245 matches
-
șampanie. S-a dus să îi pună la punct pe cei de la postul de televiziune. Apoi și-a încrucișat mândră mâinile la piept, insinuând prin atitudinea ei că, de fapt, Mai era cea care trebuia pusă la punct. —A! Gura bosumflată a lui Mai sugera dezamăgire. S-a întors să plece, părul ei mătăsos tăind aerul din jurul corpului său. Îl poți aștepta, dacă vrei, se trezi Ashling spunând. Mai s-a întors. —E voie? Sigur! De fapt, de ce nu bei un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
dat-o? — Păi... o urmărim, minți Logan. Corpul care plutea În port! Cel fără genunchi! După ce Insch Îl făcuse bucățele fiindcă vorbise cu presa, nu mai luase legătura cu inspectorul care se ocupa de caz. Fusese prea ocupat să stea bosumflat. — OK, păi du-te și vorbește nițel cu inspectorul tău și Îți voi spune unde am aflat a fost văzut ultima oară George Stephenson. Ți se pare corect? Scoase o carte de vizită proaspăt tipărită din portofel și o puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
am zis așa, deci am continuat și-am zis: nu-i corect față de bietu’ Charlie să-l punem să facă el toate. Face și-așa destule pentru noi. Asta l-a-nveselit un pic - nu voiam să stea acolo c-o mutră bosumflată când venea Crystal. Am ieșit pe hol și auzeam voci de pe cealaltă parte a ușii. Mi-a fost un pic frică o secundă - trebuia s-o-ntreb pe mama cum arătau oamenii ăia, m-am gândit, înainte s-o fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
o ia direct spre clădirea în care locuiau Leigh și Adriana. Acum, că Leigh se despărțise de iubitul ei de o săptămână și Adriana îți găsise o nouă ocupație, se gândea că măcar una din ele o fi acasă, stătea bosumflată, sau scria, sau și una și alta, dar portarul clătină din cap că nu sunt. — Au plecat împreună, spuse el uitându-se la ceas. Probabil acum o oră și ceva. Emmy le trimise același mesaj la amândouă: P***!! Sunt la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
eram. Hai să cumpărăm un pachet de prăjituri cu stafide și să închiriem o barcă în Battersea Park și apoi să mergem acasă și să jucăm Monopoly până când eu pun mâna pe Mayfair și Park Lane și tu te prefaci bosumflat și-apoi o să mâncăm pește și cartofi prăjiți și...“. —A venit doar ca să-ți lase corespondența, spuse Kieran torturat de liniște. Mark luă plicurile de pe birou și le cercetă absent. Ne-a expirat permisul la centrul de închiriat casete video
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
apoi să-mi spui mie. Nici o problemă, doamnă. O să folosesc dispozitivul de înregistrare ascuns în nasturele ăsta și-apoi o să vă transmit înregistrarea cu ajutorul antenei implantate chirurgical în urechea mea stângă. Îmi plăcea mai mult de el când făcea pe bosumflatul. Dar aveam nevoie de ajutorul lui. —Bine, îmi pare rău că am fost atât de nepoliticoasă mai devreme. Dar acela e soțul meu. Bun, a fost soțul meu. Iar acea femeie este, a fost, prietena mea. Și vreau doar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
de lire pe ele. Într-un final, își făcu apariția și fotograful. Ca o invalidă am fost îndrumată până la un ecran alb unde i-am lăsat să mă așeze în diferite poze de catalog asortate cu rânjete siropoase și expresii bosumflate. Patru ore de la sosire, am văzut primul polaroid. Am crezut că mi-au arătat din greșeală poza altcuiva. Dar când m-am uitat mai atent, am văzut că eram eu. Și totuși nu eram eu. Mi-am dorit să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
mă ignora în timp ce trăgea de niște pantaloni largi de culoarea vinetelor și o bluză mulată de culoarea ruginei, cu nasturi multicolori. —Du-te și probează astea, îmi ordonă ea. Mi-am târșâit picioarele până la cabina de probă ca o adolescentă bosumflată că mama ei ajunsă la disperare o pune să probeze o rochie drăguță. Odată îmbăcată, m-am holbat în oglindă încercând să-mi dau seama cum îmi stă. Care era diferența? Păream mai subțire în talie și-mi făceau picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
plăcuse atât de mult bucata, Încât o memorase În Întregime și mai era și acum capabil să reproducă o parte din versurile referitoare la femeile lui Rossetti: Ah, Moise, uite ce de clăi De păr tot roșu, vâlvătăi! Și buze bosumflate au Și cu bărbia-n față stau! Și ce ciudat se uită, zău, Că moarte-or fi, sau le e rău? Versurile Îl făceau și acum să râdă, chiar dacă amuzamentul manifestat de Hueffer era mai potolit. Nu multă vreme după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Știu! Ce zici de Elena? Elena e varianta grecească a lui Helen, știi? —Taci din gură, Helen, a admonestat-o mama. E copilul lui Claire. Întotdeauna ne-ai spus că trebuie să ne împărțim toate jucăriile, i-a răspuns Helen bosumflată. —Kate nu e o jucărie, a oftat mama. Pe bune, Helen te epuiza. Cu toate astea, nefiind deloc atentă, dar absolut deloc, Helen s-a concentrat asupra altor lucruri. Hei, tata, mă duci și pe mine cu mașina până la Linda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de parcă o luasem razna de tot. Nici o treabă, am încercat să-i explic simțind că pierd rapid controlul asupra conversației. Numai că tu ai zis că Cher și Ike... Ei, nu contează. Las-o baltă! Mama a început să bolborosească bosumflată că nu trebuie să lase nimic baltă. Că eu o vârâsem pe Tina Turner în discuție. Nu mai fi supărată, mamă, i-am spus pe un ton împăciuitor. Am priceput. Am înțeles ce-ai vrut să spui. Adam nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
se turnase pe mine o întreagă distilerie. Foarte incorect, desigur, numai că asta era realitatea. Am trecut pe lângă un grup care părea să-l cunoască pe Adam. —Adam, unde te duci? a vrut să știe una dintre fete. Blondă. Gurița bosumflată și roz. Foarte tânără. Foarte frumușică. M-am întâlnit cu o veche prietenă, i-a răspuns el. Mă duc să beau ceva cu ea. Eu am scanat rapid mulțimea ca să mă asigur că Helen nu era pe-acolo. Din fericire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
-i zâmbesc și să-i declar cu voce răgușită: „Bine-ai venit, iubitule“? Sincer, eram absolut nedumerită. Nu eram sigură ce-ar fi trebuit să spun. Ne pare rău, domnule, dar tocmai am terminat stocul de viței grași. James părea bosumflat. De parc-ar fi vrut ca eu să fi zis: „Vai, nu fi prostuț, James. Sigur că ești bine-venit“. Dar James nu s-a bosumflat. Era mult prea matur pentru așa ceva. Și nici un bărbat normal la cap nu s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
adevărat și că ți-a fost frică să nu mă pierzi și de ce mie mi-ai spus că abia ai reușit să mă mai tolerezi. Variantele astea două nu se pupă deloc! — Ți-am spus adevărul, mi-a răspuns James bosumflat. Și-atunci ce i-ai spus lui George? l-am întrebat. —George a înțeles greșit, mi-a zis el scurt. Și Judy tot greșit a înțeles? l-am întrebat eu rece. — Presupun că da, mi-a replicat James cu dușmănie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
că am fost destul de clar când ți-am spus cât de mult îmi place de tine și cât de mult țin la tine. Nu mă crezi? —Ei, nu poți să mă condamni c-am fost suspicioasă, i-am atras atenția bosumflată. Nu, a oftat el. O să trebuiască să muncesc din greu ca să te conving cât ești de minunată și că eu nu am nici un fel de interese ascunse pentru care îmi doresc să fiu în preajma ta. Nu te vreau pentru copilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
și, probabil, plictisită. Merse la ea. — Sărbători fericite, Jack, spuse Joan. Drăguță, bine făcută, de treizeci și unu sau treizeci și doi de ani. Nu tu muncă, nu tu bărbat care să-i scoată peri albi. Dar mai tot timpul bosumflată. — Bună, Joan. — Bună și ție. Am citit În ziar despre tine. Despre oamenii pe care i-ai arestat. — A, n-a fost mare scofală. Joan rîse. — Vai, ce modești suuuuuntem! Ce-o să se Întîmple cu ei? Cu Rock nu-mai-știu-cum și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
pe mine că alte nu știu câte minți de-astea prea lucide ne despoaie? O, Doamne, oprește-te, te rog, oprește-te“. S-a uitat la ea un timp cum își strânge cu dinții buza de jos, cu un aer de fetiță bosumflată sau speriată, încotoșmănată în haine groase. Și-a scos mănușa și cu degetele reci i-a mângâiat obrazul și ea și-a aplecat îndată capul pe mâna lui, ca o pisică, fără să-l privească. „Nu trebuie să-ți fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
zapadă. Mustul se prelinge tăcut și tandru, în arome distincte, subliniind discret suspinul viei dezgolite vulgar, sau poate trecerea vinului sacru spre veșnicie, ca într-un legământ vechi. Curând, pe umerii reci ai vântului, vor fâlfâi văluri înghețate, iar norii bosumflați, își vor încălzi mâinile la hornul casei mele, unde vor asculta povești nemuritoare, nemaiauzite, decât în colindele unei nopți sfinte, învăluite sublim în eterna Dragoste, printre șoapte de înger și un colț de cer înveșmântat în satin alb.
Cur?nd iarna by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83378_a_84703]
-
de fân ce-i acoperea vopseaua scorojită. Totul e-n regulă? mă-ntrebă tipul. Dumnezeule, ce drăgălaș era. Avea păr negru, cârlionțat, și purta un tricou roșu, blugi plini de noroi și bocanci jerpeliți. Semăna leit cu Orlando Bloom. Boticul bosumflat à la Kelly Osbourne mi-a dispărut pe loc, vă dați seama. — Da, i-am răspuns zâmbind, nevenindu-mi nimic altceva în minte. —Pană? — Îhî, i-am confirmat, aranjându-mi părul. Știu că dl Muncitor Agricol nu putea avea mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Șprițuri la gheață ... zâmbește Marius, in timp ce face semn unui ospătar rotofei și cu mustață subțire. Uite așa se duce romantismul! Țuguiind ostentativ buzele, Smaranda pufnește înciudată și pentru câteva clipe chipul ei capătă expresia drăgălașă a unei fetițe bosumflate, lucru care o prinde de minune. Steak de vițel, salată, rose de Murfatlar, iar desert ruladă de ciocolată. Fără ciocolată pentru mine, intervine grăbit Smaranda. Mai degrabă ceva ușor ... da, înghețată cu stafide. Ospătarul încuviințează tăcut și pleacă după comandă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
tînăr! Atunci aduc două... Adă cîte vrei, să ai una și pentru acasă. Degeaba, Eminescu sînt tot eu. Bine și așa. Cunosc un bandit, turnător la secu și-l cheamă Eminescu. Atunci du-te tu după vin! Nu vreau! Stăm bosumflați și muți. Nicușor mai ridică din cînd în cînd paharul și stoarce cîte o picătură imaginară. La fel face cu sticla. Nu mai am la ce să stau, concluzionează poetul. Atunci ne vedem altădată. Și nu vrei să cobori în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
interminabile dezbateri în care și invitații și moderatorii deplâng catastrofe naționale ireparabile printre glumițe, replici „haioase“, piruete jucăușe. Suntem specialiști în hazul de necaz. Doliul de fond se arborează într-o atmosferă de bună dispoziție telegenică. Cei din platou, când bosumflați, când șmecheri, când apo caliptici, când zglobii, se simt bine. Cu alte cu vinte, cum spunea cineva, situația e tragică, dar nu e serioasăă Ziarele știu să facă o nonșalantă selecție între știri importante și știri vandabile. Orice informație e
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
oprește scurt din drumurile sale cazaniere, aruncă o privire neutră spre ecran și rămâne cu ochii pironiți pe ceea ce vede. „Stai jos!“ îi spun ceilalți membri ai familiei. „Nu, nu mă uit!“ răspunde preopinentul și rămâne în picioare sau pleacă bosumflat (pentru a reveni, de altfel, foarte curând). Mâncatul la televizor poate fi copios și atunci spec tacolul văzut devine un pretext cețos pentru digestie, sau poate fi frugal, un soi de reflex anex, pe bază de alune, bomboane, biscuiți, sărățele
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
mână, care nu sunt tocmai ușoare. Stewardeselor, neobișnuite cu gălăgia balcanicilor, se oferă politicoase să ne ajute. Dar, vai! Locurile noastre sunt chiar pe coada avionului. Ne exprimăm nemulțumirea, gesticulând, dar cum nu se mai poate face nimic, ne trântim bosumflate bagajele și ne conformăm măsurilor de securitate solicitate prin difuzor de la cabina comandantului aeronavei de a ne pune centurile și Închide celularele. Aceste adevărate nave, departe de a avea grația păsării albastre, se aseamănă mai mult, prin capacitate, cu un
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
a rămas pe gânduri. Apoi a zis șoferului: Încearcă să mergi în marșarier până mai e lumină. Cu respirația întretăiată de năduf au ieșit din Cheile Gălzii unde au putut întoarce mașina. Înapoi la colonie, a ordonat inspectorul, scurt și bosumflat. Prevedeam deznodământul și, când am auzit mașina, am ieșit, ne am aliniat și așteptam replica inspectorului. Da, zise inspectorul, cu un ton care încerca să fie convingător, deși avea pe chip un surâs de om învins. Nu știu dacă oamenii
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]