2,542 matches
-
tutun cu fibră lungă din Republica Dominicană, ales din frunzele culese de la vârful și mijlocul plantei și începe să le prepare. Pe masa acestuia există și o serie de alte accesorii: un fel de grătar, un dog de lemn, foarfece, humidouri, brichete, tuburi ș.a.m.d.. Pentru a intra în atmosfera de lux a serii, oaspeții sunt invitați la un bufet suedez garnisit cu cele mai gustoase mâncăruri de pe diverse continente. Cei care sunt dispuși să încerce să amestece un sushi japonez
Agenda2005-22-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283753_a_285082]
-
al cărui capăt închis trebuie tăiat cu o ghilotină sau foarfecă de trabucuri. Tăietura trebuie să fie simplă și bine delimitată, accesoriul folosit trebuie să fie bine ascuțit. Pentru aprinderea trabucului este recomandată utilizarea chibriturilor de lemn sau a unei brichete cu gaz. Și mult, mult timp liber la dispoziție, deoarece, spre deosebire de fumatul unei țigări clasice, pentru ca savoarea să fie completă e nevoie de zeci de minute bune... Odată trabucul aprins, diversele straturi de tutun încep să „transpire“. Fiecare dintre ele
Agenda2005-22-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283753_a_285082]
-
9, s-a deschis de câteva zile un magazin care comercializează diverse articole ce pot constitui un cadou inedit (unele se adresează în special rockerilor) importate din Olanda, de unde provine și denumirea unității „Amsterdam Shop”. Oferta cuprinde o diversitate de brichete Zippo și Ronson sub forme diferite, de exemplu, puști și pistoale (care se pot achiziționa la bucată sau la set și mai poate conține breloc, lupă sau tabachere), frapiere, cupe, instrumente de scris, scrumiere, pipe, pahare, portcărți de vizită, obiecte
Agenda2005-23-05-servicii comert () [Corola-journal/Journalistic/283785_a_285114]
-
l-a trântit la pământ și l-a luat la bătaie. I-a pus o mână în gât, iar cu alta a început să-i scotocească prin buzunar. Victima a fost deposedată de telefonul mobil, bani, pachetul de țigări și brichetă.
Agenda2005-24-05-politia () [Corola-journal/Journalistic/283806_a_285135]
-
de vaporii încă persistenți! Deci și aci se produsese?! Nici că-i pasă de amenda primită?! Oare ce capodoperă învremuise? mai bolborosi el consternat că tinerii ăștia exaltați nu iartă nimic în manifestările astea pretins-creatoare. Când se apropie și aprinse bricheta, constată cu stupefacție că minunea de pictoriță finisase un medalion straniu, chiar sumbru. În centrul de un roșu închis se ivea c-un efect de 3D un portal din piatră înconjurând o stranie ușă din fier forjat, în fața căreia stătea
GRAFFITI (PRIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382492_a_383821]
-
câteva secunde în timp ce-i întindeam pachetul cu țigări scumpe, lăsându-mă cu trupul într-o parte pe nisipul fierbinte. Mâinile îmi tremurau ușor. - Vă rog serviți ! Luă cu două degete o țigară și se aplecă spre mine în așteptare. Flacăra brichetei mă trezi pentru moment din starea de năucire. Trase un fum lung în piept, după care întinse o mână gingașă către mine. - Adina Petrescu, spuse ea scurt. - Remus Fabian, îmi pare bine , bâiguii eu cu o voce pe care nu
FERICIREA ESTE UN CĂLUŢ DE MARE NEGRU de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382590_a_383919]
-
o stare de nervozitate în ultimul timp. - Ramona, dorești o țigară? spuse deodată Sebastian, întinzându-i pachetul. Ea răspunse afirmativ, luă una fără să se mai jeneze de data aceasta, tratând gestul profesorului ca pe unul normal, uitându-se după brichetă. Aprinse detașată țigara de parcă ar fi fost într-un bar cu amicii săi, nu în casa dascălului, trase un fum și-l expiră, urmărindu-i rotocoalele ce se ridicau spre tavan ca un nor în adierea vântului. Îl studie pe
ROMAN , CAP.OPTSPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384044_a_385373]
-
editura cu pricina, intră tremurând în primul birt (care servea băuturi alcoolice numai după orele 10.00, firește !) și comandă o votcă Bujor românească. Se întoarse către femeia care îi ceru un foc - puțin cam livid la față - și, aprinzând bricheta cu gaz, spuse: - Vă rog ! Plăcerea este de partea mea. ******************************* Câteva pahare de alcool, nici el nu mai știa câte, i-au pus capac. Nu numai lui, firește. Se trezi în camera de hotel (Dumnezeule, cât de tare îl durea
AUZI ? MUZICA ÎNGERILOR, IUBITA MEA ! ESTE MOMENTUL TRECERII NOASTRE ÎN UNIVERSUL SPIRITUAL … ( PARTEA A DOUĂSPREZECEA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383388_a_384717]
-
vina mea, am sorbit cu poftă prefăcută din paharul cu votcă și mi-am aprins cu gesturi ostentativ meticuloase Încă o țigară. Ca-n romanele de duzină si-n filmele cu proști, exact În clipa În care am declanșat flacăra brichetei, mi-a explodat În gând, salvator, numele Adam Adam. Celebrul și misteriosul istoric se născuse la S..., eram absolut sigur de asta, doar Îi studiasem cu destulă temeinicie biografia. Da, da, se pare că există pe lume un Dumnezeu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
tabac nu le e de nici un folos efectiv, bineînțeles, dar obișnuința funcționează În virtutea unor rațiuni pe care constientul nu le cunoaște. De data asta Însă, viciul mi-a pus generos În brațe soluția. Impropriu spus În brațe; direct În palmă: bricheta. Surescitat, am stins veioza din cameră și am aprins obiectul speranței renăscute subit. Nu era chiar un reflector, dar pentru ce-mi trebuia mie răspândea suficientă lumină. În plus, era și mai discret decât o lanternă - avantaj, eu. Și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
neglijat. Mai era o problemă care Îmi dădea emoții: o să-mi iasă ori ba ghidușia cu vocea Magistrului? Fiindcă fără asta, vorba turcului: geaba vii, geaba te duci, geaba rupi niște papuci; praful se alegea și de vitejia, și de bricheta, și de toată strategia mea. Că aveam și o strategie de căutare a Statutului, cum altfel?! Cam generală, cam fărâmițată În numeroase variante, În funcție de situația de la fața locului, tributară În exces empiricului step by step, dar, oricum, mai bună decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
doi metri de mâna În care țineam bricheta aprinsă, Întunericul Își reintra viguros În drepturi. Tot bâjbâind de colo colo, mă mai pricopsisem și cu teama că gazul se va sfârși Înainte de vreme, cu toate că, la plecare, alesesem dintre cele câteva brichete pe care le aruncam neglijent În geamantan la fiecare călătorie pe cea mai plină. Da, dar mai aveam nevoie și pentru Întoarcere. Din precauție, În primul rând, și din frica de a nu mă rătăci și de a nu fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
vroiam doar să-l văd și să-l răsfoiesc, intenționam să-l iau cu mine, să mi-l Însușesc, pur și simplu. Aveam să văd eu ulterior la ce-ar fi putut să-mi folosească. Derutat și neputincios, cu o brichetă neaprinsă În mână, singur În fața ușii care refuza să se deschidă, care voiam și nu voiam să se deschidă, pentru că dincolo de ea se Întindea necunoscutul, un alt Întuneric În care pândea dușmanul - Zoran sau altcineva, poate mai crud decât el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
el cum stă cu fața destinsă, senină, cum se duce la calorifer și-mi spune cu glasul ușor nesigur „lumină“ și apoi cînd Îi dau o pastilă de papaverină spune „bomboane“ și-mi cere vinovat „Îmi dai voie să mănînc bricheta?“, și eu Încerc să pătrund Înțelesurile acestei limbi răvășite de parcă i-aș pipăi cu degetele circumvoluțiile ca să recunosc forma unei dorințe. „Vrei să fumezi?“ Îl Întreb. „Da“, Îmi răspunde. Acum două ore eram În Prater. Acum două ore purta o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de discrete, de vide, asemenea unor sunete acvatice, eoliene, asemenea căderii unei picături de ceară În vis. Aș Înșira acum un pomelnic de nume pentru că ele nu m-ar obliga să ajung nicăieri, să deschid o ușă, să aprind o brichetă. Și iată aceste aripi ca două sugative mari desfășurate deasupra mesei la care scriu uscînd cerneala unei priveliști. Îmbrăcată toată În alb o femeie de hîrtie tremurătoare se Întinde sub mîna mea, nu mai știu să-i desenez ridurile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
noastre! dădu cu lehamite din mână bărbatul. Nu-i nici o problemă, îl liniști Cristi, vă ascult! Simion Pop se întinse pe scaunul său și își băgă mâna în buzunarul de la pantaloni de unde scoase un pachet de țigări boțit și o brichetă. Fumezi? îl întrebă el pe Cristi. Puțin, răspunse acesta, mai mult le pufăi decât trag în piept. În regulă, ia și tu o țigară! îl îmbie Pop. Nu, mulțumesc! E prea târziu acum. No, eu am de gând să trag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
scoțându-și din buzunar pachetul de țigări. În locul tău n-aș fuma din alea, rosti Calistrat absent, miros altfel decât ale mele și vâlva o să simtă diferența. Cristi, care nu apucase să-și aprindă țigara se opri brusc. Rămăsese cu bricheta aprinsă și gestul dus la jumătate, privindu-l nedumerit pe bătrân. Pe ale mele le cunoaște deja de ani buni, așa că dacă vrei să fumezi, ia o mahorcă de asta de la mine! îi explică moșul. Supus, inspectorul culese o țigară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
acest gând, nu avea cum să facă asta, fitilul de care dispunea și lipsa oricărui dispozitiv de dare a focului făceau acest lucru imposibil. Ei, de acum înainte, cum o vrea Dumnezeu, pardon zeii, murmură el printre dinți, scoțându-și bricheta din buzunar. Scăpără și apropie flacăra de capătul fitilului. Se aștepta să vadă cum acesta se aprinde și se pregătea să o ia la fugă ca să se pună și el la adăpost. Numai că fitilul se încăpățâna să nu ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
toate șansele ca pulberea să se fi umezit. Dacă lucrurile stăteau așa, nu mai era nimic de făcut. Tot efortul de până atunci fusese în zadar. Nu putea usca fitilul, cel puțin nu mai devreme de apusul soarelui. Nervos, stinse bricheta și aruncă cât colo mănunchiul de fire din mâna lui. Vedea cum acesta se mișcă, balansându-se înainte și înapoi. Se lovi de peretele stâncos și apoi reveni spre el. Mișcarea de oscilație se propaga în sus spre capetele fixate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
înspre drumeagul ce se pierdea în pădure. Un bărbat îmbrăcat într-un combinezon negru și capul acoperit cu un fes de aceeași culoare mergea de-a lungul perime trului, fumând nervos. Odată ajuns în dreptul ultimului camion, omul se opri. Flacăra brichetei licări scurt, cât să vadă inspectorul că acesta nu mai era singur. O altă siluetă, la fel de neagră, apăruse din umbra mașinii și acum cei doi discutau aprins. Nu auzea ce spun, dar din gesturile pe care le făceau, conversația părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dădu din cap, trase un pic de peticul de pe ochi și apoi își transferă nervii asupra pipei - simbolul eșecului parteneriatului nostru. Urăsc toate accesoriile care însoțesc fumatul de pipă: punguța de tutun, filtrul, peria de curățat, cuțitașul de buzunar și bricheta specială. Fumătorii de pipă sunt maeștri ai neastâmpărului fără rost și o tot atât de grozavă mană pentru lumea noastră ca un misionar care debarcă în Tahiti cu o valiză plină cu sutiene. Nu era vina lui Bruno, căci, în ciuda băuturii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
înăuntru? — Câteva hârtii, domnule. Cutia cu mărunțiș. Dosarele de contabilitate, genul ăsta de lucruri. Nimic care să vă intereseze, cred. Deschide-l. Zău, domnule, nu e nimic care să prezinte interes. Cuvintele îi pieriră de pe buze când mă văzu cu bricheta în mână. Am aprins-o și am ținut-o sub revista pe care o citeam. Arse încet, cu o flacără albastră. — Becker, cam cât crezi că face revista asta? — O, sunt scumpe, domnule. Cel puțin zece mărci fiecare. — Înseamnă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
vreau în acest caz e un dinte spart pe rechizitoriu. Așa s-a trezit Josef Kahn băgat în haine de spital. M-am servit din cutia cu țigări americane de pe biroul lui Nebe și mi-am aprins una cu o brichetă imensă din alamă, un cadou de la Göring. Primul-ministru le dădea întotdeauna brichete oamenilor care îi făcuseră vreun mic serviciu. Le folosea așa cum o dădacă folosește dulciurile. Că veni vorba... a fost eliberat? am întrebat. Fața subțire a lui Nebe luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
a trezit Josef Kahn băgat în haine de spital. M-am servit din cutia cu țigări americane de pe biroul lui Nebe și mi-am aprins una cu o brichetă imensă din alamă, un cadou de la Göring. Primul-ministru le dădea întotdeauna brichete oamenilor care îi făcuseră vreun mic serviciu. Le folosea așa cum o dădacă folosește dulciurile. Că veni vorba... a fost eliberat? am întrebat. Fața subțire a lui Nebe luă o expresie îndurerată: — Nu, nu încă, îmi răspunse el. — Știu că este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
măcar să închidă ușa de la baie. Când se întoarse în cameră, mi-a cerut pe un ton imperativ încă o țigară. Aplecându-mă, am fluturat o țigară spre ea, pe care mi-o smulse dintre degete. Și-o aprinse singură cu bricheta de pe masă și trase din ea ca un soldat din tranșee. Am urmărit-o cu interes în timp ce se plimba încoace și încolo prin fața mea, imagine întruchipată a îngrijorării părintești. Mi-am luat și eu o țigară și am scos chibriturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]