889 matches
-
îl constituie expediția lui Jan Sobieski în Moldova, la 1686, și asediul Cetății Neamțului. tarabostes - nobili daci (vezi Burebista, Decebal, Dacia). tătari - populație războinică, de neam mongol, venită din Asia și stabilită în sudul Basarabiei (vezi Basarabia), în zona numită Bugeac. Aici au fondat Hoarda de Aur, de unde au întreprins numeroase incursiuni de jaf în țările din jur, ajungând până în sudul Poloniei, în Lituania și Ungaria. Țările Române au fost timp de mai multe secole jefuite de tătari prin incursiuni, datorită
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
dată când este găsită și răscumpărată cartea cu însemnarea reprodusă, poate cu ocazia ultimei năvăliri a tătarilor în Moldova, aceea din 1758, ori chiar mai dinainte, ca replică la vreuna din incursiunile organizate de frații Costăchești, cu oamenii lor, în Bugeac, după cum aflăm din cronicile Moldovei, mai ales de la Neculce, sau cum ne informează lirica populară din Țara de Jos, tipică sub acest aspect. Dintre generațiile de boieri din familia Costache, boieri care, așa cum am văzut, au stăpânit vreme îndelungată la
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
ferecate în metal” de Nicolae Mitulescu, „Călător... prin vâltoarea vremii” de Alexandru Mânăstireanu, o carte autobiografică a autorului ,Iubire”, versuri și proză de Al. Vlahuță, „Personalități medicale din Țara de Jos a Moldovei” de Nicolae Belizelii, „Caragagi - sat românesc din Bugeac” de Petru Ujeucachi. La Editura „Sfera” din Bârlad a fost realizat în 2007 și volumul „Mânăstirea Rafaila” într-o ținută tipografică aleasă cu un „Cuvânt înainte” semnat de (+) Ioachim Episcop al Eparhiei Hușilor, care evidențiază câmpul larg de realizări ale
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
109 Mai mult de atât, rușii pretindeau că au găsit în toată Basarabia, augmentată abuziv, tătari sub corturi. De fapt, aceștia n-au fost nici măcar în întreg pentagonul neregulat sudic, căci acesta era împărțit, la rându-i, în patru ținuturi: Bugeacul, Cetatea Albă, Chilia și Ismail. Numai în Bugeac au fost primiți tătarii de domnii Moldovei ca să-și pască animalele, după reguli stricte de arendă, cu dări către stat. Cârdurile (peuplades) care locuiau în corturi și care ar fi fost, în
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
au găsit în toată Basarabia, augmentată abuziv, tătari sub corturi. De fapt, aceștia n-au fost nici măcar în întreg pentagonul neregulat sudic, căci acesta era împărțit, la rându-i, în patru ținuturi: Bugeacul, Cetatea Albă, Chilia și Ismail. Numai în Bugeac au fost primiți tătarii de domnii Moldovei ca să-și pască animalele, după reguli stricte de arendă, cu dări către stat. Cârdurile (peuplades) care locuiau în corturi și care ar fi fost, în trecut, les possesseurs légitimes ai întregii Basarabii, cum
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
dinastiei Mușatinilor, efect al sistemului electiv al domniilor, despre care am făcut precizări în acest studiu. În capitolul al IV-lea, Eminescu radiografiază secolul al XVII-lea. Tătarii, care se ocupau cu păscutul cailor și cu prădăciuni, sunt prezenți în Bugeac sub domnia lui Ieremia Movilă, care dăruiește lui Kazigherei Han din Crimeea șapte sate pentru câșlă (păscutul cailor), asta și pentru a-l împăca pe Han cu Polonia. Se vor retrage în Crimeea și vor reveni la 1637, sub Vasile
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Petru Alexandrovici Rumianțov, care relatează, la 25 aprilie 1773, despre limpezirea judecății din 1716, dintre Iorest, episcopul Hușilor, și Ioanichie, episcopul Proilavei, pentru delimitarea hotarelor celor două eparhii. Cearta e pentru Dubăsari, de dincolo de Nistru, și pentru două sate din Bugeac, Sultan-Câșlași și Musaip-Câșlași. Judecata a fost tranșată la Iași de Patriarhul de la Alexandria, Kyr Samuil: Dubăsarii au revenit Proilavei (Brăila), iar cele două sate au rămas Episcopiei Hușilor. Dar evenimentul cel mai important din veacul al XVIII-lea se leagă
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
îndrăgostit. Prefață de Alex. Ștefănescu (1980); Ruina unui samovar (1983); Dintr-o scorbură de morcov (1998). Reeditări, selecții: Poeme alese 1959-1998 Brașov (2003); Opera poetică, I-II, Chișinău (2003). NICOLAE DABIJA (Ciobanu) Bișcotari (comuna Codreni-Cimișlia) la marginea de sus a Bugeacului: 15 iulie 1948. Ochiul al treilea (1975) apărut și în versiune rusă; Apă neîncepută (1980); Zugravul anonim (1985) și în versiune rusă; Aripă sub cămașă (1989); Dreptul la eroare (1994); Oul de piatră (1995); Tăcerea asurzitoare (1999). Eseuri: Pe urmele
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
spațiul românesc. Accesibilitatea, în acest caz, a implicat croirea unui drum spre Europa Orientală de-a lungul litoralului Mării Negre. Ajungând în Dobrogea, existau posibilități de a pătrunde în ținuturile noastre. Fie traversând vadul de la Isaccea (Noviodunum), pentru a avansa spre Bugeac, de unde se desfășura priveliștea descumpănitoare a stepelor nesfârșite. Fie întorcând spre vest, pentru a trece vadul de la Hârșova (Carsium), de unde în fața ochilor se derula amăgitoarea Curbură a Carpaților. Gurile Dunării au avut, totuși, forța de a mai risipi din vraja
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
În neoliticul mijlociu (eneolitic), a apărut un prim lăstar, care s-a învârtoșat, crescând spre centrul Transilvaniei, unde s-a dezvoltat cultura Petrești. O a doua linie a fost urmată din zona Olteniei spre Muntenia, extinzându-se până în Dobrogea și Bugeac. Este arealul unde s-a împuternicit cultura Boian, peste care s-a așezat cultura Gumelnița. În aceeași epocă, dar pe direcția secundară de propagare a agriculturii din zona Anatoliei, s-a ivit pe pământurile noastre o splendidă cultură. Impresionanta civilizație
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
În aceeași epocă, dar pe direcția secundară de propagare a agriculturii din zona Anatoliei, s-a ivit pe pământurile noastre o splendidă cultură. Impresionanta civilizație Hamangia a crescut de-a lungul litoralului Mării Negre (Dobrogea), de unde s-a răspândit spre stepe (Bugeac). Din mănunchiul spicelor secerate de strămoșii noștri, poate cel mai tare a strălucit în lumina soarelui misterioasa cultură Cucuteni Tripolie apărută în neoliticul târziu (eneolitic). A fost, cel mai probabil, o ultimă reflexie în apa vremurilor a culturii Vinca Turdaș
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
și Târnauca au înfruntat împilarea imperialismului rus. Culmea îngâmfării și ipocriziei țariste fusese atinsă după Războiul de Independență, când fusesem aliați împotriva otomanilor. Ne-au amăgit, încheind pace separată cu turcii (Tratatul de la San Stefano), dar, mai ales, au reanexat Bugeacul, deși ne garantaseră integritatea teritorială. Dacă țarii au nesocotit acest popor, crezându-l prea slab, au greșit amarnic, pentru că din sânul lui, s-a născut cel mai înverșunat adversar al Rusiei pașoptiștii. Proveneau din rândul tinerilor inițiați la Paris, dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
succes fără sprijin extern, respectiv al Occidentului, interesat, din motive geostrategice, să oprească expansiunea rusă spre Bosfor. Și Vestul nu a avut nicio reținere a risca chiar un conflict în acest sens. Victorioși în Războiul Crimeii, occidentalii ne-au retrocedat Bugeacul, adică accesul la Gurile Dunării. Mai târziu, după prima conflagrație mondială, ca gest reparatoriu față de samavolnicia rusă produsă prin raptul Basarabiei, Europa ne-a recunoscut drepturile până la hotarul Nistrului. d. Salvarea occidentală În interiorul spațiului românesc, comerțul a fost stimulat de
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
care aveau să formeze mai târziu voievodatele Muntenia și Moldova, a fost efectul tulburărilor provocate de popoarele migratoare. Vreme de peste un mileniu, Dunărea de Jos a fost unul din ultimele sedii ale năvălitorilor. Localizarea lor în Bărăgan și regiunile adiacente, Bugeac sau, parțial, Dobrogea a creat inclusiv o separație în rândul autohtonilor în această zonă. Din cauza dificultăților geografice și istorice, Dunărea de Jos a format una dintre cele mai slab populate regiuni. După ce au pacificat aceste locuri, principatele noastre au fost
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
săi, Putna (Gârla Leica), până la confluența cu Milcovul și se continua mai departe spre izvoare 34. Fiind o zonă deschisă, țările române nu au putut să mențină sub controlul lor regiunea Dunării de Jos, otomanii anexând, pe rând, Dobrogea și Bugeacul. Dintre principatele noastre, Muntenia s-a dezvoltat și, implicit, a rezistat cel mai bine între limitele naturale. Și e firesc să se fi întâmplat astfel atât timp cât era cuprinsă în îmbrățișarea Dunării pe trei laturi (spre est, domnitorii munteni au căutat
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
rivalitățile turco ruse În nord, printr-o acțiune îndrăzneață, Petru Rareș a crezut că va putea recupera Colomeea de la polonezi, dar a pierdut Pocuția. În sud, cutezanța l-a făcut să pretindă redobândirea Chiliei de la turci, dar l-a costat Bugeacul. Oricum turcii nu aveau de gând să se mulțumească doar cu Chilia și Cetatea Albă, pe care le cuceriseră chiar de la Ștefan cel Mare. Într-o singură domnie, Moldova a fost decuplată de teritoriile strategice din nord și, mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Rusia a rămas însă, peste veacuri, puterea care, sub diverse pretexte, și-a impus voința în regiune, în special în dauna noastră. Să rememorăm grotescul explicației pentru care, deși, în Războiul de Independență, ne-a garantat integritatea teritorială, a cotropit Bugeacul. A pretins că protecția noastră opera împotriva altor state și nu a celor care ne-au asigurat-o, adică a Rusiei însăși. Sau să ne amintim de ridicolul protestelor sovietice față de așa zisa ocupație a Basarabiei de către Romania. Se reclama
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
deschide o cale spre Mediterana. A fost un moment al adevărului istoric în care s-a văzut că, de fapt, raptul Basarabiei nu constituia o etapă intermediară pentru cotropirea întregii Moldove, ci mai degrabă pentru anexarea Dobrogei. De altfel, decuparea Bugeacului și alipirea lui la RSS Ucraineană se înscria în această logică rusească, de a asigura contact teritorial direct care să permită regiunii Odesa să atașeze Dobrogea. În paralel, Moscova luase în calcul să menajeze oarecum interesele noastre. Pentru a nu
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
din est (Hotin, Soroca, Orhei, Tighina). Accesul la Marea Neagră și Dunăre de care depindea comerțul Moldovei i-a făcut pe domnitori din îndepărtata lor Cetate de Scaun să-și consolideze pozițiile în zonă (Cetatea Albă, Chilia). Din păcate, stăpânirea asupra Bugeacului a fost pierdută, astfel că Galațiul a ajuns singurul port al Moldovei la Dunăre, fapt ce a determinat și o creștere constantă a importanței acestui oraș. În cele din urmă, pe fondul centralizării puterii și stabilizării limitelor principatului, Suceava avea
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
care, în mod normal, sunt debușee. Ruta terestră a fost umbrită și de faptul că, pe cale maritimă, distanțele se scurtează considerabil. Să ne amintim de grecii care au urmat firul țărmului vest pontic de unde au preferat doar să avanseze spre Bugeac. Trecând vadurile fluviului, pe la Isaccea, sau folosindu-se de navigația costieră, elenii au înaintat spre est, unde au înființat polisuri de-a lungul mării. Așa cum arătam, pe pământurile noastre, ruta traversează Dobrogea, a cărei importanță este conferită de Gurile Dunării
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
importanță este conferită de Gurile Dunării. Pentru a-i cuprinde în întregime valoarea strategică, trebuie să luăm în calcul și aria de influență exercitată de Gurile Dunării în împrejurimi. Ansamblul respectiv formează regiunea Dunării de Jos, care se extinde până în Bugeac și teritoriile adiacente din Moldova și Muntenia. Suntem ispitiți de gândul că pericolul a circulat doar pe sens unic pe această imensă autostradă a istoriei. Mai precis, trăind cu impresia că amenințările au debordat numai din zbuciumata Asie Interioară și
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
să nu sensibilizeze Transilvania, care a devenit, la rândul ei, principat vasal Stambulului. În schimb cealaltă falcă a cleștelui avea să strivească fără milă destinul Moldovei. După cotropirea Dobrogei, Imperiul otoman a continuat să avanseze spre nordul litoralului pontic, anexând Bugeacul. Având consolidat flancul vestic prin ocuparea Câmpiei Panonice, turcii și-au reluat ofensiva în zona Europei Orientale. Au reușit să supună Hanatul Crimeii, pentru ca apoi să se îndrepte spre Polonia, fostul regat protector al Moldovei. Astfel, Moldova a fost transformată
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
care au adus coloniști din întreg imperiul, în special din Orientul Mijlociu și Iberia. A continuat cu ungurii care au populat Transilvania cu sași și secui; cu otomanii, care i-au susținut pe turco tătari să se stabilească în Dobrogea și Bugeac, sau în epoca fanariotă, când a fost promovat factorul grec; cu austriecii și rușii care au favorizat în principal elementul slav (preponderant rutean, în Bucovina, respectiv ucrainean și bulgar în Basarabia), iar, în secundar, cel german (șvabii în Banat, respectiv
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
epoca fanariotă, când a fost promovat factorul grec; cu austriecii și rușii care au favorizat în principal elementul slav (preponderant rutean, în Bucovina, respectiv ucrainean și bulgar în Basarabia), iar, în secundar, cel german (șvabii în Banat, respectiv germanii în Bugeac). S-a terminat cu sovieticii care au strămutat felurite etnii din întreg cuprinsul propriului imperiu. Au pestrițat nordul Bucovinei, dar mai ales Basarabia cu diverse culori, respectiv minorități aduse din Caucaz până în Orientul Îndepărtat. Cursul acestei politici, chiar dacă a avut
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Bizanțului extinsă până în Taurida, a presupus o contaminare spre Moldova și Muntenia. Dovada acestei mărturii constă în subzistența din abundență a toponimiei romanice în pofida numeroaselor invazii petrecute pe pământurile noastre. Inclusiv pe principalul culoar de direcție a migrațiilor, Dobrogea și Bugeac, putem întâlni și astăzi multe toponime de origine latină (mai ales pentru sudul Basarabiei 132). Astfel, prin controlul deținut asupra Gurilor Dunării, Bizanțul s-a vărsat secole îndelungate ca un râu în fluviul latin izvorât pe pământurile noastre în urma cuceririi
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]