659 matches
-
o înghițitură de șampanie, se răsucește pe scaun și caută într-un dulap elegant de lemn. — Uite-l! Îmi întinde o copie xerox a unui document. Evident, originalul se află la avocatul meu... Mă holbez la prima pagină, cu inima bubuind să-mi sară din piept. E un document bătut la mașină, intitulat TERMENI CONTRACTUALI. Mă duc direct la linia marcată cu puncte de la sfârșitul paginii - și acolo se află semnătura mea. Mintea îmi zboară instantaneu la acea noapte întunecată și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mă grăbesc spre raionul de shopping personalizat. Orice aș face, nu pot câștiga. Orice aș alege, o groază de lume va fi dezamăgită. În timp ce Amy se viermuiește ca să încapă în rochie, rămân cu ochii țintă în podea, și inima îmi bubuie să-mi spargă pieptul. Nu e prima dată când intru în belea. Nu e prima dată când fac o prostie. Dar niciodată n-am făcut ceva la nivelul ăsta de tâmpenie. De proporții atât de astronomice, atât de costisitor și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
minune! Încerc un mic surâs, dar pe chipul lui Michael nu se citește nici o reacție. Pare în continuare șocat. Și negru de supărare. Simt un junghi cumplit. Nu pot să suport ideea ca Michael să fie supărat pe mine. Îmi bubuie capul și simt că mai am un pic și-mi dau lacrimile. Cu mâini tremurătoare, îmi înșfac geanta și-mi iau haina. — Ce faci? Glasul îi e și mai aspru. Becky, unde te duci? Mă uit la el și simt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
asta. Așa. Acum o să mă omoare probabil. Mai bine să ies. Străduindu-mă să nu pară că o iau efectiv la fugă, mă avânt pe coridor, afară din apartament. Închid ușa în urma mea și mă rezem de ea, cu inima bubuindu-mi trae. OK. Până aici totul a fost bine. Acum să văd ce fac cu Luke. — Dar nu înțeleg ce te-a apucat acum cu Rockefeller Center. Luke se lasă nervos pe bancheta taxiului și privește enervat pe geam. — N-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mai serioase și mai performante firme din domeniul videosonorizării, iar ceea ce am văzut se numește „macara video”), flutură aerul pe deasupra mulțimii, luând probe de imagine. Deodată încep să bată toate clopotele, plenum, noile clopote Grassmayr ale vechii Catedrale Patriarhale. Aerul bubuie, sentimentul este paralizant, bucurie și agonie, moarte și viață. Clopotul mare domină totul, plenar, cei prezenți sunt vizibil emoționați, toți ascultă cu delectare jocul acesta muzical fără egal, atât de rar. Pelerinii, jandarmii, cerșetorii, gură-cască, copiii, reporterii, cameramanii, hoții de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Mă duc să cumpăr... Este cam ceață afară și aprind luminile mașinii. Nu-i mare circulația. Opresc la rînd ca să trec pe sub linia ferată. Șoferii stau cuminți. Pe lîngă șirul de mașini care așteaptă trece o mașină. Bengoasă rău și bubuie de muzică. Se bagă în față, dar nu-i lăsată de cel care stă cuminte la rînd. Un timp, pentru că bengosul se bagă la "care pe care". Cînd să ajung și eu la liman vine alt bengos. Apoi un altul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și am învățat să scriu. Nae Stabiliment, dacă s-ar fi apucat de scris, îl bătea pe umăr pe mulți scriitori români contemporani. Mi-a povestit o grămadă de chestii din copilăria lui. Ce făcea pe vremea aia. Ce-i bubuia mintea. Cum trăgea un fotbal în biserică, de pildă. O poartă era naosul, iar altarul - cealaltă. Undeva în Valea Spumoasă se juca de-a indienii. Acolo era o peșteră cu două intrări. E și acum - și miroase a urs peștera
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
jucau de drăciile pe care le inventa Rățoiu de se țineau cu mâinile de burtă. N-a ajuns, din păcate, scriitor, nimic. Habar n-am ce face acum. Avea verb, vervă, ironie, simțul cuvântului. Putea ajunge un ironist celebru. Îi bubuia mintea. Ne punea porecle. Și porecla aia se lipea de noi ca și când ar fi fost adevăratul nume. Tot datorită fotbalului am învățat să construiesc scenarii. Îmi imaginam meciuri întregi de la primul până la ultimul fluier. Intrigă, punct culminant. Gol în ultima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
lor nu le regăseam la acel copil, destul de inexpresiv dacă e să fim sinceri. Mai aveam un televizor în cameră, la care priveam mai des decât pe fereastră. N-aveam ce să văd, o curte interioară și aceiași copii care bubuiau o minge de ușa aceluiași garaj. Deși jucasem enorm fotbal în copilărie, pe ăștia nu mai reușeam să-i înțeleg. Ăștia erau găzdoii mei, oameni care nu prea ieșeau din casă și-și făceau o ocupație din mutatul mobilei. Periodic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cei care nu înțeleg încă în ce constă mecanismul lui Vote.com, așa cum este descris de Ken Sanes, nimic mai simplu: rolul întrebărilor votanților este doar de a ridica mingi la fileul electronic al dlui Morris, de unde Domnia sa le poate bubui în direcțiile care îi convin. O asemenea „democrație directă” nu poate fi cu nimic mai atrăgătoare decât „democrația originală” ori decât democrația de felul: „Poporul român nu mai ascultă decât de mine!”, Dl Morris pare să practice deja un cunoscut
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
naturii nu se poate face nimic; aproape nimic. Megalomanul Nicolae Breban bate cu o furie, de-acum indecentă, la porțile disidenței. Dacă, în loc să facă un asemenea tărăboi asurzitor, acest haiduc de salon ar citi ceea ce scrie deasupra porții la care bubuie zi și noapte, ar realiza că este vorba despre IEȘIRE și nu despre INTRARE. Disidența a trecut de mult. Pentru dl Breban, chiar ca un vis. (Adevărul literar și artistic, 6 august 2002) Azimutul Cu tot „rolul istoric și sfânt
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
garnizoana de nemți care ocupase orașul și rușii intrați să-l elibereze. Am petrecut întreaga zi - o zi de coșmar - ascunși într-o pivniță adâncă, în care se refugiaseră mai mulți vecini din cartier. Tot timpul se au zeau tunurile bubuind la marginea orașului și îm pușcăturile de pe stradă. Stăteam cu toții cu inima cât un purice, înspăi mântați că nemții o să ne descopere ascunzătoarea și-o să ne împuște. Spre seară, dintr-odată, s-au ivit în buza pivniței deschise niște cizme
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
al muntelui prăpăstios am văzut albeața de cristal a unei cascade care strălucea, transparentă, în lumina tăioasă a soarelui de dimineață. Apa limpede cobora atât de vijelios, încât se transforma, instantaneu, într-o spumă foarte albă. Un zgomot înfricoșător ne bubuia în urechi. Era o cascadă uriașă, ce descria un arc imens în aer, prăbușindu-se într-o prăpastie fără fund. Stropii reci ce ajungeau până la noi ne răcoreau plăcut pielea feței. Am rămas extaziați în fața acelei frumuseți sălbatice; în clipa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
anumite impedimente, manevrând-o după bunul său plac. Era ca o apă limpede și rece care producea vibrații plăcute în jurul său. Iar când cineva își bătea joc de el se simțea chinuit de ceva bolnavicios. Inima îi ardea și îi bubuia ca un foc când izbucnește în flăcări după ce l-ai stropit cu benzină. Datorită voinței sale, pe care și-o putea manevra după bunul plac, găsea foarte repede stăpânirea de sine iar pe chipul său nu mai rămânea nici un pic
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
cerșind umil un culcuș și-un codru de pâine udat cu lacrimi?! Îl vezi pe Ștefan Voievod în surghiun, oploșit la căldurică, putrezind, plângându-și de milă, blestemându-și vitregia ticăloasei sale sorți?! Un trăsnet despică cerul și-apoi tunetul bubuie pierzându-se printre nouri. Doamne, șoptește Daniil înfiorat... Sau îl vezi pe Ștefan Voievod "Sabia lui Hristos", "Izbăvitorul Creștinătății!" continuă Ștefan înfierbântat, ironic, hohotind sarcastic, îl vezi în patru labe, lingând papucii Slăvitului Padișah, cerșind îndurare, vânzându-și țara în schimbul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și cu mocirlă. Ce i-o fătat mintea "Năzdrăvanului"! zice logofătul Tăutu căzut în admirație. O pitit în mlaștină, în smârcurile Racovățului, dincolo de pod, o pitit sumedenie de buciumași și trâmbițași... Și, când or prins să buciume și darabanele să bubuie, s-o iscat un tărăboi de ziceai că sună Apocalipsa! adaugă Luca Arbure. "Ahaaa!!", și-au zis turcaleții!, hohotește hatmanul Șendrea, "acolo-i bârlogul ghiaurului!! Pe el!!! Înainte!!! Aiaia!! Allah!!! Allah!!!" Și s-or înglodat în mlaștină până la burta cailor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
călugării, cu lumânări aprinse, se întorc cântând cântarea la prohodul morților. De undeva, de departe, clopotul schitului prinde a bate în dungă. Încet-încet, peste câmpul de bătălie, peste trupurile straniu încremenite, fulguiește ușor... Se lasă înserarea... 2 Strălucită izbândă! Pușcile bubuie pe metereze de se zguduie cetatea. Trăiască binecinstitorul și de Hristos iubitorul, Io Ștefan Voievod, din mila lui Dumnezeu, Domn a toată Țara Moldovei, Învingătorul de la Podul Înalt, glăsuiește boier Stanciu din jilțul său de "Mare și prim sfetnic de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
durea: Constantinopolul. Acu, vor înțelege... Dacă noi, mărunței cum suntem, "am putut", cu atât mai mult împreună, cu toții, uniți... Ne-am aflat noi mai firoscoși și-am ridicat steagul. Am știrbit iataganul turcesc. Am dovedit că "se poate"! O salvă bubuie pe metereze... Șendrea se dezlănțuie: Vestea strălucitei izbânzi va zgudui Europa! Numele tău, Nebiruitul, va străbate mări și țări! Vor... vor... Hooo! Șendreo! Te-ai întrecut din "împărtășanie"! râde Ștefan. Dar Șendrea-i pornit, puțintel afumat, strigă: Lumea... lumea va afla
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
noastră... Nici pe ziua de mâine nu suntem siguri... Habar n-au ei, cât sânge am vărsat aici, la Porțile Europei! Moldova o țară de care de acum înainte va trebui să se țină seama, spune Duma Vlaicului. O salvă bubuie pe metereze. Voi, voi toți, ca unu' mi-ați stat alături, ca mii și mii de frați. Iertați-mă că-n toți anii aceștia v-am chinuit, v-am biciuit, am fost neîndurător cu voi!... V-am cerut să dați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și o conduce prin cărarea deschisă în adunare. Îi sărută mâna: Doamnă, nu mă uita în rugăciunile tale. Maria se înclină ușor și iese. În urma ei, Ștefan strigă cu o nuanță de poruncă: Și, nu uita! Simplu! Fără podoabe! Pușcile bubuie pe metereze... Bre, Neamțule! se răstește Ștefan. Suntem sătui de bubuială! Ne e dor de liniște! Jawohl! sare Herman un tânăr blond, roșcovan, grăsuliu, luând poziția de drepți. Rogu-te, spune moale Ștefan, zi pușcilor să tacă. Și-apoi, curând-curând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
împotriva popoarelor pașnice... Casă, muiere, fiică, fiu... nimic din ce-i "al nostru" nu va mai fi "al nostru". Mereu te vei întreba: "Oare cel cu care întind în blid nu mă va vinde?" Și, la miezul nopții, zbirii vor bubui în ușă: "Hai!!" Țara toată va fi o temniță largă cât țara. Credința, cugetul, cuvântul ți le vor scormoni trepădușii să afle de nu cumva gândești, au faci, altcumva decât e poruncă de la "Stăpânire"... Siluit la trup, siluit la suflet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pe puțin... Bine. Nu e bine, spune Gherasim încetișor, vin și cu "Monștrii lui Orban"... Și cu "Monștrii"? rânjește Ștefan. Minunat! "Monstrul lui Orban"? E... e cel cu care Mahomed a surpat zidurile Constantinopolului, lămurește Țamblac. Când se slobozea o dată, bubuia de și Catapeteasma Cerului crăpa! Treizeci de boi abia de-l urnesc... Fantastic! Ce s-o alege de cetățile noastre? le căinează Vlaicu. Numai să apuce, zâmbește Ștefan mefistofelic și își freacă palmele. Aferim Mahomede! Aferim!... "Bine!... Minunat!... Fantastic!... Aferim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ghelemè tace și oftează, domnul maior Stoianovici oftează și tace. Unul are capul atârnat pe piept, altul are capul spre cer înnălțat. Și când se începe lupta ei singuri rămân mirați și nedumeriți de ce se petrece în juru-le. Pocnesc puști, bubue tunuri, zboară călăreți, zadarnic, comandanții nu mai trăesc, au murit până la trecerea viforului, adică până când generalul și-a spus cuvântul și toți au răsuflat. Tu, cumetre, om de 103 chilograme, alungat la deal și alungat la vale, nu știu cum s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
1908) Toamnă lină (V) Toamnă lină și caldă; e așa de frumos și de pătrunzător de melancolic încât parcă o să murim cu toții... Miros de frunze uscate de nuc... Vuet de căruțe pe drum, în depărtare, când crește, când scade, când bubue adânc la poduri. Șipotul lui Brahuza. Socoteala unui zid de sprijin al drumului, de 15 m lungime, 3 înălțime, 1/2 m lățime, cu piatra scoasă de pe loc, care a costat 20.000 lei, în Văleni. Siminicariu, bandit, care a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
avut a plăti și de astă dată din nou toate oalele sparte căci se pare că simpla politică a pogromurilor e în foarte mare cinste în cenușiile întinderi de peste Nistru. Dar iată că în noaptea de Vineri spre Sâmbătă a bubuit tunul bolșevicilor. Și dimineața, pe o vreme ploioasă, străjile de pe malul drept au putut vedea în Iampol învălmășeală și lupte. Stăpânitorii de eri erau scoși din bârloguri, alungați pe uliți, împușcați și tăiați. Petliuriștii, inferiori în număr, au părăsit răpede
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]