304 matches
-
mediate de receptorii colinergici M3 și intensificate sau inhibate de peptidele modulatoare (Barnes, 2004). În sens bronhodilatator acționează inervația simpatică. Tonusul adrenergic al căilor aeriene este reglat în mod predominent de adrenalina circulantă (vezi fig. 33.3). În același sens bronhodilatator participă nervii inhibitori nonadrenergici și noncolinergici, având ca posibili mediatori chimici oxidul nitric sau ATP (adenozină). În bolile obstructive cronice tonusul vagal colinergic are un efect bronhoconstrictor mai mare decât la nivelul căilor aeriene normale. II.3.11. BRONHOMOTRICITATEA ȘI
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
reglarea tonusului muscular bronșiolar revine inervației parasimpatice. Fibrele postganglionare simpatice inervează mai mult vasele pulmonare și glandele submucoase decât musculatura netedă bronșiolară propriu-zisă. Deși ponderea inervației simpatice a musculaturii bronșice la om nu este deplin stabilită, excitarea acesteia determină efecte bronhodilatatoare, cu participarea noradrenalinei ca substanță mediatoare. Aceasta stimulează atât receptorii beta-adrenergici din musculatura bronșiolară, determinând bronhodilatație, cât și alfa-receptorii adrenergici bronhoconstrictori. Receptorii beta-adrenergici bronhodilatatori sunt sensibili mai ales la izoprenalină și adrenalina eliberată de glanda medulosuprarenală sau administrată exogen. Unele
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ponderea inervației simpatice a musculaturii bronșice la om nu este deplin stabilită, excitarea acesteia determină efecte bronhodilatatoare, cu participarea noradrenalinei ca substanță mediatoare. Aceasta stimulează atât receptorii beta-adrenergici din musculatura bronșiolară, determinând bronhodilatație, cât și alfa-receptorii adrenergici bronhoconstrictori. Receptorii beta-adrenergici bronhodilatatori sunt sensibili mai ales la izoprenalină și adrenalina eliberată de glanda medulosuprarenală sau administrată exogen. Unele filete simpatice ajung numai până la nivelul ganglionilor parasimpatici, exercitând efecte modulatoare în sens inhibitor asupra căii eferente vagale postganglionare. Contrar simpaticului, prevăzut cu proprietăți
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
nivel gastro-intestinal (Burnstock, 1982). Excitarea acestora relaxează musculatura bronșică contractată, folosind ca mediator chimic ATP sau adenozina rezultată din degradarea AMP cu ajutorul nucleotidazei. Schema inervației eferente a căilor aeriene este prezentată în figura 101. Deși mecanismul de producere a efectelor bronhodilatatoare ale fibrelor purinergice la om este insuficient cunoscut, alterarea acestora pare a fi unul din factorii cauzali ai creșterii reactivității căilor aeriene la astmatici. Problema este desigur mai complexă, întrucât conținutul în autoanticorpi circulanți specifici alfa-receptorilor adrenergici crește în detrimentul celor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și receptorii J juxtacapilari de la nivelul interstițiului alveolar inervat de fibrele nervoase vagale amielinice de tip C. b) Reglarea umorală a bronhomotricității Reglarea umorală a bronhomotricității este, ca și cea nervoasă, sub influența a două categorii de factori, bronhoconstrictori și bronhodilatatori. Dintre factorii umorali bronhodilatatori fac parte în primul rând catecolaminele circulante. În timp ce noradrenalina provine în proporție de până la 90% din terminațiile nervilor simpatici, adrenalina este secretată de țesutul glandular medulosuprarenal. Acționând mai mult asupra beta-receptorilor adrenergici, catecolaminele produc bronhodilatație și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de la nivelul interstițiului alveolar inervat de fibrele nervoase vagale amielinice de tip C. b) Reglarea umorală a bronhomotricității Reglarea umorală a bronhomotricității este, ca și cea nervoasă, sub influența a două categorii de factori, bronhoconstrictori și bronhodilatatori. Dintre factorii umorali bronhodilatatori fac parte în primul rând catecolaminele circulante. În timp ce noradrenalina provine în proporție de până la 90% din terminațiile nervilor simpatici, adrenalina este secretată de țesutul glandular medulosuprarenal. Acționând mai mult asupra beta-receptorilor adrenergici, catecolaminele produc bronhodilatație și inhibarea secreției de substanțe
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Prin acest mecanism, descărcările simpatico-adrenergice din timpul efortului fizic relaxează musculatura netedă a bronhiolelor, asigurând ventilația unor volume crescute de aer. La nivel celular, catecolaminele activează, prin intermediul receptorilor beta-adrenergici, adenilatciclaza membranară și sinteza de cAMP, prevăzut cu proprietăți miorelaxante și bronhodilatatoare. La rândul său, cAMP este inactivat de către fosfodiesterază, asupra căreia acționează în sens inhibitor teofilina și eufilina. Inhibând inactivarea cAMP de către fosfodiesterază, acestea determină ameliorarea crizelor de astm prin mecanismul acumulării cAMP. Din substanțele bronhoconstrictoare fac parte histamina, serotonina, SRSA
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
produși de metabolizare ai acizilor grași polinesaturați, de tipul acidului arahidonic sau prostanoic, acționează asupra tonusului muscular bronșiolar, determinând bronhoconstricție sau bronhodilatație. Astfel, în timp ce leucotrienele, tromboxanii și prostaglandinele D și F2a sunt bronhoconstrictoare, prostaciclinele și prostaglandinele A și E sunt bronhodilatatoare. Concomitent cu influențarea bronhomotricității, o parte din metaboliții lipidici contribuie, prin acțiunea capilarodilatatoare, la producerea exsudatului inflamator și la alterarea activității plachetare. La rândul lor, lipoxinele par implicate în inhibarea activității celulelor killer, iar PAF secretat de bazofile, neutrofile și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
în inhibarea activității celulelor killer, iar PAF secretat de bazofile, neutrofile și eozinofile participă atât la realizarea bronhoconstricției, cât și a reacției inflamatorii locale. În general, factorii reglării umorale acționează sinergie cu cei nervoși, prelungind în timp și intensitate proprietățile bronhodilatatoare sau constrictoare ale acestora. Astfel, tonusul bronhomotor este rezultatul interacțiunii unui complex de factori neuro-umorali sistemici și locali. Efectele lor cumulative sau antagonice depind de reactivitatea musculaturii bronșice, densitatea receptorilor specifici și natura excitanților direcți sau reflecși ai căilor aeriene
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de prostaglandine bronho-pulmonare. La rândul său, inactivarea se realizează în proporție de 80-90% la o singură trecere prin vasele pulmonare, în afara modificărilor vasculare locale, prostaglandinele participă la reglarea bronhomotricității, alături de ceilalți factori neuro-umorali. În timp ce prostaglandinele din grupul E au efect bronhodilatator, prostaglandina PGF2a este puternic bronhoconstrictoare. Din această categorie fac parte și leucotrienele. Cercetările recente au demonstrat, de altfel, că SRSA (Slow Reacting Substance of Anaphylaxis) este un amestec de leucotriene C și D. Efecte interesante exercită hormonii locali lipidici și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
măsuri de urgență: Se întrerupe injectarea anestezicului loco-regional Se așteptă scăderea concentrației plasmatice și dispariția efectelor toxice. Regula de bază în tratamentul de urgență după SCHWENTZER și FICHER-BRANDIES 1995, este valabilă și în aceste situații : • Antigenul se înlătură • Adrenalină (și bronhodilatatoare adrenergice) • Corticosteroid. Dacă se instalează convulsiile , sunt necesare următoarele măsuri: • Se așează pacientul în poziție de "siguranță" • Se administrează oxigen pe mască sau cu ajutorul unei canule nazale • Pentru convulsiile ce durează mai mult de 15-20 Oxigenoterapia și asigurarea unei bune
Actualitati privind riscul urgentelor medicale in cabinetul de medicina dentara by ALEXANDRU BUCUR, MARIA VORONEANU, CARMEN VICOL, DINESCU NEDIM NICOLAE () [Corola-publishinghouse/Science/83704_a_85029]
-
s-a observat și o creștere de volum rezidual pulmonar, pusă pe seama fenomenului de "air-trapping". Un alt test funcțional, practicat pentru diagnosticul BPOC este aprecierea creșterii VEMS (volum expirator maxim pe secundă) măsurate la 15-30 de minute după inhalarea unui bronhodilatator cu durată scurtă de acțiune. Dacă creșterea VEMS nu depășeste 200 ml, respectiv crește cu mai puțin de 15% din valoarea estimativă, în condițiile în care valoarea lui absolută este de aproximativ 1l/sec, diagnosticul de BPOC este cert. În
Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]
-
VEMS nu depășeste 200 ml, respectiv crește cu mai puțin de 15% din valoarea estimativă, în condițiile în care valoarea lui absolută este de aproximativ 1l/sec, diagnosticul de BPOC este cert. În aceste situații, beneficiul clinic al administrării de bronhodilatatoare este redus. c) Determinarea gazelor sanguine arteriale În BPOC, are loc o dereglare a raportului normal ventilație/perfuzie, tradusă printr-un grad important de hipoxie arterială. Din punct de vedere practic, se pot face următoarele constatări: are loc o creștere
Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]
-
cu cortizon, VEMS crește cu mai mult de 15%, ea se va continua, în ideea că aduce un beneficiu pacienților. În caz contrar, este mai bine să se renunțe la această alternativă terapeutică. e) teofilinele grupă de medicamente cu efect bronhodilatator, prin creșterea AMP-ului ciclic intracelular sînt considerate și ele utile în BPOC, dat fiind că realizează o creștere a capacității de efort, o diminuare a dispneei și o reducere a PaCO2. Teofilina se administrează oral sau intravenos. Sînt foarte
Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]
-
de reglare a tonusului musculaturii bronșice la care ne vom referi mai jos. b) Disfuncția sistemului nervos autonom. Este vorba despre o dereglare a componentelor sistemului nervos autonom, cu rol în menținerea tonusului musculaturii bronșice. Acestea sînt: sistemul adrenergic (efectul bronhodilatator al stimulării receptorilor adrenergici; reacțiile sînt mediate prin hormoni adrenalina și noradrenalina). sistemul colinergic (contribuie la menținerea tonusului vagal, care este responsabil de bronhoconstricție). sistemul nonadrenergic-noncolinergic (care induce alternativ bronhoconstricție, apoi bronhodilatație și vasoconstricție versus vasodilatație și acționează prin neurotransmițători
Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]
-
sau fum toxic, stress emoțional sau unele droguri (aspirina etc.). probe funcționale respiratorii în următorii parametri: variabilitatea VEMS în funcție de efortul fizic (scade cu măcar 15% după cîteva minute de efort), creșterea VEMS cu minimum 15% după administrarea inhalatorie a unui bronhodilatator și variabilitatea VEMS între valoarea lui măsurată dimineața și seara, la pacienții aflați sub tratament bronhodilatator. Odată stabilit diagnosticul pozitiv de astm, se disting trei aspecte clinice. 1. Astmul cu dispnee paroxistică Diagnostic clinic De cele mai multe ori precedat de un
Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]
-
variabilitatea VEMS în funcție de efortul fizic (scade cu măcar 15% după cîteva minute de efort), creșterea VEMS cu minimum 15% după administrarea inhalatorie a unui bronhodilatator și variabilitatea VEMS între valoarea lui măsurată dimineața și seara, la pacienții aflați sub tratament bronhodilatator. Odată stabilit diagnosticul pozitiv de astm, se disting trei aspecte clinice. 1. Astmul cu dispnee paroxistică Diagnostic clinic De cele mai multe ori precedat de un prodrom (tuse, lăcrimare, coriză), se produce criza de astm propriu-zisă. Aceasta se manifestă prin dispnee expiratorie
Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]
-
Fig. 9. Rad. toracică standard Aspect de astm bronșic * Creșterea procentului de eozinofile în spută și în sînge este facultativă. * Explorarea funcțională respiratorie în criză: sindrom obstructiv, cu diminuarea VEMS și a CV. Acest sindrom este reversibil, după administrarea de bronhodilatatoare cu durată scurtă de acțiune, VEMS crescînd cu cel puțin 15-20%. între crize: explorările funcționale pot fi normale, cel mult cu modificări care să indice obstrucția de căi aeriene mici, iar testele de provocare să pună în evidență o hiperreactivitate
Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]
-
provocare să pună în evidență o hiperreactivitate bronșică latentă. 2. Astmul cu dispnee continuă Diagnostic clinic Pe un fond de dispnee continuă, accentuată în contextul efortului fizic, survin accese paroxistice, mai frecvente în cursul nopții, evident ameliorate prin administrarea de bronhodilatatoare. Se caracterizează printr-o expectorație abundentă, mucopurulentă și prin prezența cvasiconstantă a ralurilor sibilante la auscultație. Tabloul clinic seamănă cu cel al unei bronhopneumopatii obstructive cronice, dar se individualizează prin reversibilitatea sindromului obstructiv. Examene complementare * Gazele sanguine sînt modificate constant
Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]
-
cel puțin 2 ori pe lună. VEMS are o valoare de 80% din cea prezisă, cu o variabilitate de 20-30% . 3. Astm moderat persistent prezența zilnică a simptomelor, cu simptome nocturne cel puțin o dată pe săptămînă. utilizarea zilnică a produselor bronhodilatatoare, cu prezența unor atacuri de astm, care scad calitatea vieții. menținerea VEMS între 60 și 80% din valoarea lui teoretică cu o variabilitate mai mare de 30%. 4. Astm sever persistent simptome continui și activitate fizică limitată. simptomele nocturne sînt
Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]
-
direcții de acțiune: tratamentul manifestărilor paroxistice (crize simple, atacuri sau starea de rău astmatic) și tratamentul de fond, pe termen lung al bolii. Tratamentul pe termen scurt permite înlăturarea rapidă a simptomelor. 1. Pentru astm intermitent și astm persistent ușor: bronhodilatatoare cu durată scurtă de acțiune, în funcție de frecvența simptomatologiei. 2. Pentru astm persistent moderat: de asemenea, bronhodilatatoare cu durată scurtă de acțiune, deosebirea constă în faptul că acestea vor fi folosite mai des, de cîteva ori pe zi, concordant cu simptomele
Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]
-
de fond, pe termen lung al bolii. Tratamentul pe termen scurt permite înlăturarea rapidă a simptomelor. 1. Pentru astm intermitent și astm persistent ușor: bronhodilatatoare cu durată scurtă de acțiune, în funcție de frecvența simptomatologiei. 2. Pentru astm persistent moderat: de asemenea, bronhodilatatoare cu durată scurtă de acțiune, deosebirea constă în faptul că acestea vor fi folosite mai des, de cîteva ori pe zi, concordant cu simptomele. 3. Pentru astm persistent sever: se indică aceeași medicație, dar ritmul de administrare este intensificat. Tratamentul
Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]
-
necesar. 2. Pentru astm ușor persistent se administrează corticosteroizi inhalatori, teofiline retard sau preparate ce conțin cromoglicat sodic. 3. Pentru astm moderat persistent se administrează de asemenea corticoizi inhalatori, dar în doze mai mari decît pentru astmul ușor, completat cu bronhodilatatoare cu durată lungă de acțiune. Se pot avea în vedere și teofiline sau antagoniști de leucotriene (o clasă nouă de medicamente cu rol dovedit în combaterea inflamației eozinofilice din astm). 4. Pentru astm sever persistent se recomandă doze mari de
Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]
-
de acțiune. Se pot avea în vedere și teofiline sau antagoniști de leucotriene (o clasă nouă de medicamente cu rol dovedit în combaterea inflamației eozinofilice din astm). 4. Pentru astm sever persistent se recomandă doze mari de preparate cortizonice inhalatorii, bronhodilatatoare cu durată lungă de acțiune și cortizon tablete, precum și teofiline. Tratamentul stării de rău astmatic Această condiție reprezintă o urgență terapeutică. Sînt recomandate următoarele măsuri de tratament: oxigenoterapie, pe sondă nazală, cu debit de 3-4 l / min. beta 2 agoniști
Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]
-
în conduita terapeutică și expectorante, mucolitice de tip Bromhexin, Acetilcisteină. Atunci cînd toate acestea sînt insuficiente, se poate indica bronhoscopia cu aspirarea terapeutică a secrețiilor. Tratamentul simptomatic. În cazurile care se complică în evoluție cu insuficiență respiratorie se vor adăuga bronhodilatatoare (Berotec, Ventolin), sau xantine (aminofilină sau teofilină), de preferință în forma retard. Măsuri cu caracter general sevrajul tabagic, acolo unde este cazul. respectarea unor principii corecte de nutriție. hidratare pe parcursul episoadelor de exacerbare, cu creșteri ale cantității de spută. vaccinarea
Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]