218 matches
-
vreme doar la asfințit, și anume, când se dilata în acea instanță de când ferestruica își făcea apariția până când soarele se prăvălea sub vale. Acum, fereastra s-a apropiat nepermis de mult. Înainta spre el uluitor de repede. Și, pe măsură ce înainta, bulboanele de lumină se revărsau pe la colțuri în afara chenarului ei, și o spumă tot mai densă de cristale de lumină se revărsa peste câmp și deopotrivă peste cer, și cobora ca un fluviu de lavă albă până la picioarele lui. El era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
destăinuire jenantă. Da, și își mai clătină o dată țeasta. La ora aceea, Alcibiade Adrian Nicolici era de mult mort și dizolvat în neființă, cu trupul împrăștiat prin viroagele munților și ale Crematoriului, cu spiritul stins și absorbit într-una dintre bulboanele neantului. Alcibiade Adrian Nicolici nu mai exista. Sub nici o altă formă. Afară de cea a amintirii. Un demon din apropierea cutelor draperiei (care până atunci se tot îmbulzise, pentru a-și tăia pârtie prin vălmășagul sufrageriei), căpătă încuviințare de-a imita particularitățile
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
minte... că taman între țâțele tale, ar găsi-o pe cheie!... Pe fluturașul de hârtie, caligrafiat cu propriul său sânge, în vreme ce dormea, de către Sinistrat numai atât apucase să scrie. Bilețelul fu prins între fălcuțele, ca de gheață, ale bulboanelor ploii și târât la canal. Adoua zi, răpăitoarea zi de luni, 25 aprilie, se despleti, treptat, în trei evenimente majore, fără vreo legătură aparentă între ele. În primul rând, întorcîndu-se de la supravegherea de noapte a unei secții de Miliție (pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pletele-i albe cunună de trestii. Fugea cavaleriul. - Dar codri-n urdie În urmă-i s-adună și iar se-mprăștie; Câmpiile șese alunecă iute, De-asupră-i s-alungă de fulgere sute. Și luna s-asvîrle pe-a norilor vatră, Pâraiele scapăr, bulboanele latră, De-asupra lui cerul i-aleargă în urmă Și stelele, -n râuri gonite, o turmă. Și munții bătrâni îl urmau în galop Cu stîncele negre, gigantici ciclopi, Greoaie hurducă pămîntu-n picior, Prăval-de pe umeri pădurile lor. Se-ntreabă: Fug
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și știu, pentru prima oară, după mulți ani, că între ai lui era vremea Isha, vremea închinării celei mai lungi, care sfârșea ziua. Nu știa că tristețea poate să îți fiarbă în rărunchi precum vinul. O simțea înnodându-se în bulboane fierbinți, care tresăreau și-l loveau în piept ca bășicile unui terci în clocot. O crezuse înghețată și limpede, dar era răscolită și îi clătina gândurile în cap. Se simțea înecat în această neliniște pe care aproape că o auzea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
se roteau groase pe sub salcîmi aplecați. Din pămînt răsăreau, ca arama nouă, frunze grase și rotunde. Între rugi uscați de mure și păiușuri galbene în care vibra metalic vîntul de pe omăt, noi ne cuibăream sub mal. Sforul apei rotea în bulboane: se vedea cum ies de la adînc, lent, frunze vechi de răchită și, ca într un ritual, se întorc îndărăt. Aveam credința că-s spinări de pești. Bunica cerca să mă lămurească, dar, cum nici la vîrsta aceea nu-mi plăcea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de crengile uscate, În timp ce colbul stârnit din pământul sfărâmicios ne umplea nările și ochii. O stâncă. Încă o tufă de mărăcini uscați. Un trunchi de copac doborât de vânt. Apoi, apa Învolburată! - curgea sub ochii noștri, cristalină și vuitoare, făcând bulboane și Împroșcând spumă. - Copacul ăla, ne spuse, Enkim, arătând un bulumac uscat ce atârna deasupra unui mal scund. - Copacul ăla, am zis și noi și ne-am târât cu tot cu Enkim pe țărmul nisipos. Înainte de toate, Runa scoase din traista ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
zgomot ud - froșșc. Apoi alta. Și o alta. Froșșc, froșșc! - Țin’te bine de blana aia! - Îmi strigă Runa care se agățase cu brațele de culcușul lui Enkim și de bulumac. O suliță izbi bulumacul și se rostogoli În apă. Bulboanele ne azvârliră În sus. Stk - o săgeată se Înfipse În bulumac lângă capul lui Enkim. - Hai că nu ne mai ajung! Ajută-mă! - Îmi strigă Runa și lăsai blana udă să cadă peste Enkim, după care ne apucarăm să petrecem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
se tot zvârcolea În brațele maică-si. Eh, una peste alta, terminaserăm de mâncat și ne petreceam timpul râgâind cu poftă. - Sănătate. Era cald. Aruncasem resturile de mâncare În apa molcomă, iar Enkim se dusese undeva mai sus, la o bulboană curată, cu gând să aducă o burtă de apă. Rămas singur cu Logon, Încercam să aduc vorba despre cele Întâmplate În satul lui căci, deși ne văzusem de ceva vreme, nu-mi povestise Încă nimic de mă și Întrebam de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
când, deodată se auzi un sfârâit, urmat de un tropot grăbit de pași. - Tată! răcni Enkim cu glas atât de ascuțit, Încât ne Îngheță sângele. Am țâșnit În picioare, ne-am luat sulițele și am luat-o la fugă către bulboană. - Tată! strigă și Logon, nevenindu-i să-și creadă ochilor. O șopârlă uriașă, lungă cam cât doi oameni din cei mai Înalți, acoperită cu solzi groși și verzi, cu un bot plin de colți răsuciți și cu răsuflarea puturoasă, apăruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pe umăr. Îmi arătă cealaltă palmă cu degetele rășchirate. Râzând ca un prost, i-am răspuns gestului și ne-am Îmbrățișat. Cu coada ochiului l-am văzut pe Logon cum cască ochii, privind la mine cu tristețe. Se duse lângă bulboană și-și săltă sulița de jos, cu fereală, de parcă tocmai ar fi fost Înfrânt. - Trebuie să-i schimb vârful, zise el, posomorât și mă privi de parcă l-aș fi trădat și În seara aceea se duse să se culce singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
o aranjă din cuțit fărĂ s-o decojească. Vedea În depărtare apa curată și repede a pîrÎului. PÎrîul era Îngust și adînc, iar pe maluri creșteau mușchi pînĂ În buza mlaștinii. Apa limpede și Închisă la culoare curgea repede, făcÎnd bulboane la suprafață. Nick nu se apropie prea tare, pentru că știa că malul se Întinde deasupra apei și nu voia să sperie vreun pește. „Tre’ să fie ceva păstrăvi pe-aici În perioada asta“, se gîndi. „Aproape că se sfîrșește vara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
La această remarcă, mi-a trecut prin minte, așa ca o fulgerare: „Să știi că are dreptate pezevenghiul, fiindcă până să deschid eu gura el m-a și pălit cu întrebarea”. Nu-i bai, însă. M-am pregătit pentru orice bulboană! S-a întâmplat ceva, vere? Te văd dus pe gânduri... Nuuu! Nici vorbă. Tocmai voiam să-ți spun că acest edificiu poartă numele de „Fundația Universitară Ferdinand I” și că este ridicată între anii 1930-1934, după planurile arhitectului Constantin Jatzu
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
profesorul și directorul - au ieșit cu un „bună ziua” zdrobit Între dinți... Până la cabinetul directorului nu au schimbat nici un cuvânt. Abia când s-a Închis ușa În spatele lor, au răsuflat odată, ca și cum ar fi reușit să iasă la suprafață dintr-o bulboană... ― Uite prin ce trebuie să trecem dacă nu am dat de pământ cu acel Neica Nimeni de când a apărut În clinică, ca un pui de sturz părăsit, dar... Dar ai cărui ochi fugeau În toate părțile și era prezent unde
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
în raza dimineții mișcă solzii lui de aur. Eu mă duc în faptul zilei, mă așez pe malu-i verde Și privesc cum apa curge și la cotituri se pierde, Cum se schimbă-n vălurele pe prundișul lunecos, Cum adoarme la bulboane, săpând malul năsipos. Când o salcie pletoasă lin pe baltă se coboară, Când o mreană saltă-n aer dup-o viespe sprinteioară, Când sălbatecele rațe se abat din zborul lor, Bătând apa-ntunecată de un nour trecător. Și gândirea mea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
pânze; catargul, mult prea mic; Dar jos, pe lunga sfoară, cusute între ele Uscau la vânt și soare tot felul de obiele, Pulpane de caftane, ori tururi de nădragi; Și prin cârpeli pestrițe și printre cute vagi, Un vânt umfla bulboane dănțuitoare încă. ION VINEA Ion Vinea a publicat proză cu aspect suprarealist și foarte dificilă la lectură, în care se întîlnește metoda lui Urmuz (excesul de importanță dat laturii minerale a omului) și unde în fond se cultivă autenticitatea în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
celelalte saule încurcate, trăgînd astfel spre coada ei ambarcațiunile, mai expuse, ale lui Flask și Stubb; după ce le izbi una de alta ca pe două cochilii ce se rostogolesc pe o plajă bătută de valuri, monstrul se scufundă, într-o bulboană clocotitoare, pe marginile căreia scîndurile de cedru dansau aidoma unor bucățele de nucă pisată într-un bol de punci, răscolit cu repeziciune. în vreme ce echipajele celor două ambarcațiuni se zbăteau în apă, încercînd să se agațe de vîsle, de coșurile de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
o sursă de apă săpată. Un loc mai adânc în pârâu este desemnat prin "doaie", de la latinul dolia, iar "căldare", pentru o vale lungă cu "dorne", lacuri cu apă adâncă, de la latinul caldaria. "Oală" este un vârtej de apă, o bulboană, de la latinul olae, iar o vale rotundă, puțin adâncă, "strachină", de la latinescul catinum, ce a dat cățîn - farfurie. Tot din latină vine și cuvântul "chei" din clavem și "vad" din vadum. Pentru "grind", popular "adausătură", avem latinul adauctus, iar în
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]