3,671 matches
-
era capabil de o sinceritate fraternă și pătimașă care te topea. Pe mine, cel puțin. Știu că pare greu de crezut, dar erau zile în care uitam să joc fotbal, doar pentru că în drumurile noastre spre granițele regatului, bunăoară spre bucla bulevardului Drumul Taberei, poveștile deveneau aievea, eram spionați de la înălțimile blocurilor de zece etaje de tot felul de indivizi pictați în culorile războiului, eram atacați de haite întregi de coioți flămânzi, altminteri doi sau trei câini vagabonzi dispuși oricând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
sută de pași, și aș fi prins. Atunci, la ce-ți trebuie revolverul? — Vreau să fug mai departe, răspunse el, și adăugă cu voce joasă: Nu vreau să fiu torturat. Și se aplecă puțin, iar oglinda din spatele lui reflectă o buclă de păr pe care Hilfe n-o netezise. — La noi, prizonierii nu-s torturați. Nu?! se miră Hilfe. Crezi Într-adevăr? Vă Închipuiți că vă deosebiți atît de mult de noi? — Da. — Nu cred În deosebirea asta. Doar știu cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
unindu-se cu freonul împroșcat în neașteptate accidente de mașină? Am lăsat câteva fuioare de bilă verde să se scurgă în vas, conștient de contururile calde ale coapsei tinerei femei. Un tiv al halatului ei cadrilat fusese reparat cu câteva bucle de bumbac negru. M-am holbat la ochiurile desprinse ce-i stăteau lipite de suprafața rotundă a fesei stângi. Curburile lor păreau la fel de arbitrare și de însemnate ca și rănile de pe pieptul și picioarele mele. Această obsesie față de posibilitățile sexuale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
căcat pe mine. Pentru că frigiderul - destul de înalt - era plin cu destul de mici ființe zburătoare care fluturau în jurul unui bec de 100 de wați. Iar acele făpturi erau aparent niște îngeri. Da. În frigider zburătăceau vreo 15 îngeri, niște omuleți cu bucle blonde, ochi albaștri, grăsuți, înaripați, cu obrajii cât curul. I-am privit contrariat, fâstâcit și îngrozit timp de câteva secunde, după care am trântit ușa frigiderului. Evident prea târziu. Doi îngeri reușiseră să iasă și acum zumzăiau prin magazie, urlând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
opune latura orizontală, mai ales dacă e alcătuită din pagini duble, care necesită o mișcare lentă înapoi; atunci, sunetul seamănă cu o sfâșiere sufocată, cu note mai triste. Marginea foilor se destramă, dezvăluind țesutul filamentos; se desprind fâșii subțiri, numite „bucle“, plăcute la vedere, ca spuma unui val pe plajă. A-ți croi drum prin bariera filelor implică gândul la ceea ce cuvântul închide și ascunde în sine: îți deschizi drumul spre lectură, ca printr-un codru des. Romanul pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
În zilele următoare, indienii din satele din jur sau de departe au venit în procesiune la mormântul lui Faustino Higueras. Plecau la revoluție și-mi cereau relicve de luat la luptă, într-o cutie de aur, în fruntea regimentelor: o buclă din părul lui, o bucată din poncho, un cheag de sânge dintr-o rană. Atunci am hotărât să dechidem groapa și să deshumăm cadavrul. Dar Faustino nu era acolo, mormântul lui era gol. Din ziua aceea s-au născut multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ceaiul cu Mma Potokwane, o luase pe cărarea care ducea la șopronul pompelor. Era una dintre cărările acelea sinuoase care par să nu se mai termine, dar care, în cele din urmă, te duc la destinație. Cărarea asta făcea o buclă largă în jurul unor câmpuri de dovleci înainte să coboare într-o donga, un șanț adânc, și să se termine brusc în fața unui șopron micuț, care adăpostea pompele. Șopronul era el însuși ferit de soare de un pâlc de arbuști țepoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
încolo...”. Te uiți și te apucă jalea. Dar cred că și femei sunt puține... Se-ntoarce crăiasa după ce-a suspinat și ți-a strigat numele, cu masca hidratantă cu sâmburi de struguri pe față, cu fileu să-i stea buclele bine și-a doua zi, intră lângă bărbat, întoarce spatele, „lasă-mă, mâine mă scol devreme...” și trece în lumea viselor. Nu mai ai nevoie de nici o sabie pusă între cei doi, a căzut stâlpul de telegraf. Fiecare sforăie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
zile, în camera de zi a unei case bogate din Vancouver, Columbia Britanică. Încăperea e îmbrăcată în dura dulceață rococo a lambriurilor de mahon incrustat, cu podea și plinte de marmură și-un șemineu de marmură c-un fel de bucle. În casele bogate în care locuiesc oameni bogați și bătrâni, totu-i așa cum te-ai aștepta să fie. Crinii roșii din vazele smălțuite sunt adevărați, nu de mătase. Draperiile de culoarea untului sunt de mătase, nu din bumbac satinat. Mahonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
împodobită cu inele a lui Brandy se ridică pentru a atinge sânii ca o proră triumfătoare ai lui Brandy. — Aceasta..., mâna lui Brandy se ridică pentru a atinge perlele de la gâtul ei. — Aceasta..., mâna enormă se ridică pentru a atinge buclele umflate de păr roșcat. — Și aceasta..., mâna atinge buzele groase și umede. — Aceasta, zice Brandy, este prințesa Brandy Alexander. Agenta imobiliară se lasă într-un genunchi, schițând ceva care aduce și cu reverență, și cu gestul pe care l-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
la dreapta, afară din cadru. Știu că e vorba de monitor. E straniu, oamenii se holbează la ei în monitor holbându-se la ei în monitor holbându-se la ei în monitor, iar și iar, cu totul blocați într-o buclă a realității care nu se sfârșește niciodată. Fata cu tava, ochii ei disperați au lentile de contact prea verzi și buzele îi sunt de-un roșu bogat dincolo de conturul normal al buzelor. Părul blond e des și strâns în creștet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
o chinuitoare relație bolnăvicioasă despre care voiau să creadă că e iubire adevărată. Bine, m-am uitat la el. Bine, cam de-o sută de ori m-am uitat la el, dar mă uitam doar la mine. Treaba aia cu bucla realității. Obiectivul se întoarce la prima fată, aia de pe scenă, și aia sunt eu. Și sunt așa de frumoasă. La televizor, demonstrez cât de ușor e să cureți fabrica de snack, și sunt așa de frumoasă. Fac lamele să sară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
produsele secundare de carne. Brandy schimbă canalul. Brandy schimbă canalul. Brandy schimbă canalul. Evie e peste tot după miezul nopții, oferind ceea ce are pe-o tavă argintie. Spectatorii din studio o ignoră, privindu-și propria imagine pe monitor, blocați în bucla de realitate în care se privesc pe ei înșiși cum se privesc pe ei înșiși, încercând, așa cum facem de fiecare dată când ne uităm în oglindă, să-și dea seama mai exact cine-i persoana aia. Bucla aia care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
monitor, blocați în bucla de realitate în care se privesc pe ei înșiși cum se privesc pe ei înșiși, încercând, așa cum facem de fiecare dată când ne uităm în oglindă, să-și dea seama mai exact cine-i persoana aia. Bucla aia care nu se sfârșește niciodată. Evie și cu mine, noi am făcut spotul ăla publicitar. Cum de-am putut fi așa bătută-n cap? Suntem blocați în noi înșine într-o manieră așa totală. Obiectivul se oprește asupra lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
șofer de autocar. Sfântul Fără-Mațe pe scenă, cu brațele încrucișate pe piept, atât de slab încât mâinile i se ating în mijlocul spatelui. Acolo-i Sfântul Fără-Mațe, cu un singur strat de piele aplicat pe schelet. Claviculele îi ies ca niște bucle din piept, mari cât niște mânere din autocar. Prin tricoul alb i se văd coastele, iar cureaua... nu curul... îi ține pantalonii. Pe scenă, în locul luminii unui reflector, o secvență de film: culorile caselor și trotuarelor, semnelor de circulație și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
un grup de oameni controlat până atunci de alții cum să-și creeze propriile vieți, Moise a trebuit să fie un nemernic. Așezată pe marginea unui scaun îmbrăcat în catifea albastră, Miss America încuviința dând din căpșorul blond. Scuturându-și buclele. Înțelegea. Înțelegea. Apoi a spus: — Cheia? Și domnul Whittier i-a spus: — Nu. Avea pe genunchi o pungă argintie de plastic Mylar plină cu pui Marsala, și peste tot în jurul lui covorul albastru era peticit cu bucăți lipicioase de mucegai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
prim-plan. Produs îmbunătățit Un poem despre Miss America — Caut mereu, spune Miss America, ceea ce NU place la mine. De fiecare dată când se uită în oglindă. Miss America pe scenă, cu părul ei blond, cârlionți și spirale, zulufi și bucle, aranjate să-i facă fața cât mai mică. Pe tocuri, cu un picior adus doar puțin în fața celuilalt, ușor încrucișate astfel încât șoldurile să-i pară mai înguste. Ușor întoarsă într-o parte, își răsucește umerii să stea cu fața drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Apoi o coapsă trandafirie. Apoi a urmat o ploaie de boabe albe de polistiren. Bulele de plastic au pocnit, fâșiile au căzut. Și o fetiță trandafirie, goală pușcă, atârna din pumnul detectivului ridicat înspre tavan. Părul ei blond cădea în bucle, măturând podeaua. Brațele goale îi spânzurau de o parte și de cealaltă a capului. Gura căscată într-o uimire mută îi arăta dinții albi, mici cât niște perle, și cerul gurii roz și neted. O fetiță la vârsta vânătorilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
amfiteatru, prin promenada chinezească, în jos pe scara franțuzească albastră. Prin foaierul maya cu portocaliul lui intens, unde Mama Natură își dă de pe frunte șuvițele unei peruci, și clopoțeii ei de bronz răsună. O perucă rămasă de la vreo operă, cu bucle cărunte. Cârlionții îi atârnă, uzi de la sudoarea de pe față, și Mama Natură spune: — Numai mie mi-e cald? Ducele Vandalilor suflă greu, cu umărul apăsat de greutatea domnului Whittier, gâfâie și trage de gulerul fracului. Chiar și momâia purpurie parca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
puternic încât se aude gheața zuruind în paharul gol. Tremurul ăsta e traumatic. E doar Parkinson. Encefalopatia traumatică cu necroză parțială a țesutului cerebral are efecte de-astea. Neuronii sunt înlocuiți de țesut cicatrizat mort. Îți pui o perucă cu bucle roșcate, gene false, dai din buze pe Bette Midomnuler la Târgul și Rodeo-ul din districtul Collaris, le oferi oamenilor șansa să-ți tragă un pumn pentru zece dolari, și scoți bani buni. În alte locuri tre’ să porți cârlionți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
treburi de făcut. Să mă gătesc și să fiu cea mai frumoasă fetiță care participă la prima nuntă din viața ei! S-a grăbit să îmbrace rochița albastră cu jupon din voal roz, și-a legat mândră fundele rozii iar buclele "de aur" și le-a pieptănat cu mare grijă. Se privi în oglindă cu ochi luminoși. Parcă sunt unul din sfințișorii pictați pe pereții din biserică, își spuse chicotind și se grăbi să iasă afară. Dan era așa de țeapăn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
înainte de a începe "marea aventură". Luana acceptase ideea că trebuie să meargă la școală doar pentru că aceasta era singura modalitate de a învăța să citească. Se trezi dimineață devreme, mama o găti cu uniforma apretată, "Doamne, iar apret!" -, îi prinse buclele în enorme funde albe, "Așa se poartă." -, fetița se încălță pentru prima dată cu pantofiorii de lac și cu șosețelele trei sferturi nepurtate până atunci. Sanda o privi în extaz, necontenind să se mire: Ce mare ai crescut, Luana! Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
fără șanse în fața debitului verbal al povestitoarei. Când tovarășa intră în clasă îi găsi așezați la locurile lor. Avea un zâmbet în colțul gurii, semn că ascultase la ușă aiurelile fetei. Mare figură mai ești, Luana, îi spuse alintându-i buclele blonde. Nu știam că am în clasă o așa creatoare de "gogoși". Din ziua aceea, de câte ori tovarășa lipsea, Luana se cocoța pe catedră și copiii așteptau, cu sufletul la gură, noile invenții ale fetei. Povestirea în care tatăl ei o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
rochia peste genunchi, să nu i se vadă juliturile de la ultima partidă de fotbal. Prietena ei n-o mai văzuse atât de deprimată. Într-un moment de bucurie generală, Luana se încăpățâna să rămână încruntată. În adâncul sufletului, adolescenta cu bucle blonde, aștepta, așa cum așteptase în toți anii de școală, ca al ei coleg Crin Soveja să-și dea seama de existența ei. Să profite de această ultimă clipă pentru a-i adresa măcar un "Rămas bun!" Pe măsură ce sala se aglomera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
din cele mai expresive. În momentul în care se declară mulțumită, rupse o coală de hârtie, copie varianta finală a poeziei și-o strecură în caietul băiatului. Ora următoare îi desenă o fată cu părul lung, blond și plin de bucle, ce întindea o floare unui băiat aflat în umbră. Nu-și făcea probleme că ar putea fi recunoscută. Ea purta părul prins în cozi împletite până în vârf, pentru că altfel avea probleme cu profesoarele care nu acceptau să-i vadă pletele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]