234 matches
-
am apucat să fac niciun pas, că s-a auzit În spatele meu o foială de frunziș cînd cineva a trecut iute printre ferigile gigantice. O pereche de mîini brutale m-a apucat de umeri și m-a izbit de balustradă. Buimăcit, m-am prăbușit În genunchi, cu o fîșie de piele Înfășurată strîns În jurul gîtlejului. O respirație greoaie, puțind a whisky, mi-a acoperit fața. Am apucat fîșia de piele și am Încercat să-mi eliberez gîtul, dar m-am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Eu nu mă refer la crimă În sensul la care se gîndește Cabrera. Mă refer la tot ce Încalcă regulile, tot ce Împinge din drum tabuurile sociale. — Nu poți să joci tenis fără să respecți regulile. — Da, Charles, dar... (Părea buimăcit, În căutarea disperată a unei replici.) CÎnd adversarul tău trișează, trebuie să-ți Îmbunătățești jocul. Am tăcut amîndoi o vreme, În timp ce căram În Porsche și restul bunurilor furate. M-am Întors la mașina mea, gata să plec de unul singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
chiar când crede că a reușit, din spatele ei soarele se ridică maiestuos, incendiind întinderea de gheață. Lumina intensă o lovește cu mii de pumnale în retină și cercuri negre aștern un zăbranic întunecat în fața ochilor. Se deșteaptă brusc din somn. Buimăcită, deslușește o fâșie de fereastră neacoperită cu perdeaua și, prin crâmpeiul de geam, cerul spuzit de stele ce se întinde tăcut deasupra Bucureștiului. Întinde mâna și dibuie ceasul așezat pe noptieră. Ora trei a unei nopți se pare că iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
piază rea. Mai era sectorul codului penal cu furtișagurile, escrocheriile lui, nimicniciile vieții omenești, lăturile valului dintotdeauna. Roba de pe umeri ne fusese smulsă de mult, destinul părea să fi fost În felul acesta conștient că urma să prezidăm cenuși. Lumi buimăcite Își cerșeau bruma de dreptate, cîtă mai rămăsese de partea lor, cu ochii ațintiți spre dreptatea răpită sau cea absolută la care se visează de mii de ani. Procese ale mizeriei omenești adîncite de o organizare fără scrupule, suma unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
a imboldului lui de a sări de sus: avea să sară de foarte sus, și aveam să gândesc atunci că noi trei, eu, Matilda și el, protagoniști ai unei tragedii, trebuie să murim... Acum însă nu avui decât o tresărire buimăcită, străin, cum mă simțeam, părăsind-o pe Matilda.) Se ridică imediat și dispăru la vale în fugă, făcând să-i trosnească sub pași crăcile uscate... "Ce e cu el?" o întrebai pe Matilda. Îmi stăruia în auz urletul, ceva de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
spre mine, în timp ce expresia chipului ei părea alterată și absentă, parcă adormită de istoria de pe pânză, al cărei sens îi scăpa, deși vroia să-l descifreze, intimidată de tăcerea sălii arhipline și de vitalitatea încrezătoare, energică, tumultuoasă, a eroului... Părea buimăcită, avea gura ușor întredeschisă, și ochii ei mari, cu gene negre, clipeau rar, somnolenți, împotrivindu-se parcă unei hipnoze pe care o respingea instinctiv, fiindcă nu accepta un truc atât de copleșitor, cu atâtea necunoscute. Ce era acolo? Ce vroia
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
aprinde lumina... Unde o fi comutatorul ăsta?" Era Matilda, veselă nevoie mare, îi recunoscusem din prima clipă, și venind parcă dintr-un vis îndepărtat, glasul ei de altădată, din clipele de euforie exaltată... Lumina se aprinse. Sării în capul oaselor, buimăcit. Matilda nu era singură... "Silvia, murmurai răgușit de o furie năvalnică. Ce cauți tu aici, fără să te anunți? mă adresai Matildei, trăim într-o lume civilizată, avem telefoane, adrese, poștă și telegraf, copii și prieteni pe care trebuie să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
neuroni, ca o scânteie de baterie moartă: curentul punea motorul cerebral în funcțiune, apoi se descărca. La 23.45, programul se încheia și Ovidiu pierdea orice legătură cu omologul său din Antichitate, care probabil îi dicta versurile. Îl și zăream buimăcit, cu degetele uitate pe tastatură, neștiind ce caută în fața calculatorului. În fiecare noapte, o lua de la capăt. Oare versurile ascundeau un cod al demenței micului biciclist, care, la rândul lui, masca adevăratul cod, cel care spunea povestea reală? Cine era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
-și putea găsi cuvintele. Și, în cele din urmă, de-abia după ce Ippolit izbucnise în râs auzind răspunsul lui Ganea și strigase: „Uite, ați auzit, și propriul dumneavoastră fiu spune că n-a existat nici un căpitan Eropegov“, bătrânul bâigui, complet buimăcit: — Kapiton Eropegov, nu căpitanul... Kapiton... locotenent-colonel în retragere, Eropegov... Kapiton... — Nici Kapiton n-a existat! strigă Ganea, supărat foc. — De... de ce să nu fi existat? bâigui generalul și tot sângele îi năvăli în obraji. — Terminați! încercau să-i potolească Ptițân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cum nu mai fusese cu adevărat de secole, din târzia medievalitate probabil, și cum, sperăm, nu se va mai repeta În curând! Dar uriașul ecou pe care-l dădea vocea liberă a Europei Libere În conștiința a milioane de Români, buimăciți literalmente de năpasta unui dictator care nu semăna cu nimeni, nici măcar cu colegii lui comuniști din țările Învecinate, Îi făcea pe cei care aveau acces la microfonul acestui post de radio american să creadă că posedau și În cultură ultimul
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
l-au făcut În calea invadatorilor feluriți și prădalnici; pe văi În sus, tot mai sus, pierzându-se În munții și pădurile inaccesibile, contemplând jos, În vale, șarpele trupelor și mașinilor acelei armii compuse din atâtea și atâtea popoare asiatice, buimăciți și beți ei Înșiși de Înaintarea lor fără sfârșit În ținuturi exotice, europene, dând frâu liber instinctelor și reflexelor pe care orice armată „de tip medieval!” le arată, după ce se pleacă În fața lor cetățile și orașele foste inamice...Ă Deși
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
propria voință, ci de a ne urca pe spatele celor care ni se par și care noi vrem să ne fie inferiori, născuți pentru a ne sluji. Seva profundă din care s-au hrănit fascismul și comunismul, oferindu-le cetățenilor buimăciți și Înfricați „hrana vie” a celor ce trebuiau să le satisfacă dorința lor de a se „realiza”, de a se Împlini - Evreul sau dușmanul de clasă. Golul În care nu putea să se Întroneze decât acea Figură, Ceaușescu sau altul
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
o poveste de dragoste între cei doi, dar mă încurcă Ana. Întreb curios: Ana a fost înainte sau după Maria? După. Sînt contrariat și curiozitatea mă îndeamnă să solicit amănunte: Omule, cum adică "după"? Ana este soacră-sa. Rămîn aiurit, buimăcit, contrariat. Îți bați joc de mine? Nu, deloc. Soacră-sa era tot o bețivă ca și dînsul, se potriveau și aveau cam aceeași vîrstă. Maria plîngea și încasa bătaie de la amîndoi. Plec fără nici un cuvînt. În cap am noțiunile de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
execută ordinul, a pus mâna pe carabină amenințând: Stai! Stai, ți ...zeii mă-ti, că te-mpușc! În aceeași secundă nu mai avea arma în mână. Ne-am oprit și am privit scena. Arma era în mâna lui Sandu. Gardianul buimăcit manevra în mâini o armă imaginară; dându-și seama, a început să se învârtă în loc disperat și să strige: Dă-mi, mă, arma! Dă-mi, mă, arma că te-omor! Ce ai de gând să faci? Gândește-te bine, i-
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cineva care să mă scoată din imposibilitatea de raportare, de relație; singur nu mă mai puteam salva. Totul mă apăsa, dar la un moment dat, cu ultima încercare a unui disperat, am ieșit din peșteră și am căzut în genunchi buimăcit, în fața luminii orbitoare a soarelui. Abia atunci mi-am simțit respirația, ca după o alergare îndelungată, ca după o scufundare până la limita înecului. Mi-am revenit și am încercat să analizez ce avusese loc în sufletul meu, în minte, în
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
speriate. Era singură. În primele clipe părea la fel de năucită și de fâstâcită ca și mine. Poate că o orbise întunericul la care trecuse brusc. Stătea locului, apăsându-și mâinile pe obraji, de parcă se împiedica să nu strige. Eu, înnebunit și buimăcit, lăsasem ușa deschisă și acum, grăbindu-mă s-o închid, m-am poticnit de ea. Când am atins-o, i-am simțit căldura coapsei. Am închis ușa și abia atunci am auzit-o exclamând: „oh... oh... oh...!“ și articulând niște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Ben și că te montezi singur. — Pretinzi că m-ai detestat întotdeauna, dar nu-i adevărat. Nu ești tu un actor atât de bun. Mi-ai vorbit despre unghiul tău Peregrine. — N-am avut nici un unchi Peregrine. Mă simțeam complet buimăcit. — Dar ce-a fost cu Titus? am întrebat. — Ce vrei să spui? interveni James. Ce i s-a întâmplat lui Titus? Cine l-a ucis pe Titus? Vreau să spun... am crezut... de bună seamă că Ben l-a ucis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de la armată. M-am prezentat la generalul Ștefan Alexie, care mi-a strâns amabil mâna și m-a întrebat doar dacă sunt pregătit să anchetez un terorist. Răspunsul nu putea fi, se înțelege, decât afirmativ, după care am ieșit, aproape buimăcit. De fapt, nici nu mă așteptam să aflu cine știe ce detalii la acel nivel, dar nu înțelegeam de ce secretarul de stat a vrut să dea ochii cu mine. Poate fiindcă nu mă cunoștea din alte anchete și voia să vadă pe
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
ton confidențial, că dacă voi mai avea un copil va trebui să mă gândesc mult la el, pentru ca astfel să-i semene oarecum. Credea că nu e imposibil, dat fiind că exemplul a fost citat în Biblie. Eu îl priveam buimăcită și gândeam că sigur făcea parte din acea seminție pentru care Goethe scrisese Afinitățile elective. Eram atunci în mașină, așezați unul lângă altul pe scaunele din spate. Georges și Wedel, în față, stăteau cu spatele la noi pe niște fotolii. Mă ținea
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
dintre cei care au dezbătut pe toate posturile discursul dlui Băsescu, nici eternul domn Boda, ce l-o fi calificând să analizeze atât de detașat comunismul pe toate antenele?, nici dl. Bogdan Chiriac, nici dl Cioroianu, nimeni în afară de noi, telespectatorii buimăciți, nu s-a întrebat dacă nu exista nicio prevedere în regulamentul de funcționare al Parlamentului care să-l ajute pe dl. Văcăroiu să dea afară trupele de șoc împreună cu instigatorul lor. Am aflat că exista o asemenea prevedere. Nu exista
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
măștile nu ascundeau nimic; recunoștea pe oricine la prima vedere: toate dominourile fugeau de el ca de ciumă. Se plimba prin sală când a observat pe cineva pe care nu-l cunoștea, și care tot mergea grăbit de ici-colo, palid, buimăcit, apro pi in du-se de toate femeile în domino albastru, apoi înde părtându-se cu un aer deznădăjduit. Contele nu ezită să-l abordeze și îi spune cu solicitudine: „Domnule, mi se pare că aveți un necaz. Aș fi încântat
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
apărut cu mare publicitate favorabilă filmul ,,Agentul 007 și Golden Eyes ?” , eram atunci la mare și văzînd promovarea, m-am dus și eu să-l văd la grădina de vară din Mamaia. La sfîrșitul filmului m-am trezit în picioare buimăcit, încercînd să înțeleg că filmul s-a terminat. După clipa de buimăceală, plin de ciudă îmi venea să-mi dau palme ; oare acea mizerie la care privisem mai bine de o oră, reprezenta marea producție de care se făcea atîta
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
legi morale pentru a ordona o lume aflată în continuă schimbare?" se întreabă scriitorul Paul Reboux în 1938, într-un moment în care se profila amenințarea unui al doilea conflict european. "Să privim în jurul nostru. Vedem o lume epileptică, popoare buimăcite, care oscilează între dictatura comunistă și dictatura fascistă. Vedem la toate națiunile cheltuieli menite să pregătească uciderea vecinilor. Suntem îndreptățiți să credem, continuă eseistul, că, dacă morala cu care am înlocuit-o pe cea păgână n-a reușit să ajungă
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Ieșeau toate cu caimac și delicioase. Un negru, fost în serviciul doamnei Petre Grădișteanu, arestat pentru furt, ne servea la masă, ne văcsuia ghetele și ne peria hainele. Un alt deținut mătura odăile și făcea paturile. Când am ieșit, eream buimăciți! Efectele deprimante ale detențiunii au fost de mult constatate. Întemnițarea celulară dezorganizează sistemul nervos, topește energiile, sleiește puterea de rezistență a voinței. Chiar o întemnițare de scurtă vreme și în condițiuni de cvasilibertate lasă urme. Numai după cinci zile de
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
cenușiul apăsător în care viețuiau de câțiva ani, s-au trezit pe negândite într-un oraș plin de animație și, pe deasupra, cosmopolit. Tineri de pe toate continentele, albi, negri, galbeni, înveșmântați în costumații specifice, glăsuind în toate soiurile de idiomuri, cutreierau buimăcita noastră capitală, piețele, parcurile și stadioanele, unde cântau și dansau până noaptea târziu. La mai fiecare răspântie fuseseră înălțate estrade drapate în alb și albastru, culorile tinereții, pe ele producându-se echipe de teatru, an sam bluri folclorice etc. etc.
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]