351 matches
-
Sava (Nicolae n. red.) nu mi-au scris/ spus un cuvînt de cînd mi-a apărut cartea! Îmi pare foarte rău că pentru ei poezia pare a fi un scop! Dacă mi-amintesc bine, ziceai că o să scrii în "Caiete botoșănene" despre noi! Mi-ai face un mare serviciu dacă pe mine nu m-ai comenta, sau eventual s-o faci separat de Daniel! Cînd le apăreau lor cărțile, îmi scriau mereu, îmi cereau părerea, Sava a venit personal să-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
nu am citit mai nimic! Danger! Îți mulțumesc foarte mult pentru recenziile trimise! Îți rămîn îndatorat și sper ca atunci cînd o să-ți apară cartea să mă revanșez! Îți mulțumesc mult și pentru cum ai scris în Caiete... (revista "Caiete botoșănene" n. red.)! Am făcut abstracție de context! Să nu mă înțelegi greșit, dar realmente am destule motive să fiu mîhnit de politica lui Daniel (Corbu n. red.)! Ne-am întîlnit toți, recent, la P. Neamț. Era foarte preocupat de Premiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Bucurie și liniște! Te îmbrățișez cu gîndul cel sfînt, Aurel Dumitrașcu Borca, 13 august [1986] Dragul meu, După multă vreme, adunat de pe drumuri aici în munți, îți scriu. Sigur, m-am mai întîlnit cu cuvintele tale în Caiete (revista "Caiete botoșănene" n. red.) citindu-te cu plăcere. În iulie, o vreme, făcînd naveta pe ruta Borca-Iași, am dat examene. Aveam patru. Trei le-am luat. La cel de Literatură și civilizație franceză am tras un bilet cu Vigny și Beaumarchais, autori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
vreun vernisaj. Am mai fost așa, cu el, la Vaslui și Suceava! Sper să ne vedem sănătoși! Numai bucurie, dragul meu! Cu dragoste, Aurel Dumitrașcu 1990 13 februarie 1990 Dragul meu, Deși am primit de multă vreme revista voastră ("Caiete botoșănene" n. red.), n-am mai dat semne, luat și de apa evenimentelor. Continuăm să trăim în plin Caragiale și să ne întrebăm dacă știm ce să facem cu libertatea. Este evident că... nu prea știm! Sînt și obosit, dar mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Aici! Vor veni toți nemțenii. Ar fi frumos să ajungi și tu. Așa, pur și simplu. Dar nu știu cum ai putea pleca tocmai acum; îmi închipui că ai și tu destule probleme! Să cîștige Franța! Îți pun o tăietură din Caiete botoșănene! Plouă. Ascult Mikis Theodorakis. Bucurie și poezie! Și să ne vedem sănătoși! Al tău, Aurel 1987 Borca, 1 februarie 1987 Dragul meu, Mulțumesc pentru "semnalul de alarmă" în privința "drepturilor de autor" ale acestor vremuri! Da, e scandalos! Parcă am împleti
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Iașilor (1946-1948), vicar al aceleiași Arhiepiscopii (1948-1950). La propunerea patriarhului Justinian Marina, la 28 februarie 1950, a fost ales Episcop-Vicar Patriarhal de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. La 5 martie 1950 a fost hirotonit arhiereu (arhiepiscop-vicar patriarhal), cu titlul „Botoșăneanul“ de către patriarhul Justinian Marina, mitropolitul Firmilian al Olteniei și episcopul Chesarie al Dunării de Jos. În această calitate a fost secretar al Sfântului Sinod, rector al Institutului Teologic Universitar din București (1950-1954) și a condus diferite sectoare din cadrul Administrației Patriarhale
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
Șuluțiu, „Farmece”, „Axa”, 1933, 15; N. Iorga, [„Trecute vieți de doamne și domnițe”. Raport], AAR, partea administrativă și dezbaterile, 1932-1933; Octav Șuluțiu, „Trecute vieți de doamne și domnițe”, vol. II, F, 1935, 4; Predescu, Encicl., 340; Crăciun, Confesiuni, 199-200; Dicționarul botoșănenilor, ATN, 1984, 9; B. Ionel, Constantin Gane, ATN, 1985, 4; Elena Sfrangeu, Constantin Gane și rolul Găneștilor în istoria și cultura română, CL, 1989, 9. C.Bz.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287164_a_288493]
-
Stat Chico (California, SUA), având strânse legături cu comunitatea românească de aici. Colaborează la „Clopotul cultural artistic” Botoșani, „România literară”, „Luceafărul”, „Contemporanul”, „Cronica”, „Ateneu”, „Convorbiri literare”, Viața românească”, „Orizont”, „Steaua”, „Bucovina literară”, „Clopotul”, „Crai nou”, „Hyperion”, „Amfitrion”, „Pagini bucovinene”, „Caiete botoșănene”, „Confluențe”, „Orient latin”, „Porto-Franco”, „Tibiscus”, „Glasul națiunii” (Chișinău), „Literatură și artă” (Chișinău), „Glasul Bucovinei” (Cernăuți-București), „Lumina” (Pancevo), „New York Magazin”, „Lumină lină”. „Gracious Light” (New York), „Luceafărul românesc” (Canada) ș.a. Debutează cu versuri în revista „Lumina” a liceului din Rădăuți (1965). Prima
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288520_a_289849]
-
poziției mele de senator al unui județ moldav (de Botoșani C.C.): tineretul e mai frumos și mai instruit în Moldova, la fel ca și apetența pentru cultură, care e mai mare aici. Am avut o mare bucurie, ducând niște elevi botoșăneni la Bruxelles. Rezultatele au fost admirabile. N-am făcut acest lucru cu tinerii din Muntenia. Am însă motive să cred că spiritul acesta, stofa aceasta europeană se păstrează la tineret. "Este marele avantaj al Universității moldovene, și a scriitorilor moldoveni
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
Botoșani (1984-1988) și Facultatea de Filosofie, secția sociologie-politologie, a Universității „Al. I. Cuza” din Iași (1990-1995). Din 1995 este cadru didactic la facultatea absolvită. În 2001 obține titlul de doctor în sociologie al Universității ieșene. Debutează cu poezie în „Caiete botoșănene” (1984) și editorial cu volumul de versuri Muchii (1996). Este membru fondator al Club 8 (din 1996) și, din 2001, vicepreședinte. A fost redactor al revistei „Hyperion” din Botoșani (1995-2000) și redactor-șef al revistei ieșene „Timpul” (2001-2002). A colaborat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287919_a_289248]
-
și cursurile Liceului „A.T. Laurian” (1897-1909). S-a înscris apoi la Facultatea de Drept din București, pe care a absolvit-o în 1913. După ce a fost o vreme secretar al unchiului său Basile Missir, s-a înscris în Baroul botoșănean. Mobilizat, participă la campania din 1916-1917, urcând treptele ierarhiei militare până la gradul de căpitan. După război profesează avocatura, angrenându-se și în viața politică, în formațiunile conduse de N. Iorga. Ales ajutor de primar al Botoșanilor în 1919-1920, sprijină apariția
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288186_a_289515]
-
dezbaterile, t. LVIII, 1937-1938; Predescu, Encicl., 538; Vârgolici, Comentarii, 303-309; Gheorghe Stoica, Din epica de război: „Fata Moartă”, T, 1980, 5; Kalustian, Simple note, I, 208-216; Nae Antonescu, Idealul de unitate națională în literatura română, ST, 1983, 12; Bejenaru, Dicț. botoșănenilor, 165; Dicț. scriit. rom., III, 254-255. V.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288186_a_289515]
-
de la Universitatea "Alecu Russo" din Bălți, Christian W. Schenk din Germania, preotul Theodor Damian din New York, chinezii Ding Chao și Gao Xing, cernăuțenii lui Vasile Tărâțeanu, vlaho ex-iugoslavii lui Adam Puslojic, costobocii lui George Vulturescu, bucovinenii lui Mircea A. Diaconu, botoșănenii lui Gellu (Vlad, Glad, Menumorut), oltenii lui Marian Drăghici, bistrițenii preotului Ioan Pintea (plus enoriașa Florica Dura), nemțenii starețului Adrian Alui (Conta) Gheorghe (cu mențiune specială pentru eternul prieten Aurel Dumitrașcu), Marta Petreu, Emil Hurezeanu și cei dragi din tabăra
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de la Universitatea "Alecu Russo" din Bălți, Christian W. Schenk din Germania, preotul Theodor Damian din New York, chinezii Ding Chao și Gao Xing, cernăuțenii lui Vasile Tărâțeanu, vlaho ex-iugoslavii lui Adam Puslojic, costobocii lui George Vulturescu, bucovinenii lui Mircea A. Diaconu, botoșănenii lui Gellu (Vlad și Menumorut) Dorian, oltenii lui Marian Drăghici, bistrițenii preotului Ioan Pintea (plus enoriașa Florica Dura), nemțenii starețului Adrian Alui (Conta) Gheorghe (cu mențiune specială pentru eternul prieten Aurel Dumitrașcu), Emil Hurezeanu și cei dragi din tabăra studențească
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
și-ar fi lasat mama treburile casei, începute în zorii zilei, ca să mă nască pe mine atât de târziu. Eu știu că nu se întâmpla s-o prindă vreodată zorii zilei în pat. Călătoria vieții mele a început pe meleaguri Botoșănene, în urmă cu 78 de ani, adică în 1930, în ziua a 28-a a lunii lui Gustar, sub semnul uneia dintre cele mai perfecționiste zodii de pe pământ: Fecioara. Deși se pare că localitatea în care m-am născut se
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
meu de naștere), cert este că Santa Mare de astăzi, reprezintă locul în care aș vrea să mă întorc în fiecare zi,pe plaiurile mele natale de care mi-e dor în fiecare clipă. Dacă veți ajunge vreodată pe meleagurile Botoșănene, să vă amintiți că undeva în partea de sud-est a județului se află Santa Mare, localitatea despre care tocmai v-am povestit cu multă bucurie în suflet. Mi-e tare drag să vorbesc despre Botoșani, orașul și județul nostru istoric
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
I. Jianu, „Femeia care s-a vândut”, „Ecoul”, 1929, 3-4; Paul I. Papadopol, O femeie care s-a vândut, UVR, 1929, 46; Constantin Cehan-Racoviță, „Buletinul cărții românești”, 1939, 4; Nicolae Coban, „Săraca țară a Moldovei...”, CGM, 1940, 1-3; Bejenaru, Dicț. botoșănenilor, 72-73. C.Bz.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286155_a_287484]
-
o grădină destul de mare, în plin centrul târgului, lângă biserica Uspenia 6. Aceste case erau ale Sultanei Cheșcu, pe loc domnesc, nu cu bezman; de aceea, prevăzând că în timp valoarea le va crește, stolnicul Vasile Iurașcu, asesor la Judecătoria botoșăneană, a înlesnit cumpărarea lor, în 1842, pe numele fiicei sale, Ralu (Raluca) de la Epitropia casei răposatei Sultana Cheșcu 7 la un preț foarte avantajos: 450 galbeni. Stolnicul Iurașcu face toate aceste aranjamente și cu scopul de a asigura o parte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
23 aprilie 26 octombrie 1848, iar familia a trebuit să stea, vrând-nevrând, o vară la Ipotești, încasând câștigul din chiria caselor de la oraș12. Faptul este amintit într-un act privind afacerea cu spirt în care căminarul se asociase cu negustorul botoșănean, Moise Michel. La 9 ianuarie 1849, Gheorghe Eminovici încerca să explice Judecătoriei ținutului Botoșani ce se întâmplase de fapt în aprilie '48, când, murind de holeră Moise Michel, Isprăvnicia botoșăneană a vândut la licitație și spirtul lui Eminovici pentru a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
afacerea cu spirt în care căminarul se asociase cu negustorul botoșănean, Moise Michel. La 9 ianuarie 1849, Gheorghe Eminovici încerca să explice Judecătoriei ținutului Botoșani ce se întâmplase de fapt în aprilie '48, când, murind de holeră Moise Michel, Isprăvnicia botoșăneană a vândut la licitație și spirtul lui Eminovici pentru a recupera impozitul către stat datorat de fostul său asociat. Iată ce spune actul: casele mele ce le am în acest oraș Botoșani, închiriindu-le Dumisale, doctorul Alecu Jianu, 405 vedre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
deși, din păcate, numai la exterior. Prima oară, în 1909 de către Jean Bielig, care-i va face o fotografie și lui Eminescu, la 37 de ani, la Botoșani (ultima fotografie a poetului). Fotograful a fost adus cu birja de către boierul botoșănean Teodor Goilav, special pentru a fotografia casa, apoi bisericuța cu mormintele și, în sfârșit, clopotnița străjuită de cei doi tei. Aceste fotografii au fost făcute în aprilie și au apărut reproduse în Omagiu lui Mihai Eminescu, volum editat sub îngrijirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
îndrumându-i lecturile. La 10 februarie 1878, Gheorghe Eminovici îi vinde lui Cristea Marinovici partea de moșie care-i aparținuse, cu tot ce se afla pe ea casă și dependințe. Se știe, apoi, că Eminovici a fost tolerat de negustorul botoșănean să mai rămână pe moșia ipoteșteană, cu toate drepturile, până la 23 aprilie 1879. Probabil că Marinovici 28 n-a uitat faptul că Eminovici s-a învoit să primească banii în rate. Documentele relevă că din cei 8200 de galbeni în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
interviul acordat 38. Opinia publică în necunoștință de cauză, pe de o parte, și autoritățile, pe de altă parte, au acuzat-o pe proprietară, ajungându-se până la proces. Pentru a nu fi socotită vinovată de ruinarea casei de la Ipotești, municipalitatea botoșăneană a transferat întreaga vină în seama Mariei Papadopol, povară pe care ea a purtat-o cu stoicism toată viața. Revenind la vara anului 1924: în mijlocul lui Cuptor scrie Revista Moldovei, care apărea atunci în Botoșani a fost mare mișcare în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
părăsit, în sarcina căreia cade prin exproprierea făcută încă din anul trecut 54. Nu s-a făcut însă nici o expropriere, cum nu se va face niciodată, deși documentele Arhivelor Naționale din Botoșani arată că spre aceasta se tindea. Că administrația botoșăneană își urmărea interesele se sesizează și din adresa nr. 8179, din 29 august 1927, către ministru, în care se spune că declarația Mariei Papadopol a fost făcută sub îndrumarea opiniei publice, iar ceva mai încolo că a fost dată silnic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Înaintăm și întreaga corespondență. Director, T. Crudu 59 Acest răspuns este înregistrat sub nr. 2123/18 august 1927 la Școala Normală de învățători "Mihai Eminescu" din Botoșani, acolo unde Tiberiu Crudu era director. Dar lucrurile nu se opresc aici. Autoritățile botoșănene voiau, mai întâi, să demonstreze că soții Papadopol nu au nici un temei legal să se plângă ministrului, că sunt hărțuiți degeaba, apoi că actul de donație are ca scop înșelarea opiniei publice (la protestele căreia a și fost emis), deoarece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]