306 matches
-
33. Dă de veste că e de față printr-un bubuit și pînă și turmele Îi simt apropierea. $37 1. La auzul acestor lucruri, îmi tremură inima de tot, și sare din locul ei. 2. Ascultați, ascultați trăsnetul tunetului Său, bubuitul care iese din gura Lui! 3. Îl rostogolește pe toată întinderea cerurilor, și fulgerul Lui luminează pînă la marginile pămîntului. 4. Apoi se aude un bubuit, tună cu glasul Lui măreț; și nu mai oprește fulgerul, de îndată ce răsună glasul Lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
inima de tot, și sare din locul ei. 2. Ascultați, ascultați trăsnetul tunetului Său, bubuitul care iese din gura Lui! 3. Îl rostogolește pe toată întinderea cerurilor, și fulgerul Lui luminează pînă la marginile pămîntului. 4. Apoi se aude un bubuit, tună cu glasul Lui măreț; și nu mai oprește fulgerul, de îndată ce răsună glasul Lui. 5. Dumnezeu tună cu glasul Lui în chip minunat; face lucruri mari pe care noi nu le înțelegem. 6. El zice zăpezii: "Cazi pe pămînt!" Zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
crescu și picioarele i se îngreunară. Și le târa acuma cu greu, parcă i-ar fi fost rănite. Totuși, se sili să meargă mai departe. Picioarele abia îl mai țineau și răgete de lei se amestecară în tâmplele lui cu bubuit de mii de tobe și cu țipete de trâmbiți ruginite. Auta se uită în jur. Fiare știa că nu sunt în apropiere. Își dădu seama că împrejur e tăcere și nemișcare. Vuietul care semăna uneori și cu urletul valurilor mării
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
se ridica deasupra munților, apoi se uită din nou la Auta. Sclavul începu iar să râdă. Copilului i se părea straniu și nefiresc nu numai trupul negru al omului străin, dar și glasul lui gros în care putea recunoaște și bubuitul tunetului, așa de des în acești munți, dar și ceva ce parcă semăna cu sunetul pe care-l scot ciobanii bătând cu bățul într-o bucată de aramă atârnată de grinzi, când se adună la cină. Ciobanii aveau glasuri puternice
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
sau luntrea zeilor se apropie ca un grăunte de argint de fumul și scânteile Muntelui de Foc, se leagănă o clipă deasupra și apoi cade în fum. - Zeul a intrat în pămînt! rosti Utnapiștim. Numaidecât se auzi de departe un bubuit surd și prelung, și din gura muntelui, unde căzuse luntrea, țâșni un potop de flacără, de scântei și de fum. Fumul se îngroșă repede într-un stâlp care se vedea bine și din depărtare, iar apoi capătul de sus al
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de sus, ducând cu sine doi copii ai gliei, întîia oară desprinși de țărâna care-i născuse. Puțin mai târziu, din Piscul Sfânt, mai sus de podișul de unde zburase, fumul subțire și plăcut de altădată se îngroșă, apoi cu un bubuit asurzitor se năpusti spre cer un stâlp de pulbere aprinsă, și în câteva clipe tot piscul se nărui. Muntele Vulturilor rămase fără piscul său sfânt. Cărțile și zidurile și lespezile din palatul Marelui Preot erau acum praf de scântei. Apoi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de cercetare din munții de lângă obârșia lui Hapi s-au irosit zadarnic. Deși obosit, Uh ar mai fi vrut să rămână; dar când ieșiră cu toții într-o dimineață din coliba de frunzare înjghebată de Mai-Baka, se auzi un fel de bubuit sau voce tunătoare ale cărei cuvinte nu se puteau desluși. Uh își dădu seama cel dintâi că îl chema cârmaciul. Era întîia oară când li se întîmpla așa. Își petrecuseră zilele în munți, Uh căutîndu-și tainicele metale, ceilalți ajutîndu-l să
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cutie cu un ac rotitor în ea. Cutia era legată de peretele luntrei cu un fir subțire, ca o frânghiuță. Străinul mișcă acul până într-un anume loc, apoi apăsă un bumb, și aproape în aceeași clipă se auzi un bubuit înfundat, de departe, iar după un răstimp luntrea se legănă în aer, oricât de sus era, lucru care nu i se întîmplase nici pe vânturile cele mai tari. Străinul puse cutia deoparte, și începu să numere, lovind cu degetul în
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ugerul gigantic al unei vaci cosmice, se deșertau puhoaie de apă, nu aveam frică, ne uitam cu mirare la căderea, surparea aceea de ape, admirând fenomenul natural ca pe ceva ce ni se releva numai nouă. S-a auzit un bubuit năprasnic: „să vedeți fulgerul“, zice cineva de lângă noi. Un boldur de foc străbate orizontul și se Înfige sfârâind În mare nu prea departe de locul unde ne aflam. Nu ne era frică, dar parcă Începeam să ne temem; ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
început am crezut că face parte din zgomotul de fundal al emisiunii la care mă uitam și, când a devenit clar că nu era așa, am presupus că vin de la un alt televizor sau radio, de departe. Un fel de bubuit înăbușit, dar nu ca atunci când sunt constructorii vizavi sau când ascultă cineva un disc la etaj: acesta era prea dens și regulat pentru așa ceva și dura nu mai mult de câte două sau trei minute, cât ar fi durat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
fond, ci părea mult mai apropiată- ca și cum zgomotul era făcut de cineva din casă. M-am ridicat de pe fotoliu și mi-am pus ochelarii pe măsuța de lângă el, apoi am stat nemișcată, nesigură ce ar trebui să fac în continuare. Bubuitul ciudat continua, la un moment dat am auzit un țipăt slab, dar era foarte greu să-mi dau seama din care direcție venea. Am mers și mi-am apropiat urechea de peretele comun al casei de lângă noi, fără vreun rezultat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
mașinărie mare, dar strada era goală. Când m-am întors de la fereastră am auzit din nou țipătul - iar de data asta nu mă înșelasem. Un sunet de nefericire omenească și posibil durere, care venea fără-ndoială din aceeași sursă ca bubuitul. Acum tremuram un pic, în parte pentru că începuse să mi se facă frică, dar și pentru că dovezile clare ale nefericirii disperate ale cuiva, atât de înspăimântător și inevitabil de apropiate și de reale, erau șocant de triste. În filmele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
deja aprins, iar diferitele nuanțe de maro ale dezordinii familiare a cutiilor, lampadarele cele vechi și alte nimicuri adunate acolo erau evidențiate de umbre ascuțite ca într-o pictură cubistă. Mi-am dat seama că-mi țineam respirația în timp ce coboram: bubuitul continua și, câtă vreme priveam în jur încercând să-i identific sursa, izbucni oribil încă un țipăt din acela sfâșietor. Atunci l-am văzut, când am intrat în mica boxă din lateralul treptelor. Era îngenuncheat pe podea în colțul îndepărtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
tocmai se terminase. Jim coborî ultimele trepte ale pasarelei mișcătoare, uitîndu-se În sus la imaginile tremurate, care abia puteau să facă față firmelor de neon și luminilor de pe fațadele hotelurilor și cluburilor de noapte. Frînturi din sunetele amplificate răsunau ca bubuitul tunurilor peste zgomotul traficului. El Începuse războiul privind jurnalele de actualități În cripta Catedralei din Shanghai și Îl termina acum sub aceleași imagini care se repetau - mitraliori ruși Înaintînd prin ruinele Stalingradului, marinari americani care Își Îndreptau aruncătoarele de flăcări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
timp. Fiindcă fără el nu mai rămânea nici o speranță. Dar puterile Îl părăseau, picioarele i se Înmuiau și capul i se golea de orice gând. Nu-i trecea prin minte nici un cuvânt. Zgomotul motoarelor se apropia, se Întețea, auzea deja bubuitul obuzelor și lătratul mitralierelor În spatele unei serpentine. Și vedea fulgere În norul de fum sau praf care umplea defileul, Îi intra În ochi și făcea să-l usture gâtul. Era În Întârziere. Nu avea să ajungă la timp. Nu existau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cărei numeroși chiriași, desigur, nu au ajuns niciodată să bănuiască adevărata identitate a poligrafului care, sub presupusul nume de Luc Durtain, le Împărtășea sărăcia și bucuriile. Prici, ilustrat de creionul lui Cao, a apărut În octombrie 1914; criticii, asurziți de bubuitul tunurilor, nu i-au dat nici o atenție. Același lucru avea să se petreacă cu Basca (1916), volum În care se resimte o oarecare răceală, atribuibilă, poate, oboselii pe care i-o producea Învățarea limbii basce. Frișcă (1922) este opera sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
foarte bine cadența unui pluton de execuție Îndreptîndu-se spre locul execuției. În mintea ascultătorului prind contur liniile sumbru-albăstrui ale unui șir de puști (sau ale unei spînzurători, Însă În acest caz plutonul de execuție nu-și mai are rostul). Prin bubuitul percuției, eroii negativi intelectualii ce vor să mutileze țara pentru a Înhăța puterea sînt conduși pe ultimul drum de o linie melodică funebră Înfiripată la țambal. Fragmentele tropăite ale frazei de Început vor fi reluate periodic și viril de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pe care Îl mai ai. Nici un răspuns. — Leroy, ți-e frică de omul la care ai lăsat fata? Nici un răspuns. — Fiule, nu poate fi mai rău decît camera de gazare. Spune-mi unde e fata! Ușa se deschise cu un bubuit. Bud White intră și Îl izbi pe Fontaine de perete. Ed Îngheță. White Își scoase 38-ul, deschise butoiașul și risipi pe podea niște gloanțe. Fontaine tremura din creștet pînă În tălpi. Ed era În continuare Împietrit. Cu o mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
aruncă o privire Înăuntru. Patchett merse pînă la ușă și o deschise. Lynn Bracken Îi aruncă ziarul. Transfocator pe un duet al panicii: mișcări mute din buze, frică la greu. Jack lipi o ureche de geam. Tot ce auzea era bubuitul inimii lui. Dar nu avea nevoie de sunet: cei doi nu știau că Sid e mort și totuși erau speriați. Deci nu ei l-au omorît. Cei doi intrară În altă cameră - cu draperiile complet trase, fără posibilitatea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
decât să vă doresc să petreceți o seară sigură și plăcută împreună sub acoperișul meu. Datat unsprezece ianuarie, anul o mie nouă sute nouă zeci și nouă. Semnat Mortimer Winshaw. Se auzi încă un tunet. De data asta mai aproape, și bubuitul lui se prelungi. Când în sfârșit se opri, Mark spuse: — Desigur, vă dați seama că din punct de vedere legal nu poate fi acoperit. Nu avem nici o obligație să-i plătim datoriile. — Ai dreptate, fără îndoială, spuse Thomas, ridicându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
o modificare subtilă... Michael avea impresia că e foarte obtuz pentru că îi scapa ceva important care-l îi sărea în ochi. Se mai uită o dată. Și atunci văzu. Imediat o bănuială cumplită i se strecură în suflet. Se auzi un bubuit din direcția sălii de bliard. Michael coborî în fugă scara și aproape se ciocni de domnul Sloane în hol. Alergară împreună în direcția zgomotului și dădură năvală, găsindu-l pe Pyles prăbușit pe un scaun, după ce îi scăpase tava pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Stația lor era la cîteva mile distanță de tunuri: chiar și așa, bubuiturile păreau că se ridică din beton, direct prin pantofii lor, și tacîmurile și vasele din bucătărie Începură să zăngăne. Dar numai O’Neil, noua angajată, reacționă la bubuit. Ceilalți Își văzură de treburile lor fără să ridice privirea - poate că Patridge Își prindea acele pe tipare mai repede, iar profesoara de dans, după o clipă, se duse să-și pună din nou pantalonii. Mickey Își scosese ghetele, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Își aprinse o țigară de la mucul alteia. În acel moment simțea că merita să fumezi mai multe țigări decît doreai cu adevărat, pentru a recupera perioada de activitate frenetică, atunci cînd lucrai ore Întregi lîngă targă, fără să fumezi. Urmă bubuitul altei explozii. Părea mai apropiată decît ultima. O linguriță care se plimbase ciudat pe masă, de parcă ar fi fost Împinsă de spirite, Își luă zborul. Cineva rîse. Altcineva spuse: — S-a zis cu noi În seara asta, copii! — S-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o bucată de ceva. Uite, ce-i asta? Pelerina femeii, smulsă de pe spatele ei. Am putea... O, pe naiba! El și Kay se ghemuiră instinctiv. Dar explozia era la doi, trei kilometri depărtare, undeva la nord, și nu era un bubuit puternic ci mai curînd un vum Înăbușit. Acesta fu urmat de zgomotul unor obiecte care se prăbușeau pe undeva prin apropiere: lemne În cădere, țigle lunecînd și sunetul aproape muzical al sticlei sparte. Vreo doi cîini Începură să latre. Ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cu mașina, dar erau ocupate să consulte o listă cu numere de telefon. În parcare nu era lumină, așa că am bîjbîit printre șirurile de mașini, pipăind după Încuietoarea Renault-ului de Închiriat. Odată așezat la volan, am rămas ascultînd În noapte bubuitul muzicii de la discotecă. Într-un Porsche parcat În apropiere, un cîine mare și alb sărea de pe un scaun pe altul, agitat din cauza zgomotului și nerăbdător să-și revadă stăpînul. Am cercetat Învelitoarea coloanei de direcție În căutarea butonului de aprindere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]