranumit paleta lui dumnezeu, dumnezeul adevărat, care a încărcat cu cuvinte și culori minunăția ta de lac, mergi până la malul dinspre miazăzi, unde se află nisipul cel mai fin
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
neputincioși. Așa arată realismul. Respectul meu pentru Martin Amis nu mai cunoștea margini. Firește că erau și probleme, așa cum e de așteptat în Orașul Problemelor. Azi-dimineață, de exemplu, când am ajuns acasă la Lorne, l-am găsit pe marele om bosumflat și nud în cortul lui. — Niciodată nu l-am văzut în halul ăsta, mi-a spus Thursday, care părea cu cel puțin o generație mai bătrână în lumina crudă a zilei. Nici măcar n-a vrut să-și bea sucul. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
actelor sexuale nedescoperite, zăceau în așteptare printre mașinăriile acelea complexe. Aceeași sexualitate nevăzută plutea peste șirurile de pasageri care treceau prin terminalele aeroporturilor, peste încrucișarea organelor lor genitale abia ascunse și peste calele de motoare ale aeronavelor uriașe, peste buzele bosumflate ale stewardeselor. Cu două luni înaintea accidentului, în timpul unei călătorii la Paris, devenisem atât de excitat, pe scara rulantă, de îmbinarea dintre fusta cafenie de costum a unei stewardese din fața mea și fuzelajele îndepărtate ale aeronavei, fiecare înclinată ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
un zeu. MÎndria lui. Soarele lui. Imaginea următoare Îl arăta ieșind din spuma mării, vesel, fericit. Se cățăra cu Îndemînare pe stînci și alerga spre mama sa, care ținea În brațe un copil de trei ani. În clipa următoare, copilul bosumflat era pus jos, iar Gaïdick se Învîrtea În aer În brațele fiului ei mai mare, rîzÎnd În hohote... - Băiețelul e Pierre-Marie, exclamă Armelle... Iar femeia e mama lui... Înseamnă că celălalt e Erwan. Ce frumos era! murmură ea extaziată. Bătrînul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de trening sunt afectați de o criză groaznică de teamă de separare, dar ea a insistat. După care m-a implorat. Nu m-am clintit însă din loc. Așa că Bea i-a dat înainte: — Mă întreb dacă James stă acum bosumflat, pe canapea. — Ne vedem într-o oră, am bolborosit ridicându-mă. Trebuia să recunosc că-și jucase cartea la mare artă. Așa cum știam amândouă, existau șanse foarte mari ca, în secunda aia, James să vrăjească o gagică indie-rock, care i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ai vindecat și de complexele de care suferă cei care n-au ocazia să adulmece aburul puterii. Uită-te la ei cum le curg balele după putere, își închipuie că cea mai mare vitejie din lume e să faci pe bosumflatul cînd ofițerul de la Securitate vine să-ți ceară informații, să împarți fluturași cu mesaje anti-ceaușiste la metrou sau în Cișmigiu, să scrii aventurile motanului Arpagic sau mai nu știu eu ce roman prost cu cheie. După capul lor, asta înseamnă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
începe să se gîndească, acuși, acuși o să dea beleaua peste noi, are o presimțire, dacă pe Roja la ora asta nu-l mai interesează nimic, dacă o s-o lase de izbeliște chiar acum? Zbîîîrrrrr, ia uite-o că face pe bosumflata, observă Tușica, te doare ceva fetițo? întreabă Angelina învîrtind butonul fierului de călcat în poziția oprit, e îndrăgostită lulea, își spune în gînd, altceva n-are ce să fie. Și cum e, ia spune, e chipeș iubițelul? nu se lasă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
proastă. Aproape am uitat de ce mă aflam în boxă: nu mă mai interesa decât să-l impresionez pe el și mi-am încordat voința și mușchii într-o luptă pe care judecătorul, un tip chel și cu aer de copil bosumflat, nici n-o bănuia. Tăceam când mi se puneau întrebări și pentru nimic în lume nu m-aș fi dezvinovățit; ar fi însemnat să-i fac tatei pe plac. Din pricina asta, judecătorul devenea din ce în ce mai pornit, mai nervos, reușind din ce în ce mai greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
plăcuse atât de mult bucata, Încât o memorase În Întregime și mai era și acum capabil să reproducă o parte din versurile referitoare la femeile lui Rossetti: Ah, Moise, uite ce de clăi De păr tot roșu, vâlvătăi! Și buze bosumflate au Și cu bărbia-n față stau! Și ce ciudat se uită, zău, Că moarte-or fi, sau le e rău? Versurile Îl făceau și acum să râdă, chiar dacă amuzamentul manifestat de Hueffer era mai potolit. Nu multă vreme după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
a rămas nemișcat câteva secunde după ce Fiona a tăcut, apoi s-a aplecat, și-a luat geanta de voiaj de la picioare și-a început să-și îndese hainele în ea. Unde vrei să te duci? —Acasă, i-a răspuns el bosumflat. Asta e casa ta. — Da, sigur. Jake a schițat un zâmbet, care însă nu s-a reflectat și în ochi. Cred c-o să-ți dai seama că asta e casa ta, un loc unde eu sunt doar tolerat. Fiona și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
zâmbește cu bunăvoință. Pe naiba! a exclamat cu voce tare Fiona, zâmbindu-i Jessicăi care se juca pe podea cu un mini-pian. E doar o aparență, s-a consolat femeia. Când închid ușa, toți se ceartă între ei și stau bosumflați. Exact ca noi, ceilalți. Iubește-ți dușmanul... asta o să-l scoată din mințitc "Iubește‑Ți dușmanul... asta o să‑l scoată din minți" O zi frumoasă și însorită, restaurantul Natasha’s era plin de iubitori ai soarelui, dornici să profite la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
în ochii ei. Și nu-mi vine să cred că m-ai iertat așa de ușor. Fiona s-a așezat la loc pe scaun. —Ei, doar mă cunoști! Odată ce scuzele au fost rostite, nu văd ce sens mai are să stau bosumflată sau să țin supărare. E o pierdere de timp, a spus ea și-a bătut cu palma în scaunul de pe care se ridicase Jake. Vino și stai jos și-ți fac imediat un ceai. David s-a dezbrăcat de haină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
vei fi fată, că a avut el așa o presimțire prin studenție și din pricina asta ne tot uitam prin vitrine după rochițele, păpuși și pantofiori roșiiîi plăceau lui pantofiorii roșii! Pe asta nu mi-ai spus-o niciodată...! zise băiețelul bosumflat, cu obrajii Îmbujorați. Mama Îl fură cu coadaochiului și-i văzu zăpăceala provocată de vorbele ei, apoi Îi trecu mâna prin părul blond și-l sărută pe creștet. Copilul acesta slăbuț, cu privire inteligentă și râs cuceritor, era "ultima ei
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
sus și o opri. Sunt... bine, zise ea, cu greu. Numai lasă-mă în pace! Te rog! Sophie se ridică dintr-odată și ieși din cameră. Ne-am întâlnit exact când ieșea pe ușă, iar fața ei cea drăguță era bosumflată toată, semn că o jignise refuzul lui Violet de a se lăsa ajutată. Se uită la mâna pe care i-o așezasem pe braț de parcă abia dacă-și dădea seama cine eram și ce făceam. —Vii puțin până afară? îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ei. Bine, cu excepția cartofilor mei. I-am fluturat unul prin față înainte să-l bag în gură. Are dreptate, Vi, zise Hugo. Cine știe ce Dumnezeu îți fac injecțiile alea. Violet era posomorâtă. —Păi, nu le folosesc în fiecare zi, zise ea, bosumflată. Numai atunci când sar un pic calul. Ca și Philip, zisei eu, după prânzul cu impresarul lui Hugo. Ochii cei mari ai lui Violet scăpărară. — Acela nu a fost un accident, zise ea, aplecându-se către mine, peste masă, abandonând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mai vrea. Am ridicat totuși și am ciocnit. — Pentru bandiști, a zâmbit ea. — Și pentru ei, am ridicat nepăsător din umeri. În ușa dinspre holul de la dormitorul copilului a apărut băiatul lor. Somnoros, se freca la ochi, privindu-ne curios, bosumflat. Nu mai vreau să dorm, a început el să se smiorcăie. A venit cineva când dormeam și mi-a furat povestea pe care mi-ai spus-o. A dat să vină spre mine. Veturia a sărit și l-a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
lor contează. Istoria nu lucrează cu nume, ci doar cu evenimente, cu fapte semnificative. Altfel, ce s-ar face istoricii? Ar trebui să scrie numai pomelnice. Încercam să fiu doct, să mă dau de filosof al istoriei, văzându-i mutrița bosumflată. Am venit lângă ea și i-am prins mâinile. — Cartea mi se pare bună, am continuat. Nu contează dacă-l pomenește sau nu pe acel Ghio. Da’ dacă-i bunu’ meu contează? Tata lu’ tata, tot nu contează? Nu știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]