356 matches
-
că am luat-o prea repede cu ucenicia băuturii. Află că nu-i așa, ba, colac peste pupăză, că nici prost neșcolit n-oi fi și mă pune la proba plumbului, să-mi vadă scrisul așternut pe hârtia de împachetat. Brava. Am să vorbesc la primărie să te luăm telefonist. Și așa, prin Zaharia Apostol, secretarul primăriei, am ajuns mai mare peste comunicații. Luam notele telefonice de sus,capsam adrese, coseam hârtii la dosar și mai ales argățeam la domnul notar
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
așezi în miezul slăbiciunilor, hotărând că ele nu te mai interesează; că dacă nu ești erou, nebun, sfânt sau nesimțit, trebuie să fii, măcar, mândru de slăbiciunile tale, deoarece asta te fortifică. Acum, nu mai sunt sigur că n-am bravat. Am păstrat doar dificultatea de a mă arăta practic. Uneori, cochetez cu gânduri copilărești. Oare cum ar fi să te simți, aici, la mare ca un naufragiat care și-a pierdut, o dată cu bagajele, și o parte a memoriei? Să ai
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
aproape vesel, că noiembrie și decembrie sunt lunile cele mai rele pentru navigația în Marea Neagră. Am simțit și la alții o neliniște, ascunsă rău de glume forțate. Pe măsură ce se întețesc valurile, însă, această frondă dispare. Puțini mai au tăria să braveze. Febra îmbarcării a lăsat locul îngrijorărilor. Câțiva ne-am strâns în "marele salon", din instinct. Alții s-au retras în cabine, să stea întinși, pentru a suporta mai bine tangajul, ori încearcă, la bar, să-și stimuleze o psihologie de
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
săru’mâna! Cum să nu mă prind, la așa-ceva?!în cazul ăsta, ai dezlegare, de la mine, să-i anunți imediat. Așa și făcu. Ministrul de finanțe primi vestea cu bucurie, dar, nu voi nici un amănunt.îi spuse, doar, atât: brava, mă! Primul ministru,în schimb, fu dornic de amănunte, detalii care-l amuzau grozav, pe măsură ce Jenică Teleleu i le depăna. Și mai concret, aș dori să știu,în ce constă, ideia ta. Poate că o generalizăm. Nu pot, domnule prim
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
avea cineva unul mai gros și cu multe foi și p-o parte întreagă era numele tău. Ți-am văzut poza acolo și mi-am zis: Io-te, ăsta e-un băiat dăștept, a-nvățat carte și-a ajuns om. Brava ție! Nu ca ne’tu Aldica, un neisprăvit. Bei cu mine un rachiu? Hai, ia un gât, că nu ne vede nimeni. Și să știi că e bun, e dă la sor-mea Fița, mi l-a dat cică să
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
e cam sceptic. Și, puțin cinic. Și, poate ... multe altele la un loc. Mă gândesc însă că s-ar putea ca bunul meu prieten să fie imaculat ca petala unei flori, dar, din când în când, îi cam place să braveze. În fond, și a face pe teribilul e o artă. Iar el stăpânește bine această artă. Poate că da... De fapt, dacă-mi aduc bine aminte, îi plăcea încă din liceu să iasă-n relief, să știe că toată lumea are
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
italienești cu etichete exotice de secol nouăsprezece, de parcă ar fi fost un bețiv nostalgic din generația a doua care se întoarce la patria-mamă. Nu se putea concentra la clădirile vechi, nici măcar la dragile lui clădiri romanice. Sylvie îl simți cum bravează prin orașele antice, dar nu-l certă nici măcar o dată. Siena, Florența, San Gimignano: făcu peste cinci sute de fotografii, cele mai multe cu Sylvie în fața unor obiective celebre în toată lumea, dintre care câteva zeci erau făcute din același unghi, de parcă atât femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Ai nevoie de ceva? Bătrâna îi mulțumi cu un surâs obosit. Profesorul își strecură mina sub haină. " Poate că ar fi fost bine să iau puțină valeriană. N-am stat niciodată grozav cu inima. Nici Florence nu se simte bine. Bravează doar ca întotdeauna. Cum aș putea-o ajuta? E îngrozitor când te gândești, dar în 40 de ani n-a avut de la mine decât flori și bomboane și câte un mărțișor ieftin. Nici un gest, nici o mână întinsă, nici o extravaganță. Nimic
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să am alt tată, un preot. să mă tulbure. M-am revoltat, dar în revolta mea exista un sâmbure de îndoială care a dat și ideilor mele despre credință, copilăroase ori, mai târziu, născute dintr-o nestăpânită dorință de a brava, o vinovăție și chiar o duioșie ascunsă. N-am scăpat niciodată de această ambiguitate datorită căreia am putut trece atât de ușor de la sfidare la venerație fără să mi se pară că sar dintr-o extremă în alta sau că
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
la Judecata de Apoi nu mă voi prezenta decât dacă victimele vor lua loc, în sfârșit, pe scaunele judecătorilor; și dacă n-o să fie niciodată o asemenea judecată înseamnă că voi rămâne în veci neiertat. El a zâmbit, convins că bravam după obiceiul meu. Tocmai murise Prințul, luîndu-și zborul spre strămoșii lui. "N-a fost o moarte normală" a zis Dinu. Sigur că n-a fost", l-am aprobat imediat, grăbindu-mă să-i demonstrez că moartea normală e cea mai
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
devreme, și i-am relatat întîmplarea. ― Cred că va căuta să-ți plătească ofensa, a fost el de părere. N-o să ți-o ierte. Trebuie să fii cu ochii în patru de-acum înainte. ― Ia mai dă-o dracului, am bravat eu. Dar ce, sânt armăsar de montă? Mă culc cu cine vreau. Ieșind de la Dinu, am pornit spre camera Laurei. Era încuiată. Am bătut ușor în ușă, dar, spre ghinionul meu, tocmai atunci apăru blestematul de Filip care se plimba
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cazul ăsta mereu sîntem inoportuni, trăim într-o continuă inoportunitate, toată viața noastră nu e decât un șir de inoportunități... Bietul Dinu. Aproape paralizat de frică, a încercat a ultimă ieșire din această discuție. ― Așa ai fost tu totdeauna. Ai bravat. Psihiatrul uitase că astfel mă ațâța. Am sărit ca ars. ― Am bravat? Dimpotrivă, am fost mai modest decât trebuia. Le spuneam proștilor că ei sânt extraordinari, iar eu nu sânt decât un nenorocit care-și merită soarta. Dar m-am
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
noastră nu e decât un șir de inoportunități... Bietul Dinu. Aproape paralizat de frică, a încercat a ultimă ieșire din această discuție. ― Așa ai fost tu totdeauna. Ai bravat. Psihiatrul uitase că astfel mă ațâța. Am sărit ca ars. ― Am bravat? Dimpotrivă, am fost mai modest decât trebuia. Le spuneam proștilor că ei sânt extraordinari, iar eu nu sânt decât un nenorocit care-și merită soarta. Dar m-am săturat de atâta ipocrizie. ― Datorită ție se întîmplă tot ce se întîmplă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ale relației lor profesionale. — Vom dormi toți trei Într-un pat? Îl tachină ea. — O, ar fi foarte distractiv! zise Charlie cu un zâmbet poznaș. — Depinde de ce Îți dorești. Chiar vrei? continuă Desert Rose să-l provoace. — Bineînțeles, de ce nu? bravă el. — Da, sigur, te prefaci că ar fi În regulă, dar mori de frică. Te-ai speriat ca un iepuraș, chicoti ea. Pot să-ți citesc gândurile. Știu dinainte tot ce vei zice și vei face. Hai să-l mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
să am alt tată, un preot, să mă tulbure. M-am revoltat, dar în revolta mea exista un sâmbure de îndoială care a dat și ideilor mele despre credință, copilăroase ori, mai târziu, născute dintr-o nestăpânită dorință de a brava, o vinovăție și chiar o duioșie ascunsă. N-am scăpat niciodată de această ambiguitate datorită căreia am putut trece atât de ușor de la sfidare la venerație fără să mi se pară că sar dintr-o extremă în alta sau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
la Judecata de Apoi nu mă voi prezenta decât dacă victimele vor lua loc, în sfârșit, pe scaunele judecătorilor; și dacă n-o să fie niciodată o asemenea judecată înseamnă că voi rămâne în veci neiertat. El a zâmbit, convins că bravam după obiceiul meu. Tocmai murise Prințul, luându-și zborul spre strămoșii lui. „N-a fost o moarte normală” a zis Dinu. „Sigur că n-a fost”, l-am aprobat imediat, grăbindu-mă să-i demonstrez că moartea normală e cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
devreme, și i-am relatat întâmplarea. — Cred că va căuta să-ți plătească ofensa, a fost el de părere. N-o să ți-o ierte. Trebuie să fii cu ochii în patru de-acum înainte. Ia mai dă-o dracului, am bravat eu. Dar ce, sunt armăsar de montă? Mă culc cu cine vreau. Ieșind de la Dinu, am pornit spre camera Laurei. Era încuiată. Am bătut ușor în ușă, dar, spre ghinionul meu, tocmai atunci apăru blestematul de Filip care se plimba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cazul ăsta mereu suntem inoportuni, trăim într-o continuă inoportunitate, toată viața noastră nu e decât un șir de inoportunități... Bietul Dinu. Aproape paralizat de frică, a încercat o ultimă ieșire din această discuție. — Așa ai fost tu totdeauna. Ai bravat. Psihiatrul uitase că astfel mă ațâța. Am sărit ca ars. — Am bravat? Dimpotrivă, am fost mai modest decât trebuia. Le spuneam proștilor că ei sunt extraordinari, iar eu nu sunt decât un nenorocit care-și merită soarta. Dar m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
noastră nu e decât un șir de inoportunități... Bietul Dinu. Aproape paralizat de frică, a încercat o ultimă ieșire din această discuție. — Așa ai fost tu totdeauna. Ai bravat. Psihiatrul uitase că astfel mă ațâța. Am sărit ca ars. — Am bravat? Dimpotrivă, am fost mai modest decât trebuia. Le spuneam proștilor că ei sunt extraordinari, iar eu nu sunt decât un nenorocit care-și merită soarta. Dar m-am săturat de atâta ipocrizie. — Datorită ție se întâmplă tot ce se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Surpriză: de Craciun, doi deținuți, care din proprie inițiativă au împodobit secția cu ghirlande făcute de ei din hârtie colorată manual. Cu cine aș sta cinci minute închis în celulă? În clipa de față cu oricare (și, credeți-mă, nu bravez). Educația, după comandantul educativ Mihaela Bonațiu Sunt în Rahova din iarna lui 1999 și la meseviști din vara lui 2000. Am fost repartizată la ei din întâmplare, cred. Probabil că nimănui nu-i surâdea ideea de a lucra acolo, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
plăcea de o mie de ori mai mult podoaba pe care i-o făcuse mama lui decât hainele plicticoase și cenușii pe care le poartă bărbații de obicei. N-aș fi știut să spun dacă chiar credea asta sau doar brava. Mie mi s-au dat brățări de mână - primele bijuterii pe care le-am avut. Erau doar niște brățări de cupru, dar mie îmi plăceau foarte mult, mai ales că scoteau acel sunet atât de feminin. M-am uitat atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
genul ăsta de lucruri! - Nu știu despre ce Îmi vorbești... - Nu te cred! Jeanne se Întoarse spre fiica ei cu o mînie abia stăpînită. - N-ar fi trebuit niciodată să te Întorci! Lovitura era dură, dar Marie continuă s-o braveze. - CÎnd ai venit să mă vezi la spital, ai luat scrisoarea pe care mi-o lăsase Loïc? Răspunde-mi, da sau nu? Jeanne era lividă, la fel ca fiica ei. Cu un gest sec din bărbie, Îi arătă ușa. - Șterge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
GARDIANUL: Miroase, domnule! V-ar plăcea să fiți îngropat... așa? ARTUR (Îmbufnat.): Ce-mi pasă mie cum voi fi îngropat? GARDIANUL: Dar îmi pasă mie, pentru că tot eu vă îngrop... ARTUR (Înduioșat.): Dumneata? Dumneata le faci aici pe toate? GARDIANUL (Bravând.): Tot greul cade asupra inferiorilor. ARTUR (Cu afecțiune și compasiune.): Îmi pare rău... îmi pare sincer rău... Te rog să mă ierți pentru purtarea de adineaori. GARDIANUL: Nu face nimic. ARTUR: N-o să se mai întâmple... GARDIANUL: Bineînțeles. ARTUR (Discret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ai... GARDIANUL: Ia mai dați-mi o țigară! ARTUR (I-o întinde, i-o aprinde.): Mai spune... GARDIANUL (Alintându-se.): Ce să mai spun? Nu mai spun nimic! ARTUR: Poftim, ia-le și pe astea... (Îi dă tot pachetul.) GARDIANUL (Bravând.): Ce să spun! Ca să spun! (Cade în transă.) Execuțiile, domnule, erau ceva sfânt! Da, ceva sfânt și înălțător... Și educativ în același timp... Încă ne țineam bine... Domnule, n-aș vrea să plecați dintre noi cu o impresie atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
să-și intre în rol; nu părea făcută pentru Shakespeare și bănuiam că avea să fie mult mai fericită făcând acrobații pe scenă și țipându-și replicile cu capul în jos. Bill fu un Bottom surprinzător de amuzant și înțepător, bravând tot timpul și nesigur. Duhurile erau jucate de o mână de tinerei drăguți, doi băieți, două fete, cam toți aspirând să devină cineva, dornici să se facă remarcați de MM. Cea care o juca pe Tabitha, și care lectura rolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]