246 matches
-
apoi făcându-și cruci largi, parcă teatrale. În ochii noștri de copii proști, ne duși destul la biserică și neobișnuiți cu asemenea manifestări, acest spectacol religios, ni s-a părut atât de comic, încât abia ne-am abținut să nu bufnim în râs. Ne-am acoperit gura cu mâna disimulând o tuse, și ne-am ferit privirile, pentru a nu ne vedea mutrele și a ne antrena la râs. Era gata-gata, să ne facem de râs în sfânta biserică. Noroc că
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
respectiv. și mă duc să Îl aștept pe băiatul respectiv... și vine unul ghebos, cel mai urât din școală, avea un gheb În spate, era handicapat... și l-au adus pe el, și efectiv când l-am văzut, m-a bufnit plânsul și am fugit, m-am dus acasă și i-am spus lui mama că nu mă mai duc la școală. Asta mi-a marcat complet viața, pentru că eu din momentul ăla am spus: din momentul În care am să
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
nu era dragoste? Cum de se poate? Era oare o pervertire, o malformație a realității? O păcăleală? Bătând cu putere în ușă, sora sa cea mai mică strigă: — Ieși de acolo. Ce faci înăuntru? Zgâria la ușă. Hai odată, spuse, bufnind. Grăbește-te. Ne trebuie uleiul. Acum că li se uscase părul, fusese trimisă de celelalte unsprezece doamne să ia sticla cu ulei de păr; erau nerăbdătoare să-și maseze capetele cu ulei parfumat înainte de a se apuca de sarcina lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
știa despre ce este vorba, dar intuia că el ar fi subiectul de discuție. — Bună ziua! le-a spus când a intrat în compartiment. Sărut mâna, domnișoară, cred că locul meu este lângă dumneavoastră își cercetează biletele. — Da! Da! poftiți! o bufnește râsul pe Teofana ca și pe ceilalți. Văzându-l nedumerit pe pasagerul care venise sunt obligați să-i explice. — Domnișoara spera ca locul să nu se ocupe până la mare ca să se poată mișca în voie. — A! Asta era?zâmbește și
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
nu-l văd eu. De dor plângeam. Doar că, la un moment dat, nu mi-a mai fost dor. Mi-a trecut, cum îți trece... nu știu, rujeola, să zicem. Aparent fără urmări. Până într-o seară, când m-a bufnit brusc, cu tata, la masă. Friptură de pui cu piure de cartofi. Doar asta știa să facă tata. Friptură de pui cu piure de cartofi. E motivul pentru care nu mai mănânc așa ceva de aproape doisprezece ani. Îmi aduc aminte
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ca niște plutiri de fulgi, la abia câțiva centimetri deasupra solului, urmate de izbiri brutale cu călcâiul drept, totdeauna cu călcâiul drept, în pământ, însoțite de ușoare chicoteli. „Ce faci ?“, l-am întrebat, punându-i cu blândețe mâna pe umăr. „Bufnesc“, mi-a răspuns el clătinând din cap, pierdut parcă de fericire, dar fără să se oprească din țopăit. „Bătrânul e cretin ?“, l-am întrebat atunci pe domnul Sima. „E senil“, mi-a răspuns acesta. „La vârsta lui, nici nu poate
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
există, e ceva de nicăieri. Rămân așa cu pleoapele strânse și mă întreb unde mă voi trezi când voi deschide brusc ochii. Pe țărmul unei mări? În camera mea, printre cărți? Și cât e oare ceasul? Pe urmă aud vântul bufnind în geamurile înțepenite și câte o pasăre țipând în tufele de oțetari din apropierea peronului. La început, când m-am pomenit aici, mă așteptam din moment în moment să constat că eram victima unei farse ori a unei iluzii optice. În
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
și numai de nevoie, când trebuia să culegem urzici sau să scoatem apă din fântână. În rest, preferam să stăm în sala de așteptare și mai ales pe peron. Dar mi se pare că v-am mai spus asta. De câte ori bufnea vântul, izbea ușa de perete și rafalele ploii pătrundeau înlăuntru. Pe podeaua murdară începuseră să se formeze mici pârâiașe. Trebuia să închid ușa mereu și mi-am dat seama că, enervat, o trânteam de fiecare dată mai tare. În timpul acesta
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
nu era dragoste? Cum de se poate? Era oare o pervertire, o malformație a realității? O păcăleală? Bătând cu putere în ușă, sora sa cea mai mică strigă: — Ieși de acolo. Ce faci înăuntru? Zgâria la ușă. Hai odată, spuse, bufnind. Grăbește-te. Ne trebuie uleiul. Acum că li se uscase părul, fusese trimisă de celelalte unsprezece doamne să ia sticla cu ulei de păr; erau nerăbdătoare să-și maseze capetele cu ulei parfumat înainte de a se apuca de sarcina lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
firul. N-ai văzut că au schimbat guvernul în Sudica? Uite că a răzbătut până aici schimbarea lor. Socialism! Să faci comunism în Sudica, de parcă ei n-ar fi văzut ce-a ieșit p’aici. Dar asta-i istoria, Vergilică. Bufnește comunismul unde nu te-aștepți. Că zac flămânzii peste tot... Încercă să-și treacă picior peste picior. Nu le mai simțea. Continuă, oftând. - Dar la noi totul e-n regulă. Doar că Tomnea ăsta a venit prea târziu. Au sosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și pe ta-su' care-i mai haladit decât toată drăcărimea la un loc. Mânca-ți-aș, îmi place, e ca-n Eminescu: greieri, fluturi, Luna mai lipsește, dar nici nu apucă să termine Ghiborț fraza, că Luna și ateriză bufnind, cuprinzând cu uriașa sa cocoașă tot cimitirul și jumătate din stația de betoane a Cartierului Hipodrom. Morții ieșeau de sub ea aplatizați și plecau șchiopătând spre gropi. Câteva zmeie din coală albastră, praștii și parașute din batiste, căzură din canioane spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
el, chiar dacă va trebui să Îmi tot iau pastilele de tensiune și să gâfâi când urc scara, mai ales dacă vorbesc: — De ce nu ați luat liftul, domnule profesor? La vârsta dumneavoastră e pericoloso sporgersi! Și niște unii să-mi care bufnind și trăsnind valiza grea a unchiului Victor cu lingurile de lemn ale inspiratului meu tată, bălăngănindu-se, la fiecare treaptă până la etajul șapte. * Și Încă, atunci, la aeroport, nu Îi știam toate maniile - de pildă, că seara, la ora H
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
pleca dimineață cum s-ar fi dus la școală, hoinărea prin oraș, venea seara acasă ruptă de oboseală - până la urmă a trebuit să-i spună. Cum, fă, s-a burzuluit Țârțâc, să spui tu că România seamănă cu... ? A plecat bufnind și s-a-ntors seara târziu, el știe de unde, cu niște terfeloage vechi de i le-a pus fetei în față: Ia zi-i, fă, asta cu ce mai seamănă? Tot ROMÂNIA scria, oftează Zina, da’ arăta altfel, mai avea o bucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
pulover - lasă-l, că e-ncălzit, spune Zina. De dimineață, Sile a avut parapon pe toate femeile care i-au ieșit în cale. Începuse cearta cu nevastă-sa chiar înainte să plec eu la slujbă - din baie îl auzeam urlând și bufnind la femeia care aseară i-aruncase la veceu conținutul sticlei de vodcă. Pe urmă a ajuns la noi, a dat peste Zina, cu hainele de stradă pe ea, gata să iasă pe ușă. Da’ te-ntorci tot aici, nu? i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
mai suprim o noapte prin somn. Am ieșit, cred, din strâmtoarea Dardanele. Sorin Preda încă n-a coborât. La vreo oră după miezul nopții, sting lumina să mă culc. Aproape imediat, vasul începe să se clatine puternic și aud valurile bufnind în peretele cabinei. Probabil, Marea Egee e furioasă. Reaprind lumina. Ne va fi dat, oare, să nu scăpăm de furtuna pe care o așteptam pe Marea Neagră? Îmi închipuiam că, odată ieșiți din Marea Neagră, suntem în afara oricărui pericol. Se pare că m-
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
formarea celei vii. Căzu în nimicnicia nopții eterne, într-o înțelegere colosală a Materiei, pe care n-o putea împărtăși însă nimănui. Pe pământ, acest lucru se traduse într-o prăbușire maiestuoasă și zgomotoasă în fotoliul său de director, ce bufni, supărat și îmbufnat la culme. Pică de șase ori în cretinul său fotoliu, revenind de fiecare dată, atât de sus urcase, nehotărându-se cum să moară, deși mort deja. Deodată rămase acolo. Sexul i se deșurubă, stupid, înfigându-se în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de un carton de țigări? Îi răspunde la fel șoptit tare: - Acum e periculos, nu vedeți că ne urmărește poliția peste tot! Și se uită complice la profesorii care erau înșirați la mese cu felurite hârțoage în față. L-a bufnit râsul și pe profesor, el a zâmbit amar, s-a mai destins atmosfera dar bacalaureatul se terminase. Mai era o lună până la admiterea în facultate! Profesorii sunt prizonierii notelor și de multe ori sunt influențați. La fizică și matematică a
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
unde se bagă marfa, nu l-au văzut ospătarii și fetele; era sigur că îl va găsi cu nasul în hârțoage, - Ce nu te tunzi puțin? - M-am tuns, acum 10 minute am ieșit de la frizer! Pe unchi-său îl bufnește râsul, îl pupă din nou, bucuros că își vede nepotul, - Parcă ai mai pus vreo două grame pe tine de astă iarnă, hai să bem o tărie, mănânci ceva, le punem pe bucătărese să-ți facă niște cartofi prăjiți cu
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
fiind privite de lumină pe un ecran mare, pe care s-au așternut fulgii, dulcii fulgi de nea. Simt moartea aproape. Câteodată mă sperii mai mult ca atunci, câteodată nu mă tem și o accept, însă de fiecare dată mă bufnește plânsul. Moartea mă apasă. Într-o zi am simțit ceva. Vremea părea să fie plăcută, dar simțeam că vara era pe trecute. Vara s-a terminat acum ceva timp și nu mai vine înapoi. A plecat pur și simplu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
bătătorul de covoare, ba cu levata, schimonosindu-se ca și cum s-ar fi nimerit prin preajmă doar pentru a-și aerisi lenjeria de pat sau chiar atunci s-ar fi urnit din pasiență, când, în realitate, tălpile iadului adulmecaseră ambientul sau bufneau cu sângele pe nas, de îndată ce pășeau sub glasul de mandolinist al Seducătorului. Ardea ăla, dușmanul, din cobza gâtlejului, într-o veselie: - Țațo, ale tele oase dau prin pat doar șase-șase. Și te-aș îmbrînci ușor și te-aș
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
decât să se eclipseze dintr-un eveniment monden. În fumoare sau la parterul elegant, dar împuțicit, unde fuseseră azvârliți pentru a nu spurca de sus creștetele heruvimilor, tartorii cei grei încălecaseră scaunele și-și încurajau favoritul cu tropăituri putrede, ce bufneau prin plușul draperiilor. 20 DANIEL BĂNULESCU dați într-una dintre controversele lor. Stropiți, pe coastele înecate în grosime, de stropi ascuțiți de noroi. - ...Scîrț! Dacă bagă naiba coada să pretinzi alceva, te pleznesc!... Sănătății mele - aerul de vulgaritate nesfârșită pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
descoperise și cu toate felinarele aprinse... cu toate vitrinele revărsate și toate tăblițele de la străzi, pe care orice prost putea să citească elvețienește... Cu dudui și borfet coconos, care viața întreagă juca tabinet, până ce le apuca amețeala și le bufnea cu sângele pe nas... Cu domnișoare ce stătea neconsolate în dosul la niște boticuri de porțelan că nimeni nu se îndura să le ciufulească pisoiul. Și atunci, de isterie, se răstea și ele la niște servitori milităroși, schingiuiți la livrea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Diavolul se topea de încîntare, ca o bucată de unt, pe tăblăria încinsă a vestigiilor... Sorbea cu ochii după șarmiere și după frontoane, examinîndu-le prin echerul degetelor răschiate. Calcula. Își ghida șoferul cu pioletul bastonului. Închisese un ochi. Și-o bufnise iar în fredonat. Dumica lăutărește Ucigă-l toaca: Gino, pune-ți, când mă scol, Aparat locomotor... Că te duc la Techirghiol Ca să faci prostii pe hol. Cu-Împăratul peștilor Și Spuma adâncurilor ...Că te duc la Împăratul, Unde dregu-ți-aș și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
deplasat înșelător față de cel al bisericii și ajuns cu schelăria lui actuală pe la etajul trei. - ...Uite aici erau Scaunele de carne, butucii pe care vrednicii tarabagii despicau și despicau, într-o veselie, toate dobitoacele care le picau în mână... Aici bufnea apa. Când nu mai pridideau să împingă grămezile de măruntaie lepădate în ele de la viței, puhoaiele Bucureștioarei se răsculau, își săltau singure chepengurile răsturnate deasupra și croite din podețe groase și bulumaci. Și atunci, neîndreptățitele șuvițe năvăleau să pună ordine
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pe șuvița mea? Dar băiatul nu mai percuta. N-o auzea și zâmbea obosit. 151 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI iar pe dobitoc, adică pe frunte, îi fusese înfundată o scufie. Nu avu timp nici să înjure cumsecade, fiindcă bufni de dușumea. Azvârli tichia, pentru că se împletici și în tichie. Vărsă o porție dublă de înjurături și, c-un efort supraomenesc, suflecîndu-și poalele cămășoaiei de noapte în față, se deplasă cu pași mărunți, de fandosită japoneză, până lângă măsuța joasă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]