263 matches
-
este un scriitor explicit ortodox, el este un scriitor român, fundamental român, și de aceea creștinismul se manifestă la el în mod natural, atât cât trebuie și atunci când trebuie... Găsim apoi expresia firii creștine a acestui popor și în ansamblul brâncușian de la Târgu Jiu, închinat eroilor căzuți în primul război mondial. Căci denumirile inițiale, modificate apoi din rațiuni ideologice, au fost: Poarta înfrățirii între neamuri și nu: Poarta Sărutului; Masa celor doisprezece Apostoli (Cina cea de Taină, n.a.) și nu: Masa
DESPRE OMUL FRUMOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381058_a_382387]
-
zeitate a Creației (principiul prim, feminin, Eva) odihnindu-se, cu spatele, și reflectată în propriu-i spațiu. Dumnezeul biblic nu aparține acestui Univers fizic, ci doar aceluia „povestit”, din mitul uman, creaționist. În planul întâi al tabloului, Romeo Niram transpune brâncușianul Început al Lumii, pictat ca și în Cosmos. Pe el, în oglindire, se zăresc tablele lui Einstein (Noul Moise), cu întâia Lege a Fizicii și degetul dictator al Ființei supreme (notăm, în treacăt, că referirile la mâna sau degetul lui
FORMULA LUI DUMNEZEU de DAN CARAGEA în ediţia nr. 886 din 04 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346239_a_347568]
-
Acasa > Literatura > Recenzii > LECTURI PERPENDICULARE : CROMOZOMII CURCUBEULUI Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 810 din 20 martie 2013 Toate Articolele Autorului * Motto : "O lectură adevărată e ca o înălțare : mută orizontul cu tot cu cititor." (Costel Zăgan) (Tudor Gheorghe Calotescu, Matricea brâncușiană) Scriam cândva că Shakespeare a inventat tăcerea, iar Brâncuși a sculptat-o. Și iată că în mileniul III, poetul Tudor Gheorghe Calotescu îl reinventează pe Brâncuși : și nu o face în genunchi , ci zburând! Acum, când lumea abia - abia se
CROMOZOMII CURCUBEULUI de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 810 din 20 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345343_a_346672]
-
e să menționăm aici meritele funciare ale sopranei HARICLEEA DARCLÉE în ceea ce privește construcția definitivă a marii arte lirice a lumii, atunci trebuie spus că ele se confundă intim, până la ultima particulă de materie și de antimaterie așezate la un loc, cu brâncușiana nepotolită „ieșire din Eu”, un exercițiu aspirațional complex și unic de a atinge cu palmele, în cazul sculptorului, și cu glasul, în cazul interpretei de operă, esența intrinsecă a lucrurilor și starea lor aparte de a fi, structura interioară greu
ELOGIUL DEMNITĂŢII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377758_a_379087]
-
nici măcar propria muză. Trucul ingenuității răzvrătite. Știind că mai peste tot, deci probabil și în seara asta, la Filarmonică, marea soprană Mariana Nicolesco era însoțită (aproape demonstrativ) de Radu Varia, soțul, exeget de artă, răspunzător de scandalul actual al Coloanei brâncușiene de la Tîrgu Jiu, am avut o anume reținere în a intra în sală. Stupidă, la urma urmei, în fața unei voci de prestigiul colosal al celei de pe afiș. Am intrat. Și am asistat, să recunosc, pentru prima dată în cele aproape
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
chiar el, ambasador. E, în momentul de față, un sindrom (încă unul) al justificării anonimatului în care se zbat artele noastre în străinătate: ineficiența managerială a personalului ambasadelor dîmbovițene în materie. Falsă problemă! Să fim siguri că la grandoarea expoziției brâncușiene de la Londra ambasada noastră de acolo n-a avut nici cea mai măruntă contribuție. Nu ar fi avut cum. Nu a fost necesar. Galeriile Tate Modern sînt cele mai vizitate din lume, cu 5 250 000 de vizitatori numai în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
reia, cu precauție maximă, vocația augustă, de un Acterian retras, timorat, între cărți și manuscrise subversive, de un Comarnescu, descurcîndu-se la limită și diplomatic supraviețuind constrîngerilor, de un Brezianu, reușind, prin nativa-i eleganță și discreție, să-și continue exegeza brâncușiană. Ar fi ipocrizie să nu recunoaștem că tot răul acesta totalitar a fost spre binele celor doi mari rămași, ei beneficiind astfel de atuul difuziunii mediatice occidentale și fiind, cel puțin pînă acum, cei mai cunoscuți români în lume. Cărora
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
aceea, un lucru care a putut să pară de neînțeles s-a produs cu opțiunile comentatorului fenomenelor moderne: foarte receptiv la manifestările novatoare (nu se poate face abstracție de importanța pe care studiile sale au avut-o pentru recunoașterea creației brâncușiene, a unor muzicieni contemporani, mai târziu a lui Ion Țuculescu), nu a acceptat niciodată suprarealismul. Opunându-se suprarealismului, C. va accepta în schimb programul expresionismului, „generalizare și fundament pentru alte explicații”. Singurul element important al teoriei expresioniste asupra căruia insistă
COMARNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286341_a_287670]
-
ceremonialul creației sale nu este unul prometeic, măreț și inhibant pentru privitorul neprevenit. Forța lui ieșită din comun nu este consecința vreunei retorici copleșitoare, ci rezultatul direct al unei mari capacități de concentrare și al unei afectivități profunde și discrete. Brâncușian matur și responsabil în gîndirea formei, fie că este solidar, fie că este polemic față de lumea lui Brâncuși, Peter Jacobi este interesat, în egală măsură, de suprafață și de volum, de stabilitate și de mișcare. Și atunci cînd formele sale
O sculptură în timp by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15005_a_16330]
-
Literatorul”, „Gorjeanul” ș.a. Editorial, debutează în 1976, cu volumul de versuri Călătorie spre ceilalți. De asemenea, a inițiat sau a participat la realizarea unor antologii de literatură, editate la Târgu Jiu: Gorjul literar (1975, 1977, 1980), Hyperion (I, 1980), colecția „Brâncușiana”. Este director fondator (din 1995) al revistei „Brâncuși” și al Editurii Fundației „Brâncuși” din Târgu Jiu. Cu o carte D. a debutat mai târziu decât poeții Adrian Popescu și Ion Mircea, colegii săi din primul grup echinoxist. După un stagiu
DIACONU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286754_a_288083]
-
inimă pentru Brâncuși”, „Scânteia”, 1976, 10 585; Popa, Dicț. lit. (1977), 523; Dumitru Radu Popa, „Brâncuși”, RL, 1982, 18; Valentin Ciucă, „Brâncuși”, CNT, 1982, 35; Daniel Nicolescu, „Izvoare și cristalizări în opera lui Brâncuși”, RL, 1984, 12; Titu Popescu, Interpretări brâncușiene, ST, 1984, 6; Marina Preutu, Le Japon dans l’espace de l’estampe, „Actualités roumaines”, 1987, 16; Cândroveanu, Lit. rom., 183-196; Victor Bârlădeanu, „Brâncuși - rugăciune pentru mileniul III”, „Minimum” (Tel Aviv), 2002, 184-185; Victor Crăciun, Fondatori ai brâncușologiei, „Sărutul”, 2002
STANCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289871_a_291200]
-
1992; De la regina muncii la regina moartă, București, 1994; Noaptea Mokshanalei, București, 1995; Mierea din nevasta altuia, pref. Fănuș Neagu, București, 1997; Regina moartă, Craiova, 1998; Dracula, adolescentul blestemat, București, 1999; De la Lenuța Petrescu la Elena Ceaușescu, București, 2000; Itinerar brâncușian, București, 2001; Țepeș, fiul Dragonului, București, 2000; Monografii istorice, București, 2003. Repere bibliografice: Dimisianu, Prozatori, 145-146; Popa, Modele, 143-145; Dimisianu, Valori, 116-118; Titel, Pasiunea, 77-78; Dimisianu, Lecturi, 196-203; Odangiu, Romanul, 30-32; Alex. Ștefănescu, „Sub cerul umbrelei mele”, RL, 1985; 3
BARAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285618_a_286947]
-
organică. Aportul fiecărei generații se integrează astfel sintetic valorilor anterioare”. Autorul nu are însă nici o problemă în a cita, reverențios, eseul despre „Arta neagră” al pictorului Corneliu Mihăilescu din Integral (nr. 4, I, 1925) sau exprimarea „admirabilă” a concepției artistice brâncușiene de către Ion Minulescu într’un articol - „C. Brâncuși” - apărut tot în Integral (nr. 2, I, aprilie 1925). De altfel, însăși discutarea „cazului” Brâncuși - „revendicat drept stegar” de către „extremiștii noștri în artele plastice” ca dl Corneliu Mihăilescu, M.H. Maxy, Victor Brauner
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
reputat în materie de artă nouă este d. Const. Brâncuși. Ba, la drept vorbind, reputația pare mondială. Un profesor de la o universitate americană, H. Peyre, îl trece printre cei mai celebri artiști inovatori, alături de Strawinsky, Cézanne, Rousseau le Douanier”. Poetica brâncușiană (cu aspirația ei către primitivism) exprimă „aceeași năzuință de spiritualizare specifică cubismului și expresionismului plastic, dar și anarhismului poetic”, prezentă și în „nuanțările expresioniste” din operele unor artiști prețuiți, precum Paciurea sau Oscar Han. Citînd articole din Gîndirea semnate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dintre poemele fascinante ale Taniei Nicolescu, poetă trăitoare în Tulcea dunăreană și-n întreg arealul literar românesc este: Copil în iarbă - tot universul este o buburuză În vorbe puține răspunde la întrebările eterne: Cine? Unde? Ce face? Copilul, copilul universal, brâncușian, adică statuia curiozității și a inocenței de oricând. Unde? În iarbă. Și deodată localizarea s-a precizat: În lumea noastră, unde încă este iarbă, în ciuda betoanelor și a flăcărilor, a gazelor și otrăvurilor de tot felul, inclusiv mediatice ori alimentare
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
nimănui. Ideea era zborul, era pasărea. Venea primăvara ca o domniță, parcă dansînd din pene, ca dintr-o rochie diafană, delicată și lejeră. de multe ori cu o floricică în cioc, iar în rest cînta. Îmbătător. Natură pură și siluetă brîncușiană. Părea să se cunoască bine pe sine și stăpînea zborul perfect, în timp ce eu mă tîram pe pămînt. Mă învăța cum să fiu mai aproape de Dumnezeu, cum să nu mai trăiesc în negare, să accept provocarea. Filosofia păsării este cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
se întâlnesc lirismul, epicul și dramaticul; ritmul manolic (Kamadeva, nota mea), cel prin care ființa poetică se răspândește pe linia orizontului, căutând infinitul planetar bine construit, organizat și palpabil, într-o aură de neliniște suportabilă, strict omenească, proprie eposului; ritmul brâncușian (Odă "în metru antic", nota mea), prin care se manifestă cosmosul interior, fragil, cu adevărat inefabil al ființei umane și, prin care aceasta reușește să-ți controleze chiar neliniștile imediate (deci mai aproape resimțite și aparent mai tulburătoare), într-un
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
duratei profane și reintegrarea într-un timp primordial. A lega înce putul de sfârșit înseamnă construirea Centrului. Sergiu Al-George analizează rezonanța gândirii indiene în cultura românească și stabilește cores pondența dintre Axis Mundi și Coloana Infini tului 39. Imaginea sculpturii brâncușiene favori zează înțelegerea, chiar vizualizarea intertextului este o șansă unică de a contempla sacrul. Privi din nou la painjinișul de linii roșii și liniile începură a se mișca. El puse degetul în centrul lor o voluptate sufletească îl cuprinse [Lectura
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
nu așa ceva. Forma mentis a textelor sale e circulară, dar nu cu acea circularitate simetrică a cercului care se închide asupra lui însuși, ar fi vorba mai degrabă de aceea deschisă, a unei spirale. Un fel de "coloană a infinitului" brâncușiană. De altfel, Marius Popescu lasă să-i scape, aparent din întîmplare, printr-o întorsătură de frază: "Cuvîntul 'sfîrșit' n-ar trebui să existe" (SL). Încă unul. Și totuși, fluxul vorbelor ne acoperă în textele sale. Nu ar fi nici primul
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
marasm fantasmal. În această sculptură care nu ne-a parvenit, tiparul fiind distrus accidental după o expoziție la Milano, se poate sesiza afinitatea de expresie vizionară a sculptorului și poetului pe filiera unei sensibilități simboliste care se îndreaptă către modernismul brâncușian. În același timp, ca studiu de caz, Paciurea reprezintă o fază de tranziție de la decadentism, simbolism în sculptură spre faza ei modernistă, ilustrată magistral de esențialismul-abstracționist brâncușian, iar această metamorfoză tematizată în sculpturile sale "chimerice" poartă în "genă" ceva din
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sculptorului și poetului pe filiera unei sensibilități simboliste care se îndreaptă către modernismul brâncușian. În același timp, ca studiu de caz, Paciurea reprezintă o fază de tranziție de la decadentism, simbolism în sculptură spre faza ei modernistă, ilustrată magistral de esențialismul-abstracționist brâncușian, iar această metamorfoză tematizată în sculpturile sale "chimerice" poartă în "genă" ceva din sensibilitatea decadentă. În ceea ce privește simbolismul în sculptură, se poate vorbi de o întreagă generație simbolistă, care-i include pe Horia Boambă, Filip Marin, Alexandru Călinescu, Anghel Chiciu, Alexandru
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
arătat că pictorii simboliști utilizează elemente specifice tradiției, de la tradiția în pictură a decorativismului bizantin, la elemente de folclor, conferindu-le însă un caracter modern, adică simbolist, care le înstrăinează în diferite grade de contextul specific, mergând până la esențialismul sculpturii brâncușiene, așa cum se reflectă, de pildă, în Pasărea măiastră. Un astfel de dialog între tradiția picturii bizantine, care include și o viziune ortodoxistă și tema favorită decadentismului, cea a lui diminutio capitis, o regăsim în pictura Ceciliei Cuțescu- Storck, așa cum Paciurea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
arte într-un vast proiect de sinteză. Pe filieră eminesciană, himerele devin expresia ideilor poetice, ideilor creatoare de artă, fluide, într-o permanentă metamorfoză și în contact cu o primordialitate a elementarului, ceea ce-l apropie pe Paciurea de experiența plastică brâncușiană. Într-un interviu pe care sculptorul îl dă lui Ioan Masoff în revista Rampa din 21 decembrie 1924, acesta își precizează viziunea "idealistă" asupra artei în termeni a căror corespondență cu opera sa plastică e ușor decelabilă: "Arta în general
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
abia formate și pe cale de a se desprinde într-un univers străin, ai senzația că dacă l-ai atinge, chipul acesta s-ar încreți fin, precum oglinda unei ape. Cu această himeră, Paciurea se apropie foarte mult de viziunile esențializate brâncușiene, cu Domnișoara Pogany sau Pasărea măiastră. Sorin Alexandrescu face o dublă lectură, freudiană / jungiană a himerelor lui Paciurea, fie ca realizare a unei tensiuni în cuplul de forțe al elementarelor Liebenstriebe/Todestriebe freudiene, fie prin selectarea din cuplul de forțe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
masculin și feminin, așa cum apar în ecuația decadentă cu resorturile violent contrastive de rezultantă estetică, Paciurea face un pas în afara esteticii simbolisto-decadente când transferă distincția de gen(der) unui fenomen de sublimare al materiei care-l apropie de revelațiile sculpturii brâncușiene. Paciurea se află la mijlocul drumului între simbolism și modernism, mai precis, într-o fază crepusculară a simbolismului, și poate că nu întâmplător, himerele sale ilustrează dincolo de toate un proces de tranziție, de mutație estetică. În același timp, Paciurea nu poate
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]