827 matches
-
-și deznodământul în represiunea care i-a urmat. Prima cursă la care participă Emil este un cros organizat de Wermacht la Brno și opunând „o selecționată germană atletică, zveltă, arogantă, impecabil echipată (...) unei adunături de cehi înfometați, zdrențăroși, tineri țărani buimaci în izmene." Emil nu ia parte de bună voie la această întrecere dar, băiat cuminte, conștiincios, dă tot ce poate. Termină al doilea și un antrenor îl remarcă: „Alergi ciudat, dar nu alergi rău." Acel „ciudat" va rămâne lipit de
Sportivul și ordinea de stat by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/6085_a_7410]
-
existentă și azi. A început să învețe la Școala de băieți nr. 4, și ea existentă în prezent. Este situată în vecinătatea Bisericii Sfânta Maria. Bulevardul cu același nume (sau al Maicii Domnului, cum îi mai spuneau brăilenii) îl străbătuse „buimac”, în drum spre Grădina Publică (Grădina Mare), Adrian Zograffi, eroul lui Panait Istrati din Chira Chiralina. Școala de băieți nr. 4 o cunosc pentru că la ea am învățat și eu scrisul pe tăbliță, mai târziu cu cincizeci de ani decât
Perpessicius și Brăila by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5523_a_6848]
-
care doamna Warner îi făcuse cunoștință noii prietene și cu soțul ei, care lucra pentru Consiliul Local, într-o poziție de autoritate oarecare. Era într-o vineri seara, în luna august. Încăperea se umplea de lume într-un fel destul de buimac; vecinii, puțin agitați și cam fanfaroni, își complimentau reciproc grădinile; conversațiile despre automobile își urmau cursul obișnuit. - Ce lucru frumos din partea ei, zise doamna Warner, care se mândrea întotdeauna cu faptul că gândea numai lucruri bune despre ceilalți. Pe fiul
Îngăduința nordului by Philip Hensher () [Corola-journal/Journalistic/5816_a_7141]
-
mine. După câteva zile am abandonat-o. Prefer, de departe, Jack London și aventurile lui Huckleberry Finn scrise de un tip numit Mark Twain.” Altfel stau lucrurile cu Tito. Anual se fac excursii în satul lui. Sculați în zori, inca buimaci, copiii cântă, dând asigurări: „Chiar dacă ascultăm muzică rock și suntem tineri, puteti conta pe noi, tovarășe Tito.” Casă mareșalului e mare, frumoasa, bine mirositoare. În încăperea centrală, se vede „leagănul în care dormea când era bebeluș”. Nedumerit, insă precaut, copilul
Isus și Tito by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5511_a_6836]
-
securiști, teroriști, de inși dezumanizați, coborâți la stadiul de bestie”. Redăm mai jos fragmente din editorialul scris luni de Cristian Tudor Popescu pe gandul.info: ”Cel mai mare rău pe care Traian Băsescu l-a făcut acestui popor, și așa buimac și convalescent moral de un sfert de veac încoace, a fost el însuși, Traian Băsescu. Bilanțul faptelor lui din cele două mandate îl vor face timpul și istoria, dar soiul de om aflat în fruntea României atâția ani, expunându-și
CT Popescu, atac furibund la adresa lui Băsescu by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/37253_a_38578]
-
Emil Brumaru (Poem pentru Andrei Pleșu) Numai să nu-mi tremure prea tare mîna, să nimeresc clapele literelor, să am răbdare să trăiesc, să transcriu, să... De ce dorm atît de puțin? Doar iau pastile, dragă domnule Andrei Pleșu, și-s buimac apoi toată ziua, umblu-n derivă, eșuez în librăria "Humanitas" și pipăi cărțile, le miros, le așez la loc, oftez din abisuri... Pînă cînd? Da, n-ar trebui să mă vait, să dau buzna-n... mereu, mereu... în bocete inutile
Clapele literelor by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16734_a_18059]
-
gesturile lor fără cuvinte, se simțea izbăvită de faptul că fusese părăsită și se convingea că aerul prăfuit și stătut mirosea din nou ca înainte, ca și cînd ar retrăi vremea în care bărbații intrau nădușiți în dormitoare, iar Ursula, buimacă și plesnind de sănătate, dădea fuga în toate după-amiezile, la patru și cinci, să vadă de la fereastră trenul trecînd. Ea îl vedea gesticulînd și se bucura că necunoscutul se purta astfel; că înțelegea că, după o călătorie anevoioasă, rătăcindu-se
Gabriel García Márquez - Vine un bărbat pe ploaie (1954) by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/11015_a_12340]
-
pe care le avea, stă martor subțirelul caiet de dictando, însoțit de un creion, ce se găsea la capul patului său. Uneori, noaptea, se scula, nota câteva rânduri, apoi nu mai putea adormi, urma somniferul și apoi o zi mai buimacă. Din dezvoltarea acestor însemnări nocturne s-au născut zeci de scene, piese întregi". Interesantă e remarca potrivit căreia răbufnirile de vitalitate, de puternic temperament ce-l distingeau pe dramaturg ar fi format semnalele unei virtualități anarhice, care l-ar fi
Tablou de epocă (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10218_a_11543]
-
câțiva pași se opri parcă amintindu-și ceva. Îmi strigă, pierzându-se în întuneric: „Ai s-o găsești curând și ea te caută! și dacă nu pe ea pe alta!” Dar de ce altă!? Eu de EA aveam nevoie! Am ramas buimac în noaptea aceea cu luna și stele. Doream în același timp să plec și să rămân. și atunci s-a întâmplat incredibilul. La început am crezut ca visez. Pe banca lângă mine fremătând de viață, privindu-mă tandru, era EA
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
piramide. Smerește trupul și zăpada castă Anunță-înghețul/ teama idolatră Și vămile cuneiform închide. Turnând în pahar Mă joc c-un maidanez urban ce ține La stal/ canal central aurolace Soprane clasa-întâi / trecutul tace Răpirea postmodernelor sabine/ Târâș în salturi tăvăliri buimace Amușinăm pubele manechine Dar cine ia octava cel mai bine Știu cățelandre vergure boboace La coadă pe timpana muzicală. Hingherii vor manele gloată goală Se dă la iarmaroc de-a topoganul. Aproape beți ne despărțim pe lună El ca s-
Horia Zilieru by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/10638_a_11963]
-
urechi, și am închis ochii, ca să mă pitesc în întuneric. - Vă simțiți bine? Am deschis ochii. Un bărbat mă privea cu îngrijorare. Am luat și mâinile de la urechi. Vâjâitul se oprise. - Pot să vă ajut cu ceva? M-am uitat buimacă în jur și am regăsit gara. Fiecare trecător își vedea de ale lui, iar acolo, departe, la coada de la ghișeul de bilete, era Dan, cu părul lui cârlionțat și cu ziarul în mână, citind. Dan, dragostea mea și bărbatul meu
Într-un tren din România by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19127_a_20452]
-
Acasa > Poeme > Emotie > MĂ-NTREB Autor: Florina Emilia Pincotan Publicat în: Ediția nr. 2256 din 05 martie 2017 Toate Articolele Autorului Mă-ntreb, unde-i cărarea Ce duce către ziuă? Am rătăcit buimacă Fără vreun rost sau țel! Grădina e pustie! Din foișor,...ruină! Iar merii rumeni, cândva, Acum sunt goi și sterpi. Fântâna plânge-n vânturi, Iar ciutura e ruptă! Gem rozele uscate De toamnă și de ger. Pe banca înnegrită, Sub
MĂ-NTREB de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384864_a_386193]
-
omor! A sărit gardul după el, însă Tache a intrat rapid în casă, s-a încuiat și a-nceput să urle ca un apucat: --Ajutoor, ajutooor! Mă atacă hoțuu’, criminaluu’! Hărmălaie, lătrături furioase de câini, vecini treziți din somn, ieșiți buimaci pe uliță, năuciți de strigătele lui Tache și ai lui din casă. Nu se știe cine a dat telefon șefului de post, că acesta a și venit la fața locului, într-un timp extrem de scurt. L-a surprins pe Mărășteanu
SRL AMARU-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1651 din 09 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384481_a_385810]
-
noapte visez o cascadă ce iese din munte. Apoi dintr-o dată mă trezesc parcă în altă parte, pe o vale sălbatică pe care înaintez până la un perete stâncos ce-mi stopează calea. Dar spaima și agitația din somn mă trezesc, buimac și lac de transpirație. - Să-i spui părintelui Popa Ștefan să-ți citească din cartea sfântă. - Sau la vrăjitoare să-mi descânte! - surâse soțul. - Te rog, nu face astfel de glume! Mă trec fiorii când îmi amintesc de chipul său
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
lege de nevestele sale și să-și vadă de muierea lui. Când Pătru pătrunse în casă cei de față rămaseră îngroziți. Bărbatul avea chipul galben ca ceara. Soția sa Elena, care plângea în hohote la pieptul Vetei lui Costache, rămase buimacă, cu privirea fixă la acel chip de mort. Pătru care abia își revenise din muțenie rămase și el uimit de felul cum era privit. - Dar ce s-a întâmplat? Ce-i tăcerea asta mormântală? - Ești galben ca ceara. Ce-ai
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
și geamurile de la ferestre: - Pătrule!... Trezește-te, bre, odată!... Pătrule!... Prin somn bărbatul auzi chemarea și dintr-o dată deschise ochii speriat. Bezna îl învăluia și, răsucindu-se brusc, se trezi pe podea. Zgomotul produs o făcu pe Elena să sară buimacă din somn. - Petruț, unde fugi? - întrebă înspăimântată prin întuneric. - Nu fug nicăieri! Am avut un coșmar. Visam că eram cu tine și băiețelul nostru pe un plai înflorit, iar dintr-o dată parcă m-a strigat cineva și când m-am
IX. UN MUSAFIR CIUDAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384104_a_385433]
-
case, care cum erau îmbrăcați, alergând în direcția focului. Vasile Papuc, ajuns lângă ferestrele casei lui Gheorghe Enea, striga, cu disperare, bătând în geamuri: - Scoală! Scoală, omule! Arde fânul! Ți-au pus foc! Fără a se mai îmbrăca, Gheorghe ieși buimac din casă, înjurând de mama focului printre dinții încleștați. - Nu se lasă nenorociții dracului, tu-le-n tămădăul mamii lor! Înșfăcă două găleți cu apă de pe ceardac și alergară împreună spre căpițele de fân, unde sătenii deja stingeau focul cu
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 6 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383296_a_384625]
-
se învârtește casa cu ea încât abia mai putu să îmbuce câteva felii de costiță cu brânză. Contrar obiceiului, când ajunse în pat nu mai deschise televizorul și adormi cu veioza aprinsă. O trezi soarele nefiresc al dimineții de noiembrie. Buimacă din cauza somniferelor, nu trăsese jaluzelele. Când clătină capul, simți o durere surdă în ceafă și văzu și care era motivul: dormise pe două perne. Dădu perna de deasupra la o parte și folosind perna specială încercă să-și îndrepte gâtul
LUCIA (CAPITOLUL II) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382782_a_384111]
-
o vară, Tot ești acră și amară; / Ieși afară ca o pară; Intri-n casă ca o coasă; / Șezi în unghi ca și un junghi.” Cântul și-ospățul s-au sfârșit / Numai când ele-au adormit. Baba se scoală somnoroasă, / Buimacă, tocmai când în casă Lumina zorilor pătrunde. / Să-ți iei nurori, de ai de unde! La ochi se freacă-nspăimântată / De-i piere somnul și le cată În sus și-n jos, cu disperare. / Nu le găsește, după care Merge de
SOACRA CU TREI NURORI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383007_a_384336]
-
în voi, mormăi înciudat Buhăianu și alergă la bucătărie, unde o găsi pe Dana dormind cu capul pe masă: --Scoală, toanta dracului! Dormi în timpul serviciului,ai? Nu poate lipsi omu’ cinci minute, că vă faceți de cap. Unde sunt celelalte? Buimacă, Dana a început să vorbească incoerent: ce e, ce s-a întâmplat? Unde este șefa, domnu’ George? Și colegele... --Termină cu teatrul acesta scârbos! Du-te naibii și fă curat în separeu! V-ați vorbit să mă fraieriți, dar nu
TRANDAFIRUL SIRENEI-12 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383110_a_384439]
-
naștem bucurie,Din clipe de-ntristare!Din lacrimi și păcateNe îndreptăm spre zori!... XIV. MĂ-NTREB, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2256 din 05 martie 2017. Mă-ntreb, unde-i cărarea Ce duce către ziuă? Am rătăcit buimacă Fără vreun rost sau țel! Grădina e pustie! Din foișor,...ruină! Iar merii rumeni, cândva, Acum sunt goi și sterpi. Fântâna plânge-n vânturi, Iar ciutura e ruptă! Gem rozele uscate De toamnă și de ger. Pe banca înnegrită, Sub
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
dezmembrate, clovni din pânză care-și pierdeau rumegușul zăceau grămadă, fixându-l cu privirea imobilă a condamnaților la moarte. Mai târziu, băiatu’! Mai târziu! Nu vezi că aici se lucrează?... Individul în trenci albastru avea zâmbetul sardonic al șoferilor care - buimac, nici nu mai știa dacă în vis ori aievea - îl luaseră în tărbacă mai deunăzi în fața Gării de Nord, fiindcă scăpase calul printre mașini. Mama voastră de nătărăi, rostise revenind în stradă, constatând că ceilalți întârziau să se arate. Așadar, atunci o
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
în stomac Sub ploaia florii mov de liliac. Și în iubire îmbobocim, Odată cu liliacul înflorim, Singurătatea o învelim în flori Și-n suflet ne cântă viori. Parfum primăvăratic de iubire Ne-mbată sufletul cu fericire, Din vise ni-l trezește buimac Sub ploaia violet de liliac. Referință Bibliografică: Flori de liliac / Ștefania Petrov : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2285, Anul VII, 03 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Ștefania Petrov : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
FLORI DE LILIAC de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383234_a_384563]
-
Omul a răcnit din nou: -Taci dracului, că turbez! Hai, mă, odată, la mă-ta! Mi-a luat nervos traista și bățul, m-a luat și pe mine în brațe și a ieșit furios din casă. Afară, m-a întrebat, buimac : -Unde mă duc eu cu tine, mă? Nici măcar nu mi-ai spus al cui ești! Printre sughițuri, i-am spus al cui sunt. imul dădu din cap : -Aha, acela din colț de la șosea? De la pârâu? Apoi, spuse mirat : -Mă, eu
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
scris. § Ai visat-o pe Caravella. Acum ai o altă imagine mentală a ei. Trăiești experiențe onirice bizare. VOCEA ți se adresează și în somn: visul transferat - cu prelucrări - Eremitului; acum, apariția filigranată a unui personaj feminin. Te-ai trezit buimac. Ejaculaseși dormind; sămânța pe care o refuzi iubitei tale - pentru că stăpânești de mult arta Tao - fertilizase un pântec inexistent. Ai ținut în brațe o nălucă, ai pătruns în trupul ei, era fierbinte, agitat; asta se întâmpla undeva într-o grădină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]