280 matches
-
asta trebuie apărat. Că el, săracul, ce să facă. Tot popor rămâne, oricum ar fi să-l iei. Slăbănogul, veselindu-se, se aplecă iarăși și, ușor, de parcă ar fi mângâiat un prunc adormit, atinse de câteva ori broscuța pe capul bulbucat. Brotacul începu să orăcăie. Țongu tresări. Aruncă crenguța spre broscuța din băltoacă. Scuipă scârbit spre ochiul de apă stătută. Acela prinse crenguța. O strânse în pumnul înmănușat și se lăsă înghițit iar de smârcul din care se ițise. - Și poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
urmăreau amândoi concentrați, fascinați, ca și cum atunci îi vedeau întâiași dată fundulețul zbâțâindu-se sub fusta vișinie. - Unde te duceai? o întrebă, cu ochii încă țintuiți pe silueta fetișcanei care se pierdea pe ușa prăvăliei. Femeia încercă să zâmbească, mijindu-și ochii bulbucați. - Unde... Parcă am unde să mă duc. Mă duceam la biserică, la Sfântul Constantin și Elena. Știi doar, la ora nouă dau acatistul. - Și ce căutai în taxi? Biserica-i peste drum. Îți trebuia pentru asta mașină? - Mă... E așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
în față la „Clodie’s dandy“ (cu club de zi privat), cu coastele albicioase, supte de orice urmă de carne, cu plămânii uscți și mațele strânse în ghemotoace vineții, era o găună plină de șerpișori în foșgăială, de broaște râioase, bulbucate, strângând între ghiare râme mari, negre, șerpești, iar cucuvele țâșneau din noaptea afundului de trup, în dreptul a ceea ce cândva fusese inima, acum un ghemotoc de iască, o buhă își făcuse cuib, privea cu ochi ficși spre Burtăncureanu, înclinând din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
en masse, fac o super impresie. Dar orice chestie făcută de cinșpe ori și atârnată de tavan dă bine; acvarii cu peștișori aurii, bucățele de fiare, chiar și pahare de cocktail - de ce naiba te uiți așa lung la mine? Ochii bulbucați ai lui Sally se ițeau printre fermoare de parcă ar fi fost regele hidrocefal din Hanovra. În colțul de creier care nu-mi era ocupat de mizeria crizei mele artistice mă întrebam cum de-și trăgea fermoarul peste ochi fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
se lăsă târât domol printre nuferii de lângă mal, intră în apă și, cu o singură apucătură, iute și îndemânatică, îl prinse de branhii și îl aruncă pe uscat. Îl privi cum dădea din coadă la picioarele copacului, cu ochii din ce în ce mai bulbucați și gura foarte deschisă, căutând oxigenul pe care nu reușea să și-l ia din aer. „Prea mare“, se gândi el, nu voi putea să-l mănânc...“ Își întoarse privirile spre mlaștină, la malul îndepărtat, acolo unde începea cărarea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Alice și-a spus că doctorul Scarthin părea el însuși cam erodat. Era o fantomă mioapă și ridată, cu o piele gălbejită, ciupită parcă de vărsat. Iar acesta, a zis Jake bătându-l pe spate pe un broscoi cu ochi bulbucați, este J. Larry Tabasco. El e profetul nostru în materie de încălzire globală. Când, într-un final, Alice s-a așezat și ea la masă, s-a trezit, ca și când ar fi fost inevitabil, între domnul Tabasco și doctorul Scarthin. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
gong al unei alte scene, dramatice de această dată). Aveți câteva minute libere? Ușa deschisă larg, proprietarul înțepenit într-o neverosimilă poziție de drepți, ca și cum ar fi fost pregătit să dea raportul unui necunoscut care îl complexa. - De la poliție (ochi bulbucați, fața lungită, bătrânelul pare luat prin surprindere; iar surpriza nu este deloc una plăcută; este îmbrăcat într-o cămașă imposibilă, maron cu buline albe, cu guler răsfrânt, peste care a tras o vestă fără mâneci, albă, din lână, probabil făcută
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
așeză pe inelarul mâinii drepte și, ridicîndu-și brațul subțire în dreptul lămpii, zise exaltată: - E superb! Apoi trecu lângă bătrân, sub ochii căruia îl puse îmbră-țișîndu-i umărul cu mâna stângă. - Nu e așa, papa? Bătrânul îl privi avid cu ochii lui bulbucați, și din buzele sale groase emise invitația șoptită: - Ia-l! Ți-l dă ție.Prin ochii Aglaei și ai Aurichii trecură fulgere scurte. - Nu ți-e rușine, Costache, lăsați omului inelul. Poate evreo amintire. În loc de orice protest, Otilia întinse inelul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fost căzută la sorți... Deșurubează- i tu repede, bidonașului dopul, să descifrăm ce trăsături morale are călăuzitorul și după care semne îți vei da seama când îl vei întîlni. - Am încolăcit, cu dreapta, toarta striată, - continuă Tartorul - din sticlă ieftină, bulbucată. Cu stânga, ajutând la scurgerea pișcătoarei beri în halba ce avea, curând, să-l găzduiască și pe inel. Talmudistul s-a ciucit, pe vine, să descifreze. "...E un campion complex și rafinat..." Unde citești asta?" Și mi-a relevat, reliefate
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
că Vâlcu, primul secretar îl curta. A preferat să iasă la pensie în 1968 pretextând o melenă nevindecată niciodată. Profesorul îl interogă pe Stani cum îl cheamă, în ce clasă era elev, îl ascultă atent și plecă. Avea niște ochi bulbucați și era tânăr. Îl chema Angelescu. Peste două ore au avut o lecție comună cu alte clase de-a IX-a și a X-a la fizică. O ține bulbucatul în amfiteatru. Înainte de a începe expunerea a vrut să-l
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
câtuși de puțin în treburile țării care-i găzduia. - Ascultă! zise deodată, serios ca niciodată față deSaferian, arhitectul; îi plătești vreo leafă lui Tudorel, băiatul meu, prin sucursala de pe Dorobanți? Manigomian exprimă o uimire maximă, ajutată de ochii săi cam bulbucați. - Te rog să fii sincer! insistă arhitectul. Manigomian reluă râsul său blajin. - Am fost eu vreodată altfel cu dumneata? Și Saferian se jură că nici nu l-ar cunoaște la față pe Doru, că nu i-a dat în nici un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și liniște sufletească înconjoară tot Universul, când deodată din marginea ecranului apare și se lățește un chenar roșu, roșu ca sângele proaspăt, în care e încadrat un comentator de telejurnal. Tipul tremură ca frunza, vorbește repede, foarte precipitat, cu ochii bulbucați, privind mereu într- o parte și alta de parcă s-ar teme de vreo lovitură, și cu broboane de transpirație rece pe frunte, spune: “Stimați telespectatori, întrerupem știrile noastre din această seară pentru a vă comunica o știre extrem de importantă”. Imediat
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
uitat urît la Marcu. Se simțeau lezați. Tatăl lui Alin avea o burtă uriașă care se revărsa într-un uragan peste centură, mai-mai să te ia pe sus dacă nu te fereai la timp. O gușă de broască și ochi bulbucați, iar oasele feței au fost înghițite de grăsime, într-un moment cînd i-a fost foame. Oare dac-ar fi fost sărutat de o prințesă s-ar fi transformat în Făt-Frumos? Mama lui Alin îl oglindea, în afară de faptul că purta
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
spiritul autenticității. De altfel, scriitorul se inserează în text printr-un ,,zbor suprarealist", visul său situându-se, ca și scenariile onirice din romanele de mai târziu, la granița dintre reverie și coșmar. Zburam prin săli haotice cu pereții de nouri bulbucați și bolnavi. Eram agățat de vitrinele roze ale jumătății-de-câine călătoare, cu degetele înfipte în ele. Picioarele mele, prea lungi, atingeau podeaua metalică și în fuga aceasta nebună scântei lungi de un metru îmi țâșneau sub tălpi 11. Imaginea umanității care
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
interes. I se părea că sala divanului marelui vizir era o imensă pânză de păianjen, țesută cu îndemânare la capătul fiecărui fir stând câte un mare demnitar turc, iar marele vizir din colțul lui, veninos, cu opt picioare și ochi bulbucați, supraveghind dacă musculițele, adică vodă și boierii lui, ambasadorii străini și alții, sunt bine supți de păianjenii subalterni. Dar marele dragoman ce este? Nu, păianjen nu este, e un fel de momeală pentru muște, hotărî spătarul. Doar Brâncoveanu putea să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în drept care o însoțea peste tot, clipă de clipă, se găsea acum alături de ea. Până la urmă acceptase, deși îl găsea cam mic de statură, și cu toate că nu-i prea plăcea râsul lui lacom și scurt, și nici ochii lui negri, bulbucați. Dar îi plăcea curajul cu care știa să înfrunte viața, curaj pe care-l întâlneai la toți francezii din această țară. Îi mai plăcea și înfățișarea nenorocită pe care o lua când întâmplările sau oamenii îi înșelau așteptările. Dar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
al treilea an de război, după ce am dat atâtea dovezi de vitejie, slăbiciunile acestea să ne fie trecute cu vederea! Klapka dădu din cap cu un surâs indulgent, care însă nu se potrivea deloc cu lumina ciudată din ochii lui bulbucați. Gross vru să protesteze, dar tocmai atunci ușa se deschise și soldatul intră cu farfuriile pline, așezîndu-le dinaintea lui Bologa. Peste câteva minute, după oarecare șovăiri, convorbirea se aprinse iarăși, mai ales între Gross și Varga. Apostol Bologa înghițea în
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
bațjocoritor... Au cheltuit zeci de obuze, dar lumina s-a plimbat nepăsătoare peste câmpurile brăzdate de șanțuri. A doua zi, pe la amiază, Bologa se pomeni iar cu Klapka la baterie. Era foarte palid și cu ochii mai tulburi și mai bulbucați ca de obicei. Îi spuse că adineaori colonelul i-a poruncit categoric să sfârșească scandalul cu reflectorul, fiindcă ajungem de râsul și ocara armatei, adăugând că comandantul diviziei a făgăduit o decorație celui ce va zdrobi batjocura rusească. ― Azi-noapte l-
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
grăbit prin sistemele falnice de înțelepciune, bătea la toate porțile, din ce în ce mai înfricoșat, dar îndată ce se oprea și ridica ochii spre strada biciuită de ploaie și mânjită de noroi, spre câmpurile și dealurile înverzite și spălate, spre văzduhul cutreierat de nouri bulbucați, simțea deodată cum în sufletul lui se prăbușeau toate clădirile monumentale, cu zgomot babilonic de cuvinte stoarse de adevăratul înțeles, nelăsând în urma lor nici măcar ruine, ci numai un gol sterp, cenușiu și nesfârșit de necăcios. Și atunci avea impresia clară
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Când am ajuns și noi acolo, cei doi copii se priveau în ochi. Ioana își lipise fața de sticlă și fire de păr electrizate i se lipiseră pe geam. în fața ei, cu nasul aproape atingând și el geamul, cu ochi bulbucați și uimiți, puiul de focă se uita fascinat la Ioana. Noi ne-am oprit la câțiva pași, de mână, ca să nu întrerupem dialogul care, evident, se purta între cele două ființe. Trei-patru minute de liniște au trecut până ce puiul a-ntors
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
se ocupă cu singurul lucru pe care e În stare să-l facă, adic-o mânăreală semi-birocratică, Împarte-le copii ale descrierii. Drummond și-a tuns scurt părul blond și creț, așacarată mai mult decât oricând ca o limbistă. Are ochii bulbucați, de zici că-i tot timpul În stare de șoc și aproape că n-are bărbie, numai o gură acră și strâmbă care pornește direct din gât. Poartă o fustă lungă maro, prea groasă ca să i se vadă dunga de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Arethia redevenind calină. Ar fi vrut să spună "ochii", dar își dădu seama că l-ar fi jignit, și atunci spuse-se "fruntea", deși era ultimul lucru care-i plăcea la Spiridon; o frunte lungă și destul de îngustă, cu tâmplele bulbucate, care-i dădea, după părerea ei, un aer de țăran. Și mai ce altceva?! întrebă din nou Spiridon. Buzele! Exclamă Arethia. Dar nu o sărută, așa cum se așteptase, ci o privi lung, victorios, apoi se ridică de lângă ea și se
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lor mici probleme unui bărbat care pare alunecos și necinstit: așa că e un noroc că am Înfățișarea cuiva care e stăpân pe sine și pe care te poți baza. Oricum, cât despre ochii noului meu client, erau albaștri, mari și bulbucați, cu un soi ciudat de strălucire apoasă În ei, ca și cum doctorul tocmai ar fi ieșit dintr-un nor de gaz de iperită. Am fost oarecum șocat atunci când mi-am dat seama că plânsese. Six Îmi dădu drumul la mână și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ostentativ. Luând în considerare circumstanțele legate de personajul Jumătate-om-jumătate-bursuc, Ashling a decis să o lase în pace. Plimbându-se și bucurându-se de vinul său, l-a descoperit pe Mark Dignan. Deoarece avea aproape doi metri înălțime și cei mai bulbucați ochi pe care îi văzuse vreodată la un om care nu fusese recent strangulat, Ashling era capabilă să poarte și cu el o conversație. Dar el i-a ignorat laudele aduse numărului său de comedie cu un gest plictisit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
el era o frescă înfățișând un bărbat așezat. — Iată-l, tresări Zaleucos. Bărbatul stătea într-o poziție de o neglijență studiată; purta o tunică albă, brațele-i scurte erau descoperite, capul rotund era întors într-o parte, ochii mari și bulbucați păreau să se distreze de cine știe ce întrebare. Zaleucos spuse: — Cine a construit casa asta i-a poruncit unui pictor să reproducă statuia pe care Lysippus o turnase în bronz după subiect: acesta e Socrates așteptându-și moartea, conversând cu discipolii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]