682 matches
-
voind să cheme... VI. POEME DE TOAMNĂ, de Elenă Negulescu , publicat în Ediția nr. 2168 din 07 decembrie 2016. Sfârșit de toamnă Miroase a gutui, a prune brumate, Culese din pomul rodit mai tarziu; A struguri, a mere și pere bronzate, Purtând semnul toamnei ușor auriu. Un soare pe dealul de sus de la crama Întors e din drum de-o umbră obscură, Privește în lături, pe zări se destramă, De parcă-ar pleca dar nu se indura. Și parcă nu are de-
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
când își deșira vesmântul țesut, De vânt, risipit în frunze pe-alei, Găsești că nu e de ... Citește mai mult Sfârșit de toamnăMiroase a gutui, a prune brumate,Culese din pomul rodit mai tarziu;A struguri, a mere și pere bronzate,Purtând semnul toamnei ușor auriu.Un soare pe dealul de sus de la cramăîntors e din drum de-o umbră obscură,Privește în lături, pe zări se destramă,De parcă-ar pleca dar nu se îndură.Și parcă nu are de-acuma
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
puțin apetisante de pe măsuțele de lemn, dar „lăcuite” cu dorința de a vinde cât mai mult și mai scump din mărfurile etalate. Se apropie de mine un copil. Nu. Nu era din categoria celor care cerșesc pentru că părinții lor mai „bronzați” îi scot forțat la un „produs material” zilnic. Copilul, un albinos sadea, dar extrem de slăbuț și cu o voce timorată, îmi spuse : - Nenea, îmi dați și mie câțiva lei, vă rog ? Nu îi vreau în mână, dar, vă rog frumos
TRAGEDIE DE OCTOMBRIE (SAU CÂTE SE POT ÎNTÂMPLA ATUNCI CÂND ROMÂNIA ESTE LĂSATĂ SINGURĂ ÎN CASĂ) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381417_a_382746]
-
Jipa Publicat în: Ediția nr. 2320 din 08 mai 2017 Toate Articolele Autorului Mă obsedeză timpul ce trece, o văpaie, ce răscolește totul în a lui odaie, din lanțul amintirii văd astăzi un băiat cu pieptul lat și chipul lui bronzat. Se scutură destinul, apoi întors acasă așează amintirea pe un crâmpei de masă, și nostalgia iar, ușor, ușor, ne frânge în picături de rouă apoi în roșu sânge. Mă obsedează timpu, încet, transfigurat privesc într-o oglindă cu semnul ei
MĂ OBSEDEAZĂ TIMPUL de PETRU JIPA în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381588_a_382917]
-
purta același nume ca și bunica verișorilor mei din Constanța. Era la fel de înaltă ca și mine. Când am cunoscut-o, era îmbrăcată în alb, cu o fustiță scurtă și plisată, o bluză subțire și transparentă, prin care se vedea sânul bronzat și admirabil pus în evidență de cupa mică a sutienului și cu niște sandale comode, tot albe. De obicei, când treceam prin Satul de Vacanță, îmi cumpăram o floare de la vânzătoarele stradale, indiferent ce era, garoafă sau trandafir, iar acum
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374718_a_376047]
-
din „Contele de monte Cristo” - L-am citit pe Dumas. Dar nu mi-a căzut fisa. Te iert. Și soarele se deplasa pe ruta sa, ca și barca, savurând liniștea instalată până ce, mâna lui obraznică căută alte locuri încă incomplet bronzate. Anica suportă eroic un timp apoi întreabă oarecum retoric: - Unde ne duce vântul? - Departe de lumea care agreează costume de baie ca cel de pe tine. Ai dori o anumită destinație? - Nu neapărat. Dar aș prefera să pilotezi tu barca. - Nu
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN -2- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374960_a_376289]
-
Tomiță se depărtă de mine, și eu l-am privit preț de câteva clipe pe Marius cum venea agale spre punctul de lucru. Cu părul șaten, mare, ars de soare, de fapt pielea de pe față și antebrațele sale era foarte bronzată, iar fața lui brăzdată încă de pe atunci de ușoare cute, și ochii săi căprui ce exprimau setea și dorul de a vagabonta și chefui îmi dădeau impresia că aveam în fața mea un om cu mari calități, însă era unul fără
PIERDE VARĂ de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375427_a_376756]
-
în Tahiti, unde-l va căuta pe Eduard pentru lămurirea misterului schimbării sale. Ajuns în Tahiti, Bateman are parte de surprize peste surprize: schimbarea exterioară pe care de îndată o constată la Eduard („mai slab decât îl știa, foarte tare bronzat” și arătând „mai bine ca oricând”) este o nimica toată în comparație cu cea interioară. Nu numai că Eduard se mulțumește cu puțin („Câștig destul să-mi țin zilele, și asta-mi ajunge”) și nu numai că nu dorește banii, adică ceea ce
FERICIREA-N BANI SCĂLDATĂ E-N ESENŢA EI RATATĂ ! de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375554_a_376883]
-
așa cum am mai spus, numai pentru fericirea oamenilor. În timp ce discutau, în birou a intrat una din fetele de la recepție și i-a șoptit ceva la ureche domnului Herman. Acesta a încuviințat și în birou a intrat un grup de oameni bronzați, copii și femei, toți bine dispuși, îmbrăcați care ca niște romani din filmele italiene, care precum chinezii din timpul dinastiei Qin ori Ming (cine naiba să-i deosebească!), ca niște pirați din Caraibe, ori precum nobilii de la curtea spaniolă... În
TURISMUL TOTAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372005_a_373334]
-
așeză în fața oglinzii de cristal de la toaletă. Desfăcu șnurul care ținea halatul strâns pe ea, se dezbrăcă de el și rămase goală în fața oglinzii, poziție în care nu se mai văzuse de mult. Nu era schimbată la talie iar pielea bronzată îi dădea o înfățișare de invidiat. Piciorul lovit se dezumflase, rana se închisese iar plasturele schimbat zilnic avea menirea doar de a proteja locul unde pielea era încă nerefăcută. Cu ambele brațe introduse sub sâni îi ridică, urmărind atent poziția
PARTEA A CINCIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2326 din 14 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372062_a_373391]
-
scoase din padocuri cele mai frumoase exemplare ale hergheliei. Acum fetele se pregăteau de plecare. După tratamentul făcut în bază, Dalia se mișca mai bine, fără dureri, sperând ca în timp, chinul suportării procedurilor să-i fie răsplătit. Erau amândouă bronzate și oricât de bine s-au simțit la mare, li se făcuseră dor de casă și mai ales de Laurențiu, soț sau tată. Amândouă plecau de aici cu un secret pe care trebuia să-l ascundă foarte bine. Sperau să
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1192 din 06 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347754_a_349083]
-
și sunt mult prea „neliniștită” să stau întinsă pe cearșaf sau șezlong încercând să-mi schimb culoarea albă a pielii. Oricum razele de soare mă găsesc și în mișcare și nu aveam intenția să particip la un concurs „Cea mai bronzată femeie de pe plajă”. Într-una din plimbări, transformată în joacă de picioarelor mele, care ba își lăsau tălpile arse de nisipul fin, încins încă de la primele ceasuri ale dimineții, ba acceptau îmbrățișarea tandră a valurilor înspumate, l-am cunoscut pe
AYURVEDA SAU MÂNÂNCĂ DOAR ATUNCI CÂND ÎŢI ESTE FOAME! de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347313_a_348642]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > ACUARELĂ Autor: Renata Verejanu Publicat în: Ediția nr. 1162 din 07 martie 2014 Toate Articolele Autorului Trag plapuma rușinii pe corpul meu bronzat: O, cum mai latră gerul, trezind întregul sat. Strâng pumnii disperării sub capul meu, fierbinte Nu cred să te iubească de astăzi înainte Așa altcareva. Ci visele - ca mrejele, ca un desiș ghimpos... Trag plapuma, trag pielea dezvelindu-mă până la
ACUARELĂ de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1162 din 07 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347373_a_348702]
-
închis în auz, Nu-l gonește nici o rugăciune, nici o sudalmă - Preludiu confuz. M-am răspândit ca un zbor neterminat Din casă în casă, din palmă în palmă - M-am înălțat În numele de Mamă. ACUARELĂ Trag plapuma rușinii pe corpul meu bronzat: O, cum mai latră gerul, trezind întregul sat. Strâng pumnii disperării sub capul meu, fierbinte Nu cred să te iubească de astăzi înainte Așa altcareva. Ci visele - ca mrejele, ca un desiș ghimpos ... Trag plapuma, trag pielea dezvelindu-mă până la
CUVINTELE MELE (POEME) de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/347376_a_348705]
-
de bere și “grătare”, De bar,de disco,de femeie,de aer îmbibat de sare. Un cer senin și plin de stele,mirific răsărit de soare, O plajă goală,apoi plină,într-o lumină orbitoare, Seară sublimă,populată,multicolor-amețitoare, Trupuri bronzate și-o “ispită” frumoasă,”scumpă”,zâmbitoare. Zgomot de val izbit de stâncă, sau altul,evadat din mare, Anunțuri sau muzică bună pe toată plaja-n difuzoare, O ploaie scurtă,dar tăcută,foșnet de scoici,în larg vapoare, Forfotă multă prin
PERCEPŢII MARINE de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347403_a_348732]
-
sărbătoare în Piața Marii Adunări Naționale, la care au participat mii de români de pe ambele maluri ale Prutului... și atunci, ... VIII. ACUARELĂ, de Renata Verejanu , publicat în Ediția nr. 1162 din 07 martie 2014. Trag plapuma rușinii pe corpul meu bronzat: O, cum mai latră gerul, trezind întregul sat. Strâng pumnii disperării sub capul meu, fierbinte Nu cred să te iubească de astăzi înainte Așa altcareva. Ci visele - ca mrejele, ca un desiș ghimpos... Trag plapuma, trag pielea dezvelindu-mă până la
RENATA VEREJANU [Corola-blog/BlogPost/347379_a_348708]
-
vis în altul aș trece nopți întregi Când ochii tăi senini - ascultătorii regi, Mi-s pază lângă buze, și-mi însoțesc silaba... Ca fiarele nicicând să-și vâre-n cântec laba. Citește mai mult Trag plapuma rușinii pe corpul meu bronzat:O, cum mai latră gerul, trezind întregul sat.Strâng pumnii disperării sub capul meu, fierbinteNu cred să te iubească de astăzi înainteAșa altcareva.Ci visele - ca mrejele, ca un desiș ghimpos...Trag plapuma, trag pielea dezvelindu-mă până la os, De parcă
RENATA VEREJANU [Corola-blog/BlogPost/347379_a_348708]
-
marea, cândva doi era trei, eu, ruga mea, și zborul înalt de pescăruș pustie era plaja, fierbinți stropii prea grei, ce-i arunca adâncul plângând în ochii mei. și când a despărțire o rază-ncet pierea, și roșu era cerul, bronzată glezna mea, cu buzele încinse de dor și așteptare, am sărutat lin marea, o castă sărutare. mi-am despletit lung părul, ca vântul să mi-l bată să uit ce-a fost durere, să uit ce-a fost odată. logodna
CRISTINA EMANUELA DASCALU de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347482_a_348811]
-
postură care spunea mai mult decât doreau ei să spună despre relația dintre ei. S-au făcut că nu au văzut nimic. Gelu și Cristina s-au salutat ca două cunoștințe vechi și fiecare și-a văzut mai departe de bronzatul său. Referință Bibliografică: SARUTUL SARAT / Stan Virgil : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 221, Anul I, 09 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
SARUTUL SARAT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348243_a_349572]
-
a devenit „aproape neîncăpător“, stadion pe care s-au montat / amenajat „hale“ pentru meseni și estrade pentru maeștrii cântecului, buticuri cu ispititoare răcoritoare, corturi și rotiserii/ grătare din care „se-nălța-tornadă“ fumul către soare, către Domnul, de la zecile de mii de „bronzați mici foarte mari“, ori de la jarul și de la „vițeii/ purceii-la-proțap“ rotiți în sensul mișcării acelor de pendulă/ ceasornic și tot mai rumeniți - după exemplul cu vițelul haiducesc, „matrioșcizat“/ „matrioșic“ dat/ televizat antărț de slobozianul Mircea Dinescu, chiar de la vestitul său
UN ADMIRABIL STUDIU MONOGRAFIC DESPRE COMUNA BRĂDEŞTI-DOLJ de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348412_a_349741]
-
din bucătăria de vară. -Luați câte-un pahar de vin , să vă mai răcoriți! - Vrei să vezi unde eram acum două săptămâni ? Surorile , în ținuta de plajă a Evei , râdeau cu gura până la urechi , de la sute de kilometri depărtare. Trupurile bronzate ale fetelor făcu soarele să mai strălucească , printre frunzele nucului , câteva clipe. -Hai să terminăm de mâncat în casă ! Nu se mai vede nimic. -Săru`mâna! Ecoul balansă lumina lămpii între cei patru pereți întunecați ai camerei de dormit . Nu
DEŞERTUL DE CATIFEA (11) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 819 din 29 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345477_a_346806]
-
Femeia se ridică în șezut și postă mâinile în sus, semn că dorea ca Ștefan să o ajute să-și scoată rochița. Bărbatul îi deschise fermoarul din spate și trase ușor de poalele rochiei, până o eliberă de pe corpul plăcut bronzat al zeiței din patul său. Da, era frumoasă Gloria și la patruzeci și cinci de ani! Nu se observa diferența de cinci ani dintre ei. Era la fel de tânără la corp ca și el. Avea niște picioare de cadră. Când le
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376786_a_378115]
-
ale iubirii, s-au dezbrăcat de tot ce aveau pe ei și s-au lăsat stăpâniți de mirajul din natură. Sutienul brodat cu danteluță a fost desfăcut din copci de Bebe, neuitând să-i sărute apăsat și umerii cu pielea bronzată și catifelată. Apoi, a privit-o din față, i-a mângâiat abdomenul și i-a admirat cu insistență locul mult dorit. Ochii i s-au oprit câteva clipe, mângâind catifeaua sânilor pregătiți pentru momentul de extaz. Mugurii sânilor frământau și
PARTEA TREIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2324 din 12 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372060_a_373389]
-
mai adânc, prin care ieșea în evidență locul de sorginte a două merișoare, în imaginea mea de acum tot atât de apetisante ca în tinerețe și care emanau un miros plăcut, de parfum discret folosit. Pielea gâtului și a pieptului era puțin bronzată, întinsă, neafectată încă de anii acumulați, pe care etala strălucind un frumos lănțișor din aur cu un pandantiv, ce o reprezenta pe Maica Domnului. Doar mergeam la o mănăstire și locul sfânt trebuia respectat! La schimbările de viteză, mâna mea
DRAGOSTE LA VÂRSTA A DOUA (FRAGMENT DIN NUVELĂ) de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372135_a_373464]
-
subțiri, care erau uscate, și a plecat cu ele să bage fierul electric în priză pentru a le netezi. Mâine va lua autobuzul spre oraș pentru mici cumpărături, ocazie cu care va face și plajă. Dorea să ajungă la munte bronzată, să se vadă că vine de pe litoral și să nu mai râdă Mircea de ea că-i albă ca brânza, formula de comparație consacrată. Timpul se scurgea destul de repede. Parcă nu avea timp să-și rezolve toate problemele cu bagajul
CAP. VIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374256_a_375585]