14,936 matches
-
cu o memorie prodigioasă, "idealist până la exaltare" (Ioana Pârvulescu), de redactor la "Gazeta literară" de la debutul acesteia, continuând apoi la România literară. într-o vreme, ședințele revistei s-au ținut în casa sa din strada Toamnei, o casă veche, a bunicilor săi, construită spre sfârșitul secolului al XIX-lea. Ea a devenit - scrie Nicolae Manolescu - una cu hebdomadarul principal al Uniunii Scriitorilor. Spuneai România literară, spuneai Andriana Fianu. Era, în felul ei, o instituție. Venea prima și pleca ultima din redacție
Amintindu-ne de Andriana Fianu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/11613_a_12938]
-
bărbaților care împart aceeași femeie... Se poate, așadar, citi, Viața mea în slujba statului, ca un mic roman "de familie", mutată provizoriu "în subterană". Sînt acolo mama, cu care "am fost într-o perpetuă criză cîtă vreme ea a trăit", bunica după mamă, o mătușă, soția, socrii, colegii și șefii, iubirile pasagere. Ceea ce-i face, dincolo de micile, trecătoarele neliniști, să conviețuiască liniștiți, să se îngăduie fără probleme mari, este un oarece sentiment al lipsei de concurență, al renunțării la competiție. Nu
Arta fugii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11647_a_12972]
-
Familia tatălui meu a locuit la Oradea Mare pînă la refugiu din 1940, cînd s-a mutat la București. Am văzut fotografii delicate dintr-un oraș elegant, cu oameni eleganți. Casa din Oradea, de pe Academiei nr.2. Livada, curtea, biblioteca bunicii, pianul ei. Într-una din poze, o prietenă a bunicii mele. O doamnă frumoasă, cochetă, a cărei vitalitate iese din ramă. Doamna Schmelz, profesoară ca și bunica, una dintre reprezentantele unei comunități puternice, cum era cea evreiască din Oradea, stă
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
refugiu din 1940, cînd s-a mutat la București. Am văzut fotografii delicate dintr-un oraș elegant, cu oameni eleganți. Casa din Oradea, de pe Academiei nr.2. Livada, curtea, biblioteca bunicii, pianul ei. Într-una din poze, o prietenă a bunicii mele. O doamnă frumoasă, cochetă, a cărei vitalitate iese din ramă. Doamna Schmelz, profesoară ca și bunica, una dintre reprezentantele unei comunități puternice, cum era cea evreiască din Oradea, stă, ușor provocator, pe un fotoliu de grădină. Picior peste picior
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
cu oameni eleganți. Casa din Oradea, de pe Academiei nr.2. Livada, curtea, biblioteca bunicii, pianul ei. Într-una din poze, o prietenă a bunicii mele. O doamnă frumoasă, cochetă, a cărei vitalitate iese din ramă. Doamna Schmelz, profesoară ca și bunica, una dintre reprezentantele unei comunități puternice, cum era cea evreiască din Oradea, stă, ușor provocator, pe un fotoliu de grădină. Picior peste picior, astfel încît să-i vedem linia. Ce pantofi frumoși are...În 1988, un coleg care studia în
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
Mergeam cu rudele în piață și cumpăram Vegeta pentru toate prietenele mamei de la București, pungi, cutii, toate cu chipul bucătarului șugubăț. Mai tîrziu am aflat cine este Lepa Brena, vedeta sexy a televiziunii sîrbești, văd și acum pelerinajele prin curtea bunicii din buricul tîrgului cu mărfuri de contrabandă, la mare preț. Copilăria mea mirobolantă înseamnă și muzicalitatea acestei limbi, și conviețuirea împreună cu sîrbii, și chefurile, și cheful de viață, și fanfara, și tuba, și țambalul, și certurile aprige, și prieteniile de-
Patima Medeei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11705_a_13030]
-
și nu se mai știe ce-s la bază, ingineri, horoscopiști, de la țară, și asta după ce Vadim Tudor care-a ajuns acum medic psihiatru (am văzut că scrie dr. înainte de Corneliu) mă numise prin '90 legionar, cum de fapt fusese bunica, deoarece purta bască pentru pian. Să revenim. Căcat e un cuvînt urît. Dar uman. Se poate spune că umanitatea întreagă se poate defini, la o adică, prin el. De ce doar intelectualitatea? Pentru că DEX: "Pătură socială neomogenă formată din oameni pentru
Creierul națiunii by Răzvan Petrescu () [Corola-journal/Journalistic/11760_a_13085]
-
liniște. Flutură vîntul rufe albe, întinse pe frînghie la ŤBirtul înfrățireať". Mireasa se-nvîrte printre mese. E tînără, strălucitoare. Toți o ciupesc, o cheamă, o sărută. O retușează, o rujează, îi cîntă. Bem. Umbra se-nalță-ncet ca fumul, din pahare. Bunica-i fericită și valsează. Zîmbește tandru de pe etichetă, de pe sticlă. Și ne cuprinde cu mîinile de după gît, ne cheamă să fugim cu ea în noaptea nunții". Emoționante sînt numeroasele referințe thanatice cărora azi le acordăm un sens premonitor. Tînărul bard
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11789_a_13114]
-
urmași, întrucîtva, de-ai lui Traian. Ei, ultima falangă, cea care "ține" amprentele, la degetul mic al unei foarte încîlcite istorii, vin să facă ordine într-o lume care numai de-asta n-are nevoie. Dispăruții lor, los desaparecidos, părinți, bunici, glorii din fotbal, eroi naționali, simple cunoștințe sînt, pentru ei cinci, de cînd "se aflau încă în stadiul de degete de sine stătătoare și nu bănuiau că, împreună, vor forma, cîndva, o mînă", o boală fără leac. Printre poftele de
Falange și falanstere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11786_a_13111]
-
Paul-Bădescu este o desfătare pentru cei preocupați de naratologie. O delicatesă în acest sens este povestirea Nepotul în care există trei instanțe narative: naratorul de atăzi (vocea auctorială?) care reproduce felul în care naratorul copil relatează o întămplare povestită de bunica sa. Este inutil de spus că fiecare dintre cele trei tipuri de discurs care se intersectează are particularitățile sale stilistice și de construcție bine definite. O dată în plus, satisfacția cititorului provine din modul ăn care autorul găndește literatura mai mult
Natural born writer by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12871_a_14196]
-
el și tatăl său să se inverseze, dacă nu cumva îl atrăgea și îl tenta sudul, pe el, ofițerul de cavalerie chezaro-crăiesc printre imperii destrămate care se întindeau din Balcani pînă către Peloponez, poate că i se trăgea de la sîngele bunicii sale grecoaice, a cărei familie adunase bogății negustorind între Europa și Asia, sau poate că era o a treia fericire și dorință din cele tulburi și năvalnice care macină chipul omului și nu-i dă pace, arătîndu-l pentru o clipă
Milorad Paviș - Îndreptar de ghicit by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12862_a_14187]
-
crescut, nu se "prindeau" bulgarii, ca la București, dar se prindeau rușii și moldovenii. La televiziunea moscovită l-am văzut pentru prima oară pe Gorbaciov ținând un discurs în fața delegaților la nu mai știu care congres al PCUS. Eram la bunici (tata refuza să mai țină televizor în casă, drept pentru care sâmbăta la prânz fugeam la bunici ca să văd cele zece minute de desene animate) și mă uitam plictisit la Gorbaciov. Deodată, bunicul meu a exclamat încântat " Ăsta e un
Discursul politic și ideologia by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/12900_a_14225]
-
l-am văzut pentru prima oară pe Gorbaciov ținând un discurs în fața delegaților la nu mai știu care congres al PCUS. Eram la bunici (tata refuza să mai țină televizor în casă, drept pentru care sâmbăta la prânz fugeam la bunici ca să văd cele zece minute de desene animate) și mă uitam plictisit la Gorbaciov. Deodată, bunicul meu a exclamat încântat " Ăsta e un adevărat conducător al partidului. Uită-te la el cum vorbește liber!" Nu i-am dat mai multă
Discursul politic și ideologia by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/12900_a_14225]
-
la roman, a fost ca și cînd mi-aș fi descoperit propriile rădăcini, ca și cînd (s-ar putea să sune deplasat dar așa este) aș fi avut și eu ceva românesc în mine, ca și cînd mama mea și bunicii, care au trăit o vreme în România, ar fi plantat în mine, fără știința mea, ceva românesc. Dar nu este exclus ca toate acestea să nu fie lipsite și de o legătură cu ceea ce aș numi "marginalitatea" mea. Fiindcă, atunci
Christian Haller Pe urmele mamei - în Bucureștiul de ieri și de azi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12917_a_14242]
-
proustiană care-mi aduce pe cerul gurii gustul nos-tal-gi-ei... Ce ciudat! Un oraș plin de prejudecăți, static, prăfuit și, totuși, atît de extraordinar pentru mine, pentru copilăria mea petrecută în vizită la mătușa dinspre partea mamei, populat de istorii de la bunica paternă, cu marii bogătași liberali din familie, cu moșii și case superbe în Craiova, pe care le observ de după garduri... Acolo, la Craiova, am descifrat ceva din lumea lui Silviu Purcărete. Pe drum, în mașină, am vorbit încontinuu despre Vlad
În căutarea timpului pierdut by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12987_a_14312]
-
ar fi corectat tălmăcirea de mai sus, se poate vedea de la p. 23, unde apare clar că Iulian era „orfan de mamă de la naștere” (cf. p. 23 din original: „motherless from birth”), și de la p. 65, unde se arată că bunica sa maternă era din Bithynia (cf. p. 65 din original: „his maternal grandmother in Bithynia”); p. 23: „Of the three new Augusti Constantius II survived the longest, outlasting his elder and his younger brothers” - p. 65: „Dintre cei trei noi
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
Uimirile fetiței se împletesc cu verva și inventivitatea lui Humpty-Dumpty (“m-am zgâriat într-un câine și m-am împiedicat în până mâine”, este răspunsul pe care fetița îl dă la un moment dat, prinsă într-un dialog imaginar cu bunica), dar vocea care le pune în scenă poartă amprenta detașării și lucidității adultului. Ochiul copilului, cu viziunea lui adamică asupra limbii, în care cuvântul este lipit de lucru, trăiește permanent exasperarea ciocnirii cu lumea adulților, cu lumea substitutelor și a
Înainte de a fi prea târziu by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13038_a_14363]
-
povestesc un copac!” O întreagă filosofie a cuvintelor este dramatizată în dialogurile inițiative dintre copil și părintele nenumit, învăluit în mister și fum de țigară: “Ce ți-am spus? Fiecare cu liliacul său. Vioi, plin de vigoare și dârz - al bunicii. Pe când al tău - cum ai spus? - înfrigurat și părăsit. Sunt vorbele tale. Potrivite pentru copacul tău. Iar să vorbești, tocmai asta înseamnă: să cauți cuvintele prin care ceilalți să-l aibă deodată în fața ochilor. Un tufiș de liliac înfrigurat și
Înainte de a fi prea târziu by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13038_a_14363]
-
că le ținem pumnii la premii. Minciuna a mers. Hendler a luat Premiul de Interpretare, iar filmul Marele premiu al juriului. Viața și filmul intră uneori în relații ciudate. Tânărul actor (care e uruguayan) mi-a spus că una din bunicile lui, Bertha, era din România. În film, el are o bunică evreică poloneză și cere cetățenie poloneză pentru că, din cauza tatălui care și-a lăsat familia și a plecat în Israel, reperele lui (printre care și cele identitare) sunt puțin mai
Femeile, sfinte și monștri cu față umană by Iulia Blaga () [Corola-journal/Journalistic/13071_a_14396]
-
luat Premiul de Interpretare, iar filmul Marele premiu al juriului. Viața și filmul intră uneori în relații ciudate. Tânărul actor (care e uruguayan) mi-a spus că una din bunicile lui, Bertha, era din România. În film, el are o bunică evreică poloneză și cere cetățenie poloneză pentru că, din cauza tatălui care și-a lăsat familia și a plecat în Israel, reperele lui (printre care și cele identitare) sunt puțin mai mult bruiate. La Arkadden, Daniel Hendler mi-a spus că s-
Femeile, sfinte și monștri cu față umană by Iulia Blaga () [Corola-journal/Journalistic/13071_a_14396]
-
are o zvâcnire erotică și începe să iasă cu un moșuleț, un alt moșuleț care dă faliment și se retrage, tânăra cu fustă scurtă care ține Internet-café-ul și cu care eraoul se mai întâlnește din când în când, din plictiseală, bunica semi-senilă rămasă parcă încă în Polonia, secvența hilară a întâlnirii de la ambasadă când eroul e întrebat de motivațiile cererii cetățeniei și începe să enumere tot ce știe despre Polonia - („Polanski, cel care a avut legătură cu fata aia din America
Femeile, sfinte și monștri cu față umană by Iulia Blaga () [Corola-journal/Journalistic/13071_a_14396]
-
stil. Putem citi mici istorii de viață, în dimensiunile ei cele mai pământene. Un tânăr orfan află adevărul dureros despre rudele sale și vrea să pună lucrurile în ordine, cum crede el că se cuvine. Așa că, în final, își omoară bunica, pe care o consideră vinovată de declinul familiei. Sfârșitul (și nu numai, din păcate) e schematic, personajul principal acționează sub imperiul predeterminării. În altă povestire, o sută de obligațiuni CEC dispar din seif. Rodica, având acces direct asupra lor, e
O reverie by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Imaginative/9468_a_10793]
-
pictor ambiguu situat între kitsch și geniu. Și în poemele primelor decenii lumea de toate zilele, provincială de preferință, cu tihnitul ei trai, cumva anistoric, trecută pe mâna stângă, este mediul de preferință al discursului poetic stoician... Modelul ar fi bunica, cea care se așează în fotoliu: "ea s-a acomodat cu poemele fără rimă și cu noul/ stil de viață al pietonilor grăbiți bunica auzise/ în luna decembrie și povestea cu bomba atomică/ nu-i pasă că toate din lume
Ultimul spectacol by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/9237_a_10562]
-
anistoric, trecută pe mâna stângă, este mediul de preferință al discursului poetic stoician... Modelul ar fi bunica, cea care se așează în fotoliu: "ea s-a acomodat cu poemele fără rimă și cu noul/ stil de viață al pietonilor grăbiți bunica auzise/ în luna decembrie și povestea cu bomba atomică/ nu-i pasă că toate din lume cad pradă revizuirilor/ de câte ori deschidem televizorul nostru cel sfânt/ bunica se așează în fotoliu și privește cuminte/ debarcarea elefanților anul trecut." (Dacă cititorul își
Ultimul spectacol by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/9237_a_10562]
-
acomodat cu poemele fără rimă și cu noul/ stil de viață al pietonilor grăbiți bunica auzise/ în luna decembrie și povestea cu bomba atomică/ nu-i pasă că toate din lume cad pradă revizuirilor/ de câte ori deschidem televizorul nostru cel sfânt/ bunica se așează în fotoliu și privește cuminte/ debarcarea elefanților anul trecut." (Dacă cititorul își amintește, bomba atomică fusese aruncată în august). Vremuri care se încalecă își solicită nu istoricul, ci clovnul. Dacă fiecare poem este un spectacol, prezentatorul nu poate
Ultimul spectacol by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/9237_a_10562]