313 matches
-
în reflectarea tehnicolorului. După bătaia unei tobe, coloana sonoră se umplu de viori. Eroina și Ignatius deschiseră simultan gura, ea ca să cânte, el ca să geamă. În întuneric, două mâini tremurătoare se loviră cu violență. Punga de floricele explodă cu un bubuit. Copiii țipară. — Ce-i zgomotul ăsta? îl întrebă pe patron femeia care vindea dulciuri. — E din nou aici astă-seară, îi răspunse acesta, arătând în partea cealaltă a sălii silueta uriașă care se profila pe ecran. Patronul se duse spre băncile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
său să ia proporții atât de dramatice. Gâfâind, ținându-se de valva cimentată, Ignatius continuă să alerge pe stradă, în calea unui autobuz care tocmai venea spre el. Auzi mai întâi țipetele oamenilor de pe trotuar. Apoi auzi scrâșnetul roților și bubuitul frânelor și când ridică privirea fu orbit de lumina farurilor, aflate la vreun metru de ochii lui. I se păru că lumina farurilor tremură și începe să pălească, apoi leșină. Ar fi căzut chiar în fața autobuzului, dacă Jones n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
din casa miniaturală și claustrofobică a acelor inimi sfărâmate. Dacă mai am nevoie de dumneata, te sun. — Fii sigur c-o să ai nevoie, îi strigă doamna Reilly, în timp ce el fugea în jos pe scările din față. Mai strigă ceva, dar bubuitul mașinii domnului Levy îi acoperi vocea. În timp ce el se îndepărta, un fum albastru se așternu peste Plymouth-ul tamponat. — Acu’ chiar c-ai făcut-o, îi spuse doamna Reilly lui Ignatius, apucându-l cu mâinile de halatul alb. Acum chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
munte și șes, anotimpurile se schimbau, rîurile se umflau și iar intrau În matca lor, frunzele Înverzeau ca apoi să se Îngălbenească ; tata stă la umbra unui prun În floare, apoi se trage sub o streașină, fulgerele luminează priveliștea serii, bubuitul tunetelor răsună pînă În zănoagă. E vară, soarele dogorește, iar geometrii noștri (acum e cu unul, Dragović) se Întorc pe la amiază, ajunși În fața unei case (strada și numărul) bat la poartă, cer o cană cu apă. Iese o fată, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
și îndrăgit de Dumnezeu. Baruh și îngerul său rămân dezamăgiți și melancolici înaintea porții strașnic zăvorâte. Cheile se află la Mihail, care la răstimpuri coboară spre a culege rugăciunile oamenilor și faptele lor bune. Iată-l! Cu scârțâit strașnic, precum bubuitul tunetului, porțile se dau în lături. Cei doi îngeri, „arhistrategul” Mihail și „interpretul viziunilor”, Phamael, se salută ceremonios. Apoi, cel dintâi ia o cupă imensă (phialen megalen sphodra), largă cât distanța dintre nord și sud, adâncă precum spațiul cuprins între
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Devenise periculos să treci singur prin zona aceea, iar cei care locuiau acolo organizaseră grupuri speciale de mers la cumpărături. Țineau ferestrele și ușile închise, rugându-se când maimuțele săreau pe acoperișurile de metal subțire aterizând cu zgomote asurzitoare, ca bubuitul tunetelor. Încercau să nu se fie niciodată singuri într-un loc expus. În ciuda acestor precauții, un eveniment trist care avusese loc într-o grădină privată: doi tineri care beau pentru succesul la examenele de la facultate fuseseră mușcați și duși la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
și când n-a luat parte la ele s-au relatat despre ele și continuă să i se relateze cu lux de amănunte, în reviste cu fotografii de o frumusețe și o claritate coloristică buimăcitoare, sau în filme în care bubuitul tunului se aude aievea și explozia bombei dilată privirea aproape ca în fața faptului trăit, încît ce mai poate face un roman, oricât de ingenios construit, în fața acestei curiozități avide prompt satisfăcute? Ce mai poate spune literatura? Și anume romanul? În fața
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
timp. Fiindcă fără el nu mai rămânea nici o speranță. Dar puterile Îl părăseau, picioarele i se Înmuiau și capul i se golea de orice gând. Nu-i trecea prin minte nici un cuvânt. Zgomotul motoarelor se apropia, se Întețea, auzea deja bubuitul obuzelor și lătratul mitralierelor În spatele unei serpentine. Și vedea fulgere În norul de fum sau praf care umplea defileul, Îi intra În ochi și făcea să-l usture gâtul. Era În Întârziere. Nu avea să ajungă la timp. Nu existau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Iar în ultimele zile n-o lăsase să se apropie nici măcar de ușa de la intrarea în casă. Irene a ciulit urechile în speranța c-avea s-audă vocea lui Naji prin fereastră, însă zgomotul străzii era mult prea puternic: un bubuit constant, pe note joase. Femeia îl sunase deja de vreo douăsprezece ori numai că să audă vechiul mesaj înregistrat pe robot, un mesaj afectuos, pe care soțul ei îl compusese pe vremea când încă mai învăța engleza - „Numele, mulțumesc. Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
frică, mamă, i-a spus el. O să fie haios. Ca să-l susțină, Jake a sărit la provă fără frică și dând din coadă. Irene s-a ridicat în picioare lângă el. Uitați-vă la căcănăria aia ! a strigat ea peste bubuitul apei. Naji, te uiți ? Dar Naji se uita la ea, la curbele trupului ei care se pierduseră pe sub vesta de salvare portocalie, care nu-i complimenta silueta în nici un fel. Se uita la părul ei bătut de vânt. Stai jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
corpul ei și se deplia spre forma inițială, apoi pupa a lovit apa cu zgomot. Ceea ce auzea Mary era mugetul râului, un muget mai sonor decât cel al oricărui alt râu. Abia când totul s-a terminat, a conștientizat și bubuitul propriei inimi. Naji a înșfăcat vâslele. Buzele i se strânseseră într-o linie subțire și albă. Danny era palid la față, iar umerii îi tremurau. Puștiul tocmai primise o lecție îngrozitoare: odată ce ți se face frică, cele mai grandioase momente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
din tufișuri. Noaptea, pădurea era un ținut complet diferit. Alice s-a dezechilibrat și s-a sprijinit de-un arbore, dar coaja pinului s-a desfăcut de trunchi la atingerea degetelor ei - era moale și umedă. Alice a auzit un bubuit, un mârâit prelung și, de deasupra capului ei, o bufniță și-a luat zborul. Până și transpirația de pe spatele femeii avea un traseu sinuos, aluneca acum spre dreapta, acum spre stânga. Și totuși, scriitoarea a urmat foșnetul și-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
se dădu bătut, ci continuă s-o privească țintă. - Sunt calm și destins; gândurile îmi sunt clare... Cuvintele acestea îi răsunară puternic în urechi, dar numai o clipă; în clipa următoare nu mai auzi decât un zvon depărtat, ca un bubuit de tunet, care se stinse și el, fiind înlocuit de un murmur, ca acela al unei scoici uriașe. Grosvenor zări deodată o lumină pâlpâitoare, că licărul unui felinar printr-o ceață deasă. - Sunt încă stăpân pe mine, își spuse. Primesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
într-un palat al uriașilor. Un val de lumină albastră, strălucitoare, mătură tavanul, făcându-l pe Grosvenor să clipească, fără voia lui. Și, așa cum lumina asta îi tulbură ochii, un sunet ciudat îi zbuciuma nervii - un sunet înfricoșător, ca un bubuit de tunet, provocat de o colosală revărsare de energie. Nava continua să străbată spațiul, înfundându-se din ce în ce mai rapid în hăul negru, căscat între galaxia spiralată, în care Pământul reprezenta doar un punct rotitor, și o altă galaxie, aproape la fel de imensă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
sală, oamenii se ghemuiră în fotolii deoarece Kent își apucase arma și începuse să tragă. Abia după ce-și vârî instinctiv capul între umeri, Grosvenor observă că țintea undeva în spatele lui. Auzi apoi un urlet de durere, urmat de un bubuit care zgudui pardoseala. Întorcându-și fața, odată cu ceilalți, Grosvenor văzu, uluit, un enorm monstru blindat, care se zvârcolea pe podea în fundul sălii. În clipa următoare, o replică exactă, cu ochii roșii, a primului monstru se materializă în aer și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
am terminat bine de zis că a și pus cartea de telefoane pe un stativ de partituri și lua ținta. Mare țicnit. Nu era la nici doi metri de ea, și a tras. În viața mea n-am auzit asemenea bubuit. Tot blocul a auzit. Dar am avut dreptate. Glonțul a intrat numai doi țoli. N-a putut să treacă prin cartea de telefoane din Manhattan. — Da, o armă slabă. Știi ceva despre arme? — Ceva. — Ei, abia dacă puteai răni pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
la tine. Nicicând să nu Îți pierzi Încrederea-n iubire, pentru că iubirea este credincioasă, chiar dacă omul nu e. Așa suna refrenul. Numai că Adam nu era sigur că era același cântec, nu și putea da seama din pricina trompetelor și a bubuitului tobelor. Cântecul s-a terminat și orchestra a atacat Bengawan Solo. S-a auzit un murmur satisfăcut, un semn de nostalgie Însoțit de aplauze. Dar, În afară de muzică, Adam și-a dat seama de Încă ceva. În hol intraseră câțiva soldați
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
gândurile încă îi mai reflectau voința proprie: "e o prostie. Creierul meu este prea echilibrat ca să poată fi influențat vreodată de asemenea..." "N-am nici o speranță... Toată lumea mă urăște... Nu fac nici..." Către sfârșitul celei de-a doua ore, un bubuit ca de tunet se auzi în depărtare. Bubuitul persistă, atingând deseori o asemenea intensitate încât acoperea vocea tânguitoare care i se lamenta la căpătâi. În cele din urmă, persistența acestei violențe fonice trezi un oarecare interes din partea lui Gosseyn. "Arme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
o prostie. Creierul meu este prea echilibrat ca să poată fi influențat vreodată de asemenea..." "N-am nici o speranță... Toată lumea mă urăște... Nu fac nici..." Către sfârșitul celei de-a doua ore, un bubuit ca de tunet se auzi în depărtare. Bubuitul persistă, atingând deseori o asemenea intensitate încât acoperea vocea tânguitoare care i se lamenta la căpătâi. În cele din urmă, persistența acestei violențe fonice trezi un oarecare interes din partea lui Gosseyn. "Arme! Artilerie! Au atacat Pământul?" Avu sentimentul că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
un furnicar, numai că furnicile erau oameni care se năpusteau dezlănțuiți în toate direcțiile. Mașinile reacționau primele. Lungile rânduri de suflante ce pluteau în aer îi scuipau lungile limbi de foc sfârâitor în direcția atacatorilor. Armele cu ochire automată adăugară bubuitul lor sacadat vacarmului general. Se auzeau urlete și oamenii cădeau cu sutele. Abia acum tabăra se trezi. Soldații înjurau, săreau în picioare, își luau armamentul individual. Venusienii îi asaltau agitându-și bâtele; minutele treceau și numărul acestora creștea necontenit. Planând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
vorba în acest caz de trei locuri în care poate interveni eroarea, șubrezind construcțiile raționale ulterioare. Din această perspectivă procesarea datelor propriei sensibilități poate reduce riscurile, chiar dacă încarcă operațiile gândirii cu date suplimentare. Ideile pot ucide. Cu mult înainte ca bubuitul armelor să anunțe victimele, zgomotul surd al ideilor le pregătește moartea. De aceea cred că principala bătălie se dă pe terenul ideilor, lupta fiind anunțată de transformarea ideilor în ideologii. Ideile iau naștere ca sensuri, pe baza altor sensuri; oamenii
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
cu o singură mână. Doamna Clark dă din papuci în aer, apucând cu mâinile încheietura păroasă care o ține strâns, ochii îi ies din cap, capul îi e împins îndărăt până când dă de ușa închisă. Capul lovește ușa cu un bubuit. Scuturând-o din pumn, Veriga Lipsă spune: — Spune-i moșului de Whittier că tre’ să ne dea de mâncare. Și niște căldură. Sau să ne scoată de-aici chiar acum. Noi: victimele nevinovate ale acestui dement diabolic, care doarme buștean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
munte și șes, anotimpurile se schimbau, râurile se umflau și iar intrau În matca lor, frunzele Înverzeau ca apoi să se Îngălbenească ; tata stă la umbra unui prun În floare, apoi se trage sub o streașină, fulgerele luminează priveliștea serii, bubuitul tunetelor răsună până În zănoagă. E vară, soarele dogorește, iar geometrii noștri (acum e cu unul, Dragović) se Întorc pe la amiază, ajunși În fața unei case (strada și numărul) bat la poartă, cer o cană cu apă. Iese o fată, le Întinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
STARE DE RELAXARE PROFUNDĂ; CU MILENII MAI ÎNAINTE, MARILE INSTITUTE DE STUDIERE A MINȚII ȘI, SENZAȚIILOR O FOLOSISERĂ CA BAZĂ PENTRU TOATE SISTEMELE DE EDUCAȚIE MINTALĂ. ȘEZÎND ACOLO, HEDROCK DEVENI CONȘTIENT DE O PULSAȚIE ENORMĂ CARE-I ZGUDUIA CREIERUL CU BUBUITUL EI. DAR ACEA FAZĂ FIZICĂ, ACELE BĂTĂI ALE INIMII CU MURMURUL FLUXULUI SANGVIN ȘI TOATE ACELE MII DE ÎNCORDĂRI MUSCULARE, FIECARE CU MICILE SALE SUNETE \ ȘI FAZA ACEEA TRECUSE. ERA SINGUR, ÎNSOȚIT DOAR DE CALMUL ȘI PACEA TOTALĂ. APOI, PRIMA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
cadou. Eu mă gîndisem să-i dăruiesc o carte bună, cu multe litere și cu puține ștampe, Însă cum sînt cam mocăită și nu mă pricep... Înainte să fi apucat eu să-i răspund, prăvălia s-a zguduit cu un bubuit artileristic atunci cînd s-au precipitat, din Înălțimi, niște opere complete ale lui Blasco Ibáñez, cu coperte tari. Bernarda și cu mine ne-am ridicat privirile, tresărind. Fermín aluneca pe scări În jos ca un trapezist, cu zîmbetul florentin Întipărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]