255 matches
-
sângeroasă Încă Învăluită În mister, expediții devastatoare ale minerilor la București, situația intolerabilă a copiilor abandonați În stradă sau bolnavi de SIDA... Toate acestea, rupte de context, au devenit simboluri negative ale României. La extrema cealaltă se conturează imaginea turistică, bucolică, Îmbietoare a țării: frumusețea naturii, pitorescul așezărilor, ospitalitatea oamenilor, originalitatea artei și cântecului popular... Și, Între aceste extreme, firește, tot felul de alte imagini. Adevărate, neadevărate? Ce pot face altceva, la rândul meu, decât să aleg și să interpretez, potrivit
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
căutați. Celelalte detalii pe care le precizați, legat de personajele foiletonului Broscuța sunt pitorești, dar, În măsura În care agenda ca atare nu le menționează, nu e necesar să le fac note; cel mult, pot spune, În treacăt, că toate figurile evocate În „Bucolice” au atestare reală. Eu vă trimisesem notele pur și simplu pentru arhiva dvs., căci și așa le-am făcut cam lungi, deci nu intenționam să decodez personajele; dar nu regret că am aflat secretul lor. E plauzibilă și lecțiunea Marian
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
a veseli". Farmecul și grația nu-s partea lui cea mai tare. "Frumos", iată un cuvânt de negăsit în Noul Testament. Nimic care să semene cu Cântarea Cântărilor. Cananeeana o fi fost oare plăcută la vedere, muntele, mândru, malurile lacului Tiberiada bucolice? Aceste epitete relative la înfățișare lipsesc din Evanghelii, ca și natura în întregul ei. Risipitoarea de smirnă din Betania, cu flaconul ei de alabastru, cele zece fecioare cu lămpile lor în mâini, Maria Magdalena însăși noi suntem cei care le
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
băut fără nicio strâmbătură și fără să aibă niciun fel de colici din această apă împrumutând ceva din culoarea lintei, adăpându-se alături de măgărușul său și de beduinii din escortă? Îmi vin în minte și alte imagini, nu mai puțin bucolice: Sena impresioniștilor, canotierii (dar nu și cârciumioara: să nu glumim indecent); mica vâlcea a lui Rimbaud, mustind de raze, dar fără adormitul cu două găuri "roșcate și hidoase"; malurile Marnei pe vremea Frontului Popular, picnicurile și undița de pescuit, dar
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
al "dascălului (înțeleptul, magul)", personajul misterios care știe să citească din cartea lumii, fiind "urmașul zeilor din timpurile mitice"; o poezie în care își află loc "metafizica negației absolute". Un al patrulea mit este cel "erotic", cel din "micile poeme bucolice" dar și din "poezia filosofică" a Luceafărului. Expresia lui este variată, într-un loc "sugerează voluptatea adormirii", în altul "melancolia incompatibilității dintre bărbat și femeie, nostalgia neîmplinirii, chinul dulce, oximoronic". Mitul "oniric" stă la baza unor poeme și proze ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
munte spre ostroavele de adăpost ale Dunării; sau când, În squarul Ateneului Român, În fața mândrelor coloane ionice, În jurul grupului de bronz al Curiaților și printre straturile de flori de soi, Canna indica, scurmă, ziua nămiaza mare și În plină libertate bucolică, găinile și curcile megieșilor; sau când, În blocul cu confort modern din strada Jules Michelet 15, mă trezesc și blagoslovesc, În fiecare dimineață, cântatul cocoșilor și guițatul purceilor din fosta ogradă boierească a vecinului care și-a tăiat deunăzi, sub
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
păstori afectați, și mă cheamă să Înot În mare pînă mă vor durea brațele. Endimion Endimion dormea Într-o grotă din muntele Latmos. Poezia pastorală, cîntînd dragostea tînărului cioban pentru lună, a făcut din el iubitul zeiței Artemis. Sub aparențe bucolice se ascunde Însă o teamă. Endimion a obținut de la Zeus permisiunea de a dormi veșnic În speranța de a rămîne astfel tînăr mereu. Nu cred, În continuare, că trebuie să notez lucrurile ce mi se Întîmplă aici. Ceea ce mă interesează
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
vase de Gallé încărcate de crizanteme uriașe, cu pianul în penumbră la care cântă o "frumoasă arătare". I. M. Rașcu a evocat (simbolist statornic) provincia, barierele, duminecele, iar acuma, catolic practicat și rigid, este poetul recluziunii melancolice, al sfintelor bucurii bucolice îngăduite ființelor neprihănite, și intră cucernic în salonul de țară al copilăriei, depunând la ușă marea lui "geantă cu volume prăfuite": În salonul vechi de țară am pășit ca-ntr-un altar, Sfiicios, copilăria mă privea de prin unghere. Prins
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mai purificată, mai aeriană, înglobează totuși aglomerări de imagini și construcții arborescente, de un metaforism abundent. Hore (1977) propune un imaginar folcloric în registru mixt, blagiano-barbian: poemele, intitulate „inele” și grupate în șapte cicluri de câte nouă compoziții, „descriu” peisaje bucolice purtătoare de „semne” (cercul, lumina, Columna, apa, pasărea, nunta etc.), în care tensiunea derivă din jocul - și aici cu trimiteri livrești - dintre închis și deschis, ascundere și revelare, dintre hieroglife și „vorbele limpezi”. Astronomia ierbii (1981) marchează un punct de
TARTLER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290091_a_291420]
-
al cărei principal reper va fi „nucul din ogradă”. Și Fuga statuilor (1979) conține stihuri compuse „sub semnul dragostei de țară” (Noaptea în câmp, Au plecat olteni la coasă, Teascuri de struguri, Poveste cu dealuri, Somnul secerătorilor). Ț. îmbracă teme bucolice în haine moderniste, insistând, cu o nestăpânită propensiune metaforică, asupra lucrurilor care trebuie păstrate: „Pe-o frunză de nuc să dansăm, lunecând spre rădăcini” (Invitație la dans). „Personajele” cărții, statuile, apar deseori în ipostaza lor clasică, solemnă, ca martori ai
ŢENE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290135_a_291464]
-
de a apăra valorile naturale: aerul curat, produsele ecologice, liniștea. În ceea ce mă privește, îi știu prea bine pe țărani, și-n laturile lor bune și-n cele rele, ca să cred în miturile despre ei imaginate de orășeni. Nu gust „bucolicele” cu extazuri artificiale, scrise de citadini care, vorba unui autor de la începuturile literaturii moderne, abia acum au aflat „pe unde se pișă găinile!” Infernul e în noi. Sînt zile cînd pot depune mărturie pentru asta. * Deși „frecat de viață”, nici
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
căutați. Celelalte detalii pe care le precizați, legat de personajele foiletonului Broscuța sunt pitorești, dar, În măsura În care agenda ca atare nu le menționează, nu e necesar să le fac note; cel mult, pot spune, În treacăt, că toate figurile evocate În „Bucolice” au atestare reală. Eu vă trimisesem notele pur și simplu pentru arhiva dvs., căci și așa le-am făcut cam lungi, deci nu intenționam să decodez personajele; dar nu regret că am aflat secretul lor. E plauzibilă și lecțiunea Marian
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
amintind uneori de García Lorca. F. reușește să creeze un bestiar personal, un fabulos spațiu poetic și stilistic (în care se regăsesc ermetica Istorie ieroglifică a lui D. Cantemir, alegoriile dantești, vraja descântecelor și a ritualurilor populare, stranietatea poescă, blândețea bucolicelor vergiliene), ceea ce este cu totul inedit în poezia română contemporană. SCRIERI: Valsuri, Pancevo, 1970; Iedera, Pancevo, 1975; Fișe poetice, Pancevo, 1977; ed. București, 1982; Lumea fizică, Vârșeț, 1977; Terapia muncii, Pancevo, 1981; Starea de fapt, Pancevo, 1984; ed. Cluj-Napoca, 1986
FLORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287024_a_288353]
-
fiind un retractil, căruia nu îi plac larma festivistă și nici versurile encomiastice, încorsetarea de orice fel fiindu-i străină. În Muncă și sacrificiu, vituperează încercările de înregimentare în turmă: „Ritmic, vei trăi, vei mânca, vei iubi”, la fel în Bucolică: „Armură grotescă e versul când se prăvale/ lângă soclul statuilor bombardate cu festivale”, și în fine, în Bod, unde ironizează indicațiile de genul: „De astăzi treci la regim pe deplin vertical”. Cu toată simplitatea ei aparentă, poezia este marcată de
DRAGAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286841_a_288170]
-
Olga Crușevan-Florescu și Olga Cantacuzino. C. a cultivat pastelul, înțeles ca peisaj local sentimental, senin și ușor melancolic. Pământul, sămânța, conacul, vara și primăvara se constituie în motive predilecte. Volumele Crugul anului (1970) și Roata anului (1973) se doresc „suite bucolice”. C. a publicat și versuri în franceză, limbă în care a tradus și poezii de V. Alecsandri, M. Eminescu, O. Goga, Al. Macedonski, I. Minulescu, St. O. Iosif. Ar fi tradus poeziile lui Shelley în limba franceză, fiind premiată de
CRUSEVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286543_a_287872]
-
să sune fals. Scrinul negru este cel mai slab roman al lui C. Cel ce a scris în registru poematic Cartea nunții n-a încetat niciodată să scrie versuri, cultivând o lirică mitologică (Fragment epic, Herodot IV. 8-9, Idilă teocritiană), bucolică (Georgicon), dar uneori cu reflexe romantice (Vânătorul), livrescă (Deborah, Fons Bandusiae), goliardică (Cântece de petrecere), s-a configurat mai târziu ca un poet al elementelor (aerul, focul, zăpada) în ciclul Lauda materiei, umbrit pe alocuri de conformism, și mai ales
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
faunescă din volumele Cântece de faun (1940), Trezirea faunului (1973) și Cântece finale de faun (1977). În mod surprinzător, autorul nu urmează linia modernist-simbolistă din egloga lui Mallarmé și din preludiul lui Debussy, ci preferă să se apropie de poezia bucolică a Antichității eline, interesat, în primul rând, de cântarea naturii înconjurătoare și de ritmarea succesiunii anotimpurilor cu vârstele ființei. Faunul ce așteaptă, în atmosfera somnolentă a amurgului, întoarcerea cetelor de bacante sperioase devine un alter ego al autorului, care se
GHEORGHIU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287239_a_288568]
-
Câteva piese de teatru (La margine de Paradis, Viață particulară ș.a.) nu individualizează un dramaturg. SCRIERI: Un șir de zile, București, 1966; Nuduri, București, 1967; Țara lui π, București, 1969; Week-end în oraș, București, 1969, Patimile după Bacovia, București, 1972; Bucolice, Iași, 1973; Elogii, București, 1974; Goana după fericire, București, 1974; Fidelitate, Iași, 1977; Madona cu lacrimi, Cluj-Napoca, 1977; Iluzia cea mare, București, 1979; Cafeneaua subiectelor, Iași, 1980; Poeme rapide, Iași, 1983; Flori de câmp, București, 1984; Am mai vorbit despre
GENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287210_a_288539]
-
viciilor pe care el le comportă. Și când scriitorii latini îi laudă noblețea, ei dezaprobă luxul care pune stăpânire pe Roma datorită prăzilor luate din Cartagina și exemplului Alexandriei" (Guillemin, Ovide et la vie paysanne). Binefacerile unei naturi simple, motivele bucolice proprii idilelor unui Theocrit sunt prezente. Ospitalitatea este pictată ca o idilă: ambianța prietenoasă, masa frugală, generozitatea unui urcior rustic 159 , idealizarea cuplului de bătrâni, buna înțelegere contribuie la simpatia pe care chiar și zeii o încearcă. "După ce astfel i-
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Baucis (1897), în care Filemon și Baucis și-au pus dorința de a trăi din nou o zi de tinerețe înainte de a muri, și această dorință împlinită le permite să retrăiască, încă o dată, jocul idilic al dragostei și tandrețea sa bucolică, până când își iau rămas bun, preschimbându-se în arbori. Numele Filemon și Baucis au intrat în literatură pentru a caracteriza doi soți bătrâni puțin favorizați de binefacerile soartei, dar fără ambiții și fără regrete și care au păstrat unul pentru
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
umană în fața barbariei războiului, violenței sale obligatorii. El face din coliba sa un loc de pace. Ospitalitatea devine un conflict tragic pentru acest cuplu realist, apărând cu toate acestea o imagine ideală a omenirii. Ficțiunea poetică ovidiană, impregnată de melancolie bucolică se degradează în realismul poeziei adevărului omenesc. Dorința de Itaca Itaca ultima oprire, visată de-a lungul timpului este locul în care timpul devine ospitalier. Fiindcă dacă Itaca este ținta, capătul călătoriei, locul care alimentează dorul de țară, nostalgia, dacă
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
ficțiune”, fiind creat ca o megacomună în anii ’70 din ordinul lui Ceaușescu prin unirea a patru comune limitrofe: Negreni, Mărgineni, Mogoșești și Scornicești. Imaginea care ni se transmite despre Nucșoara și Scornicești este departe de a semăna cu imaginea bucolică pe care ne-am obișnuit să o avem despre satul românesc, titlul secțiunii, „Pe-un picior de plai...”, fiind mai degrabă rezultatul ironiei decât al realității. Nucleul cărții este reprezentat de secțiunile cuprinse între trei și șase, în care sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
aceste situații rarisime este vorba mai mult de un exercițiu cerebral, de autoimpunere a sentimentului de bucurie, decît de o trăire spontană, autentică. Entuziasmul este redus, experimentul eșuează și un poem precum Peisaj vertical demarat într-un cadru cu rezonanțe bucolice ( " Încerc să fiu fericit/ țîșnesc din nou sevele/ tineri mesteceni își clatină în vînt testiculele subțiri/ filamentele lor perechi tremură în aerul dimineții/ coaja alburie tresare/ sub buzele infinitului" p. 20), își găsește finalul în aceeași gaură neagră a existenței
Un olimpian al angoaselor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13707_a_15032]
-
cer un brîu de trandafir,/ Că o zîmbire de fecioara,/ Se-ntinde, crește, înfășoară/ Nemărginirea de safir" (Iuliu C. Săvescu, Căderea stelelor). Universul secesionist este, mai presus de toate, un univers ondulatoriu. Încă la Al. Macedonski ne întimpinau "mișcări onduloase" (Bucolica undă), "pustiuri onduloase" (Stepa), "ondulări de grumaji și de solduri" (Thalassa). La D. Anghel, "copacii și florile iarăși se plecară și același suflu se ridică, ondula pe fata ierbii, mișcă încă o dată potirele de sînge ale bujorilor și dispăru că
Secesionismul în literatura română (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/18138_a_19463]
-
Iulia Hasdeu". Pe lista lor - ca și pe aceea a membrilor juriului - nu figurează, bineînțeles, nici un bărbat. Numai eu (Alex. Ștefănescu) fac excepție, însă doar ca umil cronicar al evenimentului. Iată lista premiatelor: CRITICĂ ȘI ISTORIE LITERARĂ: Gabriela Danțiș, Poezia bucolică românească, Ed. Univers; Roxana Sorescu, Lumea, repovestită, Ed. Eminescu * PROZĂ: Maria Tacu, Mătușa mea, Anestina, roman, Ed. Cartea Românească * MEMORIALISTICĂ: Annie Bentoiu, Timpul ce ni s-a dat, Ed. Vitruviu; Liliana Grădinaru, Temnița fotografiilor de familie, Ed. Eminescu * POEZIE: Mariana
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15592_a_16917]