399 matches
-
iar micologul american Cyrus Longworth Lundell (1907-1994) a aprobat-o în 1956. În anul 1929, Rolf Singer (1906-1994), una dintre cele mai influente și productive personalități în micologia secolului al 20-lea, a denumit această ciupercă "Russula mairei" în onoarea botanistului și micologului francez René Charles Joseph Ernest Maire, (1878-1949), nume binomial până la sfârșitul secolului al XX-lea. Atunci s-a preluat din nou denumirea "Russula nobilis" a lui Velenovský, actuală până în momentul de față (2016). Buretele se decolorează cu hidroxid
Vinețica nobilă () [Corola-website/Science/336016_a_337345]
-
Lunar Society, un grup de producători, inventatori și filozofi naturali care se întâlneau lunar pentru a discuta munca lor. Nucleul grupului era compus din persoane ca producătorul Matthew Boulton, chimistul și geologul James Keir, inventatorul și inginerul James Watt și botanistul, chimistul și geologul William Withering. Priestley a fost întrebat dacă vrea să facă parte din această societate unică și a contribuit mult la munca membrilor săi. Ca un rezultat al mediului intelectual stimulant, el a publicat câteva lucrări științifice importante
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
ianuarie 1829 și Darling la 18 ianuarie, după care se îndreaptă spre nord pentru a studia râul Castlereagh. A doua călătorie a lui Charles Șturț se desfășoară în perioada 3 noiembrie 1829 - 26 mai 1830. Însoțit de George Maclay și botanistul Fraser pornește din Sydney, coboară cu bărcile pe râul Lachlan, atinge râul Murrumbidgee la 25 noiembrie, apoi ajunge pe fluviul Murray la 14 ianuarie, observând că în porțiunea unde acesta își schimbă cursul general dinspre nord vest spre vest (34
Charles Sturt () [Corola-website/Science/311828_a_313157]
-
România. Albertus Magnus a fost primul care a numit-o în lucrarea să "De vegetabilibus" cândva înainte de 1256, spunând că "vocatur fungus muscarum, eo quod în lacte pulverizatus interficit muscas", "se numește buretele muștelor deoarece pulverizat în lapte ucide muștele." Botanistul belgo-danez din secolul al 16-lea Carolul Clusius a regăsit practică de a amestecă ciupercă în lapte în Frankfurt, Germania, în timp ce Carl Linnaeus, "tatăl taxonomiei", vorbeste despre ea în Smaland în sudul Suediei, unde a trait când era copil. A
Buretele muștelor () [Corola-website/Science/313809_a_315138]
-
Africa de Sud și alte două provin din Africa tropicală, una dintre ele având o arie de răspândire la nord de Ecuator, până în Sudan. Denumirea plantei datează din 1886 și a fost atribuită în onoarea medicului german, Heinrich Theodor Freese (1795-1876) de către botanistul Christian Friedrich Ecklon (1795-1868). Denumirea populară românească a plantelor din genul "Freesia" este sau uneori Fresie. Freziile sunt plante erbacee, perene, care cresc din tuberobulbi mici (1 - 2,5 cm diametru), piriformi, alungiți sau sferici, cu înveliș pergamentos. Au rădăcini
Frezie () [Corola-website/Science/303965_a_305294]
-
o dată anume pentru descoperirea ei; a apărut înainte de nașterea omului. Recunoașterea celulozei ca fiind un constituent principal al peretelui celular vegetal a fost în glucoză. Hârtia (cea mai utilizată celuloză) a fost creată prima dată în anul 1838 datorită descoperirilor botanistului francez Anselme Payen care a izolat celuloza pentru prima dată din lemn. Atunci a fost înțeleasă structura sa. În prezent celuloza este polizaharida cea mai răspândită în natură și se află sub observația oamenilor de știință producându-se schimbări în
Celuloză () [Corola-website/Science/307123_a_308452]
-
km). A fost fugărit de canibali în ceea ce azi se numește Bligh Water, Fiji și a trecut prin strâmtoarea Torres pe drum, acostând la Kupang, Timor la 14 iunie. La scurt timp după sosirea în Timor, au murit bucătarul și botanistul. Alți trei marinari au murit în lunile următoare. Locotenentul Bligh s-a întors în Marea Britanie și a raportat revolta Amiralității la 15 martie 1790, după 2 ani și 2 luni și jumătate de când a plecat din Anglia. Între timp, marinarii
Revolta de pe Bounty () [Corola-website/Science/321492_a_322821]
-
fi folosită ca material abraziv industrial. La începutul secolului al XIX, Cunningham și Leichhardt au fost primii exploratori care au cules nuci macadamia, însă exemplarele au fost pur și simplu puse la păstrare, nefiind examinate. Cațiva ani mai târziu, asistentul botanistului Walter Hill a mâncat niște nuci provenite de la un arbore descoperit de curând în pădurile subtropicale din sud-estul statului Quueensland (Australia). Se zvonea că nucile ar fi otrăvitoare. Băiatul însă nici nu s-a îmbolnăvit, nici nu s-a prăpădit
Macadamia () [Corola-website/Science/321930_a_323259]
-
nici nu s-a prăpădit după ce a mâncat. Dimpotrivă, le-a găsit de-a dreptul delicioase. Ca urmare, Hill s-a încumetat sa guste și el o nucă și a fost întru totul de acord. N-a trecut mult și botaniști din întreaga lume au primit răsaduri ale acestui arbore. În 1857, un coleg al lui Walter Hill , botanistul Ferdinand von Mueller din Melbourne, a numit acest gen de arbori , după bunul său prieten dr. John Macadam. Aborigenii crăpau nucile cu
Macadamia () [Corola-website/Science/321930_a_323259]
-
Hill s-a încumetat sa guste și el o nucă și a fost întru totul de acord. N-a trecut mult și botaniști din întreaga lume au primit răsaduri ale acestui arbore. În 1857, un coleg al lui Walter Hill , botanistul Ferdinand von Mueller din Melbourne, a numit acest gen de arbori , după bunul său prieten dr. John Macadam. Aborigenii crăpau nucile cu piatra. John Waldron, unul dintre primii oameni care au înființat livezi de macadamia, a trecut la ciocan și
Macadamia () [Corola-website/Science/321930_a_323259]
-
anul 1977. Este căsătorit și are un fiu. In 1991 obține conducerea proiectului de evaluare a florei și faunei sălbatice de pe teritoriul Rezervației Biosferei Delta Dunării, în vederea elaborării măsurilor de protecție. La acest proiect colaborează cu peste 70 prestigioși specialiști botaniști și zoologi din România (București, Cluj, Iași) și din străinătate (Rep. Moldova, Ucraina, Austria). Un număr imens de date obținute privind speciile sălbatice existente sunt utilizate prin procesare în sitem GIS și în perioada actuală în vederea analizelor multiple și protecției
Vasile Oțel () [Corola-website/Science/332969_a_334298]
-
aibă încredere în judecată proprie. Exploratorii intrepindeau călătorii în Asia, Orientul Mijlociu, Africa și America pentru a desfășura cercetări și a publică descoperirile lor. Medicamente noi au fost aduse din ținuturile îndepărtate. Doctorii disecau corpurile pentru a studia organismul uman, iar botaniștii colecționau plante și le clasificau, pe când chimiștii făceau experimente cu compuși noi. Au fost inventate telescoape mai performanțe, barometre, ceasuri cu pendul, mașinile de calculat și pompele cu aer. În 1675 a fost fondat Observatorul regal de la Greenwich. Sir Issac
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
de Goethe la Institutul din Jena, el însuși făcea experimente chimice. Cu marii chimiști ai timpului cum ar fi: Jöns Berzelius, Eilhard Mitscherlich (mineralog și chimist) sau frații Gmelin (chimist și autorul, valabil și azi, al manualului de chimie anorganică), botanistul și mineralogul Countele Kaspar von Sternberg, Goethe avea periodic contact. În afara impulsului pentru o metodă nouă de turnarea metalului, sau fermentația alcoolică mai este de remarcat faptul, că și la prima combinare a tuturor elementelor într-un tabel, Goethe a
Johann Wolfgang von Goethe () [Corola-website/Science/297778_a_299107]
-
englezi și germani. Sediul a fost mutat la Alexandria în 1859, iar denumirea sa a fost schimbată din nou, în "Institut Égyptien". Noul institut funcționează sub auspiciile viceregelui Egiptului Said Pacha: mai mulți dintre membrii săi sunt foarte importanți, ca botanistul german Georg August Schweinfurth și egiptologii Auguste Mariette și Gaston Maspero. Mai târziu, fac parte Ahmed Kamal, primul egiptolog egiptean și filologul Ahmad Zaki Pasha. Institutul revine la Cairo în 1880, își reia vechiul său nume, Institut d’Égypte, prin
Institut d'Égypte () [Corola-website/Science/333314_a_334643]
-
ustulata"). În arealul parcului a fost redescoperită după mai bine de 100 de ani o planta rară cunoscută sub denumirea de păiușul lui Porcius ("Saussurea porcii" - endemism pentru Munții Rodnei), element floristic colectat aici ultima dată în anul 1902 de botanistul Florian Porcius, membru titular al Academiei Române. Fauna parcului este una diversificată și bine reprezentată de mai multe specii (unele protejate prin lege și aflate pe lista roșie a IUCN) de mamifere, păsări, pești, reptile și amfibieni. Animale ocrotite: capră neagră
Parcul Național Munții Rodnei () [Corola-website/Science/311373_a_312702]
-
care s-a recurs la împăduriri -plantații de pin. Vegetația de luncă apare de-a lungul văilor Feneșului și Someșului: sălcii, arini, trestie, papură, rogoz. Între Valea Popii și Luna de Sus a fost descoperită în 28 mai 1939 de către botanistul Nyárády Antal, un exemplar unicat de Hieracium X auriculoides Lang. var. lapathum Nyar, plantă erbacee cu flori galbene-purpurii și cu frunze mici, acoperite cu peri lungi, care crește pe pășuni și fânețe naturale, se păstrează în colecțiile Muzeului de Istorie
Luna de Sus, Cluj () [Corola-website/Science/300336_a_301665]
-
Sud, Africii și Europei. "Datura" este o plantă extrem de rezistentă: un experiment efectuat pe semințe vechi de 40 de ani a avut ca rezultat germinarea în proporție de 90%. Deși „arborii” "Datura" (speciile brugmansia) au fost clasificați pe vremuri de botaniști ca aparținând familiei Datura, este în general acceptat faptul că ei constituie un gen distinct. Alcaloizii parasimpatico-mimetici existenți în mod tipic in alte plante psihoactive din familia Solanaceae-atropina, hiosciamina și scopolamina-sunt prezenți și în diferitele specii de "Datura". Concentrația cea
Datura () [Corola-website/Science/303488_a_304817]
-
o lungă și continua cultură."" Întrebat despre credința sa și dacă teismul și evoluționismul nu sunt incompatibile, într-una din scrisorile sale, Darwin răspunde că un om poate fi și teist fervent, dar și evoluționist, menționându-i ca exemple pe botanistul american Asa Gray (1810 - 1888) și profesorul englez Charles Kingsley (1819 - 1875). Mai departe, Darwin precizează: ""N-am fost niciodata ateu în sensul negării existenței lui Dumnezeu... Cred că în general (și mai ales pe măsură ce îmbătrânesc), cuvântul care descrie adecvat
Concepția despre religie a lui Charles Darwin () [Corola-website/Science/314698_a_316027]
-
încercăm să repopulăm o zonă istorică, în timp ce reapar spontan orhidee autohtone într-o peluză verde situată la încrucișarea a două autostrăzi în zona Stuttgart (Germania). România poate fi considerată în ansamblu ca o imensă grădină botanică populată cu orhidee sălbatice. Botanistul de renume mondial Soo, denumit Pașa al lor, este născut în Odorheiu Secuiesc și sute de cercetători din străinătate fac referire la orhideele pe care le putem găsi în România. Față de acest interes doar Săngele Voinicului ("Nigritella rubra, nigra") și
Orhidee () [Corola-website/Science/300096_a_301425]
-
numeroase mituri. Literatura chineza menționează în jurul anului 800 I.C. o floare în Shih Ching (Cartea Poeziilor), care este foarte probabil Spiranthes sinensis. Referiri la orhidee s-au găsit și în Rig Veda (text antic din India, 1550-1000 I.C.). Filozoful și botanistul grec Theophrastus (372 - 286 I.C.), care a lucrat cu Aristotel, discută despre orhidee și folosește pentru prima oară numele „Orchis” într-un context științific. Orhideele sunt un simbol al purității, perfecțiunii și feminității. Ele au fost cultivate din cele mai
Orhidee () [Corola-website/Science/300096_a_301425]
-
Boletaceae". Acest burete coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). În România, Basarabia și Bucovina de Nord se dezvoltă întotdeauna sub mesteceni, în păduri, prin câmpii, mlaștini, solitar sau în grupuri mici, din iunie până octombrie. Inițial botanistul și micologul francez Jean Baptiste François Pierre Bulliard (1752-1793) a descris acest burete în opera să (editata parțial postum) "Histoire des champignons de la France, ou Traité élémentaire renfermant dans un ordre méthodique leș descriptions et leș figures des champignons qui
Burete călugăresc () [Corola-website/Science/335237_a_336566]
-
postum) "Histoire des champignons de la France, ou Traité élémentaire renfermant dans un ordre méthodique leș descriptions et leș figures des champignons qui croissent naturellement en France" că "Boletus aurantiacus" (1783) care a fost confirmat ca specie sub acest nume de botanistul suedez Elias Magnus Fries în 1821. Tot în anul 1821, în lucrarea să "A natural arrangement of British plant" (Editură Baldwin, Cradock & Joy, Londra 1821), botanistul, farmacistul și micologul englez Samuel Frederick Gray (1766-1828) a creat numele generic "Leccinum" nou
Burete călugăresc () [Corola-website/Science/335237_a_336566]
-
că "Boletus aurantiacus" (1783) care a fost confirmat ca specie sub acest nume de botanistul suedez Elias Magnus Fries în 1821. Tot în anul 1821, în lucrarea să "A natural arrangement of British plant" (Editură Baldwin, Cradock & Joy, Londra 1821), botanistul, farmacistul și micologul englez Samuel Frederick Gray (1766-1828) a creat numele generic "Leccinum" nou, adăugând această specie sub denumirea "Leccinum scabrum". În memoria marelui medic, botanist și micolog austriac Julius Vincenz von Krombholz (1782-1843), în anul 1881, micologul finlandez Petter
Burete călugăresc () [Corola-website/Science/335237_a_336566]
-
preocupare era să înțeleagă natura radiației electromagnetice, a urgentat ulterior dezvoltarea unei teorii care să reflecte dualismul particulă - undă al luminii. Într-unul din articolele publicate în 1905, cu titlul "Mișcarea Browniană", a făcut predicții semnificative asupra teoriei emise de botanistul englez Robert Brown privind mișcarea aleatoare a particulelor suspendate într-un fluid. Aceste previziuni au fost confirmate experimental. Forma matematică prin care teoria relativității generalizate descrie forța de gravitație o constituie un sistem de zece ecuații numite ecuațiile de câmp
Albert Einstein () [Corola-website/Science/296781_a_298110]
-
problemă financiară. În prezent, prețul pentru cele cinci volume este estimat de [[Christie’s]] din Londra la aproximativ CHF 50.000. [[Categorie:Nașteri în 1727]] [[Categorie:Nașteri pe 16 februarie]] [[Categorie:Decese în 1817]] [[Categorie:Decese pe 26 octombrie]] [[Categorie:Botaniști cu abreviere de autor]] [[Categorie:Rectori]] [[Categorie:Profesori universitari]] [[Categorie:Cetățeni de onoare]] [[Categorie:Biologi ai secolului al XVIII-lea]] [[Categorie:Biologi ai secolului al XIX-lea]] [[Categorie:Chimiști ai secolului al XVIII-lea]] [[Categorie:Chimiști ai secolului al XIX
Nikolaus Joseph von Jacquin () [Corola-website/Science/337404_a_338733]