934 matches
-
gări pe Prințul-Polonic legat în lanțuri și înghesuit într-o oală sub care fusese deja făcut focul. Cu ajutorul animalelor reuși să îl scoată de acolo și să părăsească castelul, înainte ca vrăjitorii să se trezească că le-a fugit prada. Bufnițele îi apucară în gheare și în scoaseră prin Groapa cu Zmei pe tărâmul celălalt, în apropiere de Haba-Daba. - Luați-ne cu voi, se rugară jivinele vrăjitorilor, vrem să ducem o viață mai bună decât cea alături de vrăjitori. Cum bine știți
PRINŢUL POLONIC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384928_a_386257]
-
înaintară încet ținându-se de mână, parcă dorind să nu tulbure somnul de veci al morților. Țipătul strident al unei păsări de noapte îi surprinse și se opriră locului speriați. Acesta se mai repetă de vreo două ori, apoi o bufniță fâlfâi din aripi printre copaci, iar în depărtări se auzi cântecul unui huhurez. De undeva dintr-un iaz, din adâncurile pădurii, răzbătu plăcut concertul broaștelor. Cerul era înstelat, fără pată de nor, iar luna nouă lumina slab întinderile. Tinerii se
XV. SUB SEMNUL BLESTEMULUI (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382324_a_383653]
-
Te-aș pedepsi făcându-mi-te-amant. Din zori de zi și până-n neagra noapte, Să mă adapi cu seva-ți de acant . Să nu respiri și printre tandre șoapte, Să-mi fluieri ca un personal uitat pe-un vechi peron c-o bufniță zurlie. Să nu răcești,te-oi înveli în strat de acuarele cu miros de ie. Să legeni fluturi în albastrul murii. Și prepelițe să-mi vânezi în bust. O dată să mă simți în cerul gurii, Cum îți pătrund sub limbă
PEDEAPSĂ de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383889_a_385218]
-
cumnata ei cu toleranță superioară: - Dragă mea Annie, arăți că un canar și ești la fel de zgomotoasă, o dojeni. Ai grijă, la vârsta ta nu-i indicat! - Oh, mulțumesc pentru sfat, scumpa mea. Un canar este întotdeauna mai plăcut decât o bufniță. Eu și vârsta mea trăim într-o comuniune perfectă. Mătușa Annie se îndepărta cântând și valsând, lăsând-o pe lady M.Joseph fără cuvinte. Alma își reținea râsul. Îi căută din ochi pe copii. Oaspeții făcuseră cerc în jurul lor și
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
cumnata ei cu toleranță superioară:- Dragă mea Annie, arăți că un canar și ești la fel de zgomotoasă, o dojeni. Ai grijă, la vârsta ta nu-i indicat!- Oh, mulțumesc pentru sfat, scumpa mea. Un canar este întotdeauna mai plăcut decât o bufniță. Eu și vârsta mea trăim într-o comuniune perfectă.Mătușa Annie se îndepărta cântând și valsând, lăsând-o pe lady M.Joseph fără cuvinte.Alma își reținea râsul. Îi căută din ochi pe copii.Oaspeții făcuseră cerc în jurul lor și
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
și i-a adunat. Actorul, Caravella, un pianist după ureche, trei cartofori, Căutătorul de aur și cine se mai nimerește, numai scursori. Cloaca aia împuțită are nevoie de un filozof; de un blazon pe care alături de sexul Caravellei să stea bufnița Minervei! Am pierdut partida, dar pe alt teren. Chiar dacă - până la urmă - unul dintre iepuri va sfâșia un lup alb, asta nu va mai însemna nimic. Am scăpat din vedere lucruri mai la îndemână. Sunt singur. Actorul - chiar adăpostit de Darling
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
fi de aceeași ludică umoare cu noii lui stăpâni, cu noi care visam să-l facem să vorbească argoul nostru familiar. Dar nu era chiar atât de domesticit cum ne închipuiam noi - uneori semăna cu un cuc, alteori cu o bufniță cu trăsături omenești, al cărei corp era încarnarea întâmplătoare a unei ființe mari și necruțătoare. În fiecare zi lucram în sufragerie la masa mare, privind din când în când către colivia lui Sucki. El părea melancolic și se uita printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
azi cât de adânci erau. Una după alta, grotele ne arătau tot ce se crease în lume cu o valoare spirituală incarnată într-o imagine sau un semn subtil păstrat în adâncul pământului. Un geniu misterios crease miturile despre Lupoaică, Bufniță, Șarpe, în același fel cu cele despre chipurile Sfinților, Fecioarei, chipul lui Hristos și Buddha, la fel culorile și lumina albă care ne-au urmărit până la sfârșitul călătoriei, când mi-am dat seama că trebuie să fac mai multe descinderi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
l-a Înlocuit Carling, din promoția 1915. Amory, al cărui cap se Învârtea splendid, așternând peste părțile vătămate ale spiritului său strat după strat de satisfacție moale, dizerta volubil despre război. — Îi o ’isipă mentală, insista el cu Înțelepciune de bufniță. Doi a’i din viața mea petrecuți În vacuum ’telectual. Idealism pierdut, tre’ să fii animal fizic (și-a agitat amenințător pumnul spre „Old King Cole“), tre’ să fii prusac cu totu’, mai ales cu muierile. La colegiu eram co
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Toate astea-s idioțenii. Când a terminat el, a vorbit mărunțelul, dând aprig din cap, ca și cum de data asta era hotărât să-și facă auzită părerea: - Anumite lucruri țin de firea omenească, a afirmat el, luându-și o figură de bufniță. Au existat și vor exista Întotdeauna, fiindcă n-ai cum să le schimbi. Amory, luat prin surprindere, și-a plimbat privirea de la bărbatul cel masiv la bărbatul cel pirpiriu. - Ascultați, ce spune! Asta mă descurajează când vine vorba de progres
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
întâlnire a Marii Loji Masonice. Primul punct pe ordinea de zi în dimineața aceea era aprobarea de către Reichsführer a planurilor pentru dezvoltarea turnului nordic lăsat în paragină. Acestea au fost prezentate de către Landbaumeister Bartels, un omuleț gras, cu aspect de bufniță, care stătea între Weisthor și Rahn. Weisthor însuși părea nervos și era foarte limpede că simțea lipsa cocainei lui. Când Reichsführer-ul i-a cerut părerea despre planuri, Weisthor și-a bâlbâit răspunsul: — În... ăăă... în termen de... ăăă... importanță a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de viu în vatra unde tăciunii răgăliilor de salcâm nu se stinseseră de tot, când el se așezase pe scăunel să-și dezmorțească mâinile înghețate. - Eu l-am o-mo...rât... pe... Co.....,și a rămas cu ochii deschiși ca o bufniță prevestitoare de nenorociri. - Să-l ierte Dumnezeu!... a mai îngânat preotul. Dinule, să te-ngrijești tu de toate cele trebuitoare îmormântării... A fost un om bun și respectat de toți oamenii care l-au cunoscut. Ești cumva rudă cu Andrei
A ULTIMA SPOVEDANIE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364425_a_365754]
-
Mult mai grozavă?!” - lângă un alun. Spre-a nu se-ajunge la o busculadă, Li s-a propus - se pare de-un lăstun - Să facă, după cum e oportun, Un ... referendum chiar într-o ogradă ... Deci puse tuturor o întrebare O bufniță-nțeleaptă: „Ce vă place, Ce coadă este mai atrăgătoare?” Răspunse-o viespe cu mult simț estetic: „Aceea care uneori s-ar face La ... recitaluri de umor poetic!!” SONETUL CAILOR PIERDUȚI O herghelie de cai verzi, fugiți De pe pereții falnici dintr-
SONETE (1) de EUGEN DEUTSCH în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362842_a_364171]
-
lângă perete, se află o mogâldeață. URSUZ: Înăuntru sunt ființe umane! Ha, ha! Sânge proaspăt! Oare ce pun la cale? Vampirul lipește urechea de zid și ascultă câteva secunde. În depărtare se aude un huhurez la care îi răspunde o bufniță din apropiere. URSUZ: Ăștia pun la cale o tâlhărie... Nu-i omor că poate îmi sunt de folos... Să le dau o mână de ajutor! INT. / CAMERA DE COMPLOT / NOAPTE În încăpere cei patru se află la aceeași masă în
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
durere de cap insuportabilă. Mi-oi fi luat pastilele toate? De tensiune? De tiroida? De diabet? Las-o dracului de amintire! Mă întind. Lumina e puternică, ca și acolo. Dar am jaluzelele coborâte! Cred că-n altă viață am fost bufniță sau liliac... -Zii, măi , dolofănel, când ziseși că vine soru-mea? Mihai e lângă mine. “Ce vrea și mortăciunea asta?” îmi zic răutacios. Luna rece o fi de vină! I-o fi “trezit” la viață pe insomniacii din vecie și ăștia
CONDESCENDENŢĂ (FICTIUNE) de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363420_a_364749]
-
unui ceasornic, manevrat de o mână nedibace. Mă întind și iau, fără o vorbă, telefonul de pe noptieră. Am un mesaj necitit: “De Sfântul Ion, ne întâlnim, la părintele Pantelimon, la Găbud. Să-l aduci și pe Bogdan! Crăciun fericit!” * Oare bufnițele din fața casei mele, de la țară, o să facă pui și anul acesta? O să las termopanele deschise, să le aud zborul... Notă: CONDESCENDÉNȚĂ s. f. Purtare plină de considerație și bunăvoință față de cineva; respect, amabilitate, deferență. Aer de superioritate, infatuare, semeție. - Din
CONDESCENDENŢĂ (FICTIUNE) de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363420_a_364749]
-
-și dădea seama cât timp a trecut de la plecarea lui Radu, sau ce oră a fost atunci. Pe sub draperiile de la fereastra dormitorului începu să se strecoare raze firave de lumină. Însemna că zorile nu sunt atât de departe. Auzi cum bufnița aciuiată de câțiva ani în coșul de pe acoperișul "Casei cu lei", huhuiește. Își aduse imediat aminte cum bunică-sa i-a spus când a fost la țară, în copilărie, precum că atunci când cucuveaua cântă în noapte, anunță moartea cuiva. Se
ROMAN IN LUCRU, CONTINUARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1562 din 11 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362319_a_363648]
-
i se umezească și să-i devină reci. - Doamne, Dumnezeule, doar nu o fi murit tatăl lui Radu, nu putu ea să nu se ducă cu gândul la această posibilitate, făcând legătura cu zicala țărănească auzită de la bunică și huhuitul bufniței de pe casa vecină. Aștepta să se facă ziuă să-l poată suna pe Radu, dacă nu o va face el, să afle care-i situația cu tatăl lui și de ce a fost chemat de urgență la spital. Aprinse veioză de pe
ROMAN IN LUCRU, CONTINUARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1562 din 11 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362319_a_363648]
-
Adorm, străjuiți de stelele nopții ce se uită de pe cer la ei. Aerul curat al pădurilor ozonate, vânatul proaspăt, apa rece a izvorului cristalin, sunetul de neconfundat pe care îl scoate toaca mănăstirii, cântecul păsărilor, țârâitul greierilor, ochii cercetători ai bufnițelor și câte multe alte minunății de care nu se poate bucura orășeanul stresat. El se bucură doar să guste vitaminele din zarzavaturile aduse de țăran, din grădinile bogate și darnice ale țării. Zilele scad tot mai mult și vântul de
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
copiat; veranda conacului, din care intri într-un antreu cu miros de istorie; acoperișul în stil brâncovenesc, cu lucarne mari, prin care ziua de afară pătrunde în podul imens, luminând păianjenii veacurilor, lăcașurile cenușii muncite cu greu de viespile veninoase, bufnițele orbecăinde aciuate de-a lungul anilor, care ies noaptea, înghețând împrejurul cu luminile reci ale ochilor imenși; iar din când în când o cucuvea cântă a reîntoarcere din moarte a vreunui apropiat al conacului, locatar al cimitirului din apropiere, care
O ALTĂ SULTĂNICĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360854_a_362183]
-
Și este așa de rău pentru tine, Care nu ești decât un om. Pentru că oamenii nu știu Cum să devină co-tangenți Cu alte lumi... Iar stelele nu le remarcă fruntea. (14) Te culci după miezul nopții Și te trezești târziu. Ești o bufniță. Așa mi-a spus odată Un specialist renumit. A avut dreptate. În fapt, bufnița este Semnul nopților nedormite Și zborurilor tăcute printre stele. Este diferită nu numai de mine, Ci de întreg neamul meu Cu suflet liric, Și de poporul
TĂLMĂCIRI: OLEG GONCEARENCO (UCRAINA) de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368477_a_369806]
-
oamenii nu știu Cum să devină co-tangenți Cu alte lumi... Iar stelele nu le remarcă fruntea. (14) Te culci după miezul nopții Și te trezești târziu. Ești o bufniță. Așa mi-a spus odată Un specialist renumit. A avut dreptate. În fapt, bufnița este Semnul nopților nedormite Și zborurilor tăcute printre stele. Este diferită nu numai de mine, Ci de întreg neamul meu Cu suflet liric, Și de poporul Meu Cu destin tragic. Iată ca bufnița strigă în întuneric. Iar sufletul răspunse strigătului
TĂLMĂCIRI: OLEG GONCEARENCO (UCRAINA) de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368477_a_369806]
-
specialist renumit. A avut dreptate. În fapt, bufnița este Semnul nopților nedormite Și zborurilor tăcute printre stele. Este diferită nu numai de mine, Ci de întreg neamul meu Cu suflet liric, Și de poporul Meu Cu destin tragic. Iată ca bufnița strigă în întuneric. Iar sufletul răspunse strigătului, Un pic stins și scurt. Știi, berzele și privighetorile Ne sunt oaspeți cât le este cald. Când vremea se face rece, pleacă. Dar bufnița rămâne Permanent cu noi, Ca un înțelept și de
TĂLMĂCIRI: OLEG GONCEARENCO (UCRAINA) de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368477_a_369806]
-
Și de poporul Meu Cu destin tragic. Iată ca bufnița strigă în întuneric. Iar sufletul răspunse strigătului, Un pic stins și scurt. Știi, berzele și privighetorile Ne sunt oaspeți cât le este cald. Când vremea se face rece, pleacă. Dar bufnița rămâne Permanent cu noi, Ca un înțelept și de pradă Totem... (15) Când te uiți la o femeie Prin linia ploii, Dintr-o dată, se pare că între voi crește Un perete de granit, tot mai sus. De capricii nici cale
TĂLMĂCIRI: OLEG GONCEARENCO (UCRAINA) de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368477_a_369806]
-
Plânge, îl auzi? Un cavaler străbătea nordul extrem, printre eschimoși înghețați de frig, urși în stare de letargie sau drogați, foci pline de sentimente umane. Akhenaton , dă-mi drumul, nu mă ține ostatic în splendorile Orientului. Bună seara , le spun bufnițelor mele domestice. Oskar avea o tanti Rosa, îi cânta la mandolină, „Lasciati ogni speranza”, o înveselea, până ce a făcut femeia un infarct ireversibil. Chiar împăratul muștelor a bâzâit un pic. Pot ridica castele ale furiei, dar istoria iubirii este de
PROZĂ AMARĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367456_a_368785]