284 matches
-
la băutură și veselie și io cu fata moartă?! Ieșiți, nenorocirea lumii de bagabonți! Să vă ardă ficații cu toți morții morților de-i aveți și să vă dea canceru-n mațe la toți, de nu ieșiți!!! Ieșiseră câțiva. Mulți se buluciseră pe la ferestre. Cei mai mulți se pregăteau de spectacol. Când Girevingu se îmbăta, ieșea de multe ori cu scandal și distracție. Se suia și pe stâlpii de lumină și începea să urle măscări. Nu înjura însă partidul sau guvernul. Nici autoritățile locale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
bine minte rușinea de atunci. Peste o lună, pe 15 iunie 1985, Cenaclul „Flacăra“ a fost închis, când dădea spectacol pe stadionul din Ploiești. Ce fusese, ce nu fusese, fapt e că plouase amarnic, se întrerupsese lumina, lumea s-a bulucit la porți, poate le încuiaseră și pe-acelea, destul că au murit copii, au fost răniți. Ceva ca la tragedia de la Cotroceni, din iunie 1936, când de Ziua Restaurației, la 8 iunie, s-au rupt tribunele și a murit lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
uite, tocmai acum, la laborator să o întâlnească și să nu-i fi vorbit. Îi părea de rău. Nu înțelegea ce fusese în capul lui de se ferise s-o oprească. Se răsuci iar, să o mai caute în mulțimea bulucită de-a lungul scării. Atunci îl zări și el pe insul de la telefon. Cocoțase revista pe telefon. O recunoscu imediat: Flacăra, numărul acela din preajma Festivalului din ’53, când îi puseseră fotografia pe prima copertă, după ce câștigase concursul de afișe antiamericane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pozeze într-o pacifistă, dar sub această mască se ascundea intenția ei veritabilă: consolidarea puterii și armatei. Prin armistiții câștiga timp pentru a recruta și antrena soldați, „amazoane”, cum le numea ea. Toți râdeau de armata ei, în care se buluciseră transsexuali, grăsane, pitice, adolescente neînțelese și pline de bube, precum și câteva femei arătoase, după care celorlalți bărbați le fugeau ochii. Privirile lacome se preschimbau însă numaidecât în furie, după ce Carol, feminista cu părul roșu și armată caraghioasă, cucerea un cartier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
modern, ce funcționa pe baza unui sistem de programări era unul dintre cele mai elocvente. Cabinetul unde mersese el în Londra era tocmai invers. Toată lumea, indiferent de boală, aștepta în fața ușii, la gramadă, ca să poată intra înăuntru. După care se buluceau la recepție, unde managerul încerca, în van, să stabilească cine era primul. Întotdeauna se aștepta cel puțin o oră, timp în care, datorită paletei exotice de pacienți și boli, te puteai căptuși cu absolut orice, de la TBC la gripă aviară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
depunând mărturie în favoarea Amandei. „Regret că trebuie să spun asta, dar capacitatea domnului Fine de a juca rolul de tată e necorespunzătoare. Cu toate că dumnealui are cele mai bune intenții...“ Imaginile asistenților sociali și ale ordinelor de separare i s-au bulucit în minte. Poate că nici nu mai trebuia să aștepte până la proces ca să-l piardă pe Theo. —Of, Doamne, a repetat el către Rottweiler. Vreți să-l dați afară, nu? Sigur că asta vreți. Nimeni nu vrea un copil care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cravatei, care i se ridicase și îi spânzura peste creștet. În sfârșit, în cel de-al treilea și ultimul rând, exemplarul Bibliei, sprijinit de pervazul etajului doi al blocului Romarta, exemplar în care toate duhurile spurcate ale Căii Victoriei se buluceau și își vârau ghearele (deschizîndu-l, spintecîndu-l, întrebuințîndu-l ca pe un soi de tripou, în care toate căutau să-și afle viitorul), zbârnâi și se zvârcoli ziua întreagă. Una după alta, fiecare filă pocnea, sub opintirile vânturilor, precum o pânză de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mișcară scârțâind. Și deodată țipetele reîncepură. Bouarii ridicară bicele și vitele din față se proptiră de-a latul, se loviră una de alta, pieile lor murdare se frecară și un miros greu umplu hala. Animalele asudară de spaima morții, se buluciră spre mijloc, pierdute, cu priviri rătăcite. Tăietorii le trecură lanțurile lor scurte și reci peste grumaji și le traseră în țarcurile de beton, scoțând cuțitele. Strigătele se amestecară cu înjurăturile și parlagiii tăiară scurt. Boii cădeau. Cu mișcări iscusite, oamenii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
muiați, că vă dau un bacșiș... Cioclii închiseră în cele din urmă ușa dricului și se urcară în grabă pe capră. -Pleacă! făcură cu spaimă muierile din față ca la un lucru neașteptat. Urmă un moment de descumpănire. Bărbații se buluciră spre cai, dar aceștia porniseră, opintindu-se și asudând de efort. Cioclii îi biciuiau fără milă. Dricul hurducai prin gropile uliței, clătinîndu-se când pe-o parte, când pe alta. - Cade el de-acolo! spuse cineva, și vorba asta u împacă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
rămăseseră linii adânci, ca și cum cineva îi cususe pielea neîndemânatic cu iglița, pe dedesubt. Barba nerasă de câteva zile, în loc să acopere, nu făcea decât să adâncească brazdele din obraz. Iar sângele, căznindu- se prin strâmtorile acelui obraz lipit de oase, se bulucea către nas, spărgându-se în vinișoare roșii, spre capătul bont. Hainele îi erau mototolite, dar se vedea că se străduise să se îmbrace cât mai curat, doar că hainele se molipsiseră de oboseala trupului pe care trebuiau să-l acopere
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
trenul fermecat, sclipitor ca argintul. Compartimentele largi, canapelele plușate și pernele împodobite cu dantelă. Tăvile cu răcoritoare și dulciuri pe care, între două stații, controlorii le plimbau pentru femei și copii. Coridoarele cu ferestre mari, lucitoare ca oglinda. Și capetele bulucite la ferestre, să admire mulțimea pestriță de pe peron. Nerăbdarea cu care pasagerii așteptau apropierea gării lor vechi, ce era evenimentul întregii călătorii. Neastâmpărul care îi cuprindea brusc atunci când locomotiva anunța că orășelul e aproape. Exclamațiile de admirație pentru primirea fastuoasă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Nu suntem judecători, spuse Tili. Cât timp nu s-a găsit nimeni care să-l judece cum se cuvine, noi nu putem să-l iertăm. Rămaseră în jurul lui, nemișcați. Umbrele, privind unele peste umerii celorlalte, grăbindu-se fără să se bulucească, se apropiară pentru a-și depune fiecare mărturia. Aveau lucruri simple de arătat. O carte sfâșiată, un pumn de monede de aur cu urme de pământ, osul moale al tâmplei purtând în spatele urechii urma glonțului, un pistol din vremea războiului
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pe urmă e nevoie de o întunecare neagră ca un îngrășământ O umbră adâncă Un furtun Cu un rezervor furtunit De unde picură omenia adevărată Niște coarne și un cer Unde totul poate fi refolosit Care aici din repezeală a fost bulucit Să ucizi întreaga omenire Omorul este omul în întregime așa cum ar trebui să fie (amenință un pic) Care-i diferența Când dă cineva peste tine așa Și când pe deasupra mai poate da chiar peste un om Este deosebirea de la Învingător
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
împotriva turcilor conduși de Soliman Pașa. Oastea vrășmașă era de trei ori mai numeroasă decât cea a moldovenilor. Folosindu-se de ceață și de relieful accidentat, Ștefan a simulat un atac, după care s-a retras strategic. Turcii s-au bulucit în urma moldovenilor, împotmolindu-se într-o mlaștină de unde nu au mai avut scăpare. Din nou, viclenia a condus la o victorie care, inițial părea imposibil de obținut. La fel s-a întâmplat și la data de 5 iunie 1456, în
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Lenin care a spus: „Credința este opiu pentru popor" . Și bine a spus la timpul său Lenin ceea ce a spus, fiindcă doar niște drogați cu opiu sau cu derivatele opiumului cum ar fi morfina sau heroina, ar putea să se bulucească așa, mai rău ca oile, nădăjduind la o rezolvare iluzorie a necazurilor proprii. S-a văzut clar, că nici o orânduire strâmbă nu s-a năruit din cauza credinței în Dumnezeu, ci din contră, parcă întotdeauna Dumnezeu a ținut cu împilatorii. Până
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
obicei un foc de armă de vânătoare. Văzu într-o sclipire de o clipă, foc ieșind pe amândouă țevile armei ridicate spre cer de cineva pe undeva pe lângă poarta de la intrare. Se auzi un vaiet de femeie și mulți se buluciră într-acolo, apoi se întoarseră ca valul după ce izbește țărmul. Muzica tăcuse. De undeva, de aproape de el, o femeie întrebă: „Ce s-a întâmplat acolo? S-a împușcat careva?”. Un bărbat îi răspunse tărăgănat: „Dobitocul acela de Andronic, a apăsat
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
ciocnirile medievale ale lui Paolo Uccello și atâtea alte opere, studiate ore și luni la rând În căutarea unei chei, a unei taine, a unei explicații ori a unui model util. Sute de notițe și cărți, mii de imagini se buluceau În jurul și Înlăuntrul lui Faulques, În acel turn ori În memoria lui. Dar nu numai bătălii. Execuția tehnică, rezolvarea dificultăților pe care le presupunea o asemenea pictură dovedeau și că nu studiase Îndeajuns felurite motive de război. Pentru unele picturi
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
au penetrat zidul ieșind afară în curtea vilei, survolând-o aproximativ cinci minute, după care s-au așezat la sol. -Domnilor dacă credeți că este vorba de vre-o înșelătorie vă rog să verificați-sparse tăcerea profesorul. Mai mulți musafiri se buluceau la intrarea vilei pentru a verifica. -Camera este goală. Totul este afară-au informat aceștia revenind. -Așezați-vă pe fotolii și scaune-îi îndemnă Avramescu. Toate obiectele au început să zboare penetrând zidul cu tot cu ocupanți. Revenite în interiorul camerei, lucrurile au mai planat
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
Bufetul talciocului, iar tu te alegi, pentru numai cincizeci de bani, cu un fascicol din colecția științifico-fantastică, care Îți lipsea, Hiperboloidul inginerului Garin. Bufetul este la capătul străduței Înguste, care se deschide spre Cimitirul Izvorul Nou, puhoi de lume se bulucește, unii pleacă, alții vin, iar printre ei, un milițian călare bagă În sperieți o țigancă care vinde semințe și, de spaima lui, se ascunde prin curți, lătrată de câini și zgâriată de spinii trandafirilor sălbatici. Bei și tu un țap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
La prima Întrevedere, ele expun misterul, care le copleșește; la a doua, ascultă soluția, care Îi stupefiază În aceeași măsură pe copii și pe bătrâni. Printr-un artificiu pe cât de artistic, pe atât de dens, autorul simplifică realitatea prismatică și bulucește toți laurii cazului pe fruntea unică a lui Parodi. Cititorul mai puțin avizat surâde: ghicește omisiunea oportună a unui interogatoriu anost și omisiunea involuntară a mai multor indicii geniale, lăsate de un domn asupra semnalmentelor căruia ar fi nedelicat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
data menționată, doi zbiri, Îmbrăcați civil și avându-l În frunte chiar pe comisar, s-au prezentat la o căscioară din lemn de pe strada Fără Nume. Au bătut În repetate rânduri la ușă și, Într-un sfârșit, au forțat-o, bulucindu-se cu pistolul În mână În șandrama. Bradford s-a predat la fix. A ridicat brațele, dar n-a aruncat bastonul Împletit, nici nu și-a scos pălăria. Fără să mai piardă vreun minut, l-au Înfășurat Într-un cearșaf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Urmărește cablul manechinului și sigur ai să-l găsești. Mi-ar plăcea să văd și eu Înregistrarea aia. De fapt, aș spune că e esențial. Norman cercetă consola și făcu să se ridice o tastatură. — Priviți, am găsit o dată! Se buluciră În jurul său. Pe plasticul de sub tastatură era stanțat: Intel Inc. Made În USA Seria No: 98004077 8/5/43. — 5 august 2043? — Așa se pare. — Deci ne plimbăm printr-o navă care urmează a fi construită abia peste cincizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
deosebire faptul că aveam să scap, cu un drum, și de Emily timp de o săptămână. Viziuni cu hamburgeri cu slănină, cu jeanși sfâșiați În stil neprofesionist și În pantofi fără toc - la naiba, poate chiar adidași - mi s-au bulucit În cap. — De ce numai În octombrie? — Păi, nu e lipsită de ajutor acolo. Cei de la variantele italiană și franceză ale revistei Runway trimit Întotdeauna câțiva asistenți pentru Miranda și de multe ori o ajută chiar ceilalți editori. Dar cu ocazia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de aici este să fie de față când fac ordine prin Dulap, m-ai Înțeles? S-a năpustit afară din birou În momentul În care când a auzit vocea lui Emily, care striga pe cineva pe hol, iar eu am bulucit toate catrafusele mele noi sub birou. Emily s-a Întors din sala de mese cu prânzul ei obișnuit: un suc natural de fructe și o casoletă minusculă cu salată, broccoli și oțet balsamic. Nu vinegretă. Oțet. Miranda urma să ajungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
din copilărie. Într-un fel, el Îi transformase pe locuitorii din Costasol În copii, umplîndu-le viețile cu jucării de adulți și chemîndu-i afară la joacă. — Charles...? Încîntat să mă vadă, luă fetița În brațe și sări de pe platformă, cu copiii bulucindu-se În jurul lui. — Te-am tot căutat... Ce face Laurie? — E bine, doarme liniștită. I-a dat Sanger un sedativ. Îi e mai bine la el. Sigur că da, spuse Crawford, părînd surprins că aș fi putut gîndi altfel. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]