1,102 matches
-
Și ce adăugase Erwin Winkler, pur și simplu pentru edificarea mea, grăbindu-se să sublinieze că numele desemna un personaj cu cocoașă, cu buze umede și un nas cărnos, care fusese Închis Într-un dulap și care se ocupa de bufonul curții când acesta avea liber, Își turna câte-un șnaps și se transforma din nou În german - „numai că era mai scund, știi tu... “ „O, knisch-ul meu“, spunea bufonul, aplecându-se peste lighean și clătindu-și degetele de săpun, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
care fusese Închis Într-un dulap și care se ocupa de bufonul curții când acesta avea liber, Își turna câte-un șnaps și se transforma din nou În german - „numai că era mai scund, știi tu... “ „O, knisch-ul meu“, spunea bufonul, aplecându-se peste lighean și clătindu-și degetele de săpun, cel puțin duci o viață confortabilă de lichea. Ești norocos că nu trebuie să-ți bați capul cu responsabilități ca ale mele. “ Ultima parte o inventam de obicei singur, Încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de săpun, cel puțin duci o viață confortabilă de lichea. Ești norocos că nu trebuie să-ți bați capul cu responsabilități ca ale mele. “ Ultima parte o inventam de obicei singur, Încercând să pricep ce-mi spuneau colegii de școală. Bufonul Își ridica mâinile În aer, În timp ce knisch-ul punea carafa cu apă la o parte. „Prosop, te rog. “ Și pentru că străbunicul meu ținea tichia, stofele și pantofii Într-o mână, și cu cealaltă nu-i dăduse Încă drumul carafei, a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
punea carafa cu apă la o parte. „Prosop, te rog. “ Și pentru că străbunicul meu ținea tichia, stofele și pantofii Într-o mână, și cu cealaltă nu-i dăduse Încă drumul carafei, a fost nevoit să se aplece În față, ca bufonul să poată ajunge la prosopul aruncat peste umărul său - moment În care se auzea clinchetul clopoțeilor atașați de tichie. Pe atunci un knisch era un servitor, afirma Winkler, care știa din surse sigure (tatăl lui era abonat la Brockhaus), „sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Henry și Mikey - au primit ce meritau; a fost un fel de vizită întârziată a unui möhel . Mi-i și imaginez cum stau amândoi în Iad, Bakunin cu barba aia a lui și James cu chelia lui lucitoare. Sunt spânzurații, bufonii, nebunii, toate în același timp. Au o masă rezervată la Cafeneaua Ororilor de pe malul Styxului. Spermatozoizi uriași, ca niște libelule antediluviene, le zumzăie pe la urechi; sunt forțați să mănânce cantaride cu pumnul, sub privirea neînduplecată a vechiului meu amic, Goering
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
artistică foarte complexă. Intrigile și personajele din operă sunt ,,descifrate'' de public prin cântecele interpretate, textul vorbit, gesturi, lupte și dansuri. Sunt patru categorii de roluri: Sheng (masculin), Dan (feminin), Jing (roluri de bărbați cu fața pictată policrom) și Chou (bufoni), plus câteva roluri auxiliare. Pentru acest gen de spectacol, masca în sine este un element artistic cu un specific propriu. Toate trăsăturile personajelor își găsesc expresia în masca purtată. De regulă, personajele pozitive au fețe roșii, azurii și negre; cele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
gîndesc În urmă, la copilăria mea, În speranța că voi găsi acolo vreo confirmare cît de mică a valorii mele, vreun semn că, măcar pentru o vreme, am fost sortit să fiu ceva mai mult decît un diletant și un bufon, că am fost Înfrînt de o serie de Împrejurări inexorabile și nu de un defect adînc gravat În gena mea. Ca lumea să poată zice “Ai avut ghinion, Firmin” și nu “Asta ți-o puteam spune și noi”. Mijesc bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
fauna de cancelarie, după cum o numea ea, bărbatul sesiză bine unda ironică din tonul femeii și o acceptă fără prea multe scrupule, ba trecu repede de la ironie, la sarcasm și caricatural. Avea un talent deosebit, parcă fusese născut să fie bufon. Câteva minute se scurseră de-a lungul paselor verbale, acidulate ale celor doi. Apoi ceva din înfățișarea lui Alexe îi atrase atenția Ninei. Clipi de câteva ori către el în timp ce mâna i se întindea după un almanah terfelit aflat prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
că singura lui dorință este aceea de a se distra copios, în orice situație, nu se sfia să-i deseneze pe profesori, să exclame cu voce tare, în timpul vreunul extemporal, oh, ce porcărie, să facă avioane, decupaje, bilețele, să fie bufonul clasei. Și cum biata Sidonia era de fiecare dată asaltată de profesorii care mai de care mai scandalizați de purtarea lui Ovidiu, femeia a ajuns la concluzia că singura măsură de a se proteja de toate aceste neplăceri ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de la capăt, ca un Sisif canin. Înghesuie nuca dedesubt, temeinic. Mișu Negrițoiu ar fi mai bun la acoperit. Vîntul intervine diabolic și i-o dezgroapă iarăși. Dulăul urlă a deznădejde. Rîdem de el amîndouă. Îi deschid ușa, hohotind. Vino-ncoa, bufonule, îl cheamă Șichy. Rîdeți grămadă, 'ștele voastre de muieri, mîrîie cîinele la proastele alea două care se hlizesc degeaba. Și prinde o molie, să se facă util. Bravo, Tano! îl încurajez cu un fursec. Nu-l vrea, îndărătnicul. Continuăm să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
dat din belșug cu Ô Sauvage, after-shave-ul lui Iordan. Holda se comporta ca o codoașă: absenta îndelung sau arunca fraze cu dublu înțeles. N-a putut să-și revendice de pe urma mea nici un avantaj-serviciu. A ratat ocazia. "Cadoul" era un satyr bufon de onix (l-am refuzat) sau Leandru însuși. Nu s-a consolat cu paharul de Pastis. Am reușit să mi-l fac ostil pe veci. Tare i-aș fi înfipt Ioanei Holda, în burta aia de balenă, una dintre săgețile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
auzit, dacă am văzut sau dacă am înțeles ceva acolo, în Sala Studio. Era atîta emoție și parcă toată lumea simțea miza acelui spectacol formidabil. Din cînd în cînd, Ștefan Iordache zîmbea ca un prinț sau făcea un giumbușluc. Ca un bufon. Și tensiunile se scurgeau, ca prin minune, prin lemnul crăpat al scenei. Emil Boroghină era ca un arc, atent la toți și la toate, era ca un cocoș țanțoș și îmi spunea "va fi un spectacol mare!". Ilie Gheorghe avea
Salve pentru general by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8056_a_9381]
-
să-i ancoreze în prezent. Cu bune intenții. Dacă iadul e pavat cu intenții bune, Pirgu e diavolul care vrea răul și face binele, deși nu se comportă nicicând astfel încât să trădeze că vrea să facă o favoare. Acest personaj, "bufonul abject", nu e un simplu element de contrast, ci reprezintă o adâncă echilibrare a tonului și a ritmului romanului. Nicolae Manolescu pledează pentru un Pirgu inclus printre crai, văzând în el un personaj cu un rol mult mai important decât
Pirgu și dandismul by Alina-Nicoleta Ioan () [Corola-journal/Journalistic/8053_a_9378]
-
el optează de bunăvoie pentru fiecare dintre ele. Este el însuși sub oricare dintre măștile purtate sau preia de la fiecare atât cât este nevoie. Are control total asupra vieții lui, spre deosebire de Pașadia, de pildă. E sincer și când face pe bufonul la masa din cârciumile unde se duce cu Pașadia și Pantazi și atunci când umblă vorbind franțuzește și purtând cărțile lui Montaigne în brațe, și când devine om cu funcții. Are o constanță în moderația cu care privește și primește lucrurile
Pirgu și dandismul by Alina-Nicoleta Ioan () [Corola-journal/Journalistic/8053_a_9378]
-
-ul din Poincaré poate fi folosit ca argument. Pirgu este perfect integrat în modul de judecată popular românesc: el face haz de necaz, iar în ziua morții tatălui său se comportă ca și cum ar avea drept deviză pe blazonul lui de bufon zicala românească: Aș plânge, dar nu pot de râs. Face dovada trecerii unui adevărat test de inteligență: concentrează substanța unui moment sustrăgându-i-se în același timp. E o bufonerie lucidă, care implică la el atitudinea de acceptare a realității
Pirgu și dandismul by Alina-Nicoleta Ioan () [Corola-journal/Journalistic/8053_a_9378]
-
că viitorul lui Pirgu nu interesează și nu se încadrează în poetica romanului. Mateiu Caragiale nu are de ce să ofere nici alte explicații, nici alte detalii privindu-l pe Pirgu de aici înainte: ajuns bine, avut, cu funcții importante, fostul bufon Gorică (cel care nu le provoca propriu-zis râs crailor, ci mai degrabă o ironie rece) nu mai are nici un haz. Dar asta ar fi spus-o Caragiale-tatăl.
Pirgu și dandismul by Alina-Nicoleta Ioan () [Corola-journal/Journalistic/8053_a_9378]
-
de tip filosofic și anecdotele de tip umorist. Cu alte cuvinte, dacă dăm la o parte aparența facilă a bancurilor, dedesubt vom afla o schemă logică pe care o vom regăsi în alcătuirea marilor probleme filosofice. Cum s-ar spune, bufonii și gînditorii sunt mult mai apropiați decît bănuiesc, căci poantele primilor și speculațiile celorlalți se ridică pe aceleași premise logice, ceea ce înseamnă că între un om care glumește și unul care gîndește, deosebirea ține de temperament și de grad de
Hohotul filosofilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6775_a_8100]
-
distanță, acoperind problema de ridicol și reducînd-o la un joc de cuvinte. În ambele cazuri, rezultatul e același, căci problema rămîne nerezolvată, atît a doar că, în loc de amărăciunea dată de neputința dezlegării ei, te alegi cu o hohotire sarcastică de bufon satisfăcut. Toate anecdotele din carte, pretind autorii, au un sîmbure filosofic, de unde și numele de filosdotică, pe care îl dau antologiei de față. „Structura și suculența unei anecdote pe de o parte și structura și suculența unui concept filosofic pe
Hohotul filosofilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6775_a_8100]
-
parte: mărunțișuri pe potriva mediocrilor viageri, aluzii obscene pe gustul amatorilor de scheciuri, sau glumițe de sezon înfățișate în zimții înțepători ai expresiilor argotice. Într-un cuvînt, chiar lepădîndu-se de pantomimă, Puric trebuia să rămînă în schema unui mim agreabil: un bufon flatîndu-ne viciile, un histrion ușurîndu-ne de plictisul zilei, un fanfaron zburdalnic ale cărui pozne să ne dea dreptul să ne privim propriile slăbiciuni cu bunăvoință. Și cînd acolo, bucata asta de om cu înfățișare bonomă, pe care numai văzîndu-l și
Pe orbita popularității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7447_a_8772]
-
mărturisitor căruia îi putem lipi toate etichetele din lume, că tot nu-l vom face prin asta să fie mai puțin liber. Așa cum în trecut, la ospețele împărătești, singurul care îndrăznea să spună adevărul, dar numai sub paravanul comicăriei, era bufonul curții, și asta fiindcă se bucura de imunitatea implicită a unui rol pe cît de ingrat pe atît de eficient social - rolul aschimodiei pocite care își distrează nobilii rostind blestemății și povestind anecdote scabroase - tot așa astăzi, în Bucureștiul secolului
Pe orbita popularității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7447_a_8772]
-
a celui mai pur și dur fascism. Cine mai are și firave iluzii privind scopurile și metodele prin care stânga încearcă să ajungă și să rămână la putere trebuie să citească acest studiu (traducerea românească în "Idei în dialog") despre "bufonul ucigaș" și jubilația sa în fața totalitarismului, terorii revoluționare, violenței utopice și antisemitismului. Firește că nu veți găsi toate aceste ingrediente în articolele și cărțile tinerilor Alex. Cistelecan, Sorin Adam Matei, Ciprian Șiulea. Dar ele nu se găseau nici în abordările
Știți cine a fost Leonte Răutu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7820_a_9145]
-
rostește, la beție, Pena Corcodușa. Ce va fi spus ea încît să-l lase pe Pirgu însuși cu gura căscată nu vom afla și probabil nu-și imagina nici măcar autorul. Pirgu îl face pe Pașadia nebun, iar acesta replică prin bufon abject. Cam atît, sîntem încă în belle epoque. Dar și în lumea bună, unde o stăpînă ca madame Piscopesco își poate denumi servitoarea, față de terți, "dobitoaca". La Kirițescu, guvernanta nemțoaică, "Fraila", înjură atît stăpînii, cît și slugile (țigan împuțit). Doamna
Injurii, blesteme, sudalme by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/7662_a_8987]
-
de călcîi, aluzie directă la răscumpărarea omenirii prin Fecioară, existentă încă din Facere (3: 14). Ademenindu-l cu degustarea vinului de Amontillado, dar profitînd și de vanitatea obtuză a lui Fortunato care, în noaptea Carnavalului italian, îmbrăcat simbolic în costumul Bufonului, refuză să accepte că ar putea exista un mai mare degustător decît el, Montresor își atrage rivalul într-o capcană dinainte pregătită. Pe măsură ce personajele înaintează în interiorul catacombelor castelului lui Montresor, în căutarea butoiașului de Amontillado, observăm indirect că pivnițele reprezintă
Povestiri din criptă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7672_a_8997]
-
asemenea, cifruri enigmatice. Folosind cele două cătușe de fier și un lanț scurt ce iese din granit, Montresor îl leagă pe Fortunato de peretele terminal al criptei. După toate aparențele, deși acest lucru nu ni se comunică în mod direct, Bufonul, cu o mînă înlănțuită în granit și cu cealaltă captivă în firida zidului, căutînd butoiașul de Amontillado, oferă imaginea crucificării. Abandonîndu-l în această poziție, Montresor zidește intrarea în criptă și, ulterior, la strigătul disperat al victimei - "Pentru dragostea lui Dumnezeu
Povestiri din criptă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7672_a_8997]
-
greco-romane. c. Felul în care Montresor îl înlănțuiește pe Fortunato pare a fi o inversiune parodică a crucificării, detaliu ce poate duce la concluzia unei revanșe parabolice în numele lui Christos, prin substituția ironică a referentului cu oponentul (i.e.un francmason, Bufonul Fortunato). Dacă urmărim atent cele două seturi distincte de virtualități tematice, putem vedea validitatea conceptului de conversie anasemică, din eseul derridean, în acest context. Lucrul (sensul) care este adus în criptă - tema unei simple răzbunări personale, cauzate de numeroasele insulte
Povestiri din criptă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7672_a_8997]